REF: Decorare post-mortem a jurnalistei Maria Petraşcu
Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat miercuri, 11 ianuarie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, jurnalistei Maria Petraşcu, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul unei cariere de excepţie în presă, reprezentând un exemplu pentru tinerele generaţii de jurnalişti.
Departamentul de Comunicare Publică al Administraţiei Prezidenţiale
Maria. Maria Petrascu a fost, dupa parerea mea, una dintre ultimele, daca nu chiar ultima jurnalista luptatoare din fosta presa romana. Nu, nu mai stiu o alta jurnalista care sa se fi confruntat cu agentii kominternului inainte de 1989, respectiv chiar si in 15 noiembrie 1987, la Brasov, apoi, in 1989, sa fi infruntat sfidator frica generala cuibarita in sanul acestui popor, pe 21 decembrie, in redactia unui ziar brasovean, si, incepand cu 22 decembrie, gloantele generate de operatiunea KGB de reocupare a Romaniei. Pentru ca apoi lupta ei pentru Adevar sa continuie, zi si noapte, pana in ultima sa clipa.
Cu o zi inainte, la ultima comemorare a revolutiei la care avea sa participe, jurnalista, vicepresedinta a Asociatiei 21 Decembrie 1989 – Brasov, fusese lovita peste fata de gorilele interlopului PSD Dorin Lazar Maior(foto dreapta jos). Nici colegul sau, Ioan Demi, presedintele asociatiei, nu a scapat de pumnii atacatorilor “revolutionari” (foto stanga). Autorul agresiunii, la instigarea “pretorianului”-sef al PSD Brasov, un anume conlocuitor – Bella Demeter – inca liber si, mai mult, angajat al Consiliului Judetean Brasov! La ultima discutie telefonica pe care am avut-o imi spunea ca Parchetul din Brasov, la doua saptamani de la evenimente, inca “proceseaza” Plangerea Penala facuta, in ciuda faptului ca intreaga altercatie a fost filmata de zeci de camere si s-a desfasurat chiar sub ochii Jandarmilor. Cuvantul ca taisul unei sabii, caracterul sau de stanca si forta sa interioara erau mult mai puternice insa decat fragilitatea trupului.
Maria Petrascu a fost intreaga sa viata in prima linie a apararii Romaniei. Scuturandu-si dezinvolt praful ori de cate ori era lovita de cate un glont, intotdeauna s-a ridicat din transee zambind. S-a luptat, chiar si singura, asa cum ne invata prin exemplul lor martirii, si a cazut, ca o lacrima de sange. Credea cu o putere de nezdruncinat in mantuirea si invierea Romaniei. Maria Petrascu a trait si a murit la datorie, pentru tara sa, pentru Dumnezeu si neamul sau.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace si sa-i pedepseasca pe masura pe dusmanii ei si ai Romaniei!
Ultima Scrisoare Deschisa a Mariei Petrascu, adresata presedintelui PSD Brasov:
Domnule Constantin Nita,
Va adresez aceasta Scrisoare Deschisa pentru ca, solicitandu-va, pe blogul Dvs., https://constantinnita.wordpress.com/2011/12/24/sarbatori-fericite/ , o pozitie oficiala privind incidentele violente petrecute in ziua de 22 Decembrie, 2011, la comemorarea publica ce a avut loc in Brasov, la Cimitirul Eroilor Martir (incidente materializate prin proferarea de injurii si lovirea nemotivata si brutala atat a presedintelui Asociatiei “21 Decembrie 1989” Brasov, Ioan Demi, cat si a mea, precum si prin bruscarea vicepresedintelui asociatiei, Sorin Boaca, de catre mai multi revolutionari, identificati ca facand parte din ALRUE Brasov), incidente ce au fost consecinta directa si imediata a incitarilor repetate la violenta ale presedintelui ALRUE Brasov, domnul Dorin Lazar Maior, membru marcant al PSD Brasov, mi-ati raspuns, citez : “ (…) PSD a fost si este alături de revoluționari, dar nu poate raspunde pentru acțiunile personale ale fiecărui membru.”
Lasand la o parte faptul ca prin acest raspuns recunoasteti, implicit, ca domnul Dorin Lazar Maior, a facut ca prin, citez, “actiunile personale”, sa se produca acele deplorabile incidente, as vrea sa clarificam lucrurile astfel incat opinia publica din Brasov si din tara sa fie, pe deplin, in cunostinta de cauza:
– Domnul Dorin Lazar Maior a participat la comemorarea oficiala de la Brasov, din 22 decembrie, 2011, nu ca persoana particulara ci in calitate de presedinte al ALRUE Brasov, asociatie de revolutionari care, conform declaratiei publice a domnului Dorin Lazar Maior, este o asociatie politica, subordonata PSD si USL. Si, din acesta calitate, a incitat la violenta impotriva noastra.
– Totodata, domnul Dorin Lazar Maior a participat la comemorare, subliniez, nu ca persoana particulara ci si in calitatea sa, tot oficiala, de sef al Departamentului pentru Relatia cu Asociatiile de Revolutionari din cadrul PSD Brasov, functie pe care o detine, asa cum rezulta si din organigrama PSD Brasov. Si, si din aceasta calitate a incitat la violenta impotriva noastra.
Ca atare, consider ca, din motive care imi scapa, evitati sa abordati problema frontal si sa va pronuntati public asupra comportamentului josnic si degradant al domnului Dorin Lazar Maior, fapt care ma face sa cred, pana la proba contrarie, ca pozitia Dvs., in calitate de presedinte al PSD Brasov, este una de fatisa tolerare si de incurajare a unor astfel de atitudini si gesturi care instiga la violenta publica.
De altfel, dupa cum foarte multi stiu, numai Dvs. se pare ca nu, domnul Dorin Lazar Maior, membru marcant al PSD Brasov se lauda public ca raspunde doar la “butoanele” presedintelui de onoare al PSD, domnul Ion Iliescu, de la care primeste si indeplineste ordine directe. Poate, si din acesta cauza, pozitia Dvs. este una de “ non combat” permanent.
Prin foarte multele sale fapte cu iz penal, recente si anterioare, despre care mass-media vorbeste de ani si ani de zile, domnul Dorin Lazar Maior a prejudiciat si prejudiciaza grav si constant imaginea PSD Brasov a PSD in ansamblul sau. Imagine la care Dvs. tineti foarte mult pentru ca, asa cum ati afirmat nu odata, ati muncit din greu sa o construiti. Si, cu toate acestea, cu riscul de a ma repeta, tot Dvs. tolerati ca un membru al PSD Brasov sa va distruga munca.
De aceea imi permit sa consider ca, daca nici de acesta data nu va veti delimita public de toate actiunile cu iz penal ale domnului Dorin Lazar Maior si nu veti apela la masurile care se impun pe linie politica, nu imi va ramane decat sa inteleg, domnule presedinte al PSD Brasov, Constantin Nita, alaturi de toti ceilalti, nu putini, care au avut mult de suferit fizic si psihic din cauza sa, ca nu aveti nici vointa, nici putinta sa actionati pentru a apara, cu adevarat, imaginea partidului si a filialei PSD pe care o conduceti de foarte multa vreme.
Maria Petrascu, vicepresedinte al Asociatiei “21 Decembrie 1989 “ Brasov
Jurnalista Maria Petraşcu s-a petrecut din această viaţă pământească în cursul acestei dimineţi, în jurul orei 4. S-a născut în 18 septembrie 1953 la Ileni, în Ţara Făgăraşului, dintr-o familie care a avut mult de pătimit din cauza regimului comunist. Mama ei a fost un sprijinitor activ al rezistenţei din Munţii Făgăraşului, primul ei soţ (Metea) fiind executat de bolşevici.
La 19 ani Maria a decis să se înscrie la facultatea de jurnalistică, animată de gândul că, din această postură, va putea ajuta oamenii. A rămas fidelă acestei convingeri, chiar şi în perioada comunistă, când a fost redactor la ziarul “Drum nou”. În ciuda celor susţinute de detractorii ei, nu există niciun articol elogios la adresa PCR sau a lui Nicolae Ceauşescu purtând semnătura sa.
În 21 decembrie, dimineaţa, Maria Petraşcu, îmbrăcată în negru, anunţă în redacţia ziarului “Drum nou” că este în doliu după copiii de la Timişoara. Maria şi soţul ei, regretatul jurnalist Marius Petraşcu, împreună cu alţi colegi de la “Astra”, decid, în jurul orei 11.00, să iasă în faţa judeţenei de partid din centrul Braşovului, unde se instalaseră deja forţele de intervenţie. Acolo se aflau când a sosit coloana de muncitori protestatari de la ICA Ghimbav, condusă de Ioan Demi, căreia i s-au alăturat, când armata a tras primele salve de focuri în aer şi când trupele de securitate au pus tunurile de apă pe manifestanţi.
Dimineaţa zilei de 22 decembrie i-a găsit pe soţii Petraşcu tot printre demonstranţi, în faţa sediului Judeţenei PCR. Imediat după fuga cuplului Ceauşescu, Maria şi Marius Petraşcu, împreună cu mai mulţi colegi şi colaboratori ai revistei “Astra” (Mihai Arsene, Vasile Şelaru, I. Al. Brumaru, Vasile Gogea şi Sergiu Vâlcu) şi cu ajutorul mai multor tipografi au ocupat Tipografia din Braşov şi au decis să scoată primul ziar liber din Braşov şi din ţară, “LIBERTATEA”, care a şi apărut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.
Toată activitatea ulterioară a Mariei va fi centrată pe aflarea adevărului despre cele petrecute în decembrie 1989. Această preocupare constantă este vădită de numeroasele articole publicate în Gazeta de Transilvania, Mesager, Observator, Alternativa, Ziua, Braşovul tău, sau în emisiunile realizate la postul de televiziune TVS Holding. De asemenea, a realizat un ciclu de emisiuni despre luptătorii anticomunişti români (Dr. Teofil Mija, Nicolae Purcărea, Octav Bjoza, Gheorghe Urdea şi mulţi alţii) şi despre revolta anticomunistă din 15 Noiembrie 1987.
În dimineaţa zilei de 10 ianuarie inima mare a Mariei a cedat. Supărările din ultima perioadă i-au fost fatale. Era dezamăgită de modul în care impostorii pozează în revoluţionari, de acţiunile violente din timpul comemorării victimelor revoluţiei (ea însăşi fiind lovită de o brută cu chip de om), dar şi de indiferenţa unor colegi de presă faţă de cazul unui grevist al foamei. Lipsa de reacţie a autorităţilor publice a măcinat-o cel mai mult. Firea ei aprigă de făgărăşeancă, cum îi plăcea să-şi spună, nu se putea împaca cu nedreptatea. Luna decembrie a anului trecut a marcat-o într-un mod dramatic. A participat la manifestaţii, a scris, s-a implicat civic. Lupta ei nu a găsit ecou. A ales să ardă până la capăt. Prea puţini au înţeles-o.
Fie ca Dumnezeu s-o răsplătească după marea ei bunătate, după fervoarea cu care încerca să trăiască viaţa prietenilor ei, dar, mai ales după dragostea şi setea ei de dreptate.
Priveghiul va avea loc miercuri, la ora 16.50, la capela cimitirului din Livada Poştei, iar înmormântarea va fi joi, de la ora 13,00.
Sunt jurnalista. Imi fac meseria cu pasiune, aceeasi ca si atunci cand am scris primul articol de ziar. Nu am obosit, nu m-am plictisit si nu am abdicat de la principiile care guverneaza aceasta profesie. Nu m-am imbogatit financiar ci doar spiritual. Nu regret si nu voi regreta niciodata vila, masina, conturile consistente din banci pe care nu le am. Ma bucur ori de cate ori pot schimba, prin ceea ce fac, putin din multul si greul angrenaj ruginit ce tine in loc aceasta tara si acest popor. Fiecare milimetru cucerit este pentru mine echivalent cu o mare si muncita victorie! Din toate aceste motive si din multe altele cred ca si in breasla noastra, ce nu a putut scapa de cancerul generalizat al coruptiei in care jurnalistii adevarati sunt sufocati de cohortele de ziaristi “tastatura” – sau “tonomat”, dintre care unii au si exercitiul tristelor vremi trecute cand scriau orice la comanada partidului comunist totalitar, trebuie sa se produca o schimbare majora. Dar schimbarea aceasta, atat de necesara, trebuie sa vina din interiorul breslei si nu dinafara sa, si nu impusa ci asumata. Altfel ne paste pericolul unei rusinoase inregimentarii fortate, politica si economica, iar jurnalistii vor ajunge sa fie doar niste biete si jalnice prelungiri ale unor potentati ai zilei si sa ia pozitie de drepti inainte sa li se ordone acest lucru! Tinerii jurnalistii pot aduce schimbarea! Cu conditia sa accepte apostolatul impus de profesia lor!
Intr-un raspuns la o solicitare transmisa de subsemnatul, pe 21 decembrie a.c., Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, in Cazul Trosca – Erou-Martir, se afirma, in principal, urmatoarele:
“Referitor la cererea dumneavoastra de reanalizare a modului în care a fost solutionata petitia initiala referitoare la “cazul Trosca C.N.S.A.S.”, prin care ne învederati aspecte ce ar putea conduce la anularea decretelor de retragere a titlului de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989 pentru Cotuna Eugen Trandafir, Coman Dumitru si Trosca Gheorghe va informam faptul ca verificarea legalitatii acestora face obiectul mai multor dosare ce se afla în curs de solutionare pe rolul instantei de contencios administrativ.”
Acum 22 de ani, la cumpăna dintre 23 spre 24 decembrie, un grup al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă este chemat să apere Ministerul Apărarii şi să răspundă unui atac iminent al teroriştilor. Luptătorii USLA se deplasează către punctul terminus al misiunii lor cu două aro blindate. În interiorul clădirii se găsesc capii revoluţiei, proaspăt trecuţi prin studiourile televiziunii române libere şi întipăriţi pe retina colectivă drept salvatori de neam: iliescu, militaru, brucan, voiculescu… Afară, sute de proiectile aşteaptă pe ţevile mitralierelor şi tancurilor care apără clădirea. Grupul de luptători chemat pentru respingerea teroriştilor ajunge la destinaţie, condus de Gheorghe Trosca, locotenent-colonel şi şef de stat major al USLA. La câteva minute de la sosirea în faţa clădirii ministerului sunt întâmpinaţi cu foc din toate punctele dispozitivului de apărare. Opt dintre cei chemaţi, printre care şi Trosca, işi pierd viaţa macelariti salbatic. Conform documentarii video a jurnalistului Cornel Mihalache de la TVR, pentru ca nu murise, Gheorghe Trosca este executat cu un glont in frunte, asemenea maresalului Ion Antonescu. Dimineaţa, peisajul se schimbă ca într-o regie de film istoric. Cele două vehicule ciuruite sunt aşezate cu faţa către minister, deşi noaptea, la primirea în ploaia de gloanţe, se aflau la distanţă unul de celălat. Corpurile militarilor morţi sunt împrăştiate pe caldarâm. Pe aro-uri stă scris, cu litere de-o şchioapă, întinse cu vopsea alba, “TERORIŞTI”. Diorama morţii este filmată şi transmisă către ţară purtând în eter mesajul: Ei sunt teroriştii!
“Filmăm la un punct strategic, unde s-au prins mai mulţi terorişti”:
În orele şi zilele care urmează, mulţimea înfierbântată scuipă, urinează şi loveşte corpurile sfârtecate. “Ăsta nu pare-a fi român, fir-ar mama lui a dracu’”. Trosca este ars, decapitat, iar capul îi este aşezat pe o roată a unui aro răsturnat. O ţigară pusă în batjocură îi stă înfiptă între buze. Corpul său, alături de cele ale camarazilor, rămâne în stradă pradă profanării timp de cinci zile.
1978. Gheorghe Trosca, un tânar ofiţer al serviciului de contrainformaţii care lucrează la dosarul “Corbii”. Cercetările sale desconspiră colaborarea cu serviciile secrete sovietice a generalului-colonel nicolae militaru, imediat degradat şi scos din armată.
1989. nicolae militaru, agent GRU/KGB, primul ministru al apărarii din epoca post-ceauşescu, creierul aparatului militar in zilele revolutiei, personajul aflat în decembrie în clădirea pe care Trosca a fost chemat în mod expres să o apere de terorişti.
În 2011, la 22 de ani de la momentul evocat, un grup de artişti terorişti decide să comemoreze şi să readucă în faţa contemporanilor clipa de atunci, folosind aceeaşi putere a vizualului pe care au mânuit-o şi hoţii de ţară în ’89. La câţiva paşi de locul crimei, în apropierea complexului Orizont din Drumul Taberei, capul lui Trosca este din nou ridicat şi tras pe roată, spre zgâlţâirea conştiinţelor amorţite. Stă drept şi priveşte acuzator.
Se spune că nu există o crimă perfectă. Ucigaşul face mereu o greşeală pe care ochiul şi mintea detectivului o găseşte. Momentul Trosca este una dintre erorile făcute de cei care au ucis atunci. În zidul tunelului întunecat în care au gonit clipele acelui decembrie, ei ne-au lăsat fără să-şi dea seama o fereastră prin care, dacă ai ochi de văzut, poţi vedea adevărul. Ultima decapitare pe care o consemnează istoria noastră ascunde crima, răzbunarea, trădarea, minciuna şi manipularea pe care s-a construit noua Românie. Vechii si foştii, noii şi cei de-acum. Cei care nu au făcut decât să tăbăcească şi mai mult pielea de iepure pe care Ţuţea spunea că ne-a aşezat-o comunismul pe spinare. Ce folos că am câştigat libertatea dacă nu avem curajul să spunem lucrurilor pe nume şi să rostim adevărul verde-n faţă?
Monumentul ridicat astăzi cinsteşte memoria tuturor celor care s-au sacrificat pentru a ne da şansa de a rosti oricând, fără oprelişti, ceea ce credem. Celor care ne-au eliberat curajul, ne-au îndreptat spinarea şi ne-au reunit ca neam. Vă îndemnăm să vă folosiţi darurile primite cu înţelepciune şi înspre bine. Cu un strop din acest curaj, cu recunoştinţă şi cu o floare, vă invităm la o clipă de reculegere şi de plecare a capului în faţa capului de martir.
Catre: Presedintele Romaniei, dl Traian Basescu
Administratia Prezidentiala a Romaniei
Stimate Dle Consilier de Stat
Gabriel Cristian Piscociu,
Noi date referitoare la Cazul “Trosca – CNSAS” ma fac sa supun atentiei Presedintelui Romaniei cererea mea de reanalizare a modului in care a fost solutionata petitia initiala de catre Dvs si Departamentul Juridic al Administratiei Prezidentiale a Romaniei (vedeti mai jos) existand reala posibilitate ca dl presedinte Traian Basescu sa anuleze decretele prin care ofiterilor romani Cotuna Eugen Trandafir, Coman Dumitru si Trosca Gheorghe li s-au retras pe nedrept titlurile de eroi-martiri ai “revolutiei”, respectiv ai evenimentelor din decembrie 1989.
Concret, in cadrul documentarului transmis de postul national de televiziune in seara zilei de 20.12.2011, orele 22, intitulat „Terorist, erou martir“ si realizat de Cornel Mihalache, Avocatul Poporului a confirmat pentru TVR si a consfintit pentru Legea Romana faptul ca Deciziile CNSAS in baza carora Presedintele Romaniei a fost silit sa semneze Decretele nr. 238, 239 si 240 din 28 februarie 2011, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 si avizul Comisiei parlamentare a revolutionarilor din Decembrie 1989 conduse de Raymond Luca, sunt nule si neavenite.
Practic, cel putin in cazul Trosca, Decizia CNSAS prin care ofiterul de contrainformatii era invinuit de “politie politica” a fost publicata in Monitorul Oficialla cateva zile dupa ce institutia in sine fusese deja desfiintata de catre Curtea Constitutionala a Romaniei. Pentru aducere aminte: “În şedinţa din data de 31 ianuarie 2008, Curtea Constituţională a examinat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste şi a constatat, cu unanimitate de voturi, că dispoziţiile legii, precum şi cele ale art.II şi art.V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2006 sunt neconstituţionale”, se arata într-un comunicat al Curţii Constituţionale citat de Mediafax la data respectiva.
Astfel, atat de facto cat si de jure, Decizia in speta a fost lovita de nulitate. Un decret prezidential bazat pe o decizie nula, neconstitutionala si, deci, nelegala, este, la randul lui, la fel de nul.
Mai mult, in cadrul emisiunii s-a probat faptul ca Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 nu a anuntat familiile eroilor-martiri de Decizia CNSAS pentru a li se permite o interventie reparatorie in Justitie, iar o anumita Nagit Germina, “sefa de investigatii” pe la CNSAS, a subliniat ca oricum numai “invinuitul” putea depune contestatie (conform Legii declarate neconstitutionale). In cazul de fata, “invinuitul” fusese ucis si profanat bestial de catre agentii KGB si GRU care au reocupat Romania in decembrie 1989.
Va rugam asadar sa procedati in consecinta si sa indreptati situatia de urgenta, tinand cont de acest moment aniversar, pentru unii.
Nu in ultimul rand, Administratia Prezidentiala ar putea institui un Ordin de decorare a ofiterilor de contrainformatii cu numele eroului-martir Gheorghe Trosca iar MApN ar putea ridica impreuna cu SRI si Presedintele Romaniei un monument comemorativ pe locul crimei ofiterilor din Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista.
Cu speranta ca veti actiona cu maxima celeritate, pentru ca familiile eroilor-martiri sa-si poata petrece sfintele sarbatori in pace,
Va transmit salutarile mele romanesti,
Victor Roncea
Jurnalist / Director
Asociatia Civic Media
Am primit mesajul dumneavoastra si am supus atentiei Presedintelui Romāniei, domnul Traian Basescu, punctul dumneavoastra de vedere cu privire la retragerea titlului de Erou-Martir al Revolutiei Romāne din Decembrie 1989 pentru Cotuna Eugen Trandafir, Coman Dumitru si Trosca Gheorghe.
Domnia Sa va multumeste pe aceasta cale si va asigura ca desi īntelege situatia expusa a procedat īn stricta conformitate cu dispozitiile legale si constitutionale.
Astfel, Decretele nr. 238, 239 si 240 din 28 februarie 2011 au fost emise īn temeiul prevederilor art. 100 din Constitutie, ale art. 3 alin 2, ale art. 8 si art. 9 alin 6 din Legea nr. 341/2004, legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romāne din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit īn urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, precum si ale art. 49 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Hotarārea Guvernului nr. 1412/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Īn conformitate cu textele legale mai sus indicate, texte ce reglementeaza etapele procedurii de retragere a titlului de Erou-Martir al Revolutiei din Decembrie 1989, emiterea decretelor s-a facut avānd la baza propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 si avizul Comisiei parlamentare a revolutionarilor din Decembrie 1989.
Mentionam faptul ca aceste dispozitii legale nu prevad posibilitatea, pentru Presedintele Romāniei, de a refuza aceasta propunere atunci cānd sunt īntrunite conditiile prevazute de lege.
Totodata, ne exprimam speranta ca veti continua sa ne transmiteti punctele dumneavoastra de vedere ori de cāte ori veti considera necesar.
Se implinesc azi patru ani de cand ne-am despartit de Mihai Pelin, neobositul cercetator al istoriei comunismului, dupa cum il omagia Civic Media pe 14 decembrie 2007. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
In Memoriam Mihai Pelin publicam azi un articol de investigatii revelator pentru hotia la care s-a dedat fostul rege Mihai, extragand din tara tablouri de o valoare inestimabila, din patrimoniul Coroanei, pentru a le valorifica apoi in folos propriu. Ca sa intelegeti mai simplu: prin grija predecesorilor lui Mihai tablourile apartineau Coroanei Romaniei, ceea ce reprezenta echivalentul de atunci a actualei Administratiei Prezidentiale. Este ca si cum presedintii de azi ai Romaniei ar pleca acasa, la finalul mandatului, cu tablourile de la Cotroceni si din vilele de protocol. Statul roman are datoria sa repare aceasta pierdere nationala prin mijloace legale. Are cuvantul Mihai Pelin:
“Un colos intelectual într-un suflet de copil. Un filosof care şi-a rotunjit concepţia în focul temniţelor. A vorbit toată viaţa strălucitor, conştient că se dăruie. Întâlnind la Jilava mai toate vârfurile culturale şi politice româneşti, ca Dimitrie Bejan, Mihai Manoilescu, Bentoiu, Istrate Micescu, Petre Pandrea, ş.a. Ţuţea s-a impus între ei cu autoritate necontestată. Gândirea lui era profund creştină. Formulările lui erau savante.Şi totuşi, în intimitate era simplu, cald sufleteşte şi blând ca un copil. El nu făcea simplă teorie filosofică, ci îmbrăţişa toată viaţa într-o viziune optimistă şi maiestuoasă.
A suferit cu demnitate ani mulţi de temniţă, iar acum trăieşte ca un fel de nimeni al nimănui, un nimic. Nu numai neamul românesc, ci toată lumea pierde în el un mare gânditor.
Trăiască Petre Ţuţea!”
Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Ed. Christiana, 2006 Bucureşti, p. 199
Petre Ţuţea – evocare făcută de Părintele Constantin Voicescu
“Nea Petrache (aşa îi spuneau foştii deţinuţi politic lui Petre Ţuţea – n.n.) excela. Parcă-l văd: înalt, osos, slăbit, cu nişte ochi mari, ca de copil, mişcându-se, cât se putea, în spaţiul dintre priciuri, sau ghemuit turceşte pe un prici, într-un cerc de ascultători care punea întrebări şi la care Nea Petrache răspundea prin adevărate prelegeri. Se organizau şi conferinţe, mai ales după stingere, când vigilenţa caraliilor era mai scăzută. Universitatea din închisoare. Înainte de prânz-un rând de prelegeri, după masă alt rând. Trebuia să vorbim fiecare din domeniul nostru. Bineînţeles că cel care era exploatat la sânge a fost Nea Petrache. Îl mai şi păcăleam, ca să ne treacă rândul. O întrebare- şi Nea Petrache se pornea… Filosofie, istoria filosofiei, istoria culturii, istoria şi câte altele. Avea o memorie extraordinară. Cita nume şi texte din diferite opere, în traducere sau în limba originară (mai ales germană şi franceză). Ţinea loc de enciclopedii şi dicţionare. Tot ce acumulase în toate domeniile de cultură se topea în creuzetele sale geniale, din care izbucneau, ca nişte fulgere, adevăruri şi sentinţe de o claritate uluitoare. Cele două coordonate ale gândirii sale erau neamul şi credinţa. Tot el spunea că e “confiscat integral de religia ortodoxă”, “Libertatea ţi-o dă numai Biserica, considerându-te fiu al lui Dumnezeu. Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput” şi că “nu poţi fi om de cultură în Europa decât creştin”.
Incitante şi mult gustate de noi erau şi povestirile, amintirile, portretele diferiţilor oameni pe care Nea Petrache îi cunoscuse, oameni politici, scriitori, cântăreţi (Maria Tănase – “fă Mario”).
Nu mai spun de felul în care vorbea, de acel amestec de vervă şi umor, de jocul ochilor mari şi luminoşi de copil, de gestica şi mimica prin care sublinia adevărurile exprimate plastic- şi care astfel puteau fi uşor înţelese. La el cuvântul era mai mult decât colorat, era sculptat. Parcă îl pipăiai.
Prefera anumite expresii şi cuvinte pe care le pronunţa într-un mod inconfundabil. De pildă, cuvântul absolut: Eminescu este Românul absolut, pustnicii sunt nişte personalităţi absolute, aromânul nu este român, este românul absolut ş.a.m.d.”
Părintele Constantin Voicescu– Un duhovnic al cetăţii. Editura Bizantină, Bucureşti, 2002, p. 95-97
Culese de Vlad-Mihai la 20 de ani de la trecerea la Domnul a Romanului Absolut Petre Tutea
January 11th, 2012 
VR 
COMUNICAT DE PRESĂ
Vedeti si: Mediafax
Posted in 
Tags: 
