Staff-ul reputatei Universitati americane Georgetown, din Washington DC, a confirmat pentru ZiaristiOnline.ro faptul ca Vladimir Tismaneanu, coordonatorul falsului Raport asupra comunismului din Romania, a fost eliminat din cursa pentru ocuparea Catedrei Ion Ratiu, pentru a doua oara. In 1996, dupa ce veteranul taranist a oferit un milion de dolari pentru infiintarea catedrei de studii romanesti si est europene, Vladimir Tismaneanu a incercat sa ocupe aceasta pozitie insa a fost respins chiar de Ion Ratiu, dupa ce acesta i-a consultat dosarul de nomenclaturist, inca de pe bancile scolii, cot in cot cu Nicusor Ceausescu, apoi propagandist comunist si ulterior, dupa infiltrarea in Statele Unite, activist trotkist reformat in “neo-conservator”.
Catedra de la Georgetown University, sponsorizata de Fundatia Ion Ratiu, a fost detinuta pana recent de cunoscutul profesor Charles King(foto sus, langa Mark Taplin (*), la lansarea lucrarii coordonate de Victor Roncea, “AXA – Noua Romanie la Marea Neagra“) care a fost titularul acesteia inca de la infiintarea ei. Ei bine, in ciuda eforturilor sale, Vladimir Tismaneanu a fost respins pentru a doua oara, contractul fiindu-i oferit lui Dennis Deletant, un istoric specializat pe Romania inca de pe vremea lui Ceausescu, pana in prezent profesor de studii romanesti la Scoala de Studii Slavonice si Est Europene de la Universitatea Londra.
De mentionat ca Georgetown University este cea mai importanta institutie americana de invatamant superior destinata pregatirii elitei establishmentului guvernamental din Statele Unite, in special diplomatii Departamentului de Stat dar si pentru studiile postuniversitare ale cadrele de conducere ale celorlalte ministere de forta si securitate, de la Departamentul de Justitie la FBI si CIA.
Respingerea se constituie intr-un certificat evaluativ academic si profesional definitiv si necrutator pentru Vladimir Tismaneanu, atat pe spatiul academic american cat si, mai ales, pe cel politic. Conform surselor din Departamentul de Stat consultate de Ziaristi Online, ultima evaluare a capacitatii de analiza si sinteza a lui Vladimir Tismaneanu a fost realizata de specialistii americani in 1996-97, cand Departamentul de Stat l-a scos definitiv de pe lista consultantilor pe probleme romanesti ca urmare a unui Raport intocmit de acesta despre situatia politica din Romania si perspectivele acesteia. Raportul a fost calificat nu numai ca fals si incorect dar chiar si cu elemente dubios manipulative.
Din acel moment orice relatie si credibilitate a lui Vladimir Tismaneanu cu Administratia americana a incetat definitiv el mutandu-si campul de actiune cvasi-exclusiv pe spatiul romanesc, unde, beneficiind de intrari la Ion Iliescu – caruia i-a scris si lansat o carte de memorii edulcorate in Romania, Franta si SUA si i-a facut propaganda pana in 2004, inclusiv alaturi de sotia sa si Dan Voiculescu – si, apoi, la Emil Constantinescu si Traian Basescu, a lasat tot timpul impresia ca mentine legaturi privilegiate cu Administratia, uzitand in fapt de ultimele sale relatii bazate pe raporturi de coetnicitate cu cativa factori responsabili pe Europa de Est.
Iata de ce ultimul act de respingere definitiva a lui Vladimir Tismaneanu din mediul academic, politic si diplomatic american, releva adevarata natura a “profesionalismului” si imposturii in care acesta se scalda.
Pana la inchiderea editiei, Vladimir Tismaneanu nu a putut fi contactat pentru a comenta acest nou esec in cariera sa profesorala, foarte asemanatoare celei a fostului sau patron de la Jurnalul National, profesorul Felix Voiculescu.
(*) Iata prezentarea transmisa in scris de Mark Taplin pentru o contracoperta a lucrarii coordonate de Victor Roncea: “Desi etica Departamentului de Stat nu ne permite sa sprijinim direct cartea dvs, aceasta nu ma impiedica insa sa va felicit pentru alegerea subiectului. Cred ca regiunea Marii Negre revine in atentia comunitatii mondiale si consider ca dvs, alaturi de Charles King si alti scriitori si analisti internationali de marca, aduceti o contributie foarte importanta la intelegerea evolutiei acestei zone in ultimii ani.” – Mark Taplin
Fostul ofiter de informatii Liviu Turcu, sef al serviciului operativ pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia din cadrul Centrului de Informatii Externe (CIE, actualmente SIE), cu azil politic in SUA via CIA din ianuarie 1989, fost condamnat la moarte de regimul comunist, in prezent consultant in Statele Unite ale Americii, a transmis in exclusivitate pentru Ziaristi Online o analiza pertinenta asupra apropiatului sfarsit al “sforarilor societatii civile”, “anticomunistii de parada” coordonati de V.V. Tismaneanu si H.R. Patapievici. Concluziile analizei se refera la “scancetele” emise de cei doi ideologi-sefi ai corectitudiinii politice dupa ce volumul generalului (r) Aurel Rogojan, “Fereastra Serviciilor Secrete“, aparut recent la Editura Compania, ii deconspira pe acestia drept agenti aflati “sub steag strain” in Romania. Schema de actiune evidentiata de sociologul Liviu Turcu este urmatoarea: “Dispunind cvasi-discretionar, prin infiltrare, de umbrela aparatului de stat, (a se citi controlul locurilor de munca in domeniul academic, al stiintelor sociale si a celor de profil cultural, specializari in strainatate, participarea la schimburile culturale, etc.); un larg acces la mijloacele mass-media de mare vizibilitate si obtinerea prin prezenta ad nauseam a statutului de formatori de opinie; controlul direct al unor publicatii de profil ideologic si cultural; intrari privilegiate la edituri capabile sa editeze in ritm accelerat si neconditionat propriile productii ‘telectuale’ sau materiale de serviciu. Cu alte cuvinte un adevarat complex ideologico-industrial care a devenit in ultimele decenii tot mai mult un adevarat ‘stat in stat’ in domeniul planificarii si implementarii noii ‘corectitudini ideologice’ in societatea romaneasca”. Redam textul analizei, integral, mai jos. Sublinierile si intertitlurile apartin redactiei.
Sub titlul “Fonfleu de presa – intenţia PDL de a desfiinţa Institutului Revoluţiei” revolutionarul timisorean Marius Mioc face o analiza de mare bun simt, nu numai jurnalistic. Demonstrand cum poate fi manipulata opinia publica prin vuvuzele acoperite din presa (SIE angajeaza si “analfabeti”?), Marius Mioc aduce aminte ca “Institutul lui Iliescu” (IRRD) nu poate fi supt de “Institutul lui Tismaneanu” (ICCMER) pentru simplu fapt ca primul apartine de Parlamentul Romaniei iar al doilea a aparut pe lume din pixul lui Boc. Nici o Hotarare de Guvern (chiar bagata “la scurt”, de “urgenta”), nu poate desfiinta o institutie a altei puteri a statului. A, ca Baconschi si colegii lui de clan, care mai acoperiti, care mai descoperiti, i-au suflat lui Basescu in ureche cine stie ce mare gaselnita electorala anti-PSD-ista, din care Tismaneanu sa iasa in fata pe post de Oedip ca sa-l sperie de moarte pe Laios Iliescu, dupa cum a facut-o si Ilici cu tatal lui adoptiv (dar mai ales cu mama, Elena) Ceausescu, e foarte posibil. Faza nasoala, ca sa zic asa, e ca ramane cu doamna Nina Iocasta pe cap si o sa se supere fetele lui Leonte, Anca Rautu – Oroveanu si Elena Rautu – Coller, care-l asteapta ca pe… olandezul ratacitor (sau era zburator?).
Ca să nu se creadă că ceea ce vă scriu ar fi „sarcină de partid”, tocmai mi-am dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.
Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.
Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.
Seful Serviciului Roman de Informatii (SRI), ambasador George Maior, a participat sambata, 28 mai, orele 14.00, la Targul de Carte Bookfest, la lansarea cartii istoricului american Larry Lee Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania”, alaturi de prietenul sau Vasile Dancu, de fostul sef al SIE, general Ioan Talpes si de istoricul profesor universitar dr Mihai Retegan. Spre finalul elogiului pe care l-a adus cartii si autorului ei, seful SRI a tinut sa mentioneze si unul dintre personajele lucrarii stiintifice a lui Larry Watts si, inevitabil, ale istoriei secrete a Romaniei, spionul sovietic “defectat” la americani Ion Mihai Pacepa. Referindu-se la celebra carte a acestuia “Orizonturi rosii” – republicata cu tam-tam de Gabriel Liiceanu la Editura Humanitas si insotita de osanalele unui intreg cor de “civili” dirijat de Vladimir Tismaneanu -, ambasadorul George Maior a tinut sa precizeze ca este vorba de o scriere nociva care contine “mult neadevar, minciuna si propaganda”.
Parca stiind ce ar putea spune la lansare George Maior, ca sef al principalului serviciu de intelligence al Romaniei, aparatorul de serviciu al lui Ion Mihai Pacepa alaturi de… Sorin Rosca Stanescu, Vladimir Tismaneanu, a trantit in aceeasi zi un text vitriolic pe platforma electronica de “colaboratori/contributors” ai lui Soros, Hotnews, care face referire atat la istoricul american Larry Watts, cat si la afirmatii de genul celor facute de seful SRI, George Maior. Mai exact, dupa ce recunoaste ca, desi nu a citit cartea lui Watts, se indoieste de caracterul ei stiintific, Tismaneanu afirma: “Dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul precum si la deconspirarea actiunilor anti-occidentale ale serviciilor secrete ale dictaturii. A nega acest lucru se numeste negationism”.
Si totusi, ma framanta o intrebare: daca vroia sa scape Romania de clanul Ceausescu, de ce nu le-a tras un glont in frunte, lui nea Nicu si coanei Leana, cand isi lua cafeaua cu ei in fiecare dimineata? 🙂 🙂 🙂
No (more) comment!
PS: Inecat in propria-i… ma rog, propriu-i ocean de otrava si ura, bietul Volodea scrijeleste, in deradere, pe peretele Hotnews, enumerandu-i pe cei care au comentat pozitiv Istoria secreta revelata de Larry Watts: “Asadar: Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna…”
Sa-i mai adaugam si pe altii, de aceeasi “teapa” cu cei de mai sus (onoarea e nemeritata in ce ma priveste), care s-au pronuntat deja sau au fost prezenti la lansarile cartii lui Larry Watts: vicepresedintele Academiei Romane Dan Berindei, academicienii Florin Constantiniu, Ioan Scurtu si Dinu C Giurescu (ce bun era cand prezenta cartea de referinta planetara a co-autorilor Tismaneanu si Iliescu!), istoricii Ioan Chiper, Mihai Retegan, Alex Mihai Stoenescu, seful SRI George Maior si Vasile Dancu, si: Michael Herman, Founder Oxford Intelligence Group, Oxford University, Former British intelligence officer, Former Chair Joint Intelligence Committee, David B. Kanin, Johns Hopkins University, Former CIA Senior Analyst, Kiki Skagen Harris, Former Senior US Diplomat, Ernest H. Latham, Jr., Professor, US Foreign Services Institute, Former US Diplomat, Jim Dorschner, Special Correspondent IHS Jane’s Information Group, Prof. Ingmar Söhrman, Göteborgs Universitet, Sweden, Prof. Henry L. Carey, Atlanta State University, Georgia, Neil Barnett, Special Correspondent (sursa AICI), si alti… cioflingari, pe langa statura profesorasului tinut la Maryland pe spatele romanilor, prin stipendiile ICR si interventiile mafiei intelectuale din Romania.
1. Ati afirmat: “Ceea ce stiu eu este ca, dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul. A nega acest lucru se numeste negationism.”
Ma intreb ca anume a “demascat” Pacepa si nu era cunoscut in SUA ?! Oare nu se stia ca Ceausescu este comunist ? Oare nu se stia ca practica un gretos cult al persoanlitatii ? Oare nu se stia ca oamenii sufereau de toate lipsurile posibile ? CE anume a putut spune Pacepa ca sa “demaste” sistemul ?!
Pe de alta parte, recursul la “negationism” este probabil ultimul argument pe care il poate folosi cineva care ramane fara discurs. In acest fel ii etichetati pe toti cei care nu sunt de acord cu Dumneavoastra fie ca “negationisti”, fie ca “antisemiti”, fie ca “anti-anticomunisti” … trist. V-ati gandit oare ca exista si posibilitatea de a nu avea dreptate ? Pacepa a vandut secrete militare si de siguranta statului. Pacepa a vandut reteaua de spionaj si contra-spionaj a Romaniei. Pacepa a primit foarte multi bani si o viata linistita in schimbul unor secrete, care nu au avut absolut nici o legatura cu “demascarea sistemului”. Daca ati fi cu adevarat un anti-comunist si anti-securist, atunci nu ar trebui sa aveti prieteneasca intelegere pentru cel care in multi ani de slujire a sistemului a juns pana in varful acestuia.
2. Mi-ati atras atentia intr-o zi (si pe buna dreptate) ca daca am ceva de comentat sa o fac pe text, nu pe autorul acestuia. Astazi ne vorbiti despre o carte, pe care marturisiti ca nu ati citit-o; in schimb va concentrati pe etichetarea autorul acesteia si inca prin asociere. Astfel, aflam ca scrierile sale suna “precum cele ale politrucilor national-stalinisti”. In continuare, analizati cartea tot prin autorul acestiea, mai precis prin faptul ca este in relatii cu persoane indezirabile: “Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna”, dupa cum ne spuneti.
La cererea Asociatiei Civic Media, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a dat publicitatii Decizia CNSAS in ce priveste “meritele” fostului general DIE Mihai Pacepa – un intim al agenturii KGB din Romania si al Elenei Ceausescu si un “erou” al lui Vladimir Tismaneanu si Gabriel Liiceanu – in timpul regimului comunist, si anume ca acesta a fost un “agent al politiei politice comuniste” de “prim rang”. Prezentam mai jos Documentele si Sesizarea la care a dat curs CNSAS, cu mentiunea ca, in ce priveste acuzatiile privind faptul ca numitul Pacepa Mihai Ion a coordonat din calitatea sa de agent al politiei politice comuniste operatiunea de asasinare a disidentului sarb Alexandar Opojevici, intrucat sunt intrunite conditiile de elucidare ale acestei crime, Asociatia Civic Media a sesizat si organele penale ale Romaniei, urmand sa semnaleze si autoritatile americane, pe baza dovezilor existente. Vom reveni cu detalii.
Asociatia Civic Media
4.04.2011
Catre: Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucureşti – România;
SESIZARE
Conform Legii in baza careia functioneaza CNSAS in vederea deconspirarii Securitatii si a agentilor ei va rugam sa ne comunicati daca numitul Pacepa Mihai Ion, nascut la data de 28.10.1928, ajuns pana in functia de sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe, a fost agent al politici politice comuniste si a comis infractiuni si atentate la adresa drepturilor omului in timpul regimului comunist si in cadrul aparatului represiv al Securitatii, de la atingerea adusa libertatii cuvantului si a opiniei la cea adusa dreptului la viata privata, violarea domiciliului, a corespondentei si secretul convorbirilor telefonice – dupa cum a fost invinuit de CNSAS si colonelul Gheorghe Trosca, acum fost “erou-martir”, ucis in decembrie 1989 -, dar si alte masuri, inclusiv cele privind eliminarea fizica a unor oponenti ai regimului.
Cerere noastra este cu atat mai intemeiata atata timp cat intr-un act oficial al statului roman actual, respectiv Raportul asa-numitei “Comisii Tismaneanu” girat de presedintele Traian Basescu se subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de numitul Ion Mihai Pacepa.
Insa calitatea pe care a avut-o pana la “defectare”, certificata de documentele existente in Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar al CNSAS si cele aferente primite de la SIE ar putea defini, de asemenea, “rolul excepțional jucat în consolidarea naturii criminale a regimului și a Securității” de catre numitul Ion Mihai Pacepa. Desigur, ne-am intrebat intotdeauna, daca scopul vietii sale a fost distrugerea regimului comunist si a lui Ceausescu personal, de ce nu a facut-o atat de simplu, “salvand” acest popor, impuscandu-l pe dictator cu arma din dotare, pe cand intra zilnic sa-i dea raportul seful statului si, mai ales, sotiei lui, Elena Ceausescu, sau de ce nu-i facea un baldabac pe cand se plimba, singur, cu Nicolae Ceausescu, pe lac la Techirghiol si primea ordine de asasinare a unor oponenti ai regimului comunist din tara si strainatate, conform propriilor sale confesiuni.
In folosul propriei documentari si a emiterii unui raspuns in cadrul perioadei de 30 de zile stabilite de Lege va sta si lucrarea cercetatorului CNSAS, istoricul Liviu Taranu, “Ion Mihai Pacepa in dosarele Securităţii, 1978-1980″.
Ne intemeiem cerere in baza Art 3 a Legii CNSAS care prevede si deconspirarea “analiştilor politici şi asimilaţiilor acestora”, Ion Mihai Pacepa fiind acredidat si cu aceasta calitate prin publicarea extensiva in presa centrala a interviurilor si articolelor sale, in special in presa unde activeaza si Vladimir Tismaneanu, precum si prin publicarea unor carti de presupusa analiza a politicii nationale si internationale la Editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu si prezentarea lui intr-un serial caraghios la postul public de televiziune TVR, semnat de Lucia Hossu Longin, in care este impus drept formator de opinie in spatiul public post-comunist.
Nota grava pe care o da demersul nostru este si marturia privind asasinatul in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, facuta chiar de sotia victimei, Maria Opojevici, sotia disidentului sarb Alexandar Opojevici, asasinat in noaptea de 7-8 august 1975 la Hotelul Dorobanti din Capitala, sub coordonarea numitului Ion Mihai Pacepa, si pe care v-o furnizam mai jos.
In baza raspunsului Dvs vom solicita sefului statului sa ii fie retras gradul de general atribuit pentru presupuse merite nedovedite si fara consultul CNSAS de catre un alt presedinte al Romaniei (*).
Cu multumiri anticipate,
Victor Roncea
Presedinte fondator
Asociatia Civic Media
3.03.2011
(*) Reacordarea gradului s-a facut printr-un ordin al directorului Serviciului de Informatii Externe (SIE), Gheorghe Fulga, emis in data de 15 decembrie 2004, comunicat la 21 decembrie – – ultima zi a mandatului lui Ion Iliescu – si avocatului lui Pacepa, Catalin Dancu
Documentare: O crima de-a lui Pacepa
Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexandar Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii ziarului, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.
În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.
Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.
Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.
Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).
Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:
“1) Intr-o fisa a Securitatii privitoare la V.T. [n.n. atentie ! ], elaborata in primavara anului 1987, publicata de Mihai Pelin in anii 2000, se specifica printre altele urmatoarele:
a/ lui V.T. i s-a aprobat o viza de calatorie in Franta si Spania (impreuna cu mama, Hermina M);
b/ V.T. nu a mai calatorit in tari capitaliste, nici in tari socialiste;
c/ V.T. nu are rude in alte tari;
d/ V.T. corespunde normelor pentru acordarea vizei de calatorie.
Nedumerirea in legatura cu cele mentionate in raportul de la acea data, vine dintr-o serie de alte rapoarte ale aceleasi institutii. De exemplu, din documente ale Directiei de Informatii Externe ,din anii ’70, reiese ca V.T . avea rude in mai multe tari precum: Franta, pe Cristina Boico (sora mamei si fiica acesteia, Olga si Andrei Boico, fiul Cristinei Boico), Venezuela, Sofia Imber, verisoara tatalui lui V.T., in URSS, Tismenetchi Nahona (sora tatalui lui V.T).
Mai mult, V.T. voiajase in anii 70 si in tari capitaliste (RFG) si in tari socialiste (RDG).
Momentul intocmirii fisei respective, primavara 87, este de asemenea , foarte important, deoarece atunci V.T. impreuna cu Dorin Tudoran si Michael Radu au obtinut fonduri de la National Endowement for Democracy pentru a publica revista Agora (unde colaborau opozanti din Romania). Revista era distribita in Romania pe diverse cai si comentata la Europa Libera. Acest grup, prin Agora, erau primi reprezentanti ai opozitiei din Romania finantati de guvernul american , dezvoltind grupurile de mai tirziu ale societatii civice, primele reviste, formatori de opinie, etc., in continuare finantate cu sume semnificative pana in anii 93-94.
Din perspectiva celor de mai sus s-ar putea interpreta ca V.T. ar fi putut beneficia de un anumit sprijin/protectie, intr-un moment cheie, din partea unor persoane foarte influente in conducerea statului (probabil CC/PCR) pentru a explica exceptia acordarii vizei de calatorie… Cum interpretati ? Cine ar fi avut puterea sa ghideze producerea si scurgerea (pentru ochii americanilor) a datelor incorecte? Cu rezultatul ca acea “fisa curata” a permis crearea grupului de reprezentare a actiunilor sponsorizate in Romania. (De remarcat ca V.T. a fost contestat vehement inainte si dupa initierea acelor programe. V.T. a intimpinat greutati pentru emigrarea in S.U.A. A putut emigra prinr-o casatorie aranjata , divortand apoi imediat ce si-a obtinut resedinta permanenta ).
2) V.T. are doua surori, amandoua nascute in URSS. Una dintre ele, Rodica, casatorita Tonciulescu, inginer chimist, a lucrat in apropierea Elenei Ceausescu. Dupa activitatile “anti” Ceausescu ale lui V.T., cum poate fi interpretata aceasta alta exceptie ?!
3) Rapoartele Directiei de Informatii Externe, dar si alte surse, sugereaza discret ca V.T. ar fi avut un comportament ( ….) atipic cunoscut. Numele unui profesor important si foarte apropiat de V.T. si al unui coleg cu care a tinut legatura multa vreme dupa plecare ar contura ceea ce se sugereaza. Cum ar fi putut influenta aceste date evaluarile analistilor securitatii vis-a-vis de V.T.?
4) Cu numele ofiterilor “G” si “M. L.” sunt semnate mai multe rapoarte, in diferite perioade, referitoare la V.T. si Hermina T. Ar fi posibila identificarea lor ?
Sunt, de asemenea, binevenite orice alte sugestii care ar putea contribui la dezlegarea misterelor care plutesc in jurul “itinerariului” lui V.T.”
Am încheiat citatul.
Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe, care apar în dosarul cazului cu numele lor de serviciu, s-au ocupat de… marşrutizări şi infiltrări de agenţi în obiective străine, inclusiv în “redactiile posturilor de radio ostile României”. Fără comentarii!
Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe consemnau că “obiectivul are rude stabilite în străinătate, după cum urmează (…) şi a mai efectuat călătorii turistice în (…)”, în timp ce ofiţerul din unitatea serviciului intern nu a menţionat aceste elemente, cu şase ani înainte, în susţinerea avizului pentru eliberarea paşaportului.
În legătură cu această neconcordanţă şi aspectele ridicate de investigatorul republican se impun câteva precizări:
1. Pentru acoperirea interesului Centrului de Informaţii Extene faţă de o persoană care urma să se deplaseze în străinătate, verificările şi avizul pentru aprobarea eliberării paşaportului erau chipurile “lăsate la aprecierea unităţii serviciului intern”, pentru ca în dosarul de paşapoarte să nu existe documente care să conducă la o eventuală deconspirare. Se ajungea, astfel, în situaţia ca ofiţeri ai serviciului intern să fie sancţionaţi pentru “neprevenirea rămânerii ilegale în străinătate” a unor persoane care, în realitate, erau trimise în misiuni de către serviciul extern al securităţii statului. În acest fel se consolida acoperirea.
2. În 1987, fişa era rezultatul evaluării stricte a Centrului de Informaţii Externe, faţă şi de noua perspectivă deschisă lui Vladimir Tismăneanu.
3. În mai multe cazuri, persoanele “anti” Ceauşescu, cu o oarecare notorietate, care au ajuns în străinătate, au avut ca numitor comun stimularea opoziţiei lor de către duşmanii României de la Moscova, folosindu-ne steagul pentru plantarea în Occident a aşa-zişilor disidenţi. Cu o carte de vizită confecţionată printr-o opoziţie regizată împotriva regimului din România, KGB îşi infiltra cârtiţele în Occident, inclusiv pentru controlul şi manipularea exilului românesc.
4. În 1987, în plin avânt al “perestroika şi glasnosti”, nu trebuie omisă conlucrarea subterană (“interservicii”) a marilor puteri, care pregăteau lumea de după 1989, după cum nu ar trebui să treacă neobservat interesul comun pentru înlăturarea liderilor comunişti nereformişti.
5. Nu a existat moment în întreaga perioadă a Războiului Rece în care KGB să nu se afle la originea celor mai multe dintre mişcările de rezistenţă anticomunistă, inclusiv a celor apărute în Occident. Era mai simplu să le creeze şi să le controleze decât să apară la iniţiativa altora şi să încerce ulterior abordarea lor.
6. Plecarea lui V.T. în străinătate s-a realizat “pe firul scurt”. Pentru cine nu ştie, denominaţia semnifică o intervenţie pe telefonul “S”, deţinut numai de demnitarii cu rang ministerial. O bună prietenă a mamei sale, pe care la Moscova se conta într-o eventuală debarcare a lui Ceauşescu printr-o mişcare din interiorul conducerii partidului, a făcut o asemenea intervenţie.
7. Refuzul lui V.T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a circumstanţelor plecării. Scandalizarea a fost la nivelul şefului Centrului de Informaţii Externe, dar “oalele sparte” s-au decontat la unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.
8. Unul dintre ofiţerii care au avut în studiu, verificare şi pregătire obiectivul a trebuit să-şi întrerupă fortuit activitatea. Circumstanţele ar merita un studiu de caz.
9. Elementele reţelei KGB de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă nu imposibil, de controlat pe zonele externe ale activităţii, unde exista, la un moment dat, o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei originari din Basarabia şi care treceau drept români.
10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre SUA.
Nota bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în general, ţările din America Latină pentru “acomodarea” agenţilor cu destinaţie SUA sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful KGB.
Aurel I Rogojan
Publicat si decotidianul.ro
PS: Am pus de doua ori aceasta informare ca sa fiu sigur ca e inteleasa 🙂
În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.
Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.
Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.
Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).
Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:
„(…) Partidul Comunist din România – partid de tip nou, plămădit în focul marilor bătălii de clasă încinse în ţara noastră sub influenţa Revoluţiei din Octombrie – a luptat din primele clipe ale existenţei sale pentru unitate de acţiune şi unitate organică a clasei muncitoare.
(…) Călăuzindu-se după învăţătura leninistă care arată că tăria partidului constă nu atât în numărul membrilor săi, cât în calitatea lor, în devotamentul lor faţă de interesele clasei muncitoare, că partidul se întăreşte curăţindu-şi rândurile de elementele carieriste, nestatornice, duşmănoase, CC al Partidului Muncitoresc Român a hotărât, în baza indicaţiilor Congresului PMR, verificarea tuturor membrilor partidului.
Acţiunea de verificare a constituit o înaltă şcoală de educaţie revoluţionară pentru întregul popor şi s-a soldat cu scoaterea din rândurile PMR a unui mare număr de elemente necorespunzătoare, necinstite, descompuse moraliceşte sau duşmănoase.
Tăria partidului se verifică în permanenţă în cursul luptei pentru înfăptuirea politicii sale, pentru industria socialistă a ţării ca bază a dezvoltării sale, pentru transformarea socialistă a agriculturii, pentru întărirea continuă a statului de democraţie populară.
Linia sa politică nu poate fi aplicată dacă forţa conducătoare în stat, partidul, nu reprezintă o unitate de voinţă şi acţiune. Partidul Comunist nu poate îngădui ca o parte a membrilor săi să se constituie în vreun grup aparte, într-o fracţiune cu platformă şi program propriu.
(…) Congresul al II-lea al PMR ţinut în decembrie 1955, a făcut un impunător bilanţ al realizărilor poporului nostru, bilanţ cu care partidul şi întregul nostru popor se mândresc. Acest bilanţ dovedeşte fără putinţă de tăgadă că PMR este la înălţimea partidului de tip nou aşa cum l-a conceput Lenin, că poporul nostru are în PMR conducătorul capabil să-l ducă pe drumul vieţii noi. (…) Dar aşa cum arăta Lenin, cucerirea puterii înseamnă doar începutul revoluţiei socialiste. (…) Îndeplinirea sarcinilor măreţe ridicate de Congresul al II-lea al PMR în faţa poporului nostru nu ar putea fi îndeplinite dacă imensa majoritate a membrilor partidului nu ar răspunde la chemările conducerii sale ca un singur om, dacă partidul n-ar avea o disciplină de fier.
Stând ferm pe poziţiile marxismului creator, partidul nostru a respins cu hotărâre tendinţele anarhice ale unor elmente care sub presiunea ideologiei străine şi a propagandei duşmane au încercat, cu prilejul dezbaterilor Documentelor Congresului al XX-lea al PCUS, să stabilească unitatea şi rolul conducător al partidului în viaţa de stat şi obştească, în ideologie şi cultură.
Astfel, însăşi viaţa, înseşi cerinţele de partid şi ale construcţiei socialiste continuă adevăratele învăţăminte marxist-leniniste care demonstrează că lupta consecventă împotriva oricărei varietăţi de oportunism şi curăţirea rândurilor partidului de elementele oportuniste este o lege a dezvoltării partidului revoluţionar al clasei muncitoare.
(…) PMR, ca detaşament al mişcării comuniste internaţionale, ca unic partid de guvernământ al unei ţări care face parte din marea familie a ţărilor socialiste, este conştient de marea răspundere care apasă pe umerii săi şi înţelege să se călăuzească şi pe viitor de atotbiruitoarea învăţătură marxist-leninistă”
(Leonte Tismăneanu, şeful catedrei de socialism ştiinţific de la Universitatea „C.I. Parhon”, Bucureşti, „Drumul înfăptuirii Partidului unic al clasei muncitoare din Romînia”, „Viaţa Studenţească” – unde avea sa lucreze si fiul sau, Vladimir – , anul III, nr. 2, februarie 1958, p. 5).
„Despre predarea diferenţiată a ştiinţelor sociale se vorbeşte de multă vreme însă până astăzi, practic, ea nu a fost realizată. Într-adevăr, predarea diferenţiată prezintă o mare importanţă (…) astfel încât să trezească interesul studenţilor, să-i facă să înţeleagă politica partidului şi guvernului, lupta poporului nostru şi a clasei muncitoare pentru făurirea vieţii noi, să-i facă să înţeleagă sacrificiile şi eforturile eroice depuse de oamenii muncii pentru a le asigura şi lor, studenţilor, o viaţă liberă şi condiţii optime de pregătire. (…)
Mai trebuie spus că greutăţile şi lipsurile care apar în mod inevitabil în opera de construire a scoialismului nu trebuie ocolite de cursurile noastre deoarece atunci vom obţine efecte contrare celor urmărite de noi.
Problemele tratate vor coincide în liniile lor mari, dar felul în care va fi expusă lecţia va varia după posibilităţile şi personalitatea fiecărui cadru de predare în parte. Fără îndoială că acest procedeu nou, la înălţimea cerinţelor actuale de învăţământ nou superior, va influenţa în mod pozitiv eficacitatea cursului de socialism ştiinţific”
(Leonte Tismăneanu, şeful catedrei de socialism ştiinţific de la Universitatea „C.I. Parhon”, Bucureşti, „Viaţa Studenţească” – unde avea sa lucvreze apoi si fiul sau, Vladimir -, anul II, nr. 9, septembrie 1957, p. 6).
Leonte Tismaneanu in viziunea CC al PCR
Cronica Romana publica dosarul de cadre al lui Leonte Tismaneanu (tatal lui Vladimir Tismaneanu – foto) intrucat considera ca este o informatiei de interes national. Si asta, in virtutea faptului ca directorul Arhivelor Nationale, Dorin Dobrincu, a considerat ca este important sa fie dat publicitatii o nota abjecta, compusa de un securist, despre viata Prea Fericitului Parinte Patriarh. Cronica Romana da astazi publicitatii un document oficial despre mediul familial in care a crescut cel care a stat la baza primului atac impotriva Bisericii Ortodoxe Romane, presedintele comisiei prezidentiale, Vladimir Tismaneanu.
„PARTIDUL MUNCITORESC ROMAN/COMITETUL CENTRAL – Comisia Controlului de Partid – Bucuresti, 28 ianuarie 1964 – REFERAT cu privire la cererea de reincadrare in partid a lui TISMANEANU LEONTE.
Nascut la 26 februarie 1919 in Soroca, URSS/ Originea sociala: functionar/ Nationalitatea: evreu/ Studii: 3 clase de liceu si 2 ani Facultatea de Litere/ Data incadrarii in partid: 1933/ In prezent este secretar al Comitetului raional de Arta si Cultura din raionul T. Vladimirescu.
Ministerul Adevarului din 1984, instrumentele si comisarii de “corectitudine politica” ai neo-kominternului, i.e. Politia Gandirii: Cazul Tismaneanu pe Wikipedia, portalul “administratorilor anonimi” inruditi cu “idiotii folositori” ai Wikileaks. Obiect de studiu aprofundat:
Acest articol trebuie să respecte îndrumările referitoare la biografiile personalităților în viață. Afirmațiile negative și în special cele calomnioase introduse fără bibliografie sau cu o bibliografie insuficientă trebuie înlăturate pe loc. Regula celor trei reveniri nu se aplică în astfel de înlăturări de text. Inserarea repetată a unor astfel de afirmații se va raporta la pagina de reclamații.
Sa mai adaug ca de mult timp, VT a raspuns la/respins cvasi-tatalitatea acuzatiilor care i se aduc, si ca raspunsul lui nu este prezentat in nici o forma in acest articol, cu toate ca este de datoria editorilor sa nu introduca informatii neverificate? Sa mai adaug ca nici o sursa favorabila lui VT nu este citata in acest articol, cu toate ca acuzatiile care i se aduc aici sunt extrem de grave si provin dintr-o singura serie de surse, si cu toate ca aceste comentarii au fost publicate in unele din cele mai respectabile si neutre publicatii existente in Romania (22, Observator Cultural, Cotidianul, Dilema Veche etc.)? Sa mai adaug ca, in acest interviu din Observator Cultural, VT nominaleaza acest articol de pe wikipedia ca fiind parte a unei campanii negative impotriva sa?
In ce priveste sursa citata, Gutza: in primul rand, exista o politica prin care genul de surse de tip blog si forum nu sunt acceptate pe wikipedia – in engleza, il poti gasi aici. Daca cineva isi lanseaza un forum si publica acolo, fara posibilitatea de verificare si fara raspundere civila identica cu aceea a unui jurnalist in prea scrisa, tot ce-i trece prin minte (de exemplu, faptul ca lui Liiceanu “ii plac barbatii”, asa cum o sa gasesti pe acel site), atunci nu face parte din ceea ce wikipedia defineste ca “reliable source”.
Mai mult: pe langa faptul ca e ridicol sa-mi spuna cineva ca “prezentam toate punctele de vedere” atunci cand (a) articolul asta nu prezinta nici un alt punct de vedere si (b) “toate punctele de vedere” nu cadreaza cu politica wikipediei (care, asa cum am aratat, prezinta numai punctele de vedere din surse de incredere, publicate si responsabile – n-ai decat sa citezi “Ziua“, dar nu vad de ce sa citezi si blogurile lui Roncea!). Mai ales atunci cand toate materialele pe care le citeaza ca fiind opinia altora au fost deja publicate in alta parte (deci ar putea si ar trebui sa fie preluate de acolo).
Si inca si mai mult: pasajul pe care il re-adaugi tu, indiferent de unde ar fi citat, este formulat ca un advertisement pentru blogul ala, si face o afirmatie care este POV despre cine este contra raportului Tismaneanu (defineste in termeni vagi si dupa presupuse merite, in loc sa numeasca persoanele despre care pretinde ca sunt implicate in dezavuarea raportului – induce o concluzie). 79.114.190.235 30 noiembrie 2007 17:53 (EET)
Ok, poate îmi scapă mie ceva, sau poate nu vorbim despre același lucru. Eu pe “blog-ul” ăla citesc așa: “Asociatia Civic Media a mai primit, in anul 2006, din partea Uniunii Juristilor din Romania, Diploma de Onoare de Ziua Justitiei si Medalia de merit pentru promovarea deontologiei jurnalistice. Membrii ACM au mai fost premiati pentru activitatea lor publicistica si civica de Comisia Europeana, Clubul Roman de Presa, Uniunea Jurnalistilor Romani, Asociatia 15 Noiembrie Brasov 1987, Centrul Rezistentei Anticomuniste, s.a.“. Din câte-mi dau seama, există trei posibilități:
Tot citatul de mai sus este constituit exclusiv din minciuni sfruntate, caz în care într-adevăr avem de-a face cu un blog de doi bani și căruia-i lipsește orice urmă de onestitate;
Citatul de mai sus este corect, dar Dvs. ați decis că asta nu înseamnă nimic și avem în continuare de-a face cu un blog de doi bani;
Citatul este corect și ca atare sursa este de încredere.
Dacă mai există vreo altă variantă, vă rog să mi-o faceți înțeleasă. Dacă nu, eu înclin către punctul 3 — dumneavoastră?
Legat de faptul că formularea este poate nefericită, sau legat de faptul că punctul de vedere global al articolului nu este unul deosebit de neutru, constat că există o casetă POV la începutul articolului — sunteți liber să adăugați date noi pentru a contrabalansa situația.
Pentru moment voi reintroduce textul pe care l-ați șters. Aștept comentariile Dvs. —GutzaDD+ 30 noiembrie 2007 18:02 (EET)
Din ton se face știrea. Aș sugera să reformulați secțiunea respectivă într-o formă în care să aruncați lumină asupra contextului, dar păstrând legătura. Dacă mai vrea cineva să arunce o părere, este binevenit. —GutzaDD+ 30 noiembrie 2007 18:34 (EET)
September 8th, 2011 
VR 
Staff-ul reputatei Universitati americane Georgetown, din Washington DC, a confirmat pentru ZiaristiOnline.ro faptul ca Vladimir Tismaneanu, coordonatorul falsului Raport asupra comunismului din Romania, a fost eliminat din cursa pentru ocuparea Catedrei Ion Ratiu, pentru a doua oara. In 1996, dupa ce veteranul taranist a oferit un milion de dolari pentru infiintarea catedrei de studii romanesti si est europene, Vladimir Tismaneanu a incercat sa ocupe aceasta pozitie insa a fost respins chiar de Ion Ratiu, dupa ce acesta i-a consultat dosarul de nomenclaturist, inca de pe bancile scolii, cot in cot cu Nicusor Ceausescu, apoi propagandist comunist si ulterior, dupa infiltrarea in Statele Unite, activist trotkist reformat in “neo-conservator”.
Posted in 
Tags: 
