Posts Tagged ‘marian munteanu’

Conjuraţia Imbecililor contra lui Marian Munteanu

Primul-numar-al-revistei-22-cu-fondatorul-GDS-Silviu-Brucan-20-ian-1990Comentarii strict autentice scăpate pe site-ul organului GDS, “Dimineaţa”, pardon, “22”:

IS Popescu 2016-04-17

Am doua intrebari pentru GDS-ului:

1. Daca MM este extremist de dreapta, de ce e absent de la intanlirea extremistilor de dreapta, de la Sinaia, care are loc zilele astea?
2. MM si-a anuntat candidatura pentru o functie administrativa, iar acuzatiile de natura celor formulate de GDS se pronunta la ocuparea defunctii politice. Intreb GDS-ul, ce fel de dialog social exerseaza prin aceasta iesire publica de tip stalinist?

In mod evident, MM nu poate fi acuzat de extremism decat de catre extremistii de stanga, experti in fabricarea de acuzatii false. GDS-ul, facand front comun cu extremistii de stanga, si-a dat masura valorii morale. Este un organism la care voi privi cu desconsideratie, cu dispret. A incercat sa manipuleze masele proferand acuzatii neverificate, false la adresa unui cetatean roman cu scopul de a-i interzice un drept constitutional: cel de a alege si de a fi ales.

Ciprian Apetrei 2016-04-16
Cred ca acestea sunt cele mai frumoase zile din viata lui Ion Iliescu de dupa castigarea alegerilor din 2000. Sa se uneasca toti progresistii, de stanga si de dreapta, ca sa iti reia tezele din Iunie ’90, asta inseamna sa fii nemuritor. Cum sa moara nea Nelu’ cand se anunta un val de status-uri “Je suis miner”? Haideti cu scuzele pentru cine a chemat mineriii impotriva “elementului dusmanos neo-legionar, pericol pentru democratie” . Matrix, coproductie romano-sovietica ‪#‎foreveryoung‬

Costica Dascalescu 2016-04-16

Cred ca a sosit timpul ca dl Ion Iliescu sa fie primit in GDS ca membru de onoare si la 22 ca editorialist.

Şi un fost Golan, infiltrat la ziarul “Azi”, pardon, “EvZ“:

Estetica urâtului și Marian Munteanu

Cristian Sima HotNews aratand urma de pe frunte lasata de mineri in 1990

Cristian Sima aratand urma de pe frunte lasata de mineri in 1990 – Foto: Victor Roncea

Autor: Sima (Cristian) | marţi, 19 aprilie 2016 | 9 Comentarii | 3314 Vizualizari

De la anunţarea candidaturii lui Marian Munteanu, toată presa i-a sărit în cap. Ca de obicei, cel mai vehement, la fel ca în 1990, a fost CTP-ul.
Atunci a găsit el făină cu gust de heroină la PNŢCD, acum i-a găsit lui MM în ADN toate genele lui Codreanu şi Sima.

Mitingul maraton anticomunist din Piata Universitatii. In imagine, Marian Munteanu, lider al studentilor din Universitatea Bucuresti. Foto: Emanuel Pârvu

Mitingul maraton anticomunist din Piata Universitatii. In imagine, Marian Munteanu, lider al studentilor din Universitatea Bucuresti. Foto: Emanuel Pârvu

Tăpălagă, proaspăt ieşit de sub fustele lui Macovei şi Udrea, ne anunţă şi el că am fost salvaţi de la cataclism de preşedintele Iohannis, care în ultimul minut s-a delimitat de MM.

Toţi sunt temători că bucureştenii nu au capacitatea de a decide singuri dacă MM este sau nu legionar, este sau nu anticomunist, este sau nu o barcă de salvare într-un marasm politic dâmboviţean care deja emană mirosuri pestilenţiale.

Ia să vedem ce ne-a adus presa postdecembristă în ultimii 26 de ani! Ne-a adus generaţia PRO, pe banii evazionați de Sârbu, la pachet cu tot ce era mai de prost gust în societatea românească. Deci Teo şi maneliştii săi nu reprezentau vreun pericol, Capatos, înconjurat de ţiitoarele gonflabile, nu e nici el un pericol, e doar divertisment de mahala. Măruţă şi comunitatea rromă nu sunt un pericol, sunt doar o frescă fidelă a cotidianului.

De ce CTP-ul, Tăpălagă şi ceilalţi nu au fost la fel de vehemenţi cu astfel de fenomene, de ce doar Marian Munteanu este pericolul suprem ce se abate asupra naţiei române? Faptul că Piedone candidează la Sectorul 4, când încă nu s-a uscat sângele morţilor de la „Colectiv” e mai puţin periculos decât candidatura lui MM. Că Negoiță candidează la Sectorul 3 după ce a vândut 1200 de case „pe persoană fizică” nu e periculos. Că Vanghelie nu are nicio jenă şi ar candida şi pentru primar la Veneţia cu promisiunea că asfaltează tot nu e periculos. Că Udrea a candidat la preşedinţie, deşi nu poate scrie două rânduri corect decât împrumutând mâna lui Cristoiu, iar nu e periculos. Periculoasă e doar candidatura lui Marian Munteanu. La ceilalţi poporul va decide, la Marian Munteanu poporul nu are discernământ, e fascinat de privirea mesianică a liderului Pieţei Universităţii.

Pe de altă parte, MM, hăituit şi agresat verbal de toţi, nu a înţeles (încă) că cea mai bună minciună e adevărul. S-a întâlnit de 100 de ori cu Măgureanu? Foarte bine (mă rog, bine nu e!), să ne povestească ce şi-au spus în ceas de taină. Şi eu m-am întâlnit cu Maior Coldea, Predoiu şi Dăianu chiar în bârlogul lupului, la SRI, şi v-am povestit înainte de a apuca ei să mintă ceva. Urmarea? Nimeni nu a mai scos o vorbă despre asta.

A semnat Marian Munteanu un angajament cu Securitatea? Foarte bine, să ne spună detaliat cum a fost, altfel vor inventa ei tot felul de poveşti. Deşi aveam de la CNSAS hârtia că nu am avut dosar, eu, care îmi ştiam viaţa trăită, v-am spus înaintea tuturor că m-au bătut şi am semnat un angajament cu Securitatea în septembrie ‘89. Acum scot povești că de fapt m-au bătut ca să vadă dacă rezist, ca să mă trimită spion în Occident, că de spioni în Occident aveau ei nevoie în septembrie ’89, când tot lagărul comunist se prăbuşea! Evident, nimeni nu scoate dosarul meu, s-a pierdut. Dacă vrei să răspândeşti zvonuri, arzi probele, pentru că cititorii nu sunt idioţi. Sau nu le arzi şi scoţi doar frânturi, când şi ce îţi convine.

Marian Munteanu ar face bine să ne povestească totul, aşa cum a fost, evident că nu-l vor crede, poate nici noi nu-l vom crede, dar sigur va avea tot respectul nostru. Până una alta, Marian Munteanu şi-a riscat viaţa în singura mişcare neregizată, „Piaţa Universităţii”, singura mişcare de protest care va rămâne în istorie. I se reproşează că s-a întors la locul crimei; păi nu victima se întoarce, ci criminalul! Criminalii erau Iliescu, Roman şi Măgureanu. Ei nu au părăsit niciodată locul crimei. Şi eu m-am întâlnit cu criminalul/ bătăuşul meu în Carrefour şi, deşi aveam gânduri de răzbunare la dospit, m-am abţinut.

Ceea ce apreciez enorm astăzi la MM este că îşi păstrează calmul. Cred că a citit Oriana Fallaci, că tot e evreică, şi a învăţat de acolo că „devenim un pericol pentru noi înşine când ne enervăm”. Manipularea va continua.

„Adevărul” publică un interviu cu Marine Le Pen în care săraca spune că habar nu are de MM şi de politica de la noi, dar „Adevărul” titrează cu litere mari: „FN salută candidatura lui MM”. Nu există declaraţie antisemită a lui MM, dar orice declaraţie de tipul „poporul român nu e antisemit, doar are uneori accese xenofobe” poate fi transformată în aşa ceva când media doreşte asta.

Nu cred că l-aş vota pe MM la primărie, nu prea văd ce ar putea face acolo, dar cred că, dacă această campanie de denigrare va continua, ne vom trezi cu MM ales cu largă majoritate. Românilor poţi să le spui orice, dar nu că sunt tâmpiţi. Iar când le spui că sunt tâmpiţi, se întâmplă ca în noiembrie 2014. Dacă însă cineva a gândit că valul de ură şi dejecţii aruncate în capul lui MM îl vor duce la PMB, atunci sigur nu a avut un plan rău. Aşa ne-am ales şi cu Klaus, votând pe cel mai înjurat candidat. Aşa ne-am putea alege şi cu MM.

O mişcare nationalist-ortodoxă va apărea şi la noi, aşa cum a apărut peste tot în Occident. Indiferent către ce punct cardinal ne vom uita, est sau vest, vom găsi naţionaliştii la atac. Putin şi Trump sunt vârfurile de lance. Nu ne putem opri mersului istoriei, dar putem discerne. Şi, dacă e ceva ce ar trebui să ne reproşăm pentru ultimii 100 de ani, atunci discernământul e cuiul lui Pepelea.

Până nu vom scoate discernământul de la naftalină, nu vom putea face faţă valului de ură şi invidie, valului de impostori din media şi mai ales valului de naivitate pe care fiecare dintre noi îl are într-un „cloud” ascuns şi pe care guvernanţii oportunişti încearcă să ni-l toarne în cap din când în când. Eu zic să-i lăsăm pe toţi să candideze şi vom vedea dacă poporul român va greşi.

Să nu uităm că românii s-au mobilizat exemplar în orice moment de cotitură. Vom vedea dacă Piedone, Negoiță, Firea sau MM vor fi aleşi. Iar celor din presă le recomand cu umilinţă să-i citească pe Cioran, Eliade, Noica sau să-l asculte pe Țuțea. Eu sunt optimist: „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi” (T.Arghezi). Rămâne de stabilit preţul.

Sursa: “Azi”


Imnul Golanilor. Autenticii anticomunisti din Piata Universitatii 1990 de VictoRoncea

EXCLUSIV: Marian Munteanu, nelipsit de la Washington D.C. de 25 de ani. FOTO: Victor Roncea

Marian Munteanu la National Prayer Breakfast - Washington - Anii 90 Foto Victor RonceaZilele acestea am asistat fără mirare la o campanie grotescă de demonizare a lui Marian Munteanu, pusă în practică cu tehnici KGB prăfuite dar, după cum se vede, încă eficace şi astăzi. “Adevărul” şi “Evenimentul Zilei”, împreună cu site-urile satelite de tipul “Azi” şi “Dimineaţa”, s-au întrecut în încercarea disperată de a-l lipi pe Marian Munteanu de întrunirea de la Sinaia a radicalilor conduşi de Marine Le Pen, personaj care nu s-a dat în lături de la un împrumut serios acordat formaţiunii sale de Rusia lui Putin. Chiar dacă Marian Munteanu s-a aflat la Bucureşti, în Piaţa Victoriei, alături de susţinătorii Familiei Bodnariu, căutători de nod în papură i-au găsit “reprezentanţii” la Sinaia: membri ai “asociaţiei lui – Grupul pentru România”. Degeaba zic “daciştii” că nu Munteanu a înfiinţat GpR-ul şi că omul s-a retras de mai mult timp din această grupare eteroclită, “deontologii” noştri ştiu, întotdeauna, mai bine.

Grupul pentru Romania - Marian Munteanu

Manipulatorii cu pixul i-au inventat chiar şi o susţinere la Primarie a madamei Le Pen, dezvoltată din titlu, la “Adevărul”, şi preluată ca la ordin, nemestecată, de toţi adversarii democraţiei şi adevărului, peruşi “antiruşi”.

Minciuna EvZ Munteanu Le Pen

Degeaba zice femeia că nu ştie cine este Marian Munteanu, ei nu şi nu: “Batman, Batman!”

Munteanu Le Pen AdevarulÎn corul vânătorilor de drepturi constituţionale ale candidatului PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, s-a auzit şi vocea hârşâită a unui fost procuror comunist şi anchetator în timpul Mineriadei din 1990, susţinând cu accente patologice afirmaţia falsă şi defăimătoare cu privire la “anti-americanismul” celui pe care, prin funcţia ei, îl vâna şi în 1990, dar şi înainte de 1989, exact la fel cum o face şi azi. Degeaba spun cei din Grupul Independent pentru Democraţie că Fenomenul Piaţa Universităţii a fost prima manifestare deschisă de euroatlantism a României. Acum, trebuie să şi “dovedim” asta. Doar suntem la “Tribunalul Poporului” redivivus. Ei bine, împreună cu Marian Munteanu am avut ocazia să particip, în anii ’90, ca invitaţi speciali, la numeroase manifestări şi întâlniri de la Washington, la Departamentul de Stat sau pe Capitoliu, şi nu numai. De atunci, timp de 25 de ani, Marian Munteanu a fost invitat, anual, la Washington D.C., ca reprezentant de seamă al societăţii civile româneşti. Orice alegaţie de tipul celor formulate cu o ciudată ură de personaje străine de democraţie şi, în fond, atât de România cât şi de valorile occidentale, este, ca atare, total neavenită. Înainte de a prezenta “dovezile”, mai fac următoarele remarci:

GDS (şi nu numai el), cere imperativ – prin liste de semnături cu “oameni ai muncii de la sate şi oraşe” – eliminarea unui drept constituţional al cetăţeanului român Marian Munteanu: dreptul de a fi ales (Art. 37) . Şi eliminarea dreptului nostru constituţional de a alege liber. Cum s-ar spune: “All animals are equal, but some animals are more equal than others”. Dar acele animale mai egale (comunişti de modă veche sau nouă, respectiv sorosişti) nu ştiu că au şi ele un termen de expirare? Sau trebuie să constatăm cum două găşti îşi dau mâna, din nou, de data asta mai pe la spate, cu scopul de a scapa – prin toate mijloacele – de un candidat veritabil doar pentru o (re)instalare cât mai confortabilă la Primărie? Şantajul prin pârghii externe sau instituţionale (ex)securistice nu e, cumva, străin de mult trâmbiţata democraţie, i.e. “puterea poporului”? Ce putem spune? “Toate’s vechi şi nouă toate”…

Nota unui comentator la “Apelul GDS”: “Cred ca acestea sunt cele mai frumoase zile din viata lui Ion Iliescu de dupa castigarea alegerilor din 2000. Sa se uneasca toti progresistii, de stanga si de dreapta, ca sa iti reia tezele din Iunie ’90, asta inseamna sa fii nemuritor. Cum sa moara nea Nelu’ cand se anunta un val de status-uri “Je suis miner”? Haideti cu scuzele pentru cine a chemat minerii impotriva “elementului dusmanos neo-legionar, pericol pentru democratie” . Matrix, coproductie romano-sovietica ‪#‎foreveryoung. – Ciprian Apetrei‬”

PS: Pe 5 iunie anul acesta, ziua alegerilor locale, este, la fel ca şi pe 20 mai 1990, Duminica Orbului. Să ne dea Dumnezeu lumina ochilor minţii ca şi pe cea a Învierii!

Marian Munteanu si congresman-ul republican Frank Wolf Washington Anii 90 1 Foto Victor RonceaÎmpreună cu rep. Frank Wolf, membru republican al Congresului timp de 34 de ani

Marian Munteanu si congresman-ul republican Frank Wolf Washington Anii 90 2 Foto Victor Roncea

Marian Munteanu la Congresul SUA Washington Anii 90 2 Foto Victor RonceaPrelegere la Congresul SUA despre problemele democraţiei în Europa de Est

Marian Munteanu la Congresul SUA Washington Anii 90 1 Foto Victor Roncea

Pe Capitoliu

Marian Munteanu la Washington - National Prayer Breakfast - Anii 90 cu Victor Roncea

Grupul Independent pentru Democraţie: Noi toţi suntem Marian Munteanu! COMUNICAT / VIDEO

Marian-Munteanu-la-Balcon-in-Piata-Universitatii-1990-Foto-Emanuel-Parvu

Foto: Emanuel Pârvu

Comunicat

Grupul Independent pentru Democratie (GID) a luat act de reactiile publice starnite de desemnarea d-lui Marian Munteanu drept candidat al PNL la functia de Primar General al Capitalei.

Grupul Independent pentru Democratie (GID), ca una din formatiunile ce au participat activ la fenomenul Piata Universitatii, doreste sa faca urmatoarele precizari:

  1. Fenomenul Piata Universitatii a reprezentat prima manifestare de libertate, democratie si proeuropenism autentic a societatii romanesti dupa revolutia din decembrie 1989.
  2. Piata Universitatii a incercat sa duca pana la capat idealurile Revolutiei Anticomuniste din decembrie 1989.
  3. In desertul de impostura, intoleranta si violenta comunista si postcomunista, Piata Universitatii a fost oaza in care societatea romaneasca a condensat sperantele celor mai progresiste segmente ale ei de a recupera idealurile confiscate de FSN ale Revolutiei din decembrie 1989.
  4. Piata Universitatii a fost expresia autentica a dorintei societatii romanesti de a se elibera definitiv de comunism, de bolsevism si de a reveni in marea familie a natiunilor europene libere si democrate. A fost semnalul reconectarii Romaniei la valorile traditionale ale societatii europene moderne.
  5. Piata Universitatii a demonstrat lumii libere dorinta Romaniei de a se alatura marii familii occidentale, reinnodand traditiile de libertate, democratie, toleranta, credinta si iubire ale neamului romanesc.
  6. La Fenomenul Piata Universitatii s-au raliat mari personalitati ale lumii occidentale cat si ale Romaniei renascute, intre care si Alexandru Paleologu, auto-declarat “Ambasador al Golanilor”, despartindu-se de regimul FSN, asa cum nu au facut alte personalitati care au continuat sa-i ridice osanele lui Ion Iliescu si dupa Mineriada din Iunie 1990 (N. Manolescu).
  7. Departamentul de Stat al SUA si membri importanti ai Congresului american au protestat vehement fata de anihilarea violenta a miscarii anticomuniste studentesti de catre conducerea FSN in frunte cu inculpatii pentru crime contra umanitatii Ion Iliescu si Petre Roman, Statele Unite cerand eliberarea imediata a liderului Ligii Studentilor, Marian Munteanu.

Ne aducem aminte cu totii ce reactii violente, de ura si respingere, a starnit Fenomenul Piata Universitatii din partea fortelor neocomuniste ce au pus mana pe putere, confiscand Revolutia Romana.

Vedem astazi aceiasi reprezentanti ai acelor forte, intre timp transformati in mari aparatori ai democratiei, precum si alti veleitari cocotati pe scena politica si mediatica pe spatele Fenomenului Piata Universitatii, acuzand liderul Pietei Universitatii, pe dl. Marian Munteanu, de aceleasi vini inventate ca si in anii ’90. Profitand de faptul ca Noua Generatie necomunista de azi nu a cunoscut oribilele manipulari ale Televiziunii de Stat si cotidianelor FSN Adevarul, Dimineata si Azi, aceeiasi agenti ai fortelor antiromanesti, care ar trebui sa fie deja invinuiti in Dosarul Mineriadei, reiau de la naftalina marotele prafuite pe care azi le auzim pe toate ecranele. Asa au facut si in anii ’50, intemnitand si decapitand elita Romaniei, cu consecintele cunoscute: caderea Cortinei de fier si a intunericului comunist bestial asupra Romaniei. Noi spunem: Ajunge!

Acesti reprezentanti ai cripto-comunismului, folosind aceleasi tehnici de manipulare de tip KGB impotriva idealurilor de libertate, democratie, toleranta, iubire si credinta ale Pietei Universitatii, il ataca pe cel care a fost liderul incontestabil al acesteia si, implicit, pe noi toti, cei care am dus si ducem in suflet acele idealuri. Noi toti suntem Marian Munteanu!

Astazi, Romania si-a implinit in mare masura o parte din acele idealuri. A mai ramas unul: curatarea clasei politice de imoralitate, impostura si neocomunism bine mascat. Desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al Partidului National Liberal la Primaria Capitalei se inscrie in acest proces logic si firesc. De aceea, noi, reprezentantii Grupului Independent pentru Democratie, respingem categoric aceste atacuri nedemne indreptate impotriva celui care a militat, mai mult decat noi toti, pentru libertate, democratie, toleranta, iubire si credinta.

Cand toti cei care astazi atacati persoana domnului Marian Munteanu, in 1990 erati ancorati, intr-o forma sau alta, inca in trecut, Piata Universitatii a cutezat sa priveasca spre viitor, spre Europa, spre valorile euroatlantice. Va rugam, domnilor, sa renuntati la ipocrizie si sa va faceti, in ultimul ceas, mea culpa. Ajunge! A sosit timpul sa va retrageti!

Cu Marian Munteanu, Romania si, mai ales, capitala ei, Bucuresti, vor continua drumul inceput in decembrie 1989, spre Europa si Occident fara sa isi uite valorile autentice in care noi am crezut intotdeauna.

Independent de orice implicare politica a membrilor sai, prin acest comunicat, Grupul Independent pentru Democratie isi precizeaza pozitia de sustinere fata de hotararea curajoasa a BPN al PNL de a-l desemna pe domnul Marian Munteanu drept candidat la functia de Primar General al Capitalei. Impreuna vom reusi!

In numele Comitetului Director,

Alin Gabriel Dragomir, Cornel Feroiu, Silviu Stoica

GRUPUL INDEPENDENT PENTRU DEMOCRAŢIE

VIDEO: “Piaţa Universităţii – pas cu pas”


Filmul “Piaţa Universităţii – pas cu pas” îl are ca protagonist principal pe Marian Munteanu, fost preşedinte al Ligii Studenţilor. Realizator TVR – Radu Găină.

TVR: “Când o mână de oameni au blocat Piaţa Universităţii pe 22 aprilie 1990, după o manifestaţie împotriva FSN, nu şi-a imaginat nimeni că acesta va deveni momentul zero al unui adevărat fenomen. 53 de zile şi nopţi la rând, zeci de mii de oameni s-au întors în locul unde începuse sfârşitul regimului Ceauşescu şi au cerut despărţirea definitivă de comunism: alegeri libere, aplicarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, o presă independentă, pedepsirea celor vinovaţi de morţile din decembrie 1989.
Astăzi, după 25 de ani, când România este membră a Uniunii Europene și construiește o democrație reală, am putea crede că framântările de atunci au fost firești într-o țară abia ieșită cu prețul jertfei a două mii de oameni din marasmul totalitar, dar tragedia mineriadei din 13-15 iunie 1990, soldată la rându-i cu victime, reclamă cu stringență asumarea unor responsabilități din partea celor care au generat acele violențe terifiante.”

Mai-bine-haimana-George-Roncea-in-Piata-Universitatii-1990-Foto-Emanuel-Parvu

Foto: Emanuel Pârvu

Marian Munteanu, turnesolul României

Mitingul maraton anticomunist din Piata Universitatii. In imagine, Marian Munteanu, lider al studentilor din Universitatea Bucuresti. Foto: Emanuel Pârvu

Mitingul maraton anticomunist din Piata Universitatii. In imagine, Marian Munteanu, liderul Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti. Foto: Emanuel Pârvu / Mediafax

Doi publicişti veterani despre reacţiile de tip bolşevic stârnite de candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei şi ce va urma:

Adrian Pătrușcă via Facebook

Mamă, ce bătaie ca-n 7 Păcate între servicii… Ce fojgăială de epoleți, care mai acoperiți, care mai descoperiți… Și de-aici, și din afară… Și ce complicități (că alianțe nu pot să le zic) împotriva naturii!
Chestia e că miza este mult mai mare decât rahatul ăsta de Primărie a Bucureștilor, trambulină spre Beciul Domnesc…

Sabina Fati scrie, negru pe alb, în România liberă din 2016, că în Piața Universității erau legionari cu cămăși verzi și centuri:
„Acum un sfert de secol, MM era un tânăr cu tendințe mistice, care vorbea de la balconul Universității ca și cum ar fi fost în amvon. În spatele lui s-au încolonat atunci nu doar nostalgicii care purtau cămăși verzi și centuri, preluate din vremea bună a legionarilor, ci și bucureșteni educați înfricoșați de perspectiva de a rămâne în capcana neo-comuniștilor.”
I-a uitat pe cei cumpărați cu o pereche de blugi de Rațiu și pe destrăbălații care se întindeau în corturi, în fața Teatrului Național.
Păi atunci înseamnă că minerii, săracii, au avut dreptate să vină la București și să devasteze, între altele, redacția României libere…
Atunci Dosarul Mineriadei ar trebui închis!
Hai, mai lăsați-o dracului!

Marian Munteanu – “hîrtia de turnesol” a societăţii româneşti

Ioan Viştea

de Ioan Viştea

Opinie de ”Golan” cu ecuson

Mare zarvă, mare deranj, vecine cu isteria, a născut reintrarea lui Marian Munteanu în viaţa publică, din poziţia de candidat al PNL la Primăria Generală a Bucureştilor!

Animator al unei mişcări anticomuniste, frumoase prin capacitatea de a elibera energii pozitiv-creatoare, stenice prin mesaj şi solidaritate, chiar şi numai temporară, situată în prelungirea elanului revoluţionar decembrist, cu obiective şi revendicări pe cît de idealiste, pe atît de ferme, însă sfîrşită în sînge, cucuie şi oase rupte, Marian Munteanu trăieşte, azi, surpriza şi duritatea vocală a unei altfel de mineriadă. De data aceasta, ca o ironie a sorţii, loviturile îi vin nu de la purtătorii de lămpaşe, ci de la unii din infatuaţii deţinători, cică, de minte doldora de fosfor! Mai că e greu să înţelegi şi să identifici, cu oricît de relativă precizie, motivaţia patimilor, a urii, a veninului vărsat şi-a dorinţei de maculare cu orice chip a simbolului, a figurii legendare a momentului Piaţa Universităţii care a fost Marian Munteanu. Mai ales acum, la un sfert de veac de la evenimentele petrecute în zorii întunecaţi, încă de-atunci, rău prevestitori, ai democraţiei noastre.

E drept că rădăcinile polarizării societăţii româneşti, nu se ştia şi nu se ştie nici azi cît de civilă, ale partipriurilor sale, ale tentaţiei de-a îmbrăca straiele coloraturii politice, ale radicalismului, dar şi ale confuziilor sale, se trag chiar din vremea aceea, din timpul şi pe urma evenimentelor din 1990. Cît de mult s-au îngroşat trăsăturile puzderiei de ONG-uri (cu lideri cu tot!), cît de băgăcios-interesate ori cît de tăcut-vinovate în faţa derapajelor antidemocratice ale ultimilor ani au devenit, cu consecinţe nefaste, vedem şi mai bine astăzi.

În corul şi-n hora detractorilor lui Marian Munteanu s-au prins cîteva organizaţii neguvernamentale care, cu trecutul lor de gardă pretoriană constituită în apărarea unui impostor, îşi trag seva radicalismului şi-a intransigenţei direct din ultimele rudimente ale cangrenei băsiste; s-a prins un jurnalist care în toiul evenimentelor tocmai dădea şi el cu bîta-n baltă şi planta cu minerii, din vîrful pixului, în oficiosul călăilor, panseluţe decorative; şi s-a mai prins în horă, printre alţi cîţiva mintoşi degeaba ai naţiei, un fost prim-ministru care nu poate scăpa din arţăgoasa, impardonabila retorică a unuia care nu pricepe nici azi cît de ridicol, de caraghios, de deplorabil s-a prăbuşit aroganţa ”imperiului” Roman.

Mă-ntreb, ce deranjează mai mult la Marian Munteanu, în afară de socotelile unora, date peste cap? Oare, să fie imaginea sa de Christ răstignit pe o targă de spital care le mai stă şi astăzi în gît şi le bîntuie somnul şi comodităţile? Să fie datele sale biografice şi profesionale, ale incoruptibilului care îşi pune la bătaie onestitatea în competiţie şi-n opoziţie cu corupţia instituţionalizată? Faptul că profilul său moral iese din tipare? Supără, cumva, ataşamentul său pentru ideea unei societăţi participative şi credinţa că acolo, în responsabilizare, în capacitarea energiilor, stă putinţa schimbării mentalităţilor şi năravurilor şi, odată cu ele, a imaginii, capabilă să redea demnitatea de cetăţean al unei capitale europene? Să fi uitat doamna Mungiu Pippidi, în calitate de prim-solist al ariei calomniei, că nimic nu este nou sub soare şi că Solon condiţiona calitatea de cetăţean al Atenei de participarea obligatorie, efectivă, a locuitorilor săi în treburile cetăţii? Şi încă, pentru că faţă de candidatul Munteanu, prea multe alegaţii s-au rostit, prea multe acuzaţii s-au adus, lipsite de temeiul faptelor şi prea de tot gogonate răstălmăciri şi denaturări au întunecat judecata unora, dezlegîndu-le limba cameleonică, continuu să întreb: e un păcat ori vreo boală ruşinoasă să crezi în Eminescu, să-l citezi, să-l venerezi, să-l cultivi, aşa cum face Marian Munteanu? Dar recursul la istoria factuală, bună, rea, însă a ţării tale, este cumva un delict demn de incriminat şi blamat? Sunt creştinismul şi valorile sale, repudiate de Occident cu atît de senină şi păguboasă suficienţă, dar privite de Marian Munteanu drept matrice, leagăn al civilizaţiei europene, întreb, aşadar, este creştinismul cultul vreunei leprozerii?

Pentru a simplifica lucrurile, fără a face ocol şi fără a intra în fundătura şi capcana corectitudinii politice, e cazul să spunem cu claritate că, în fond, în confruntarea a două curente de opinie, Marian Munteanu se află în tabăra celor care afirmă, tot mai apăsat, tot mai vizibil şi mai vocal, necesitatea resuscitării, reafirmării şi prezervării valorilor şi identităţii naţionale, tendinţă vizibilă şi generatoare, în plan european, chiar a unui greu disimulat protecţionism, în opoziţie cu tabăra mercenarilor care s-au şi predat cu arme şi bagaje, necondiţionat, tăvălugului globalizării şi neocolonialismului reînviat, fapt pentru care, ca un nealiniat, ba, mai mult, ca un deviaţionist ce este, au şi pus tunurile pe el. Iar gurile de tun, încinse rău şi prost ghidate, ca o ultimă ghiulea, mai trag o zicere, aproape umoristică de n-ar fi de toată ticăloşia, şi de tot cinismul: că alegerea lui Marian Munteanu în funcţia de primar general al Bucureştilor ar scoate ţara din circuitul ţărilor civilizate, cînd se ştie, de fapt, că tocmai barbaria represiunii acelor zile, care a oripilat lumea şi căreia i-a căzut victimă Marian Munteanu, a făcut din România anilor ’90 o insulă plutitoare, în derivă şi nefrecventabilă.

Fie din postura de proaspăt membru PNL, fie ca independent, în cazul în care partidul i-ar retrage nominalizarea, speriat fiind de reacţiile potrivnice, mai mult chiar decît propria-i buimăceală, candidatura lui Marian Munteanu e fără întoarcere şi de două ori benefică. Ca o hîrtie de turnesol va testa reacţia electoratului bucureştean şi răspunsul său în faţa unei oferte oneste, serioase, dar şi capacitatea sa de a mai crede în instaurarea normalitatăţii şi-a bunei-credinţe, după decenii de frustrări, aşteptări în zadar şi dezamăgiri, lăsate în urmă de promisiunile mereu tentante, ambalate frumos, dar, mereu, rămase deşarte, neonorate.

În al doilea rînd, în PNL, va fi prilejul limpezirii apelor tulburate de pragmatismul forţat, strident, al unei alianţe contra naturii, oferind o imagine clară despre, dacă şi cîtă viaţă mai are dualismul său nefuncţional.

Sursa: Cotidianul

Ce-i uneşte pe Ion Iliescu şi Monica Macovei contra lui Marian Munteanu. Haideţi să ne lămurim! VIDEO


Si fostul procuror comunist si anchetator la Mineriada din 13-15 Iunie 1990:
Macovei si Iliescu vs Marian Munteanu
Demenţă mare!

AUDIENŢĂ RECORD: Marian Munteanu a fost urmărit la Antena 3 de peste 1.000.000 de români

marian-munteanu-dezvaluie-programul-pentru-castigarea-primariei-capitalei-antena 3Peste 1.000.000 de români l-au urmărit ieri seara la Antena 3 pe Marian Munteanu, candidatul PNL pentru Primăria Capitalei, invitatul lui Mihai Gâdea într-o ediţie specială a emisiunii “Sinteza Zilei”.

Conform datelor furnizate blogului Roncea.Ro la cererea noastră, s-a înregistrat un vârf de 6 puncte audienţă, share 12, 1 punct reprezentând 120.000 telespectatori. Cifrele sunt considerate uriaşe chiar şi de realizatorii Antena 3, având în vedere că transmisia în direct a avut loc pe fondul a două meciuri mari în Liga campionilor. Aceasta este măsurătoarea doar în mediul urban. “Dacă adăugăm şi mediul rural, s-a depăşit milionul!”, ne-au declarat sursele noastre.

Iată câteva extrase din emisiune:

Candidatul PNL la Primăria București, Marian Munteanu, a detaliat miercuri, la Antena 3, care vor fi prioritățile sale, în cazul în care va conduce Capitala.

Liderul demonstranţilor din Piaţa Universităţii din iunie 1990 a promis că, dacă va ajunge primarul Bucureștiului, va opri furtul din instituție, va înființa un corp de control al primăriei și va crea consilii civice.

”Voi institui în pirmărie, dacă voi ajunge, consilii civice. Noi avem consilii locale, dar vreau să avem și consilii civice”, a spus Marian Munteanu, miercuri, la emisiunea Sinteza zilei, de la Antena 3.

Cum a ajuns PNL la candidatura lui Marian Munteanu

Întrebat cum a ajuns PNL să-l susțină pe el, Marian Munteanu a amintit de relația bună pe care a avut-o de-a lungul timpului atât cu PNL, cât și cu țărăniștii.

”Dar îmi pare rău pentru Ludovic Orban, pentru că știu că a muncit mult, ca să pregătească un plan pentru București, ca și domnul Cristian Bușoi”, a spus Munteanu.

Totodată, Marian Munteanu a ținut să sublinieze cu spune el că nu va face niciodată, dacă va ajunge primarul Capitalei. ”Eu nu fur și nu mint”, a promis liderul demonstranţilor din Piaţa Universităţii din iunie 1990.

Au dreptul ortodocșii la Catedrală?

Referitor la proiectul Catedralei Mântuirii Neamului, Munteanu spune că ortodocșii au dreptul că aibă această construcție.

”Aşa cum microbiştii au în Arena Naţională un stadion care a costat de trei ori mai mult decât Catedrala, aşa cum iubitorii de teatru au dreptul la un Teatru Naţional, renovat cu 170 de milioane de euro, aşa şi creştinii ortodocşi, cei mai numeroşi contribuabili, au dreptul la un astfel de lăcaş”, replicat candidatul PNL la Primăria București.

Munteanu: Este imposibil să mă trezesc cu un dosar penal

În ce privește eventuale probleme cu justiția, Marian Munteanu a spus că este imposibil ca el să se poată trezi cu un dosar penal.

Marian Munteanu: Petre Roman va avea probleme

”Domnul Petre Roman cred că va avea probleme. Va trebui să răspundă pentru faptele domniei sale în fața celor în drept”, a spus Marian Munteanu, referindu-se la mineriade.

Urmăriţi şi Video, la Antena 3

Marian Munteanu: Cei mai numeroși contribuabili au dreptul să aibă Catedrala Mântuirii Neamului. Trupa Taxi, aşteptată la Patriarhie. Măcar Grigore Leşe să ajungă…

Marian-Munteanu-Ziarul-Lumina-27-Martie-2016Creștinii ortodocși, cei mai numeroși contribuabili, au dreptul să aibă Catedrala Mântuirii Neamului

Candidatul PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, susține proiectul Catedralei Mântuirii Neamului, afirmând că “cei mai numeroși contribuabili, creștinii ortodocși, au dreptul la un astfel de lăcaș”.

“Catedrala Mântuirii Neamului este un monument închinat tuturor eroilor români căzuți în lupte de-a lungul timpului. (…) Așa cum microbiștii au în Arena Națională un stadion care a costat de trei ori mai mult decât Catedrala, așa cum iubitorii de teatru au dreptul la un Teatru Național, renovat cu 170 de milioane de euro, așa și creștinii ortodocși, cei mai numeroși contribuabili, au dreptul la un astfel de lăcaș”, a spus Munteanu, miercuri seară, la Antena 3.

În context, el a afirmat că nu dorește să spună că o investiție în sport nu ar fi utilă, însă, subliniază că toți cetățenii au drepturi.

Sursa: AGERPRES/(A — autor: Florentina Peia, editor: Mirela Bărbulescu, editor online: Adrian Dădârlat)

Ştire a fost reprodusă şi de Hotznews la ora 3.48 (!)

Pe 27 martie a.c., de Ziua Unirii Basarabiei cu Ţara, Ziarul Lumina al Patriarhiei Române a publicat următorul interviu cu Marian Munteanu:

„Valori? Nu e nimic de adăugat la Evanghelia lui Hristos!”

Recent, oficiali ai Patriarhiei au declarat că ar putea invita trupa Taxi la o întâlnire. Citiţi mai multe la Basilica.ro: Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, despre folosul construirii Catedralei Naționale

Cum a vrut minerul Domokoş să-i taie capul lui Marian Munteanu. DOSARUL MINERIADEI DIN 13-15 IUNIE 1990 – DOCUMENTE CIVIC MEDIA

Marian-Munteanu-la-Balcon-in-Piata-Universitatii-1990-Foto-Emanuel-Parvu

Foto: Emanuel Pârvu

Liga Studentilor - Marian Munteanu - Piata Universitatii 13 - 15 iunie 1990 Civic Media Roncea Ro

Erata: Este vorba, desigur, de dimineata zilei de 14 iunie 1990Cum era sa fie ucis Marian Munteanu de minerul Denes Domokos in Piata Universitatii - 13 iunie 1990 - Doc Mineriada Roncea RoCum era sa fie ucis Marian Munteanu de minerul Denes Domokos in Piata Universitatii - 13 iunie 1990 - Doc Mineriada Roncea Ro 2Marian Munteanu in spital Mineriada din iunie 1990 - Foto Emanuel Parvu8 Marian Munteanu 14 iunie 1990 - Foto Andrei IliescuFoto: Emanuel Pârvu şi Andrei Iliescu / Documente: Civic Media / Sursa: Roncea.Ro

Democraţia originală a lui Ion Iliescu în 11 fotografii de Andrei Iliescu din 13 – 15 iunie 1990. PS: OPREA, DEMISIA!

0 13 - 15 iunie 1990 - Foto Andrei Iliescu

Fotograful Andrei Iliescu via Facebook:

“Privind imagini din piata Taksim imi aduc aminte de Piata Universitatii din iunie 1990. La vremea aceea eram corespondent al AFP care pe atunci isi avea sediul la Inter, si nu putine au fost noptile cand n-am ajuns acasa ca sa putem “tine aproape” de manifestatia maraton care a inceput in 22 aprilie si s-a incheiat pe 15 iunie. Interesul pentru Romania era urias. Trimiteam fotografii la foc continuu si nu tin minte sa fi fost o singura zi in care sa nu fi transmis cel putin o imagine. Am si acum acele fotografii trimise (sau cel putin o parte din ele) si aproape toate filmele asa ca aceste imagini ma ajuta mult acum sa reconstitui povestea acelor zile.
11 iunie 1990 a fost o zi foarte agitate, tensiunea care avea sa atinga punctual culminant cateva zile mai tarziu, era in crestere. Fortele de ordine au aparut in cateva reprize.
Ziua de 12 a decurs calm, aparent nimic neprevestind ce avea sa se intample. Protestatarii primisera un ultimatum sa se retraga, dar nu era primul asa ca spuneau ca nu vor pleca.
In dimineata zilei de 13 iunie pe la 6 si ceva politia intervine in forta si asist la primele arestari de la Arhitectura (foto mai jos cu doi studenţi arestaţi – n.m., V.R.). Apoi pentru cateva ore piata a fost pustie, masini cu apa stropeau bulevardul si echipe de la salubrizare strangeau gunoaiele. Pe la 11:30 a inceput nebunia. Forte de ordine cu taburi si blindate, protestarii care aruncau cu pietre si incediaza masini, oameni alergand pe strazi, scene socante care m-au amintit de revolutie. Vremea devenise schimbatoare, cerul senin alterna cu reprize scurte de ploaie. Am iesit imediat pe strazile de langa Inter si piata Universitatii dar nu puteam ramane mult caci trebuia sa transmit. Ieseam cate 20-30 min “trageam” ce puteam apoi urcam in camera-laborator unde developam filmele, maream pozele, bateam textul si transmiteam prin telefon. Aparatul de marit si expunerea hartiei controlate manual (adica chiar cu mainile) erau singurele metode de prelucrare. Calitatea era rudimentara iar timpul de transmisie era imens. Textul il scriam cu o mica masina de scris. Pentru o transmisie color trebuiau lipite si niste repere CMYK, necesare la alinierea culorilor. Scoteam microfonul telefonului si in locul lui cuplam mufele unui aparat care citea linie cu linie poza 18×24 care se invartea pe un tambur (un stramos al unui scaner reflectiv combinat cu un fax primitiv) Asta era “tehnica” pe atunci.
Pe la 11 noaptea am facut o ultima iesire pentru ziua aceea si in dreptul Romartei Copiilor am auzit gloante suierand pe langa mine si ricosand in peretii blocului.
Pe la ora 5 ale dimineatii zilei de 14 totul parea ca se terminase. Intr-o liniste sinistra cu soarele care tocmai incepea sa rasara in ochi, dinspre Piata Victoriei intr-un uruit infiorator (care pe masura ce se apropia s-a transformat in tropait grotesc) o umbra hidoasa se apropia constant intr-un crescento tensionat. Erau primele grupe de mineri care ocupau Piata Universitatii. Cand s-a luminat mai bine am urcat la etajul I pe balconul circular si am inceput sa fotografiez asaltul. Minerii loveau tot ce le iesea in cale, barbati, femei, copii. Din cand in cand priveau spre mine si imi faceau semne amenintatoare cu batele. Am transmis primele imagini si aflu ca pe la 9:30 urma sa aterizeze o cursa de la Sofia unde fusesera alegeri, asa ca toate agentiile asteptau intariri.
Cateva ore mai tarziu impreuna cu colegul venit am coborat in piata cu doua F3-uri si toate obiectivele din dotare. Toate agentiile erau acolo. Aparent minerii isi consumasera parca primele momente de furie dar am vazut destule scene incredibile. Mi-aduc si-acum aminte cum minerul pe care tocmai il fotografiam a ridicat bata sa ma loveasca dar cumva spre norocul meu nu stiu prin ce resort mana i s-a oprit chiar in momentul cand l-am imortalizat. Spre ora 12 am ajuns la sediul PNTCD, apoi imi amintesc ca am facut ceva poze pe la Bucur Obor si la spitalul de urgenta unde Marian Munteanu tinea o conferinta de presa. Dupa-amiaza a trebuit sa raman in hotel, si nici a doua zi n-am mai iesit la pozat fiindca trebuia sa developez si sa transmit filmele colegului francez. Noroc ca el avea un Leaf (o masina mai “smechera” care transmitea direct de pe film) asa ca munca mea de laborator a fost ceva mai usoara.
Cam asta pot sa spun ca a fost “contributia” mea la documentarea posteritatii cu acele momente teribile din ceea ce avea sa se numeasca Mineriada 13-15 iunie, si ale carei evenimente au socat lumea intreaga.

1 Primele arestari la Arhitectura 13 iunie 1990 - Foto Andrei Iliescu 2 Student arestat de fortele de ordine in fata facultatii de arhitectura miercuri 13.06.1990 Foto Andrei Iliescu 3 Piata Universitatii 13 iunie 1990 Foto Andrei Iliescu 4 13 iunie 1990 - Inter - Piata Universitatii - Foto Andrei Iliescu 5 Femeia in rochie albastra 14 iunie 1990 - Foto Andrei IliescuCitiţi: Femeia în rochie albastră azi6 Mineriada din 14 iunie 1990 Foto Andrei Iliescu 7 Mineri in Piata Universitatii - 14 iunie 1990 - Foto Andrei Iliescu 8 Marian Munteanu 14 iunie 1990 - Foto Andrei Iliescu 9 14 iunie 1990 - Mineriada - Magheru - Foto Andrei Iliescu

Mai multe fotografii în Albumul de pe Facebook

Marian Munteanu, George Roncea, Victor Roncea şi Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, sunt invitaţi luni, la ora 10.00, la Parchetul Militar, de generalul Ion Vasilache. OPREA, DEMISIA!

Dincolo de informaţia privind Dosarul Mineriadei, am ţinut să adaug: OPREA, DEMISIA!

Miron Cozma si badigardul Gabriel Oprea

Miron Cozma si badigardul sau Gabriel Oprea

De altfel, fotografia e potrivită pentru ambele subiecte! 🙂

Vedeţi şi: Cum era să fie decapitat Marian Munteanu pe 13 iunie 1990. DOCUMENTE şi mărturii din Dosarul Mineriadei via Arhivele Roncea.Ro – Civic Media şi FOTO de Emanuel Pârvu

13 iunie 1990 – FOTOGRAFII DIN ZIUA A TREISPREZECEA. Victor Roncea: Ce-am vazut si ce-am trait, ce-am avut si n-am pierdut

25 de ani de la declanşarea Fenomenului Piaţa Universităţii 1990. Amintirile unui Golan

Amintiri din Piata Universitatii cu fratii Roncea. Jurnalul Garnizoanei Bucuresti din 13 – 15 iunie 1990, martorii, rebeliunea legionara a lui Ion Iliescu si complicitatea la crima a lui Andrei Plesu si Monica Macovei. FOTO/DOCUMENTE

Dosarul Represiunii din iunie 1990. Sinteză alcătuită de Asociaţia Victimelor Mineriadelor pentru Preşedintele României

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova