Apel la neuitare si solidaritate – Campanie pentru romanii orospiti de unguri
“Cine uita nu merita!” – Nicolae Iorga
Chemarea Sfintilor Romani
Frati Romani,
Fiti alaturi de fratii nostri din Harghita, Covasna si Mures, romani lipsti de sprijinul autoritatilor publice ale statului. Noi suntem alaturi de ei, intru pastrarea identitati nationale si a credintei stramosesti.
Inima romanului mereu tanara pentru ca se innoieste prin amaraciune. Cu cat simtiti aceasta amaraciune, cu atat gandurile noastre sunt mai aproape de durerile voastre. Suntem in neincetate rugaciuni, in biserici si manastiri, ca sa atragem mila Domnului catre noit toti din Romania Mare.
Arhimandrit Justin
26 iunie 2011 – Duminica Sfintilor Romani
Grupul de Actiune pentru Demnitate Nationala Semnati acest Apel si alaturati-va acestui demers national prin rugaciuni si strangeri de semnaturi, in semn de solidaritate cu soarta romanilor din Harghita, Covasna si Mures. Tabelele vor fi disponibile in curand pe portalul Grupului de sustinere.
Doamne ajuta!
Dacă acei tineri de care povesteaţi au reușit să coboare steagurile roşii, vom reuşi oare şi noi să înlăturăm steagurile ungureşti de pe clădirile principale ale Statului Român, aşa cum de pildă s-a întâmplat la Târgu Mureş unde ungurii şi-au arborat aşa-zisul steag al Ţinutului „secuiesc”, deasupra steagului României? Credeţi că vor dobândi autonomie, după cum urmăresc?
Conform situaţiei actuale, ei nu au cum să dobândească autonomia, dar în viitorul apropiat posibil; depinde de noi. Ei acum fac doar nişte teste, să vadă cam care este temperatura românilor, ca astfel să se pregătească şi să ştie cum să acţioneze. Ei nu își doresc o autonomie în sine, ci doar un pretext pentru a ne putea sta în coastă, să genereze dezbinare, la ordinele marilor puteri. Pentru că tot acest „dans” maghiar este şi în interesul occidentalilor, de aceea își permit o aşa îndrăzneală, însoţită de gesturi sălbatice. Iar românii, la ora actuală, sunt stăpâniţi de duhuri străine, nu mai este duhul de altădată, sentimentul jertfei de neam, şi nici nu mai există o astfel de educaţie, ba dimpotrivă. Tinerii noştri sunt încurajaţi să plece din ţară în lumea întreagă, şi în special cei care au capacităţi mai înalte, astfel încât ţara aceasta să rămână a nimănui.
Şi ajungem la scopul pe care duşmanii acestui neam îl urmăresc de zeci de ani: să nu existe o rezistenţă în zona asta balcanică. Apoi, de unde să mai fie vlagă de român, dacă bieţii sunt crescuţi la televizor şi calculator, sleiţi de puteri sufleteşti şi fără un ideal sau o conştiinţă puternică? De vină sunt şi profesorii care nu cultivă în sufletul elevului sentimente nobile, sentimente patriotice. Pentru că în fond ce este patriotismul? Patriotismul este dragostea şi respectul faţă de înaintaşii noştri, voievozi, eroi şi martiri care şi-au dat viaţa pentru a ne oferi nouă o Românie puternică. Nu, acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl îndobitoceşte ca să nu mai ştie românul de unde vine şi încotro se duce. Ce respect să mai aibă românii faţă de înaintaşii lor, dacă ei nu au respect nici măcar faţă de părinţii lor, acceptând să fie scoase din buletinele de identitate numele părinţilor. De altfel s-a ajuns la un punct foarte înaintat al globalizării. La ora actuală, putem spune că Europa este o moscovie, peste tot comunism.
“In fata situatiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta, iar nu sa capitulez. In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti. Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protectia aceleiasi Sfinte Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma. La aceste ganduri, grupul “Vacaresti” s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am convocat la Iasi, pentru Vineri, 24 Iunie 1927, ora zece, in camera mea din str. Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi. Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerorat cu No. 1:
“Astazi, Vineri, 24 Iunie 1927 (Sf. Ion Botezatorul), ora zece seara, se infiinteaza: Legiunea Arhanghelului Mihail, sub conducerea mea. Sa vina in aceste randuri cel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara cel ce are indoieli. Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici”.
Personajul de telenobela Mircea Cartarescu a publicat azi un editorial de “revolta” la adresa “turbulentelor si derapajelor” presedintelui Traian Basescu. Impropriu spus “editorial”; mai curand o compunere de gâgă, jenanta pentru tinuta publicistica pe care vrea sa o atinga noul EvZ. Vorbim de acelasi Cartarescu care a afirmat, in acelasi spatiu oferit pe criterii misterioase si cu larghete de EvZ, ca “Havel si-a scris cartile in inchisorile din Polonia”. Daca o asemenea gafa incomensurabila ar fi fost facuta de un reporter oarecare ar fi avut marea sansa sa-i fie aratata usa redactiei. Dar sa ma intorc la subiectul zilei. Dincolo de formularile sale “savante” in ce-l priveste pe “revizionistul Basescu” – de exemplu: “Prea mult plecat la Huşi ca să creadă lumea că nu se duce la Huşi, dar el de fapt chiar la Huşi se duce” – gasim dezvaluita – as spune deconspirata -, probabil din prostie, exact linia ideologica pe care se inscrie, de fapt, intreaga gasca din care face parte: totalmente antiromaneasca.
Iata ce il deranjeaza pe Cartarescu cel mai mult dintre toate adevarurile spuse frust de Basescu la B1: “Mai ales, cine l-a pussă aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu?”. Aceasta simpla propozitie interogativa – extrem de importanta prin ceea ce reflecta – a fost – si iata, este si azi – cheia de bolta pe care s-a bazat intreaga propaganda anti-Romania a KGB de dupa 22 iunie 1941 si pana astazi: teoria stalinista ca Armata Romana de fapt a invadat Basarabia, care apartine de drept Rusiei si ca actul de trecere a Prutului a fost unul “fascist-imperialist”. Practic, Cartarescu sustine ca starea Basarabiei, sub bocancul URSS, era cea normala si la Prut trebuia sa ramana granita Romaniei, la fel ca si astazi. Ce roman ar putea spune asta?
Retineti: acest personaj, sinecurist ICR (cred ca a facut turul lumii sub pixul lui Patapievici, propagandu-si ineptiile de deranjat sexual in “n”-spe limbi) este produsul “cel mai inalt” al scolii “de elita” Plesu-Manolescu-Liiceanu. Daca asa gandeste “laureatul Nobel” al acestei scoli – ca Antonescu a gresit “invadand” Basarabia si ca, “mai ales”, Basescu a gresit si mai mult aproband ordinul dat de Maresal pentru reintregirea tarii -, va dati seama, cred, ce gandesc “maestrii” lui. Iata cum doar o vorba de-a lui Basescu – “Antonescu, erou national, Mihai, sluga rusilor” – a dus la deconspirarea unei intregi agenturi rusesti din politica, media si “intelectualitatea” din Romania, care acum se isterizeaza pe la toate televiziunile si se “revolta” in toate ziarele fostei prese romane. Bravo, Basescu!
Doua vesti bune (ba chiar trei): reprezentantii locali ai UDMR nu sunt de acord nici cu formula 8+2 nici cu 8 si 1/2 :). Ei o tin pe-a lor: autonomia sau moartea Coalitiei. Asta e de bine, pentru ca si multi parlamentari ai PDL cu care am vorbit zilele acestea vor acelasi lucru. S-au saturat de tupeul nemasurat al extremistilor maghiari si vor sa-l verse in bratele USL. Bine ar fi! Inseamna pana la urma ca provocare lui Basescu n-a fost chiar o diversiune pentru trecere Statutului Minoritatilor ci o miscare pentru a duce UDMR la groapa de gunoi a politicii dambovitene? Atunci, daca si Legea Statutului Minoritatilor se va spulbera odata cu Coalitia contra naturii ii promit presedintelui ca nu voi declansa campania “Dati foc steagului Ungariei!” in fata Guvernului Romaniei, a Prefecturilor din intreaga tara si a Ambasadelor Budapestei si Bucurestiului din Europa, Statele Unite si Australia. Ramane de vazut, mai ales ca, pana luni, ziua deznodamantului, UDMR urmeaza sa sustina maine, în sala mare a Palatului Culturii din Târgu-Mureş, o sedinta a Consiliului Reprezentantilor Unionali (CRU), cand va decide, se pare, si soarta Coalitiei anti-nationale. Problema noastra e ca ungurii s-ar putea sa doreasca sa se tina cu dintii de starea de ocupare a institutiilor statului de care dispun, la toate nivelele.
Dar, colac peste pupezele aflate la guvernare, Comisia Europeana vine si le taie si aripile regionalistilor! Reorganizarea administrativa a Romaniei nu este vazuta cu ochi prea buni la Bruxelles. Comisarul european Johannes Hahn a declarat, intr-un interviu in exclusivitate pentru Econtext.ro, ca Romania trebuie sa-si puna in aplicare programele de dezvoltare regionala pentru perioada 2007 – 2013 in structurile in care aceste programe au fost concepute si convenite cu CE.
Cu alte cuvinte, Comisia Europeana (CE) recomanda Romaniei sa-si realizeze programul de dezvoltare a tarii in forma actuala. Adica, in organizarea administrativa actuala. Ulterior, adauga Johannes Hahn, dupa 2013, Comisia Europeana este pregatita sa sprijine autoritatile romane in eforturile de a ajunge la cea mai eficienta structura, mai scrie Econtext.ro. Sa mai spunem ca Johannes Hahn este cea mai indicata persoana din Comisia Europeana cand vine vorba de reorganizare administrativ-teritoriala. De ce? Simplu! El este comisarul european pentru politica regionala!
Reorganizarea inainte de 2013 are efecte asupra fondurilor europene primite prin Programul de Coeziune
In plus, mai trebuie spus ca politicile de dezvoltare si finantare de la nivelul fiecarui stat din UE au fost realizate pentru perioara 2007 – 2013. Tocmai din acest motiv, Johannes Hahn precizeaza si ca o modificare a organizarii administrative inainte de expirarea acestei perioade are impact asupra fondurilor europene pe care le primim prin Programul de Coeziune.
Mai mult, inainte de a incepe un astfel de demers, ar fi fost normal ca autoritatile romane sa se consulte cu oficialii europeni. Ceea ce nu s-a intamplat.
Interviul atinge si alte teme, precum fondurile europene, programul de dezvoltare REGIO, strategia privind dezvoltarea zonei Dunarii, etc.
Cu o nerusinare specifica anticrestinilor, unul dintre motivile respingerii proiectului de Lege a “Zilei Detinutilor Politici Anticomunisti din perioada 1944-1989” a fost, pe langa faptul ca Tismaneanu vrea el ziua de 23 august si acela ca intr-un act normativ nu poate sa apara ca 9 martie este “in calendarul crestin-ortodox Ziua Pomenirii Sfintilor Mucenici”, intrucat “Romania este un stat laic” si aceasta ar “discrimina alte culte”.
Credeti ca este vorba de acelasi Emil Boc care declara emfatic “fara credinta in Dumnezeu, nimeni in Romania nu face nimic” sau de vreo clona de-a lui? Acum, ori Boc (sau clona lui) e tampit/a de-a dreptul – ceea ce nu cred – ori madama secretar general al Guvernului, Daniela Nicoleta Andreescu, cea care a facut recurs pentru granita si stema Tinutului Secuiesc si care da ordin fetelor de la RAAPPS sa-i faca curat copilului ei prin vila, are o stampiluta cu semnatura primului ministru si o pune pe unde se nimereste. Pentru ca aceeasi Romanie “laica” a instituit prin Lege urmatoarele sarbatori religioase ortodoxe drept zile nationale si zile nelucratoare: Pastele – doua zile, Duminica Rusaliilor si ziua urmatoare, Adormirea Maicii Domnului, Craciunul – doua zile. E, spuneti si Dvs, e tampit Boc sau cel care i-a scris avizul de respingere, recte Tismaneanu?
Mai cititi din “argumentatia” scrisa de Boc cu manuta lui Tismaneanu: Guvernul nu a sustinut acest proiect legislativ, transmitand Senatului un punct de vedere negativ bazat pe de o parte pe considerentul ca Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc a “militat” pentru impunerea unei Zile comemorative a victimelor regimului comunist in Romania pe 21 decembrie si a unei Zile nationale a memoriei victimelor fascismului si comunismului pe 23 august, mentinerea ambelor zile comemorative avand rolul de a asigura “coerenta unei politici de memorie la nivelul statului roman, oferindu-se posibilitatea constituirii unei pedagogii destinate sa educe tinerele generatii in spiritul respectului profund fata de toate victimele dictaturii comuniste.”. Intr-un final, Proiectul introdus de Puiu Hasotti cu Ziua Fostilor Detinuti Politici pe 9 martie a fost adoptat de Senat, in calitate de prima camera sesizata, cu 86 voturi pentru si doua abtineri, spre deosebire de cel al lui Tismaneanu, cazut cu 49 de voturi contra. Cinste senatorilor romani!
Basescu – comunist, securist, legionar si antonescian. Cam asa s-a vorbit, in esenta, despre presedintele Romaniei, azi, dupa lectia pe care i-a dat-o Regelui Mihai I ieri, pe “canalele media” ale Romaniei, de la Antene si Realitatea la Hotnews si “elevata” revista 22. Ma amuza sa constat ca apelativele respective au fost folosite si pe mine de gasca ghedesista a lui Tismaneanu. Iata cum a ajuns Basescu la vorba mea, cand ii spuneam ca, intr-o zi, se va intoarce impotriva lui si-l va devora cu tot cu familie aceasta grupare monstruoasa antiromaneasca, pe care o tine in carca ca pe-o cocoasa plina de puroi.
Sa punem putin lucrurile la punct, pe scurt: Regele Mihai a tradat Romania si in primul rand Armata Romana. Actul de la 23 august 1944 a insemnat si abandonarea a 180 de mii de ostasi de pe Frontul de Est, din Basarabia, care au ajuns apoi batjocoriti, chinuiti si deportati in Siberia, in Gulagurile sovietice, dupa cum aminteste si generalul Platon Chirnoaga in memoriile sale. Este cunoscut faptul ca Ion Antonescu se afla in negocieri inaintate cu Aliatii; prin lovitura de stat de la 23 august sovieticii au sabotat practic intreaga operatiune a Maresalului, cu aportul mult prea tanarului Rege. Prin capitularea Romaniei in mainile URSS, Regele a contribuit, poate fara sa vrea dar direct, la instaurarea comunismului in Romania. Primele sale decrete sunt odioase: La 20 ianuarie 1945, deci cu doi ani buni inainte de a se consuma coabitarea cu bolsevicii urmata de abdicare, Regele isi punea semnatura alaturi de Lucretiu Patrascanu sub “DECRETUL- LEGE Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării” prin care instituia “Tribunalele poporului” si dadea Justitia pe mana “acuzatorilor publici” ai NKVD. Ce a urmat stim cu totii. Acum, sa ne intoarcem la “slugile” monarhiei de azi.
V-ati fi inchipuit ca cel care “n-a avut-o” pe Regina Ana, recte Sergiu Andon, calfa lui fara de Dumnezeu, CTP-ul, si tartorul lor, care-l urmarea pe Rege pe autostrada, Ion Ilici Iliescu, sunt “monarhisti”? Ati aflat de ieri, daca v-ati uitat la televizor. Dar sa-i lasam pe astia. Poate cel mai bun dus cu zoaie pe care l-a primit Basescu a fost de la propriile lui capuse plesuviene: Cristi Preda, Vladmir Tismaneanu si cel care promite sa-l depaseasca in abjectie pe “maestrul” sau Volodea, josnumitul Tapalaga. Dupa ce portalul sorosist HotNews s-a inecat in propria voma constatand ca “Acuzatia de tradare lansata de Basescu impotriva Regelui Mihai este in conflict cu raportul Tismaneanu“, bihidrocefalul Tismaneanu-Tapalaga a erupt (Va dati seama? Basescu a contestat practic ticalosul “Raport Tismaneanu” si concluziile lui mincinoase) . Nu mai am nimic de adaugat altceva decat spusele mostenitorilor cu limba despicata ai cuplului de procurori bolsevici Sidorovici-Brucan. Pofta buna (atentie la stomac)!
Istoria din biblioteca de port
de Dan Tapalaga / HotNews.ro
Cand Dan Diaconescu l-a intrebat in 2009, cu cateva zile inainte de turul doi la prezidentiale, ce facea in perioadele lungi petrecute pe mare, Traian Basescu i-a raspuns: “Ma duceam in muzee si in biblioteci. Cum ajungeam intr-un port, cum ma duceam intr-o biblioteca”. Din bibliotecile raspandite in porturile lumii, Basescu a aflat pesemne un secret istoric dezvaluit miercuri, 22 iunie, in patru minute pline de voie buna si hahaieli complice cu Turcescu si Cristoiu: Sluga rusilor, Regele Mihai a tradat, si ar face bine sa imparta vina deportarilor cu Antonescu. Cum, nu stiati? Treceti o tura prin porturile lui Basescu, prin muzee si biblioteci.
Cateva observatii:
1. Presedintele Traian Basescu a jucat rolul pompierului incendiator, aprinzand iresponsabil un foc menit sa-l acopere pe altul: concesia majora facuta UDMR, prin desenarea unei harti pur etnice. Partenerii sai de discutie, Robert Turcescu si Ion Cristoiu, au ratat momentul sa fie putin jurnalisti: au profetit bucurosi izbucnirea valvataii mediatice (ce-o sa fie maine…) prin onomatopee si maini pleznite de cap in loc sa ia piromanul la intrebari.
2. Exigentele fata de un sef de stat cu pretentii reformiste sunt majore si atunci cand se apuca sa judece istoria, sa rescrie memoria unui popor. Modul in care Traian Basescu se raporteaza la trecut spune ceva esential despre soliditatea reperelor care ii modeleaza prezentul si viitorul. Lipsa de onestitate, superficialitatea si brutalitatea manifestate de Traian Basescu in tratarea unor momente dramatice din istoria Romaniei ii submineaza grav autoritatea de sef de stat.
3. Este socanta lejeritatea cu care Traian Basescu zice ca s-a apropiat de Paul de Lambrino (printul acuzat de impostura) ca sa arate ca n-are nimic cu Casa Regala iar doua propozitii mai jos sa i se planga lui Cristoiu ca “noi inca nu asezam corect valorile”. Ce sens avea aluzia proletara la retrocedarea averii? Ce voia sa insinueze prin alaturarea numelui fostului suveran, la capitolul responsabilitati, de cel al maresalului Antonescu? Ca regele Mihai are si el pe constiinta evrei? O gugumanie mai mare nu poate fi imaginata: evreii sunt primii care-i poarta si astazi recunostinta fostului suveran. Ce confuzii grotesti, ce ignoranta crasa!
4. Cand un sef de stat in viata acuza un fost sef de stat in viata ca a tradat, ca a fost sluga rusilor, are nevoie de probe concludente, de fapte si dovezi imbatabile. Din aceasta perspectiva, Traian Basescu s-a comportat, miercuri seara, ca un infractor, capabil sa falsifice grosolan trecutul cu sange rece, din socoteli meschine care astazi ne scapa. Ce a facut Traian Basescu miercuri seara se cheama crima de lezmajestate, chiar daca Romania nu mai este azi o monarhie care sa pedepseasca eventuale ofense aduse regelui.
5. Traian Basescu a recidivat, de fapt, in concesii de neiertat facute nostalgicilor comunisti sau extremistilor: tot la postul B1 TV l-a reabilitat partial pe Ceausescu din vorbe, cand a spus despre el, in noiembrie 2010, ca fostul dictator ar fi ramas un mare presedinte in istorie daca statea doar zece ani la putere. A facut-o, la fel ca acum cand l-a pus in oglinda pe fostul suveran cu maresalul Antonescu, neatent la sensibilitati si adevarul istoric. Mai lipsea sa spuna despre Regele Mihai, la fel cum au procedat comunistii, ca a fugit cu tablouri si vagoane incarcate cu aur, dupa ce l-a facut sluga rusilor si tradator. Sau sa-i tranteasca, de la obraz, un “Fir-ai al dracu, Majestate!”, editorial semnat de Sergiu Andon in Adevarul pe la inceputul anilor 90.
6. Am vazut miercuri seara latura intunecata a presedintelui Basescu: cinismul extrem, lipsa de scrupule, insensibilitatea fata de simboluri, nuante, drame, inadecvarea totala la o tema grava si grea. Cum Dumnezeu sa acuzi pe cineva de tradare razand? Si de fapt, printre glumite si chicoteli, ce i-a reprosat Traian Basescu fostului suveran? Ca n-a ales moartea sau puscaria pe viata in locul abdicarii? Prin ce incercari grele l-a trecut, pe el, istoria? Pistolul cui l-a avut la tampla si cu, glontul pe teava, sa decida vietile altora? Ca pana azi, soarta blanda l-a pus in fata unor alegeri ceva mai simple. A pendulat cel mult intre Boc si Udrea, intre PSD si PNL, intre intelectuali si Dan Diaconescu sau Gigi Becali etc, etc
7. Doar Ion Iliescu l-a mai alergat pe fostul suveran in anii ’90 cu agresivitatea cu care il injura astazi Traian Basescu. Regele Mihai a dezamagit (tradat asteptarile) pactizand spre sfarsitul guvernarii Nastase cu regimul Iliescu la schimb cu retrocedarea proprietatilor sale. Iliescu nu si-a cerut niciodata scuze publice. Basescu mai are o sansa. Altfel, istoria il va refuza si pe el, ca pe toti cei care isi bat joc de ea.
Pam-pam!
PS: In comparatie cu Tapalaba, Pora e o dulceata: “Traian Băsescu a comis o mitocănie impardonabilă, unul dintre cele mai josnice şi gratuite atacuri politice din cariera sa” 🙂
Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întâlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei
DECLARAŢII
Noi, romani si unguri,
Consideram ca libertatea si propasirea celor doua popoare pot fi realizate si garantate numai intr-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. O actiune comuna a fortelor democratice maghiare si romane se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste si in special politica dusa de dictatura ceausista a creat o situatie de criza acuta care impiedica comunicarea dintre romani si maghiari. Dialogul inceput astazi intre noi doreste sa invinga aceste piedici si sa stabileasca bazele unor relatii normale intre cele doua natiuni care s-au format in acelasi spatiu geografic.
Data fiind configuratia hartii etnice, solutionarea conflictelor nu poate veni in nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor in sensul liberei circulatii a persoanelor, a informatiei si a ideilor, in conformitate cu acordurile de la Helsinki. Situam deci imbunatatirea relatiilor romano-maghiare in perspectiva procesului de restructurare democratica general-europeana, care singur va fi in stare sa rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei intre popoarele continentului intr-un mod care sa satisfaca interesele legitime ale fiecaruia in parte.
Transilvania a fost si este un spatiu de complementaritate si trebuie sa devina un model de pluralism cultural si religios. Este in folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturala, religioasa si de traditii care a facut specificul Transilvaniei sa fie prezervata.
Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat. Realizarea sa implica, printre altele, asigurarea unei scolaritati de toate gradele in limba maghiara, inclusiv reinfiintarea universitatii maghiare din Cluj.
Principiile enuntate mai sus vor sta la baza tuturor actiunilor comune pe care semnatarii inteleg sa le duca in viitor. Apelam la organizatiile democratice precum si la acele persoane care impartasesc aceste principii sa se alature acestei actiuni.
Budapesta, 16 iunie 1989
Semnatari:
Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Roman din RFG, Mihnea Berindei, vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei “Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului National Liberal.
Ulterior si alte persoane si organizatii s-au alaturat acestei declaratii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federatiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin presedintele Kiss Bela si secretarul Spaller Arpad, intregul colectiv redactional al revistei “2000”, Bojtar Endre, seful sectiei pentru Europa rasariteana a Institutului de Istorie Literara, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea.
Declaratia a mai fost semnata, ulterior, si de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.
La o luna dupa difuzare, intr-o “Marti, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la resedinta sa de langa Geneva o delegatie din grupul romanilor care au redactat la Budapesta o declaratie comuna impreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegatie compusa din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu si Dinu Zamfirescu a inmanat Majestatii sale textul declaratiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat intrutotul continutul declaratiei care exprima convingerile sale privind relatiile dintre popoarele roman si maghiar”.
REACŢIA EXILULUI ROMANESC LA DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA: Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi – Ion Ratiu, Liciniu Faina, Alecsandru Miele, Ion Varlam, Coriolan Brad
DECLARAŢIA CELOR ŞASE
Nu e vorba de declaraţia „celor şase“ mari comunişti împotriva lui Ceauşescu. E vorba de declaraţia semnată, la Budapesta de 6 români şi 12 unguri, cu ocazia re-înhumării rămăşiţelor lui Imre Nagy, la 16 iunie anul acesta.
Această declaraţie vorbeşte de „cele două naţiuni (română şi maghiară) care s-au format în acelaşi spaţiu geografic“ şi de „dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la o autonomie culturală a fiecărei naţiuni (care) trebuie garantat“.
Publicăm în acest număr scrisoarea d-lui Liciniu Faina, fost deputat de Târnava Mică şi, într-un real sens, erou al democraţiei româneşti, şi extrase din scrisoarea d-lui Alecsandru Miele, şi el fost deputat, de Satu Mare, cu cinci ani de închisoare fără judecată, în „palmaresul“ său.
Apoi comentariile d-lui Coriolan Brad şi indicaţiile evaluării „declaraţiei“ pe care dl. Ion Varlaam a facut-o într-o broşură ce Domnia Sa doreşte s-o distribuie sub titlu personal.
Publicăm, de asemenea, comentariile ce am făcut la „Vocea Americii“, şi textul exact transmis, aşa cum s-a convenit în prealabil cu d-na Alexandra lonescu la BBC, al dialogului cu dl. Mihai Korne.
Uniunea Mondială a Românilor liberi a adoptat o poziţie ne-echivocă în problema relaţiilor româno-maghiare. „SĂ NE ÎNFRĂŢIM“, a fost apelul ce am lansat ungurilor, cu litere de o şchioapă în numărul nostru din iunie 1986. Să luptăm împreună împotriva comunismului. Pentru democraţie.
Am repetat aceeaşi idee în Declaraţia din 11 aprilie 1986, în care am cerut „solemn, fraţilor unguri, să înceteze calomnia că ungurii sunt supuşi etnocidului“ în Transilvania.
Aşa cum am declarat din nou la BBC şi la „Vocea Americii“, noi avem o reconciliere istorică cu ungurii şi depunem eforturi reale, verificabile, pentru a o realiza, mai ales ajutând pe toţi refugiaţii din România, astăzi în Ungaria, fără absolut nici o distincţie etnică.
Prea mare importanţă nu trebuie să dăm Declaraţiei de la Budapesta.
Fără îndoială, vasta majoritate a poporului român nu poate să adopte o astfel de poziţie şi să-şi nege originea. Şi e absolut sigur că românul ardelean, fără excepţie, o respinge.
Declaraţia, însă, a făcut un mare deserviciu istoriei şi chiar viitorului poporului român.
E prima dată când un grup de români a recunoscut implicit că Transilvania nu e pământ românesc, că ne-am format acolo împreună cu ungurii. E destul să citeşti Erdey Tornete ca să-ţi dai seama că nu vor înceta, de acum încolo, să ne reamintească că această Declaraţie a fost făcută de români patrioţi nesiliţi de nimeni, în deplină libertate, în Lumea Liberă. Mie, personal, mi-a atras atenţia asupra acestui lucru dl. Kszorus, unul din conducătorii militanţi maghiari, la o masă ce ni s-a dat la Washington, în iunie anul acesta. La timpul său UMRL îşi va defini poziţia: pozitiv ca întotdeauna.
Dar astăzi e rândul ungurilor să condamne şovinismul multora dintre ei – de care sunt pline ziarele şi programele de televiziune din lumea întreagă.
Astăzi e rândul ungurilor să recunoască explicit că Transilvania e pământ românesc.
Dar ca să nu rămână nici o umbră de îndoială: ÎNTR-O ROMÂNIE DEMOCRATĂ, UNGURII ŞI CELELALTE MINORITĂŢI VOR AVEA EXACT ACELEAŞI DREPTURI CA ŞI ROMÂNII ÎN MIJLOCUL CĂRORA TRĂIESC.
Ion Raţiu
PROTESTEZ CU TOATA ENERGIA
Domnule Director,
Subsemnatul Liciniu Faina, fost avocat în oraşul Blaj, fost deputat al judeţului Târnava Mică, membru al Comitetului Central P.N.Ţ. din anul 1966, în numele meu personal, al românilor ardeleni şi al Partidului Naţional Ţărănesc pe care îl reprezint în mod legitim, vă rog să publicaţi în ziarul (revista) dvs., următoarele:
Protestez cu toată energia împotriva „Declaraţiei“ de la Budapesta din 16 iunie 1989, publicată în ziarul „Lupta“ din 22 iunie 1989 şi semnată de un grup româno-maghiar, partea românească fiind reprezentată prin: Stelian Bălănescu, Mihnea Berindei, Adriana Combes, Mihai Korne, Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu.
Socotesc, împreună cu alţi români ardeleni ajunşi în exil şi care cunoaştem bine istoria relaţiilor româno-maghiare, că „Declaraţia“ de la Budapesta este un act politic deosebit de dăunător românilor din Ardeal şi din statul român.
Transilvania nu este un spaţiu de complementaritate, ci un spaţiu de naştere şi dezvoltare a poporului român, oprimat veacuri de-a rândul de maghiarii ce au ajuns în acest spaţiu ca popor năvălitor şi opresor, de abia în sec. XI-XIII.
Între români şi unguri nu există conflicte, în afara celor create artificial de propaganda maghiară cu scopul de a modifica statutul social al Transilvaniei şi de a-şi asigura promovarea intereselor proprii.
Problema grupurilor etnice, de pe teritoriul Transilvaniei şi al întregii Ţări, este de resortul relaţiilor interne, rezolvarea lor nereclamând altceva decât aplicarea corectă şi nediscriminatorie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi a Actului de la Helsinki.
Represiunea ceauşistă o suferă în mod egal toate naţionalităţile din România şi în primul rând naţiunea română. Liberarea Ţării de sub regimul comunist va aduce deplina libertate politică şi culturală a tuturor locuitorilor de pe teritoriul României, fără nici o discriminare, aşa cum a fost în perioada interbelică. Poporul român a fost întotdeauna tolerant şi iubitor de dreptate.
Autonomia politică şi culturală a fiecărei naţiuni în parte, nu poate duce decât la o vastă anarhie politică şi administrativă în spaţiul transilvan, cu prejudicii grave pentru naţiunea română. Ea ar avea ca prime consecinţe o periculoasă animozitate între români şi unguri.
Declaraţia de la Budapesta întăreşte puterea tiranică a lui Ceauşescu, românii fiind obligaţi să vadă în el un apărător al intereselor naţionale împotriva pericolului maghiar.
Cu stimă,
Liciniu Faina
AM FOST CONSTERNAT
Am fost consternat de imprudenţa unor confraţi de exil în formularea Declaraţiei de au semnat, împreună cu mai mulţi unguri,la 16 iunie, la Budapesta. Au folosit cuvinte necorespunzătoare. De exemplu, „ne-am format“, în loc de „am trăit în acelaşi spaţiu geografic“. Pe urmă, se vorbeşte despre o autonomie politică şi culturală a minorităţii maghiare în Transilvania, de parcă n-ar fi avut depline drepturi în România Mare? Declaraţia aceasta vorbeşte de un neadevăr, ştiut de toată lumea, când cer „redeschiderea Universităţii maghiare din Cluj“. Din acest text cei neiniţiaţi, sau de rea-credinţă, pot deduce că, între cele două războaie, ea a existat, în realitate o astfel de universitate n-a existat niciodată şi nici Partidul Naţional Maghiar n-a cerut aceasta, având deschise, nelimitat, toate universităţile din ţară.
Din semnarea acestei declaraţii de la Budapesta, s-ar putea deduce că noi, românii, suntem de acord cu aceste doleanţe maghiare. Noroc că aceşti 6 semnatari nu reprezintă poporul român, sub nici o formă, decât pe ei înşişi. Eu cred că ei, în marele entuziasm de la 16 iunie de la Budapesta, au semnat fără să-şi dea seama…
La 4 iulie a.c., o parte din aceşti confraţi au prezentat-o M.S. Regelui ca o mare realizare, iar Regele, la fel a aprobat-o şi i-a felicitat. Sigur că nici el, Regele, n-a sesizat termenii necorespunzători ai acestei declaraţii. Dar, El a dat, totuşi, dovadă de înţelepciune şi simţ politic, declarând că ungurii s-au bucurat totdeauna de drepturi egale în România, conform Constituţiei din 1923.
Alecsandru Miele (R.F.G.)
GRAVITATEA UNUI GEST POLITIC IRESPONSABIL
Un grup de exilaţi români au semnat la 16 iunie 1989, la Budapesta, textul unei declaraţii „româno-maghiare“, care a scandalizat în egală măsură pe compatrioţii noştri din Transilvania şi din diasporă, pentru că reia tezele revizioniste ale actualului regim de la Budapesta formulate în 1987 de autorii oficialului tratat de istorie a Transilvaniei.
Din ideile confuze şi termenii ambigui ai „declaraţiei“ reiese că autorii ei se pronunţă pentru dislocarea teritorială a Statului român, în favoarea unor considerabile transferuri de suveranitate, şi pentru subordonarea independenţei naţiunilor faţă de interese străine.
În ciuda inconsistenţei ei, „declaraţia“ este un fapt grav deoarece ar putea deveni un precedent în mâna minorităţilor alogene din Basarabia şi Bucovina.
Ion Varlam (Franţa)
N.R. Acesta este preambulul unei analize aprofundate a problemei pe care dl. Ion Varlam a făcut-o sub formă de broşură.
PROTEST LA „DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA”
Dialogul „între cele două naţiuni care s-au format în acelaşi spaţiu geografic“ afirma Declaraţia semnatarilor de la Budapesta. Aceasta ar însemna că şi românii sunt un popor migrator, pripăşit pe meleagurile carpatine, la fel ca ungurii ce au năvălit din Asia Centrală şi s-au aşezat în câmpia Panonică. Prin girul semnăturii lor au confirmat teoria maghiară de dezvoltare a celor două naţiuni, respectiv română şi maghiară, în acelaşi timp formarea poporului român cu mult înainte de venirea lor şi pe un spaţiu mult mai mare decât este azi România, incluzând bineînţeles şi Transilvania.
Autonomia politică a Transilvaniei, înseamnă a fărâmiţa şi mai mult ţara şi poporul român şi eliminarea lui din istorie va fi mai sigură şi mai rapidă.
Azi Transilvania ne aparţine ca teritoriu legitim, pentru că este vatra de naştere şi suferinţă a poporului român din Transilvania. Acest drept legitim a fost recunoscut şi confirmat prin pacea semnată la Trianon. Amputarea Transilvaniei nu va schimba cu nimic structura politico-socială a României actuale, care în momentul de faţă este simţită mai mult de naţia română decât de naţionalităţile conlocuitoare.
Nu Transilvania este cauza nenorocirilor din România. Cauza este regimul politic şi conducătorii lui, care guvernează în ţara noastră. Fatalitatea istorică a năpăstuit ţara noastră cu cel mai despotic, totalitar regim politic pe care l-a cunoscut vreodată istoria, împotriva acestuia trebuie luată poziţie, căci prin nimicirea lui se va obţine nu numai salvarea poporului român din ghiarele satanei, ci şi a tuturor naţionalităţilor ce locuiesc în graniţele României.
Transilvania trebuie apărată şi nu scoasă la mezat.
Dr. med. Coriolan Brad (R.F.G.)
„Românul liber” (Londra), V, nr. 9, septembrie 1989
“În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii (…) De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. (…) Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu. Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului. În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est
La 6 iulie 1945, Prezidiul Suprem al URSS îi conferă lui Mihai I ordinul “Victoria“, printr-un decret al cărui text exprima un mare adevăr ca de altfel şi cuvântarea mareşalului Tolbuhin cu acest prilej :
“DECRET
AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S.
DE DECORARE CU ORDINUL “VICTORIA”
A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI
Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu : ORDINUL “ VICTORIA “
Preşedintele Prezidiumului Sovietului
Suprem al U.R.S.S.
M. KALININ
Secretarul Prezidiumului Sovietului
Suprem al U.R.S.S.
A. GORKIN
Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945“
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Casa Regală, dosar 19/1945, f.1)
Cuvântarea mareşalului Tolbuhin
“Majestate !
În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt împuternicit a înmâna Majestăţii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul “ VICTORIEI”.
…..
Aceasta decorare este recunoaşterea aportului personal al Majestăţii voastre în înţeleapta şi brusca întorsătură de la 23 august.
Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie între popoarele noastre.
Politica stabilită după 23 august, relaţiile prieteneşti şi colaborarea cu Uniunea Sovietică, vor aduce poporului român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaivăzută în istoria sa, în toate domeniile.
La aceasta stă ca garanţie Marea uniune Sovietică, marele popor rus.
Eu, Majestatea voastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti ale României cu marele ei vecin Uniunea Sovietică, se vor întării şi se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor ţări.
Cum ar fi: “SECRET
(…)
Regele a subliniat în repetate rânduri dorinţa sa de a păstra pe deplin cele mai bune relaţii cu Guvernul sovietic.
Vişinski
A transmis, prin Vîşinski / A primit: Podţerob, la 1 martie 1945, ora 23,58
S-a expediat tovarăşilor: Stalin, Molotov, Mikoian, Beria, Malenkov, Dekanozov, Secţia a IV-a Europa “
(Arhivele Statutului Bucureşti, colecţia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc.5,f.21; Arhiva MAE al Federaţiei Ruse, Moscova, Fondul 0125- Referentura România, opis 33, mapa128, dosar 5)
Sau: Burton Y. Berry, reprezentantul SUA în România, către Secretarul de stat american, în aceeaşi seară de 1 martie 1945
“Impresia mea generală de la întâlnire este aceea de confirmare a rapoartelor, recent înaintate Departamentului. Dl. Vâşinski acţionează pe baza unor instrucţiuni directe. Speranţa sa este să reuşească a salva aparenţele de procedură constituţională, dar dacă este necesar, el o va sacrifica pentru o soluţie rapidă.
Berry “
(Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers, 1945, vol.V, Europe, pp. 489-490)
Sau: “Notă informativă a Serviciului Special de Informaţii privind situaţia politică a Partidului Naţional-Tărănist şi a legăturii acestuia cu alte forţe politice din ţară şi străinătate
30 iulie 1945
…..
8. Legăturile cu Palatul
Maniu a ţinut totdeauna personal legătura cu Palatul Regal, exprimându-şi în nenumărate rânduri regretul că suveranul a pus girul consimţământului său pe actul de la 6 martie 1945.
În ultima vreme, se pare că în audienţele solicitate la suveran, cei doi preşedinţi de partide ( Maniu şi Dinu Brătianu ), au fost sfătuiţi să înceteze orice fel de acţiune care ar putea dăuna intereselor ţării şi care ar privi raporturile de sinceră prietenie şi bună colaborare cu U.R.S.S..
Faptul acesta, conjugat cu împrejurarea atenţiunei deosebite pe care Uniunea Sovietică a acordat-o factorului nostru constituţional, prin decorarea regelui şi predarea cu solemnitate a celor două avioane, precum şi lipsa de invitaţie la aceste solemnităţi a domnilor Maniu şi Dinu Brătianu, a făcut ca cei doi şefi de partide să caute a descifra în aceste elemente alte sensuri decât acelea a unor protocoale obişnuite.”
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Serviciul Special de Informaţii, dosar 9/1945, p.10-21)
June 26th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
