“Putna este Ierusalimul neamului românesc, iar mormântul Sfântului Ştefan cel Mare este altarul conştiinţei naţionale. Pentru noi, românii, ziua de 2 iulie trebuie să fie zi naţională, iar Sfântul Voievod Ştefan cel Mare este erou al întregului nostru popor. În Actul Patriarhal, care hotărăşte ca data de 2 iulie să fie al doilea hram al Mănăstirii Putna, s-a împlinit un crez al poetului Mihai Eminescu!” –Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților – Putna.Ro
„Plânge dealul/ Plânge valea/ Plâng pădurile bătrâne/ Şi norodu-n hohot plânge/ Cui ne laşi pe noi, Stăpâne?// Eu vă las în grija mare/ A lui Dumnezeu cel Sfânt,/ Să stea strajă la hotare,/ Să păziţi acest pământ!” – 20 de ani de la canonizarea Sfântului Ştefan cel Mare
Sâmbătă, 30 iunie, în centrul Bucureştiului va avea loc a noua ediţie a Marşului Sodomiei, Pedofiliei si Zoofiliei, organizat anual la Bucureşti. Vara aceasta, comunitatea zoofiililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor (ZPLGBT) şi prietenii lor trisexuali intenţionează să organizeze marşuri, prelegeri, proiecţii de film şi petreceri pentru a sărbători in public Pornografia, Pedofilia si Zoofilia.
Marşul Mandriei Sodomiei, Pedofiliei si Zoofiliei organizat pe 30 iunie reprezintă doar punctul culminant al unei săptămâni de evenimente care au marcat luna dedicată comunităţii ZPLGBT. Poate aţi citit despre acest subiect în ziare şi v-aţi întrebat care este, de fapt, scopul organizării unor marşuri ale Pornografiei, Pedofiliei si Zoofiliei.
Aceste evenimente nu sunt simple marşuri, ele sunt o sărbătoare demonica a satanistilor si anticrestinilor. Pe 1 iunie, preşedintele Obama a declarat la Casa Alba-Neagra: “Înţelegem că drepturile zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor sunt echivalente cu drepturile animalelor”. Drept recunoaştere a rolului zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor din SUA şi pentru a sublinia tradiţia Sodomizatilor Uniti Anal de promovare a drepturilor civile ale animalelor, preşedintele a declarat luna iunie ca fiind luna zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor.
Cu toate acestea, trebuie sa fim corecti, cum nu sunt de cele mai multe ori ambasadorii trimisi in Romania si care, chipurile, reprezinta America, si sa spunem ca in mai multe state din frumoasa noastra tara sodomia este inca pedepsita prin inchisoare fiind considerata o “crima contra naturii”. Si aceasta in ciuda unei hotarari a Curtii Supreme a SUA din 2003. Sunt state in America care si-au pastrat Mandria (Pride) si pedepsesc pe merit acestea deviatie bolnava, care duce la pedofilie si zoofilie, cu pana la 10 ani inchisoare sau internarea in institutii de sanatate mintala.
Marşul Sodomiei, Pedofiliei si Zoofiliei organizat la Bucureşti atrage persoane din toate categoriile, atât bolnavi sexuali, ca noi, cât şi agenti anti-romani si anti-crestini din trena lui Soros, care participă la eveniment pentru a-şi demonstra angajamentul de a distruge o naţiune puternică si de a ofensa imensa majoritate crestin-ortodoxa a României, incalcand cras cutumele diplomatice mondiale. Zoofilii, pedofilii, lesbienele, homosexualii, trisexualii şi transsexualii din SUA şi din întreaga lume, pe fondul unei accentuate ofensive anti-umane, au realizat progrese enorme în eforturile de obţinere a egalităţii şi acceptării de către societate, însă în multe ţări sunt şi în prezent persecutaţi sau chiar condamnaţi la inchisoare, inclusiv in Statele Unite ale Americii. Acest marş este nu doar o ocazie de a privi în urmă şi de a ne aminti câte progrese a obţinut comunitatea ZPLGBT, ci şi o ocazie de a privi spre viitor şi a identifica provocările cu care se confruntă zoofilii, pedofilii, homosexualii şi tri si transsexualii din întreaga lume.Totodată, marşul zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor oferă vizibilitate unui grup care trăieşte adesea în umbră, fiind insa foarte prezent in politica si mediile decizionale: este vorba de o mafie trans si anti-nationala, din care fac parte agenti ai intereselor antiromanesti, cum este servitoarea mea si a lui Gyuri Soros, Monica Macovei, sau tampiti sinistri ca Remus Cernea, pe care, gratie discursului nostru anti-discriminare trisexuala, am reusit sa il plantam in alcovul lui Victor si Daciana Ponta.Este important ca această comunitate să atragă atenţia publică asupra luptei lor pentru egalitate, astfel încât să nu fie uitată atunci când se elaborează legi şi se iau decizii care afectează vieţile membrilor săi. Astfel, ca sa intelegeti mai bine, este important sa bagati la cap ca atunci cand eu, ca ambasador al Sodomitilor Uniti Anal, scriu ca vrea muschiul meu ca homosexualii sa aiba drepturi egale cu oamenii normali, aceasta implica si dreptul la casatorie intre pedofili de acelasi sex si, mai ales, acela de a adopta copii, pentru a-i sodomiza legal inca de mici. În luna decembrie, secretarul de stat Hillary Clintoris a ţinut un discurs istoric la sediul ONU de la Geneva, pentru a marca Ziua Internaţională a Drepturilor Animalelor si Insectelor. În acel discurs, secretarul de stat a precizat “Nu faci parte dintr-o categorie inferioară de oameni dacă eşti zoofil, pedofil, lesbiană, homosexual, bisexual sau transsexual, dacă eşti femeie, sau dacă aparţii unei rase, unei minorităţi religioase, unui trib sau unui grup etnic minoritar sau din orice alta specie, chiar si extraterestra. De aceea drepturile zoofililor, pedofililor, homosexualilor sunt echivalente cu drepturile animalelor si insectelor.”Marşul sodomitilor dovedeşte lumii întregi că există zoofili, pedofili, lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transsexuali inventati si în România şi că ei ar trebui să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi concetăţenii lor. Adica dreptul de a adopta si sodomiza copii in cadrul legal, al unei casatorii legitime. Ceremonie la care propunem pe post de preotese ale societatii in civil pe procuroarea gagauza Monica Macovei si pe incert-sexuala Alina Tatiana Mungiu Pipidi. Organizarea acestui marş în România este importantă pentru că el afirmă că zoofilia, pedofilia, homosexualitatea, trisexualitatea sau transsexualitatea sunt lucruri care trebuie impuse ca normale şi acceptabile, in vederea distrugerii totale a valorilor romanesti si identitatii nationale si transformarea romanilor in niste animale tampe, lipsite de orice reactie, lobotimizate, numai bune de muls pana nu mai ramane nici piele pe ele, asa cum facem de ani zile cu Autostrada invizibila Bechtel.
Este luna în care zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor li se spune că pot fi ei înşişi, in Guvern, in Parlament, in PDL, PNL, PSD si UDMR, in MAI si MAE, şi că, deşi situaţia lor este poate dificilă, ea se va îmbunătăţi. Nu toti romanii sunt Teo Peter. Desi ar putea fi!
De aceea propunem ca aceasta sarbatoare sa se petreaca de acum inainte zilnic si, ca atare, deschidem portile Ambasadei SUA pentru orgii zoofile, pedofile si homosexuale, la orice ora din zi si din noapte, conform tezelor de la Casa Alba-Neagra.
Vă încurajez să participaţi împreună cu mine, soţia mea, Lesby, şi alţi ambasadori şi membri ai comunităţii diplomatice care isi bat joc de Romania la Marşul Sodomiei organizat la Bucureşti în 30 iunie, de la ora 17:00 în Piaţa Unirii, pentru a le arăta prietenilor, colegilor noştri, familiilor şi membrilor comunităţii noastre că drepturile comunităţii ZPLGBT sunt importante. Sunt chiar mai importante decat toti ceilalti 22 de milioane de romanii, pe care ne urinam din mers la adapostul Primarului Nostru General, trisexualul vasectomizat Sorin Oprescu. Participarea voastră este un puternic semnal că îi acceptaţi şi îi susţineţi pe aceia dintre noi care trăiesc în umbra, conducand societarea, politica si mafia din Romania.
Zoofilia, Pedofilia, Homosexualitatea, Trisexualitatea şi Transsexualitatea sunt lucruri normale şi acceptabile. Sodomiti din toate tarile, Uniti-va!
“Zoofilii, pedofilii, lesbienele, homosexualii, trisexualii şi transsexualii trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi concetăţenii lor.”
MARK GUTUTENSTEIN, ambasadorul trisexualilor (homosexuali, copii, animale)
NOTĂ: Termenul “Sodomy” (Sodomie) este folosit în limba engleză pentru a desemna atât mişcarea mondială care susţine că zoofilii, pedofilii, lesbienele, homosexualii, trisexualii şi transsexualii ar trebui să fie sodomizati cât şi paradele şi marşurile diplomatilor ZPLGBT
Mariana Nicolesco: Nu pot decât să-i mulţumesc Domnului pentru atenţia de care m-am bucurat dintotdeauna şi la fiecare dintre apariţiile mele pe scenele lumii.
Colecţia de proze satirice “Agentul CIA cu talpa ruptă”, publicată de Curtea Veche Publishing împreună cu Editura Evenimentul şi Capital si proaspăt lansată in librarii, reprezintă cel de al 25-lea volum scris de Ion Cristoiu.
In conditiile cresterii numarului incidentelor de plata si a falimentelor, ca o masura de protectie a afacerii dumneavoastra, Urban si Asociatii recomanda intotdeauna verificarea prealabila a partenerilor de afaceri inainte de o tranzactie.
La 12 ani de la infiintare, Asociatia Noua Dreapta are aceeasi soarta cu Miscarea Legionara, spre finalul ei, pastrand proportiile desigur, ca de la elefant la soricel. In sensul ca metoda cea mai buna de a distruge o idee politica este ori “capcanarea” ei, prin infiltrare, preluare si deturnare – cum s-a reusit pana la urma cu forma organizationala a tinerilor nationalisti din perioada interbelica -, ori chiar cladirea unui cadru (tarc) in care sa se manifeste, pentru a avea controlul asupra aderentilor ei. Clasica metoda a fluturilor (si altor insecte) atrase la becul lampii: se aduna fluturand vivace din aripi apoi ori se ard si cad de la sine ori se stinge lampa si gazele noastre orbecaie prin intuneric pana gasesc alta lumina; sau nu.
Treptat, organizatiile respective, daca nu au fost chiar create de serviciile secrete nationale, pentru “a se gestiona” anumite sentimente firesti, cad sub riscul de fi confiscate de alte servicii, mai inteligente, in sensul perfid dar si profesionist, si mai… internationaliste, sa spunem. In ce priveste spatiul istoric romanesc, confruntarea eterna ramane cu cele rusesti. Conform avocatului Mihai Rapcea, fondator al Asociatiei Noua Dreapta si al Partidului Nationalist, in cazul de fata avem de a face cu cate putin mai mult din fiecare. De aceea are de gand sa dizolve Asociatia. Partea proasta: tot dusmanii Romaniei se bucura si castiga.
Se pare ca acesta este si cazul: nationalismul romanesc risca sa nu se manifeste intr-o forma concreta din lipsa increstinarii lui si al patrunderii in profunzimea fiintei romanesti, in contextul in care deja rus-ortodocsi “moldoveni” ataca concertat ortodoxia romaneasca rupand prin inselare smintiti si smintite de la Biserica stramoseasca. Nu poti, ca fiu al pamantului tau romanesc crestin-ortodox, pentru care au murit milioane de suflete aparandu-l de ciuma bolsevica, sa subsemnezi prin cardasie la utopiile agresive ale “rusului universal” si ale “spatiului geografic sacru”, “eurasiatic”, al “celei de-a Treia Rome”, Moscova “ortodoxa” dar cu stea rosie cat casa in varful Kremlinului, care ne “salveaza” de mana cu Biserica KGB (ruso-moldo-ucraineana) de monstrii “euro-atlantidei”. Salvarea este una singura. Nici in Vest, nici, mai ales, in Est. Salvarea inseamana izbavire, inseamna mantuire. Nu o sa o gasim daca acasa, in sanul Bisericii noastre nationale, apeland nu la fantosele momentului, fie ca poarta papioane sau diagonale, ci la sfintii si martirii neamului, cu care trebuie, macar sa incercam, sa fim intr-un gand.
Cu o Romanie lipsita de orice miscare politica autentic romaneasca dar cu creatii ale neo-kominternului intinse pe tot spectrul politic, de la stanga la “dreapta”, de la vechiul FSN la “Noua Republica” a GDS, sperantele puse de zeci de mii de tineri, care si-au daruit din viata lor pentru a munci la consolidarea Noii Drepte, par acum naruite de dezvaluirile pe care le face fondatorul ei, avocatul Mihai Rapcea. Voi reveni asupra acestui subiect greu. Stau la dispozitie, cu spatiu publicistic, oricui va dori sa contribuie la lamurirea opiniei publice si a tinerilor nationalisti, de la Tudor Ionescu la simpli membri ai organizatiei. Pana atunci, are cuvantul Mihai Rapcea, in doua articole lamuritoare.
Foarte mulți camarazi – în special cei din străinătate sau din provincie, mă întreabă ce se întâmplă în conducerea Noii Drepte și a Partidului Naționalist ? De ce această tăcere “asurzitoare” ? Pentru a înlătura orice fel de presupuneri fanteziste sau confuzii, sunt dator cu un răspuns onest, în calitatea mea de membru fondator al al celor două organizații – prima civică – cea de-a doua – politică.
Considerand ca parada homosexualilor reprezinta o manifestare cu caracter provocator, obscen si anti-social, care aduce atingere bunelor moravuri si ordinii publice, Noua Dreapta organizeaza sambata 30 iunie Marsul pentru Normalitate, ajuns la a 7-a editie.
Manifestarea este autorizata de Primaria Capitalei si va avea loc intre orele 11:00 – 14:00 pe traseul: Piata Victoriei – Calea Victoriei – Splaiul Independentei – Piata Unirii.
Adunarea participantilor se va face in parcarea supraterana din Piata Victoriei intre orele 11:00 – 11:30. La manifestare sunt asteptati toti membrii si simpatizantii Noii Drepte pentru a sustine valorile familiei traditionale si pentru a exprima opozitia noastra fata de parada homosexualilor care promoveaza in fiecare an ideea legalizarii casatoriilor homosexuale si adoptiilor de copii de catre “cuplurile” de homosexuali.
Pe romanii care pana acum au stat deoparte ii indemnam sa renunte la rolul de spectatori si sa participe la Marsul pentru Normalitate, pentru a demonstra o data in plus ca ROMANIA NU E SODOMA SI NICI NU VA FI!
Sigur ca Victor Ponta are dreptate in Cazul Plagiatului: nu el a plagiat!, ci “negrisorii” care i-au scris Teza de Doctorat pe vremea cand era secretar de stat in Guvernul Nastase (2003). Si, daca ne gandim ca conducatorul lui de doctorat era Insusiul 🙂 Adrian Nastase, cel care il si alinta “micul Titulescu”, cam cine din cadrele sistemului ar fi putut refuza “onoarea si placerea” de a fi “negrisor” pe plantatia PSD? Suspecti principali de serviciu (cu scuzele de rigoare dar asta e viata) sunt chiar cei despre care se spune astazi ca i-ar fi plagiat Victor Ponta: profesorii Ion Diaconu (foto sus cu Vladimir Putin), Dumitru Diaconu si Vasile Cretu. Oare de ce nimeni nu observa ceea ce este atat de evident? Il vedeti pe Victor Ponta scriindu-si teza de doctorat noaptea, dupa zeci de ore de munca de Partid si de Stat, la lumina lumanarii tinuta de bona filipineza, dupa ce i s-a creionat deja traseul de viitor prim al Romaniei lui Nastase?! Sa fim seriosi!
Dar, in oglinda la aceasta afacere murdara – asa cum ar trebui sa priveasca orice jurnalist – haideti sa vedem si cine sunt tupeistii din curtea celor care-l musca pe Ponta de funduletz:
Pretinsul doctor Patapievici timp de 12 ani (!) si Plesul lui?
Presedintele ICR, Horia Roman Patapievici, minte in New York Times ca a fost chestionat “dur” de membri “nationalisti” ai Senatului (care sunt aia, sa-i votez si eu? 🙂 ) la o intalnire care, in realitate, nu a avut loc! Ca sa inteleaga si tovarasii mai grei de cap de la SPP, SIE si SRI ce e cu Cazul Patapievici redau mai jos dezideratele GDS legate de ICR: “recrearea frontului unit”!
Intr-un interviu aranjat in New York Times, la sectiunea de Cultura “Larga” 🙂, Horia Roman Patapievici, inca presedintele ICR, minte de stinge. Pare incredibil pentru orice cititor cu bun simt si probabil, sinecuristii sefutului miscarii papitoilor vor contrazice si ceea ce sta scris negru pe alb, intr-unul dintre cele mai mari cotidiene ale lumii, dar chiar asa e: distinsul fizician scatofag minte opinia publica mondiala fara cea mai mica jena. Iata dovada:
New York Times Blogs: “Preşedintele ICR a mai spus că grupurile naţionaliste din Senatul român obiectează faţă de gusturile şi abordarea sa «cosmopolită». El a precizat că atunci când a fost invitat, săptămâna trecută, la Comisia de cultură din Senat pentru a prezenta situaţia activităţii ICR, a fost întâmpinat cu întrebări ostile de genul: «De ce nu vorbiţi despre valorile naţionale. De ce aveţi atitudini anti-româneşti?»”.
Mediafax: Patapievici, invitat luni la Parlament, de liderii Grupurilor Parlamentare PSD şi PNL. Întâlnirea a fost anulată
Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), a fost invitat de liderii Grupurilor Parlamentare PSD şi PNL, Ilie Sârbu şi Puiu Haşotti, luni, de la ora 15.00, la Palatul Parlamentului, pentru un dialog pe tema Ordonanţei prin care institutul trece în autoritatea Senatului. Întâlnirea s-a anulat după ce aceştia nu au ajuns la un acord comun cu privire la participarea presei la şedinţă şi a numărului de invitaţi.
Mediafax: Haşotti: Patapievici crede că sunt la dispoziţia sa? L-am chemat, nu a vrut să vină, la revedere!
Liderul senatorilor PNL, Puiu Haşotti, i-a transmis, luni, preşedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, că Senatul nu se află la dispoziţia acestuia şi i-a recomandat să fie mai reticent în atitudine, mai ales că nu a fost înlocuit din funcţie, deşi raportul Curţii de Conturi arată grave lacune.
Vai-vai-vai! 🙂
Minciuna crasa a Patapieviciului este observata prompt de Lucian Gheorghiu de la Cotidianul care o ia la bani marunti si afirma: “Totul intră în categoria tehnicilor de manipulare. Dar, atenţie, Patapievici spune că a fost săptămâna trecută la Comisia de cultură a Senatului, şi reproduce şi două întrebări ostile care i-ar fi fost spuse. În spaţiul public din România această informaţie nu a circulat. Contactat telefonic, senatorul Georgică Severin, membru în Comisia de cultură, ne-a făcut următoarele precizări: „Domnul Patapievici nu a fost săptămâna trecută la Comisia de cultură a Senatului. Şi nu a fost nici în ultimele săptămâni şi luni. Personal nu am lipsit de la niciuna din acţiunile comisiei în acest an, deci ştiu cine a fost, sau nu. Dacă nu greşesc, domnia sa a fost prezent la comisie anul trecut când s-a dezbătut bugetul ICR. Domnul Patapievici a fost invitat la o întâlnire cu liderii grupurilor parlamentare PSD şi PNL, pentru o discuţie lămuritoare referitoare la trecerea ICR în subordinea Senatului, dar această întâlnire nu a avut loc”.”
Vai-vai-vai! 🙂
Intr-o alta stire, preluata ieri de Mediafax de la Digi24, Patapievici “ameninta” ca-si va da demisia, el si conducerea de sinecuristi ai tuturor regimurilor (se aude, tovarasa Tania a tovarasului Gogu?), daca Curtea Constitutionala va hotari nu-stiu-ce pe 5 iulie legat de Ordonanta de Urgenta a Guvernului privind reconstituirea ICR. In acest context, Patapieviciul declara onctuos ca “prin noua ordonanta de urgenţă, atenţia cade numai pe programe care au ca obiect românii din afara ţării”. Ca un/o adevarat/o tata si mama-Omida a tocatorilor de bani din pensiile si alocatiile taiate ale romanilor (44 de milioane lei – 10 milioane euro!), Pataghiveciul “culturii romane” stie si ce se va intampla de acum incolo cu Institutul: “ICR se va ocupa numai de diaspora românească, dar într-un spirit naţionalist, arhaic, ce nu se potriveşte vremurilor noastre”.
Vai-vai-vai! 🙂
Ca sa inteleaga si tovarasii mai grei de cap de la SPP, SIE si SRI ce e cu Cazul Patapievici e suficient, cred eu, sa redau dezideratele lui Andrei Cornea, care apreciaza in organul “22” al GDS “recrearea frontului unit”:
Andrei Cornea, “22”: “Ponta a făcut totuşi o greşeală şi s-ar putea să-şi frigă degetele: s-a aşteptat, desigur, ca unii intelectuali să protesteze, dar îşi închipuia pesemne că aceştia se vor recruta numai dintre „intelectualii lui Băsescu“ şi amicii lui Patapievici – lesne de anihilat propagandistic. Nu s-a aşteptat ca, spre cinstea lor, să se solidarizeze cu ICR şi cu conducerea sa intelectuali ostili ideologic lui Patapievici, precum Vasile Ernu, sau critici vehemenţi la adresa lui Traian Băsescu, precum Cristian Pârvulescu şi Alina Mungiu. Sunt convins că nu s-a aşteptat să protesteze şi mai mulţi regizori din „noul val“, precum Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, inclusiv dublul laureat de la Cannes, Cristian Mungiu, care scrie despre ce s-a întâmplat la ICR că „este o epurare de cea mai oribilă speţă – la fel de reprobabilă ca una etnică, ideologică sau rasială“. Bineînţeles că s-au mai solidarizat şi se mai solidarizează zilele acestea şi mulţi alţii, indiferent de tendinţă ideologică. Dacă la asta mai adăugăm şi protestul lui Marius Oprea – orice în afară de „intelectual al lui Băsescu“ – împotriva demiterii lui Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale, s-ar putea ca venirea la putere a USL să fi recreat un front unit, de mult dispărut.“
Cam de cand a disparut, tavaris Cornea? De cand a pus Ceausescu Unitatea “Anti-KGB” pe voi? 🙂 🙂 🙂
Pământul meu, cum spune şi-n izvoade, L-a scris pe harta lumii Dumnezeu …(Andrei Ciurunga)
Gh. Buzatu
Despre iminenţa pericolului rus şi sovietic şi atitudinea unora din oamenii politici români, înainte de producerea ireparabilului în iunie 1940, ne vorbeşte, pilduitor, un document descoperit în arhiva “procesului” intentat în 1946 foştilor membri ai Cabinetului Ion Antonescu, fiind vorba de o lungă scrisoare trimisă la 27 octombrie 1943 pe adresa lui Pamfil Şeicaru de un confrate, practic de un ziarist necunoscut azi, pe nume I. Joldea Rădulescu (Arhiva CNSAS, Bucureşti, fond 40 010, dosar 13, filele 109-154). Expeditorul, respectând regulile profesiei, avusese inspiraţia ca, întâlnindu-i în împrejurări diferite pe unii dintre liderii politici ai României Mari (I. I. C. Brătianu, N. Titulescu, N. Iorga, C. Stere, I. G. Duca, Mareşalul C. Prezan), să-i chestioneze, între altele, despre semnificaţia vecinatăţii Rusiei. A obţinut, se înţelege, fără dificultate, în replică, dezvăluiri şi precizări fundamentale, demne oricând să-şi afle locul într-o antologie. Şansa i-a surâs, cu adevărat, lui I. Joldea Rădulescu în 1927, când, la Bucuresti, l-a primit premierul în funcţie al României. Era cu puţin timp înainte de sfârşitul neaşteptat al lui I. I. C. Brătianu, unul dintre fondatorii şi călăuzitorii marcanţi ai României Mari, în cel dintâi deceniu al ei de existenţă. Dacă insist asupra gândurilor mărturisite de I. I. C. Brătianu ziaristului interesat de idei şi convingeri remarcabile, o fac întrucât sunt convins că România, aflată şi astăzi pe o nouă turnantă a istoriei sale, este în situaţia când nu poate şi nici nu trebuie să-şi îngăduie experimente diplomatice ori să ignore pildele şi îndemnurile antemergătorilor noştri iluştri, fie ei fondatori de ţară, fie creatori şi propovăduitori ai curentului permanent al opiniei publice naţionale. Cu precizarea că, în funcţie de momentul, de conţinutul şi de adresa dezvăluirilor, acestea se constituie într-un veritabil extras de testament politico-diplomatic al ilustrului Ionel I. C. Brătianu (1864-1927), voi reţine pentru cititor acest pasaj fundamental: “… Vecinătatea cu Rusia – iată principiul de la care trebuie să pornească nu numai politica noastră spre Răsărit, dar toată politica noastră externă. Vecinătatea cu Rusia – nu sentimentele, nu afinităţile rasiale sau culturale, nu interesele economice comandă politica noastră externă. Merg cu acela, oricare ar fi el, care-mi dă mai multă certitudine că mă va apăra contra Rusiei, dar nu cu armele, căci sorţii unui război cu Rusia sunt foarte problematici, chiar când în joc este cea mai puternică armată din Europa, ci prin mijloace pacifiste. Sunt sigur de Rusia, atâta vreme cât sunt mai tare pe terenul diplomatic şi pe acela al alianţelor; din momentul în care s-a dezlănţuit războiul, partida poate fi socotită ca pierdută…” Peste mai mulţi ani, în 1936, I. Joldea-Rădulescu a avut şansa de a-l chestiona pe N. Iorga. Relativ la Basarabia, ilustrul istoric a observat: “„… Basarabia ne-a picat în gură ca o pară mălăiaţă, care însă ne-a rămas în gât. N-o s-o putem înghiţi decât dacă cineva ne va da o puternică lovitură de pumn în ceafă […] N-o putem asimila decât dacă o zguduire socială internă ne determină, vrând-nevrând, să acceptăm un regim politic care convine structurii şi vecinătăţii sale cu Rusia […] Dar nici dacă ne vom transforma radical nu vom fi siguri de Basarabia, atâta vreme cât nu vom şti să punem între Rusia şi noi barajul unei alianţe care să-i ţie pe ruşi în frâu. Basarabia ne va da într-o zi de furcă. Până atunci ea ne va obliga la cheltuieli militare enorme care însă, în clipa conflictului nu ne vor folosi la nimic”. Prognoza istoricului s-a dovedit corectă: în iunie 1940 sfârşitul Basarabiei româneşti a inaugurat procesul dezintegrării României Mari! Stopat parţial şi vremelnic de Războiul din Est (1941-1944), angajat exclusiv pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi pentru lichidarea pericolului comunist (vezi Petre Mihail Mihăilescu, România în calea imperialismului rus. Rusia, România şi Marea Neagră, Bucureşti, 1944; General Platon Chirnoagă, Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei Sovietice. 22 iunie 1941 – 23 august 1944, ediţia a IV-a, Iaşi, Editura Fides, 1998). Motivând angajarea României în Războiul din Răsărit pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, la 24 iunie 1941, fiind primit de V. M. Molotov în vizită de rămas bun, Grigore Gafencu şi întrebat de liderul diplomaţiei sovietice ce căuta România în tabăra Germaniei, a replicat cu demnitate: „În ce mă priveşte, nu pot avea faţă de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al ţării mele. Să-mi fie îngăduit în această calitate să-mi exprim părerea de rău că, prin politica lui urmată în timpul din urmă, guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între ţările noastre durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părţi din vechea Moldovă, despre care am avut prilejul să vorbesc d-lui Molotov în mai multe rânduri, prin încălcarea teritoiului nostru, prin actele de forţă care au intervenit pe Dunăre […], Uniunea Sovietică a distrus în România orice simţământ de siguranţă şi de încredere şi a stârnit îndreptăţita teamă că însăşi fiinţa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte[…] Lovitura cea dintâi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezăşie de siguranţă şi de pace, acoperire firească şi atât de folositoare a unui hotar întins şi însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire de guvernul sovietic. Cele ce se întâmplă azi sunt urmările acestei nenorociri care a dus acum la un război între cele două popoare care niciodată în istorie nu au luptat unul împotriva altuia” (Grigore Gafencu, Misiune la Moscova. 1940-1941, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1995, p. 230-231). În mod sigur, Mareşalul Ion Antonescu nu a ignorat, în politica sa generală ce a condus la războiul României contra Rusiei Sovietice din 1941-1944, semnificaţia profundă, cu caracter de permanenţă, a factorului rus. În context, nu putem ignora precizările pe care Antonescu le-a formulat, în ian. 1943, la solicitarea jurnalistului italian Lamberto Sorrentini, în sensul că „… Mă gândesc la ziua de mâine a României şi la eventualitatea că războiul va fi pierdut. Eu lupt cu Rusia, care este un inamic mortal al ţării mele. Jafurile Germaniei le putem îndura, dar sub ameninţarea Rusiei putem sucomba […] Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfârşitul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul şi poate să ajungă acolo numai traversând sau înghiţind România […] Eu nu fac un joc de trişor, ca vecinii mei unguri, visând prăbuşirea germanilor şi sosirea englezilor eliberatori. Drumul spre Constantinopol nu trece prin Budapesta şi ei nu au motive să se teamă de Rusia. Noi avem. Noi ştim că duşmanul mortal al României este Rusia lui Petru cel Mare şi a Ecaterinei a II-a, cărora Stalin le-a rămas credincios şi [pe care], trebuie să recunoaştem, îi continuă genial. Este ursul rus dintotdeauna, care, înveşmântându-se astăzi în comunism, înaintează în numele unei ideal care corupe intelectualitatea şi, ascunzându-şi colţii după o zdreanţă roşie, atrage masele de muncitori şi ţărani. Eu voi arunca în război, spre a-i zăgăzui pe ruşi, toate forţele pe care voi izbuti să le înarmez, convins că acesta este supremul bine pentru România: zăgăzuirea ruşilor…” (Gh. Buzatu, ed., Mareşalul Antonescu la judecata istoriei, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2002, p. 378-379).
Actualmente, la peste şase decenii de la sfârşitul războiului mondial din 1939-1945, controversele pe tema celei mai mari conflagraţii din istorie şi, în context pe seama destinului Basarabiei, au continuat, dacă nu cumva s-au amplificat?
SAPTAMANA PATIMILOR (23-28 iunie 1940). Cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei – Mihai Pelin –
Prefata
de Florin Constantiniu
Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei şi nordului Bucovinei1, la 28 iunie 1940, a fost consecinţa directă a Pactului Molotov-Ribbentrop şi a izolării politice şi militare din acea perioadă a României.
Cu aproape un an înainte de începutul amputărilor teritoriale suferite de România în vara anului 1940, Germania şi URSS au încheiat, la 23 august 1939, un tratat de neagresiune, însoţit de un protocol adiţional secret, prin care cele două părţi îşi delimitau « sferele de interese ». Tratatul, cunoscut şi sub numele celor doi semnatari ca Pactul Molotov-Ribbentrop (primul – comisar al poporului pentru Afacerile Străine al URSS, celălalt – ministrul de Externe al Reich-ului), a rezultat din convergenţa de interese ale celor două regimuri totalitare şi a schimbat configuraţia geostrategică a continentului european.
Antagonismul declarat dintre ideologiile regimurilor de la Berlin şi Moscova – nazism şi comunism – nu i-a împiedicat pe Hitler şi Stalin să cadă de acord şi să fixeze soarta ţărilor din imediata vecinătate a Germaniei şi URSS.
Pentru Führer, înţelegerea cu URSS era condiţia indispensabilă declanşării – dorite de el – a războiului, prin cîştigarea căruia spera să instaureze hegemonia celui de-al treilea Reich în Europa şi în lume. Garanţia acordată Poloniei de Marea Britanie şi de Franţa, la 31 martie 1939, crea perspectiva unui război pe două fronturi în cazul în care guvernul de la Varşovia ar fi respins revendicările Berlinului (oraşul Danzig/Gdañsk şi o cale ferată pe teritoriul polon unind Germania propriu-zisă cu Prusia Orientală şi beneficiind de extrateritorialitate). Pentru ca garanţia să capete o consistenţă militară, era nevoie ca Uniunea Sovietică să fie asociată la apărarea Poloniei, avînd în vedere că frontiera de vest a Germaniei era străjuită de Linia Siegfried, a cărei străpungere – pentru a veni în sprijinul Poloniei – ar fi necesitat, judecînd după experienţa primului război mondial, costuri umane uriaşe.
Uniunea Sovietică şi conducătorul ei, Stalin – care, după acordul de la München (29 septembrie 1938), încheiat, în detrimentul Cehoslovaciei, de Germania, Italia, Marea Britanie şi Franţa, păreau într-o totală izolare – s-au aflat, odată cu începerea crizei poloneze, în situaţia de arbitri ai Europei.
July 1st, 2012 
VR 
Posted in 
Tags: 
