Posts Tagged ‘13-15 iunie 1990’

Unde greseste Sorin Rosca Stanescu privind planuirea atentatului terorist din Piata Universitatii 1990 de catre Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Petre Roman si Adrian Sarbu. Tinta dubla: legionarii din Piata si teroristii anti-KGB din SRI


Un interviu-bomba, la propriu, al generalului SRI (r) Aurel Rogojan, despre dedesubturile secrete ale lui 13-15 iunie 1990, refuzat de doua ziare centrale, unul al Puterii, altul al Opozitiei, a fost sesizat imediat de Sorin Rosca Stanescu. Cand am transmis interviul spre publicare colegilor mei de la Ziaristi Online mi-a stat pe limba sa scriu in preambul despre moartea presei romane de investigatii si sa afirm ca daca Sorin Rosca Stanescu ar mai fi avut un ziar nu i-ar fi fost teama sa publice textul, indiferent de consecinte, mirosind continutul exploziv al materialului, dezvaluit in premiera si exclusivitate in spatiul publicistic romanesc.

Fara indoiala unul dintre cei mai buni jurnalisti ai Romaniei de dupa 1989, din pacate pervertit de puterea banului si a informatiilor (ca si alti prieteni de-ai sai, fosti si actuali), Sorin Rosca Stanescu va ramane in istoria presei romanesti post-decembriste cu o suita de studii de caz, a unor bombe-media – scrise, ghidate sau aprobate de el -, de-a dreptul rasunatoare. Daca o luam de la inceputuri, la “Romania libera”, trebuie sa amintim ca el este primul ziarist care a publicat stenogramele discutiilor grupului de conspiratori Brucan-Iliescu-Roman din CC al PCR, filmat de Sarbu in decembrie 1989 (inregistrari obtinute de la noi, cei din Piata Universitatii, din surse straine – poate voi reveni pe aceasta tema), apoi, dupa 13-15 iunie, dezvaluirile despre “Infernul se numeste Magurele”, urmate, in noul ziar, ZIUA, de celebrul caz “Iliescu-KGB”, pentru care a fost trimis in judecata si chiar si condamnat alaturi de Tana Ardeleanu, scandalul “Terasa Anda” si Magureanu “cu manuta lui”, Procesul Ceausescu (stenograma procesului publicata in premiera de Razvan Savaliuc si Tana Ardeleanu), istoriile Tanei Ardeleanu transmise de pe genunchii generalului Lebed, Afacerea Transchem (in urma careia Nasu’ l-a avertizat pe Ionut Costea ca-i rupe picioarele dupa ce acesta ma amenintase direct sugernadu-mi “sa am grija la masini ca trotuarele sunt cam inguste”), Campaniile pentru romanii inchisi la Tiraspol si  impotriva canalului Bastroe sau pentru Salvarea Fundatiei Gojdu, Apararea Icoanelor din Scoli si a Catedralei, ancheta asupra mortii Patriarhului Teoctist, Operatiunea Voci Curate si Deconspiratii ei, inclusiv jocul de carti “Esti in carti cu Iliescu-KGB“, scandalul “Firul Rosu”, cazurile “Milionul de marci al ministrului Plesu“, “LiicheanuLiigheanu“, “Limba lui Ungureanu” (care a generat “protestul celor 18” si apararea ZIUA), “Austro-Ungureanu“, “Ciorapeanu” sau Raportul si “Fusereala Tismaneanu“, “Secretele PSD“, care l-au zgaltait pe Nastase inainte de alegerile din 2004 in favoarea lui Basescu, etc, etc, etc, dar sa nu uitam de Armaghedonul lui Nastase-Patru Case, aparut intergal doar in ziarul ZIUA, intr-un moment in care presa nu prea misca in front, nici macar pe la “22”-ul GDS, care militase pentru alegerea lui Iliescu in cel de-al treilea mandat al sau de presedinte, neconstitutional.

Asa si cu interviul cu generalul Aurel Rogojan, intre timp publicat si de Editura Compania intr-un volum care promite si continuarea, intitulat inspirat “Fereastra Serviciilor Secrete” (macar dupa 20 de ani sa se mai intredeschida!). Daca Rosca Stanescu ar fi avut un ziar cu siguranta ar fi starnit un caz de presa la nivel national, daca ne uitam doar la cateva nume, azi celebre, implicate atunci intr-un potential atentat terorist cu o masina capcana, plasata sub balconul Universitatii: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Sarbu, numai trei dintre ele, plus “misteriosul general rosu” Ilie Dragoi, aflat sub comanda FSN si a generalului GRU Nicolae Militaru. Cum nu are ziar ci doar un ponton (platforma) online care cam scartaie pe ici pe colo prin locurile esentiale, Rosca Stanescu a publicat, putin grabit, un comentariu despre cazul 13-15 iunie 1990, in care afirma: Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor (…) In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei.

Adevarat, dar doar partial. Si o informare a publicului doar pe jumatate poate sa devina foarte usor o dezinformare. E drept ca Petre Roman a vorbit de “o actiune de tip legionar” in Piata Universitatii, iar Ion Iliescu vedea “steaguri verzi” ridicat pe sediul IGP si speria minerii cu “elemente de-a dreptul fasciste”. Deci isi insusisera discursul. Dar, in ce priveste masina-capcana, schepsisul era altul: Ilie Dragoi, “generalul rosu” al structurilor GRU patronate de Nicolae Militaru, propusese ca “autoturismul sa fie din dotarea unei unitati a SRI“, posibil chiar a Brigazii Antiteroriste (fosta USLA), ca experta in domeniu, unde se mai aflau colegi de-ai colonelului anti-KGB si anti-GRU Gheorghe Trosca, decapitatul din fata MApN ca “terorist”, in decembrie 1989 (recent re-decapitat printr-o decizie semnata de presedintele Traian Basescu). Urmarea ar fi fost “traznet”, ca sa zic asa, dupa descifrarea seriei autoturismului, eventual sub lumina camerelor unor televiziuni “occidentale”, de preferat frantuzesti. Practic se impuscau doi iepuri dintr-o lovitura: si “legionarii” anti-comunisti din Piata Universitatii si “teroristii” anti-KGB din BA.

Vezi si: PREMIERA: Cum a fost la SRI in 13-15 iunie 1990. DEZVALUIRI: Oamenii lui Petre Roman si Militaru au vrut sa arunce in aer balconul Pietei Universitatii

Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii

Petre Mihai Bacanu. A fost sau nu a fost? Nu, nu (doar) informator, ci agent sovietic. DOCUMENTE iesite pe Fereastra Serviciilor Secrete

Foto No Comment

Sorin Rosca Stanescu scrie despre Fereastra Serviciilor Secrete si planul terorist de a arunca in aer balconul Pietei Universitatii in 1990 si dezvaluie cine este “generalul rosu”. (Voi reveni)

Un autoturism din dotarea unei unitati a Serviciului Roman de Informatii urma sa fie dotat cu o bomba si sa explodeze, in iunie 1990, in Piata Universitatii. Acesta era planul lansat de “generalul rosu”. Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor. Aceasta informatie naucitoare este pusa in circulatie de un personaj care se bucura de credibilitate prin insasi biografia lui. Se numeste Aurel I. Rogojan si este autorul unei ample lucrari intitulata “Fereastra serviciilor secrete”, aparuta recent la editura Compania.

Aurel I. Rogojan a lucrat, incepand din 1970, in securitate, ocupand functii dintre cele mai importante, inclusiv cea de sef de cabinet al generalului Iulian Vlad. Dupa 1989, pana in 2006, a continuat sa conduca importante compartimente in SRI. Ei bine, acesta, in cartea sa extrem de bine documentata, vorbeste despre proiectul “generalului rosu” care, in cele din urma, a fost respins de un alt general SRI, Mihai Stan. “Generalul rosu” venise la SRI de la MApN, unde fusese reactivat de generalul  kaghebist Militaru, care ii daduse comanda unei unitati speciale a fostului Departament al Securitatii Statului, ramasa intacta si in noua organigrama.

Alte detalii, la fel de senzationale, ne fac, pentru prima data, sa intelegem ce s-a intamplat in realitate in iunie 1990. La 11 iunie, Ion Iliescu a convocat o intalnire la Scrovistea. Au participat, printre altii, Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, seful Inspectoratului General al Politiei, generalul Corneliu Diamandescu, generalul Victor Atanasie Stanculescu, generalul Vasile Ionel, Virgil Magureanu, seful SRI, procurorul general Gheorghe Robu, Nicolae S. Dumitru, primvice-presedintele FSN. Ion Iliescu a cerut ca, pana a doua zi, sa se intocmeasca un “plan de actiune” pentru “eliberarea” Pietii Universitatii, la operatiune urmand sa participe forte ale Ministerului de Interne, efective de politie militara ale Ministerului Apararii si forte antiteroriste apartinand Serviciului Roman de Informatii. Imediat, la sediul MAI, Mihai Chitac, generalul Diamandescu si prim-vicepresedintele FSN N.S. Dumitru au stabilit detaliile. N.S. Dumitru s-a angajat ca va aduce cateva mii de muncitori de pe marile platforme industriale ale capitalei, precum si mineri din Valea Jiului si Filipestii de Padure.

In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei. Aflam din aceeasi lucrare ca in Piata Universitatii au actionat si membri ai Batalionului cercetare-diversiune de la Buzau.

O alta informatie care poate face astazi senzatie este ca, in ziua de 13 iunie, desi se stia in mod oficial ce urma sa se intample, toti sefii structurilor centrale si teritoriale ale Serviciului Roman de Informatii se aflau scosi din dispozitiv, intr-o instruire profesionala. Cand agentii provocatori ai serviciului secret al Ministerului de Interne si ai Batalionului cercetare-diversiune au atacat perimetrul Ministerului de Interne si al sediului de atunci al SRI, au incendiat si autoturismele aflate in parcare. In mod straniu, cu cateva zile inainte, personalul “serviciului de protectie a obiectivelor politice”, apartinand serviciului secret al Internelor, si-a pus la adapost autoturismele.

Misteriosul “general rosu” este Ilie Dragoi, care si-a incheiat cariera in calitate de expert parlamentar in materie de servicii secrete.

Sorin Rosca Stanescu via Corect News

Nota mea: Voi reveni pe acest subiect pentru a face unele indreptari.

UPDATE: Unde greseste Sorin Rosca Stanescu privind planuirea atentatului terorist din Piata Universitatii 1990 de catre Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Petre Roman si Adrian Sarbu. Tinta dubla: legionarii din Piata si teroristii anti-KGB din SRI

Vezi si: PREMIERA: Cum a fost la SRI in 13-15 iunie 1990. DEZVALUIRI: Oamenii lui Petre Roman si Militaru au vrut sa arunce in aer balconul Pietei Universitatii

Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii

Petre Mihai Bacanu. A fost sau nu a fost? Nu, nu (doar) informator, ci agent sovietic. DOCUMENTE iesite pe Fereastra Serviciilor Secrete

PREMIERA ZIARISTI ONLINE: Cum a fost la SRI in 13-15 iunie 1990. DEZVALUIRI: Oamenii lui Petre Roman si Militaru au vrut sa arunce in aer balconul Pietei Universitatii

Materialul de mai jos, care apare in premiera in spatiul publicistic online, a fost oferit zilele trecute, la comemorare a 21 de ani de la 13-15 iunie 1990, spre publicare, catre doua dintre cele mai mari cotidiane din Romania: unul care apartine de tabara “Opozitiei”, celalalt, “varf de lance” al “Puterii”. Rezultatul testului a fost cel previzibil. Materialul a fost pus la index, in ciuda valorii sale de prima mana, pe care, dincolo de eventualele simpatii sau antipatii fata de cei care il prezinta sau de personajele cuprinse in relatare, nu poti sa o ignori. Aceasta daca esti ziarist. Daca esti o biata sluga pe tarla atunci va fi intotdeaua asa cum zice “superiorul”, respectiv controlorul/rezidentul lui; impotriva misiunii ziaristicii, impotriva adevarului. Ignorarea materialului cu informatii de-a dreptul bomba, dezvaluite sau confirmate pentru prima oara public de un general in rezerva al SRI, mai releva un aspect: firele care ar trebui sa duca direct spre Parchetul General in cazul unora dintre indivizii expusi in extrasele interviului prezentat mai jos de Ziaristi Online, dar bine protejati, iata, si azi, ii leaga la fel de bine si pe reprezentantii “Puterii” si pe cei ai “Opozitiei”. De exemplu Petre Roman si Adrian Sarbu, care par sa fie partasi nu numai la lansarea si impunerea pe piata a imperiului media al lui Ronald Lauder dar si la o tentativa de atentat terorist impotriva manifestantilor din Piata Universitatii. Ce credeti, oare se va autosesiza Procuratura sau va proceda aidoma “presei libere”? Interviul integral urmeaza sa apara in revista de specialitate a rezervistilor SRI, “Vitralii“, numarul 7.

13-15 iunie ’90 din interiorul SRI

General (r) Adrian Barbulescu in dialog cu general de brigada (r) Aurel Rogojan

  • Povestiti-ne cum s-a ajuns la momentul evacuarii Pietei Universitatii ?

Gen (r) Aurel Rogojan: La data de 11 iunie 1990, ca urmare a unei hotarari luate anterior de catre seful statului si un grup de colaboratori mai apropiati care il sprijineau (in cadrul unei intalniri ce a avut loc la Scrovistea), a fost convocata o sedinta restransa la sediul guvernului, condusa de presedintele  Ion Iliescu si premierul Petre Roman.

La sedinta au participat vice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, seful Inspectoratului General al Politiei, Corneliu Diamandescu, ministrul Apararii, generalul Victor Atanasie Stanculescu, seful Marelui Stat Major, generalul Vasile Ionel, seful SRI, Virgil Magureanu, primarul general al Capitalei, Dan Predescu, procurorul general Gheorghe Robu, prim-vicepresedintele FSN Nicolae S. Dumitru si altii. In acest cadru, ministrul de Interne a primit ordin de la presedintele Ion Iliescu, ca pana a doua zi sa intocmeasca un “Plan de Actiune” pentru “eliberarea” Pietei Universitatii, la aceasta operatiune urmand sa participe, pe langa fortele Ministerului de Interne, efective de politie militara ale Ministerului Apararii, forte antiteroriste apartinand Serviciului Roman de Informatii.

Imediat,  dupa acea sedinta,   la sediul Ministerului de Interne, Mihai Chitac, generalul Diamandescu si prim-vicepresedintele F.S.N., N.S. Dumitru, au stabilit cum se va proceda pentru evacuarea Pietei Universitatii. Diamandescu a prezentat planul de actiune al politiei, iar N.S. Dumitru s-a angajat ca va aduce cateva mii de muncitori de pe marile platforme industriale  ale Capitalei.

Ministrul de interne, Mihai Chitac, s-a prezentat la primul-ministru Petre Roman, care a fost de acord cu masurile propuse pentru evacuarea pietei, precum si cu efectivele preconizate sa participe la operatiune ( peste 1.600 de politisti, forte ale politiei militare si antiteroriste ale S.R.I.).

In urma unei convorbiri telefonice avute de premierul Petre Roman cu presedintele Ion Iliescu, in cursul serii de 12 iunie  s-a organizat o noua sedinta cu sefii militari desemnati sa participe la actiune, in vederea comunicarii detaliilor misiunii fiecaruia. Pentru pastrarea secretului operatiunii, premierul  i-a cerut ministtrului de interne ca planul sa nu fie dactilografiat, ci prezentat in forma olografa.

Potrivit mentiunii inscrise de ministrul Chitac “Planul de Actiune” a fost “intocmit pe baza Ordinului verbal al  domnului Presedinte Ion Iliescu, fiind prezentat  si aprobat verbal de catre primul ministru domnul Petre Roman, in sedinta din 12.06.90 ora 12.00″.

Printr-un comunicat al Procurorului General s-a transmis o somatie  manifestantilor din Piata Universitatii, prin care li s-a cerut sa elibereze zona.

  • Acesta ar fi “background”-ul, ca sa–i spunem asa.

Da, partea oficiala a pregatirii,  pe care o cunosteam,  si care se pare ca a fost reconstituita si de ancheta Parlamentului, dar si a Parchetului, asupra evenimentelor.

  • Circula si versiunea unei tentative de atentat terorist in Piata Universitatii…

In primul rand, cei aflati acolo trebuia sa fie aparati de un asemenea pericol, fiindca riscul exista. Era real, perceptibil, deci manifest.

Continuarea la Ziaristi Online

Dinu Lazar: Ziua a patrusprezecea. 14 fotografii din 14 iunie 1990. Mineriada.net

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Fotografiile de mai sus au fost realizat de Dinu Lazar, caruia ii multumim.

Sursa: Mineriada.net

Victor Roncea: Ziua a treisprezecea. 13 fotografii din 13 iunie 1990. Mineriada.net


PS: Scuzati semnatura cam grosolana. Am pus-o odata, dupa ce mi-am gasit pozele prin prea multe ziare sub alte semnaturi…

Mai multe detalii la Mineriada.net

De gura noastra Oprescu a reamplasat Crucea Mineriadei si Kilometrul Zero al Libertatii. Dar fara fundatie, cu riscul de a se darama, si intr-un colt al Pietei Universitatii. Totul pentru o “caruta cu paiate” si vreun milion de euro. FOTO


Vezi Profanare anticrestina in Piata Universitatii. Oprescu a taiat din temelii Crucea de marmura ridicata in memoria victimelor Mineriadei. FOTO/VIDEO

Hoata de buzunare si posete Catinca Roman, fiica lui Petre Roman, despre Mineriada din iunie 1990, cand tatal sau a trimis-o la plimbare o saptamana: „Când a fost mineriada asta, în iunie?”

„În 1990 eram student la Academia de Artă, la fel ca şi Catinca Roman. Eram în acelaşi cerc de prieteni şi mergeam de multe ori chiar la ea acasă. Ei bine, Catinca Roman, fiica vitregă a lui Petre Roman, n-a mai dat pe la facultate începând cam cu 10 iunie şi până în 17 iunie. Ea ne-a spus că a fost bolnavă, dar noi am bănuit-o că ar fi ştiut de planul Mineriadei şi de atunci am răcit relaţiile cu ea. A fost foarte dubios cum de a lipsit tocmai în intervalul în care în Bucureşti au fost acele evenimente foarte violente”, afirmă Andras Bitay.

Andras Bitay a lucrat din 1990 până în 1992  la realizarea emisiunii studenţeşti „Gaudeamus”, cunoscută ca una dintre cele mai libere difuzate în acea vreme de Televiziunea Română. „Eram singurii care difuzam imagini din Piaţa Universităţii şi tot noi am difuzat primii, în emisiunea noastră, imagini cu mineri care băteau oameni pe străzile Bucureştiului. Tocmai de aceea emisiunea era izolată, programată după 12 noaptea. Mult timp am primit acasă telefoane de ameninţare, care mă sfătuiau să renunţ la a mai face emisiunea”, susţine Andras Bitay. (Subsemnez. De altfel a si fost desfiintata la scurt timp dupa aceea, dupa cum am scris intr-unul dintre primele mele articole din Romania liberaNota mea)

Ce zice Catinca Roman:

Creatoarea de modă Catinca Roman (foto), fata cea mare a lui Petre Roman, se apără: „Eu ştiu că am fost la şcoală în acele zile. Oricum, minerii n-au fost în şcoli sau, mă rog, nu la noi în facultate, aşa că nu-mi amintesc să fi trăit o panică deosebită în acele zile”.

În faţa insistenţelor noastre, Catinca Roman face, totuşi, un pas înapoi şi o concesie memoriei slăbite de trecerea anilor: „Când a fost Mineriada asta, în iunie? Fiind sfârşit de an e posibil, totuşi, să mai fi stat şi pe acasă, să fac lucrări. Oricum, n-am ştiut dinainte despre ce avea să se întâmple!

Sursa: Adevarul

Ce este Catinca Roman? O hoata de buzunare. Cel putin asa afirma mai multe vedete:
CANCAN a aflat o informatie ce intareste povestea rostita de nenumarate ori pe la colturi, uneori in soapta: Catinca era acuzata ca a furat 15.000 de euro de la Dan Coma, sotul creatoarei de moda Doina Levinta. Dornici sa aflam adevarul, am descoperit mai multe persoane care se plang ca au cazut victime Catincai.

(more…)

Legatura dintre mineri si politia politica a FSN (SRI, SIE, UM 0215) cu GDS si noul IICCR zis si IICCMER. VIDEO

Filmarile de mai jos, postate prin frauda de actualul IICCMER condus de Tismaneanu al II-lea, au apartinut Ligii Studentilor Bucuresti. Ele au fost realizate pe 13 iunie 1990 de Eugen Popescu, cameraman al Ligii si redactor la unul dintre primele ziare infiintate dupa 1989, “Glasul” Ligii Studentilor, despre care scrie si Sorin Dragan in marturia sa. In cateva dintre ele se aude si vocea mea, pentru ca ma aflam langa el, fotografiind pentru “Glasul”. In altele apar in timp ce faceam fotografii printre pietrele zvarlite de manifestanti si politisti. Pe 14 iunie, la primele ore ale diminetii, cand minerii au inceput sa sparga cu topoarele usile Universitatii si ale Arhitecturii, cele trei casete video filmate in ziua respectiva au fost ascunse intr-o lada de nisip, cum existau pe vremuri in institutiile publice, pentru eventualele incendii. Cand am iesit, care de la Unitatea de la Magurele, care de prin spitale, si ne-am reintalnit cu totii la Universitate, primul gand a fost sa recuperam casetele video si filmele foto ascunse de noi. Surpriza. Lada era tot acolo, la fel de plina de nisip. Casetele si filmele, ioc. Este evident ca ele putea fi gasite numai de: 1) un cadru specializat care stia unde sa caute in astfel de situatii; 2) intamplator, de catre mineri si 3) in urma sesizarii unui turnator dintre noi. Indiferent de aceasta situatie, filmarile in cauza, pe care noi ne-am dorit sa le dam organelor de ancheta pentru a se transforma in probe la dosarele penale care treneaza, iata, de 20 de ani, ca urmare a tergiversarii lor de catre generalul Dan Voinea (pensionar de lux, cu 185 milioane lei pe luna si in prezent angajat la IICCPMBMCTL), apar peste noapte, pe internet, pe contul acestui nou institut de falsificare a istoriei. Oare de “copyright” au auzit? 🙂 (nu va obositi sa le stergeti, am inregistrat totul). E, de data aceasta avem toate motivele pentru deschiderea unei actiuni penale impotriva hotilor lui Tismaneanu, care trebuie sa explice cum au reusit sa intre in posesia unor filmari care trebuiau sa se afle in mana anchetatorilor daca nu erau furate de minerii si securistii lui Ion Iliescu. Acum intelegeti cum s-a cercetat timp de 20 de ani cazul asta de catre protectorul lui tov Iliescu, tov gen Voinea, acum angajatul lui tov  sub lt Tismaneanu? In loc sa fie identificati autorii violentelor de pe aceste casete (cu totii oameni ai serviciilor, inclusiv ai celor rusesti) ele stateau inchise intr-un sertar la GDS si, acum, la IICPM.  Vizionati mai jos:

Inca doua filmari mai jos:

(more…)

Piata Universitatii si povestea unui golan adevarat, auto-exilat. Sorin Dragan si epopeea generatiei 1989-1990, decapitata dar inca vie :). “Am simtit sangele lui improscand din capul nimerit de un glont”. Un SRI-ist catre mineri: “Pe asta il vreau viu”. Abrutizatii: “Bine i-ati facut, asa ii trebuie legionarului!”

In fotografie, Sorin Dragan (dreapta), cu tricolorul, militand in fata Ambasadei Moldovei de la Washington pentru eliberarea tinerilor retinuti dupa evenimentele din 7 aprilie 2009

Dupa douazeci de ani

E 14 iunie 2010, douazeci de ani dupa evenimente care mi-au marcat viata si au imprastiat orice iluzie despre transformari de substanta ale societatii romanesti in viitorul apropiat. Tragica ironie sub a carei stea pare sa se desfasoare soarta tarii mele a fost mai pregnanta pentru mine decat pentru alte victime ale acelei mineriade intrucat sunt originar din Petrosani. In conditiile dezagregarii sociale care a urmat reprimarii grevei din ’77, cu imprastierea participantilor si inlocuirea lor cu promotii de criminali eliberati din inchisoare sau gratiati de decrete guvernamentale, am asteptat cu nerabdare absolvirea liceului si iesirea din acel mediu spre deschiderea intelectuala a capitalei, unde am fost student la filologie.

In scurt timp am realizat ca si dincolo de zidurile coloniei penale pe care o parasisem se conturau gratiile unei mai mari colivii care inchidea un popor intreg. Am intrat in conflict cu autoritatile civile si academice si am suferit consecintele de rigoare: arestari, condamnari, exmatriculare, ostracizare, etc.. Printre organizatiile anticomuniste in care am activat in anii ’80 s-a aflat si grupul lui Marian Munteanu, colegul si prietenul meu de atunci. Incerc sa fac abstractie aici de evolutia lui recenta; ceea ce stiu e ca am preluat cu toata fiinta mea acele idealuri, si chiar daca liderul nostru poate le va fi diseminat fara sinceritate, ele mi-au devenit crez atunci si au ramas asa pana azi .

A venit revolutia, si unii dintre noi am luat parte la ea, apoi am constituit Liga Studentilor, a carei conducere ne-a inclus pe cativa din membrii acelui grup. Am devenit unul dintre membrii consiliului Ligii, si redactorul-sef al publicatiei sale (ziarul Glasul), pe care am fondat-o. Inceputul marii demonstratii din Piata Universitatii din primavara lui ’90 m-a prins in Oslo, unde ma aflam ca reprezentant al studentilor romani, stabilind contacte cu organizatii din majoritatea statelor europene. Am vazut la stiri secventele filmate in Bucuresti si am urmarit reactia publicului occidental, de soc si dezgust fata de adevaratul chip al regimului care mostenise puterea in Romania postrevolutionara. Am pornit inapoi spre casa, insotit de un proaspat prieten intalnit la un congres studentesc din Trondheim, un scriitor american pe nume Steve Carlson, care locuia in Budapesta, ultima mea oprire pe drumul de intoarcere. In mai multe puncte de pe acest traseu care a strabatut continentul, prieteni si cunoscuti m-au indemnat sa cer azilul politic al respectivelor state, sa nu ma intorc pentru a ma confrunta cu un regim fata de care imi declarasem opozitia si care tocmai isi demonstrase lipsa de reticenta fata de utilizarea publica a violentei fata de opozanti. Deja retraisem personal experiente similare cu cele dinainte de revolutie, si anume atacuri, amenintari si inca un arest. Eram insa motivat de faptul ca o victorie inca parea posibila si de exemplul fostilor detinuti politici despre al caror sacrificiu aflasem mult.

(more…)

Secretele Mineriadei. Pensionarul cu 185 de milioane Dan Voinea l-a slujit pe Iliescu: a eliberat teroristii si a ingropat dosarele Mineriadei si Revolutiei. Acum il slujeste pe Tismaneanu. Un interviu cu presedintele AVMR in Adevarul

Adevarul: Viorel Ene s-a angajat să nu renunţe până când Ion Iliescu nu va răspunde penal pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990

Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, se luptă ca fostul preşedinte al României să fie tras la răspundere.

Viorel Ene a fost unul dintre zecile de mii de „golani” care se adunau seară de seară în Piaţa Universităţii în primăvara lui 1990. A fost printre primii membri înscrişi în Partidul Naţional Ţărănesc după Revoluţie, a fredonat melodiile lui Cristi Paţurcă în „zona liberă de neocomunism” şi a fost bătut cu sălbăticie de mineri la 14 iunie 1990 în timp ce se îndrepta spre serviciu. Şi-a revenit după mai bine de un an de tratament în Germania, iar în 1996 a înfiinţat Asociaţia Victimelor Mineriadelor, care se luptă să-i aducă pe vinovaţi în faţa instanţei.

Secretele Mineriadei/ Viorel Ene, fost „golan“: „Iliescu va avea soarta lui Miloşevici“

  • de Mihai Voinea, Cristian Delcea

„Adevărul”: Domnule Ene, când a luat fiinţă Asociaţia Victimelor Mineriadelor (AVMR)?

Viorel Ene: Asociaţia s-a înfiinţat, după îndelungi tracasări din partea autorităţilor, în decembrie 1996. Atunci am obţinut hotărârea definitivă. Avem peste 800 de membri. În februarie 1997, AVMR a depus o plângere penală colectivă împotriva celor vinovaţi de represiunea din iunie 1990. Aşa a apărut „Dosarul Mineriadei din iunie 1990″.

Ce v-aţi propus în momentul în care aţi înfiinţat această asociaţie?

Statutul este foarte clar: identificarea victimelor, identificarea agresorilor, tragerea la răspundere a celor vinovaţi, despăgubiri materiale pentru victime şi apărarea drepturilor omului.

Aţi reuşit ceva din toate acestea?

Am reuşit să mai fie plângerile, să existe dosarele, să existe procesele. Te lupţi cu un sistem, te lupţi cu un fost preşedinte şi nu numai cu el. Până în ’96 a fost Iliescu, nu se putea face nimic. În 1996-2000 al doilea om în stat era Petre Roman, şeful Senatului. 2000-2004: iar Iliescu. Apoi prietenul lui, Băsescu, care l-a apărat tacit.

Adică nu prea s-a făcut nimic.

Eu vreau să fie clar. Până la înfiinţarea AVMR „Dosarul Mineriadei din iunie 1990″ nu exista! Existau doar plângerile penale formulate de aproximativ 40 de persoane fizice. Toate zăceau ascunse prin diverse fişete, birouri sau mai ştiu eu pe unde. Noi am reuşit să formulăm o plângere penală colectivă. Nu am stat degeaba în toţi aceşti ani. Am strâns documente să-l băgăm pe Iliescu la puşcărie pentru 1.000 de ani, dar nu s-a vrut acest lucru.

„Voinea, un diversionist”

Cine este principalul vinovat pentru faptul că nu s-a ajuns la nicio finalitate în Dosarul Mineriadei?

Procurorul Dan Voinea şi-a bătut joc de victimele Mineriadei şi de munca noastră. Am strâns degeaba aceste documente. Dan Voinea a fost demis din fruntea Parchetelor Militare pentru că a tergiversat „Dosarul Mineriadei”. A dat neînceperea urmării penale (NUP) în 1998, apoi, cu greu, la presiunile Asociaţiei, în 1999 s-a redeschis dosarul şi a ajuns tot la el. Şi a tergiversat din nou. Nu i-a luat nicio declaraţie lui Ion Iliescu. Iar Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţii au dat declaraţii de martori! Dacă vă vine să credeţi aşa ceva. Miron Cozma – tot declaraţie de martor. El a fost trimis în judecată pentru mineriadele din ’91 şi ’99, nu pentru iunie ’90.

Pentru Mineriada din 1990 a fost cineva judecat?

Au fost 5 oameni judecaţi: Domokoş Deneş, minerul care a vrut să-i taie capul lui Marian Munteanu, şi încă patru care au furat bani de acasă de la Ion Raţiu. Doi erau mineri, doi erau de la „Doi ş’un sfert”. Dar ăştia sunt miză mică. Marii vinovaţi n-au păţit nimic.

De ce credeţi că a „îngropat” procurorul Voinea „Dosarul Mineriadei”?

Domnule, eu am ieşit în stradă şi la Revoluţie, am fost în clădirea Comitetului Central. Pe acolo era prins câte unul cu trei uniforme pe el şi cu o armă care nu era în dotarea Armatei Române. Fuseseră chemaţi la CC doi procurori militari, Levanovici şi Dan Voinea, la care erau predaţi aceşti oameni. Şi după două ore ăia reţinuţi veneau râzând să le dăm armele înapoi. Să fim serioşi, Dan Voinea nu era străin de scenariul pus în aplicare la Revoluţie. Asta e relevant pentru felul în care s-a ocupat ulterior de „Dosarul Revoluţiei” şi de „Dosarul Mineriadei”.

Deci nu e vorba de incompetenţă…

Nu! Dan Voinea a făcut parte din completul de judecată al lui Ceauşescu şi în continuare a primit sarcina să-i apere pe Iliescu şi pe ăştia. E un diversionist în slujba lui Ion Iliescu. A avut acest rol să tragă de timp şi să se ajungă la prescriere. În primul rând a refuzat să facă încadrarea corectă. A făcut la subminarea puterii de stat şi vine Iliescu şi spune: „Ce subminarea puterii de stat, că eu eram Puterea? Cum să mă subminez eu?”. Noi am făcut plângere penală pentru genocid şi rele tratamente şi n-a vrut să le ia în considerare. In prezent este pensionat cu 185 milioane pe luna si lucreaza si la Institutul lui Tismaneanu Jr.

„Au vrut să ne scoată din cap Revoluţia”

Mai concret, pentru ce îl vedeţi vinovat pe Ion Iliescu?

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova