Cunoscut drept ideolog al organizaţiei anarhiste şi anticreştine de extremă stânga “Miliţia spirituală”, Andrei Muraru, vehiculat în presa centrală şi de stat ca consilier al preşedintelui ales Klaus Iohannis, se află în proces cu secretarul CNSAS, prof. univ. dr. Corneliu Turianu, în timp ce fratele său geamăn, Alexandru Muraru, este cercetat de Parchet într-o cauză conexă acestui proces, pentru furt de documente din Arhiva Ministerului Justiţiei.
Fostul adjunct al Securității din Timișoara a precizat, în această seară, că regretă faptul că a ars planul de atac al Operei, care a rămas la el. „L-am ars la mine în birou, regret că l-am ars, nu ne mai țineau doi ani în pușcărie, dacă îl aveam”
Biserica Ortodoxă Română a decis susţinerea demersurilor Colegiului Medicilor pe lângă autorităţi pentru identificarea unei alternative în cazul pacienţilor care refuză cardul naţional de sănătate pe motiv de conştiinţă sau religioase, informează Patriarhia Română.
Nu uitaţi:Parintele Justin Pârvu:
“– Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el?
– Nu îl primim deloc. Nu semnați pentru el, ci îl trimiteți prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă.”
Daca vi se pare, cum e si normal, bizar, faptul ca la IICCMER, institut care, chipurile, studiaza “crimele comunismului”, a fost cocotat pe o filiera dubioasa un personaj care face parte din “Militiile Spirituale” anarhiste si de extrema stanga si care contesta pana la desfiintare CNSAS-ul si pentru a-i face loc fratelui sau geaman, sa stiti ca acesta-i doar un promo ieftin al serialului de groaza finantat in totalitate de Guvernul Romaniei – “Povestiri din cripta comunismului”.
Personajul in cauza, ieseanul Adrian Muraru, ajuns prin rotire de cadre in locul Stanomirului lui Tismaneanu, si care si l-a pus pe venerabilul Dinu Zamfirescu in vitrina doar ca sa se poata ascunde dupa el, a creat si un precedent de coma, inedit in istoria “anticomunismului” post-decembrist, obligandu-l pe secretarul Colegiului CNSAS, profesorul de drept Corneliu Turianu, veteran taranist, sa-l dea in judecata pentru calomnie. Adica, repriza I, IICCMER si “Militiile Spirituale” contra CNSAS si acum, repriza a II-a, secretarul Colegiului CNSAS contra directorului IICCMER, cu proces pe rol, in care apare, la mijloc, si “Observatorul Cultural”, reprezentat de Casa de Avocatura Musat & Asociatii, care ii cere, in solidar, despagubiri de 10.000 de euro aceluiasi directoras, pentru prejudiciile aduse saptamanalului prin afirmatii fara acoperire. Daca imbarligatura nu vi se pare destul de alambicata, mai aflati ca, intre timp, presedintele Colegiului Stiintific al IICCMER, respectabilul liberal si fost detinut politic Dinu Zamfirescu, a devenit si membru al Colegiului CNSAS. Si daca bizareria nu era suficient de stranie aflati ca de-abia acum pica in joc si o veritabila fantoma a comunismului, prin intrarea in scena a fostului procuror militar Dan Voinea, gradatul care l-a condamnat la moarte pe Ceausescu pentru cele 60.000 de victime inchipuite de la Timisoara, cap de acuzare principal in rechizitoriul sau fals intocmit in calitate de dirijor al mascaradei judiciare din Unitatea de la Targoviste unde a fost ucis cuplul Ceausescu in decembrie 1989. Procurorul pensionar general milionar (VENITURI 315 MILIOANE VECHI DIN PENSIE – ne informeaza Viorel Ene), groparul Dosarelor Revolutiei si Mineriadei, care a reusit performanta de a-i rataci timp de 20 de ani pe Iliescu si Roman printre randurile unui rechizitoriu care, de data aceasta, n-a mai aparut, a fost reciclat de Vladimir Tismaneanu la IICCMER, in pofida legii. O data cu detronarea formala a “ayatollahului” “anticomunismului”, Dan Voinea a fost preluat de Marius Oprea ca simbol al legaturii ancestrale intre cei doi acrobati ai tuturor regimurilor, pentru a-l transforma in avocat al pupilului sau in procesul cu profesorul Corneliu Turianu. Culmea, distinsul profesor de drept a fost si judecatorul care a prezidat procesul real si moral al cuplului Ceausescu, rejudecat de societatea civila pentru indreptarea farsei judiciare executate de comandoul sovietic din decembrie 1989. O intalnire in Justitie cel putin ciudata care dezvaluie insa dara sinoasa care se prelinge din epicentrul conspiratiei ante-decembriste prin institutii ale statului roman insarcinate, chipurile, cu crimele comunismului, ce sunt acum “investigate” chiar de catre partasii si urmasii ucigasilor.
O sedinta de pomina
Cum asa ceva chiar nu s-a vazut, ca inchizitorul lui Ceausescu si salvatorul lui Iliescu sa-l atace pe Turianu pentru Oprea si Tismaneanu, n-am pierdut prilejul si m-am prezentat la ultimul termen al procesului ce se deruleaza deja de luni bune, prin tergiversari deliberate, la Inalta Curte de Casatie si Justitiei. M-am asezat cuminte intr-un colt al salii si am urmarit ca la circ evolutia macelarului cu trese de la Targoviste acum cu o noua masca trasa pe fata, de avocat al directorului IICCMR in procesul cu secretarul Colegiului CNSAS. Proces in care, de la prima interventia a cerut stramutarea cauzei pe motiv ca profesorul Turianu ar fi prea cunoscut in Bucuresti. Pai si-atunci, ma intreb, procesul Basescu-Patriciu, de exemplu, unde ar fi trebuit judecat, in Papua? Desi, cine stie, si acolo ar putea fi cunoscut vreunul dintre ei…
In fond, cel putin pana acum, se pare ca singurele reusite ale dlui avocat sunt tergiversarea cauzei si starnirea unui hohot general de ras prin salile de judecata urmare a incercarilor sale disperate de a-si proba profesionalismul dobandit la procesul Ceausescu si desavarsit pe vremea lui Iliescu…
Prezent la termenul stabilit de Inalta Curte pentru solutionarea cererii de stramutare formulata de Muraru Andrei pentru „motive de banuiala legitima”, s-a dovedit ca cererea era formulata fundamental gresit fiindca “avocatul” Voinea a intemeiat-o pe dispoziţiile Codului de procedura penala, iar nu civila, confundând evident deci penalul cu civilul (de ce nu cu un tribunal militar?), in care de asemenea a incurcat si institutia revocarii judecatorului cu „stramutarea cauzei” si alte grave greseli nepermise nici macar unui student la drept.
Instanta s-a rugat de generalul-avocat-procuror-pensionar-milionar sa-si plateasca taxa de timbru
Probabil, terminandu-se sirul motivelor de amanare a dosarului de la Judecatoria sectorului 1, sugubetului avocat i-a mai venit o ultima idee (de fapt, sunt sigur ca mai degraba i-a insuflat-o vreun coleg mai priceput): de a incerca amanarea pe calea stramutarii cauzei la o alta instanta. Astfel de proceduri, intemeiate sau nu, maresc foarte mult durata in care poate fi solutionat un dosar: pana se pronunta ICCJ asupra acestei cereri, pana se trimite dosarul de la o instanta la alta daca este admisa cererea de stramutare, pana se stabileste un alt termen de judecata etc… dureaza mult si bine. De ce fuge oare domnul Muraru cu badigardul Voinea dupa el? De Justitia Romana?
Membrii completului de la ICCJ învestit cu solutionarea cererii de stramutare, formulata de Muraru Andrei si sustinuta de Dan Voinea, au fost realmente surprinsi de spectacolul ignorantei stiintei dreptului oferit de dl avocat-procuror. O scena umoristica de Caragiale, Urmuz, Ionesco si Kafka la un loc a avut loc in momentul in care avocatul didamai institutiei de “condamnare a comunismului” a trebuit sa fie convins ca trebuie sa plateasca o banala taxa de timbru. Nevenind nimanui sa creada cat de „mare este gradina Domnului”, nici membrilor instantei si nici celor prezenti in sala, amuzati cu totii in mod evident de prestatia dlui avocat, marele general Voinea (doar la propriu) a fost invitat de repetate ori, cu muuuulta rabdare si staruinta, sa isi achite taxa de timbru, instanta oprindu-se astfel de trei ori in aceeasi sedinta de judecata de la solutionarea dosarului pentru a oferi ocazia dlui avocat sa puna capat ori tergiversarii cauzei ori, macar, spectacolului nestiintei de carte pe care il oferea.
Generalul de tinichea al lui Tismaneanu si pisica domnului Oprea, ucisa in chinuri groaznice de SRI cu o coada de peste
Astfel, in cele 3 (!) incercari ale instantei de a-i oferi dlui avocat Voinea posibilitatea de a achita taxa pentru cererea pe care o sustinea – rugandu-l sa iasa din sala si sa plateasca taxa, in timp ce noi, cu totii, protagonisti si spectatori, l-am fi asteptat cuminti, presedinta completului mergand chiar pana la un „Va rog, haideti, domnule avocat!” – generalul de tinichea al lui Oprea si Tismaneanu a parut ca doreste cu incapatanare sa-si pastraze starea de deruta in fata obligativitatii de achitare a uriaşei taxe de timbru in valoare de 4 lei si a timbrului judiciar de 0,3 lei. Intr-un zumzet de râs general in sala, unul dintre colegii sai avocati (probabil fiindu-i mila de confratele sau cu numele) s-a oferit sa-i dea el un timbru judiciar cu valoarea de 0,3 lei. A urmat, fireste, un alt moment penibil, si anume acela in care dl Voinea, in fata instantei care il astepta, se scutura prin buzunare si portofele pentru a returna colegului suma inscrisa pe timbru. Degeaba insa, dlui avocat ii lipsea in continuare dovada achitarii taxei de timbru, cea in valoare de 4 lei. Ca avocatul de serviciu al ICCMER habar nu avea de obligativitatea achitarii taxei de timbru (ca doar justitia nu e gratis, la cheremul dumnealui), e de inteles. Dar nu poate fi inteles cum un demnitar al Guvernului Ponta, presedintele fabricii de condamnare a comunismului mosita de Basescu, si un avocat prezent in cartile de istorie pentru rolul sau nefast, ambii la un loc, nu sunt in stare sa achite o taxa modica de 4 lei pentru a-si sustine propriile cereri formulate in fata Justititei.
Asta imi aminteste de Marius Oprea, colegul gropar de la ICCMER al mai tanarului Adrian Moraru (o fi vreo boala molipsitoare pe acolo), care afirma ca merge cu trenul „cu naşu’” pentru ca nu are bani de bilet. Timp in care ii facea masaj la domiciliu lui Andrei Plesu (pe gratis?) iar familia ii era plecata in vacanta in Germania, ca sa fie protejata de odiosii neo-securisti, fostii colegi ai tatalui sau, dupa ce i-au ucis pisica pe altarul “anticomunismul” folosind ca arma letala o coada de peste. O fi fost temutul capitan Soare in cautarea ochilor lui Patapievici?
In ceea ce priveste achitarea taxei de timbru, dl Turianu, prof. univ. dr. in drept, s-a oferit, doct, sa ii explice dlui avocat inchipuit ca atunci cand merge la un cinematograf mai intai achita pretul biletului si apoi vizioneaza filmul, iar nu invers. Nu-ti trebuie pentru asta asa multa stiinta de carte sau de principii elementare de drept, ci este o chestiune cel putin de logica…
Vocea tunatoare de la procesul mascarada al lui Ceausescu s-a pitigaiat
Chiar si asa, pentru ca aceasta sa nu mai constituie un alt pretext de tergiversare a cauzei, profesorul Turianu a rugat instanta (culmea, tot dansul) sa ii permita dlui Voinea sa achite chiar si mai tarziu in cursul zilei mareata taxa de timbru. Sub aceasta promisiune, instanta a dat in sfarsit cuvantul pe fond. Sala trepida de nerabdare. Acum era momentul solemn in care urma sa auzim din nou glasul acela tunator purtat in zbor in Unitatea de la Targoviste de avioanele de hartie ale lui Victor Stanculescu si izvorat, paradoxal, dintr-o uniforma ponosita care se asorta pe la coate cu lodenul “martorului” Virgil Magureanu: “Pentru crimele grave săvîrşite de cei doi inculpaţi în numele poporului român, victimele nevinovate ale acestor doi tirani – infracţiunea de genocid, prevăzută de articolul 357, aliniatul 1, Cod Penal, litera c -, vă solicit, domnule preşedinte şi onorată instanţă, condamnarea acestora la moarte!”. Pac-pac-pac! Cand colo, ce sa vezi? Voinea s-a plans din nou, cu o voce pitigaiata, ca personalitate domnului Turianu este atat de covarsitoare incat procesul trebuie stramutat, oriunde, chiar si in binecunoscutul targ de pe langa Iesi, vagauna Ciurea, mai aproape de sufletul clientului sau.
In continuare, dl Voinea a facut o prezentare ampla a CV-ului secretarului Colegiului CNSAS, demonstrand un potential serios de agent de recrutare (al unei firme de personal, la ce va gandeati?) aratand printre altele ca dl Turianu a fost si presedinte al judecatoriei si ca „personalitatea dlui Turianu e cunoscuta in lumea Justitiei, fiind de notorietate”. Problema e ca astfel i-a mai atarnat o talanga de gat clientului sau: recunoscundu-i public notorietatea dlui Turianu, prejudiciul produs de parat poate fi, pe cale de consecinta, cu mult mai mare, ceea ce l-ar putea determina pe profesorul de drept sa propuna majorarea sumei solicitate cu titlu de daune morale. Poate chiar dublarea ei! Discursul impiedicat al dlui procuror-avocat, desfasurat dupa atatea tergiversari si o asteptare febrila, nu a multumit nici publicul prezent si, probabil, nici onor completul de judecata.
Casa de Avocatura Musat & Asociatii s-a solidarizat cu normalitatea
A urmat profesorul Turianu, care a ales sa se apere singur. Cu elocventa si eleganta, magistratul desavarsit a aratat ca a fost si presedintele sectiei civile, si al sectiei penale, dar si al sectiei comerciale. “Ulterior, chiar si presedintele Tribunalului Capitalei!”. “Pentru a elimina alte presupuneri – a mai spus dl Turianu -, trebuie sa va invederez ca am fost si judecator al Curtii Supreme de Justitie. Prin urmare, conform teoriei domnului avocat Voinea, ar rezulta ca nicaieri pe teritoriul Romaniei nu as putea sa imi apar drepturile pe calea justitiei. Poate ma trimite dumnealui direct la Haga ori direct la Consiliul Europei… Consimt si la asta, dar doar daca imi plateste dumnealui cheltuielile de calatorie. Dar cum nu poate plati nici macar taxa de timbru…”, a conchis cu amuzament profesorul de drept starnind, in sfarsit, satisfactia salii.
Chiar si avocatul ziarului care a publicat calomniile lui Muraru, reprezentantul Casei Musat & Asociatii, in ciuda sobrietatii afisate, se vedea ca se straduieste sa isi infraneze rasul pe care il starnea constant dl Voinea, cu incercarile sale de contracarare a actiunii Justitiei. Avocatul prestigioasei Case de Avocatura s-a solidarizat practic cu pozitia profesorului Turianu si a pus concluzii de respingere a cererii de stramutare, deci chiar in contra celui cu care, in solidar, ar putea fi obligat la plata daunelor, aratand ca nu se indoieste de impartialitatea judecatorilor si ca „are incredere sa ne judecam si la judecatorie in Bucuresti”. Jos palaria!
In final, doamna procuror, de asemenea, a pus concluzii, in principal, de anulare a cererii de stramutare ca netimbrata si, in subsidiar, ca neintemeiata. Instanta a ramas in pronuntare, avand sa constate pe urma si daca dl avocat si clientul sau, vor fi in stare pana la urma, totusi, sa achite si acea grandioasa taxa de timbru de 4 lei.
Profesorul Turianu: “Dl Voinea se prezinta drept un avocat cu talent clovnicesc”
In incheiere, dupa ce show-ul mascaricilor post-comunismului a luat sfarsit, l-am abordat si pe profesorul Turianu. Distinsul demnitar, fost senator de marca al PNTCD, care s-a aratat dispus sa-si dea demisia de la CNSAS daca directorul IICCMER demonstreaza ca el a fost secretar PCR, dupa cum l-a acuzat unul din fratii gemeni Muraru in campania “militiilor” desfasurata prin varful de lance “cultural” unde evolua la bara, s-a aratat intristat de situatia prezenta. “Nu pot sa inteleg cum un inalt demnitar, reprezenta al statului carevasazica, tanarul domn Muraru, numit de Guvernul Ponta intr-o functie de ministru secretar de stat, fuge de Justitie. Ce sa inteleg de aici, ca atat dl Antonescu, care l-a propus, probabil fara sa stie ca aceste “militii spirituale” din care face parte au contestat zgomotos Guvernul USL in plenul Parlamentului, nu a stiut ce face? Daca de-acum semneaza ca primarul ce se va intampla daca va ajunge presedinte? Cat despre domnul avocat, inteleg ca dl Voinea are talent in tergiversarea dosarelor de care se ocupa (fie in calitate de procuror – vezi Dosarele Revolutiei, fie in calitate de avocat – vezi cauza de azi), dar vad ca are si talent clovnicesc de vreme ce astazi, in sala ICCCJ, oricarui om normal i-ar fi venit sa se ascunda de rusine. Dar ce sa ne mai miram! La fel a facut, se spune, dl Voinea si in decembrie ’89, cand, de aceasta data in calitate de temut procuror, se ascundea pe burta la marginea unei bordurii de frica sa nu il impuste Mos Craciun in Parcul Moghioros, ramanand in pozitia culcat, intins neclintit pe asfalt, pana cand l-au ridicat niste copii de jos… dupa cum singur a povestit, cu gurita lui.”
UPDATE: Roncea.Ro a avut dreptate: Instanta a respins aberatia generalului de mucava! Dle Muraru, sper, sincer, ca nu-i dai si bani dlui Voinea. FOTO/INFO ICCJ
Ziaristi Online prezinta un video-interviu exclusiv cu profesorul Corneliu Turianu:
“Imi dau demisia din CNSAS!”
Profesorul universitar dr Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, se afla intr-o situatie ingrata, fara precedenta in intreg spatiul ex-comunist: sa fie in proces cu caputul unei alte institutii care, chipurile, se ocupa de crimele comunismului: institutul lui V. I. Tismaneanu si Marius Oprea, cu multele lui initiale “post-comuniste”, IICCMER. Ciudatenia e ca sefutul acestui Institut a ajuns sa fie un oarecare Andrei Muraru, istoric de pripas de pe la Iasi si membru de vaza al “Militiilor Spirituale”, o organizatie de extrema stanga cu manifestari anarhist-violente impotriva statului de drept. E ca si cum Angela Merkel ar numi un neo-nazist sa investigheze crimele nazismului. Oare Victor Ponta stie?
Muraru si “Militiile” lui si ale lui Mircea Toma l-au pus la zid pe Corneliu Turianu denigrandu-l public, prin intermediul unei retele conspirate de presa care adopta metode de grup infractional organizat, sub acuzatia ca a fost secretar PCR al Tribunalului Bucuresti si, ca atare, ar fi un “prim-lustrabil” de la CNSAS. Cat s-au lafait in fotoliile CNSAS lustrabilii Andrei Plesu si Mircea Dinescu, ambii membri PCR de la 19 ani si ulterior secretari si propagandisti UTC, “Militiile” au stat pe “oo”. Acum, in incercarea de a-si infiltra propriul frate geaman, la randul lui un “militian spiritual”, pe scaunul lui Corneliu Turianu, Muraru, mana in mana cu pensionarul Mircea Toma si nepensionata Rodica Culcer, l-au atacat pe Turianu in sarje trase fara drept de apel din Observatorul cultural, Catavencu si, cuibul suprem de mitraliera, Televiziunea Romana. Nici una dintre oficinele media nu i-au oferit firescul drept la replica. Ca urmare, profesorul a dat in judecata atat publicatia iresponsabila cat si pe semnatarul curajos care astazi fuge cu lasitate de raspunderea pe care trebuie sa si-o asume la Tribunal.
Nu este singurul care fuge ca iepurele pe pustii: GDS-ista Rodica Culcer, ex-deontoloaga TVR, institutie publica condusa pana nu demult de fostul sef al GDS Iasi (orasul de bastina al “curajosilor” civici si politici), “Andi” Lazescu, de frica sa nu si-o ia in solidar, a dispus stergerea stirii mincinoase, in loc sa o completeze cu protestul intemeiat al lui Corneliu Turianu. Dar, dupa cum stie pana si “profesorul” Tismaneanu, pe internet nimic nu se pierde. In “prime-time”, la 3.04.2012, TVR transmitea si reproducea apoi in scris, negru pe alb: “Corneliu Turianu, de la PCR la CNSAS – Deconspirarea arhivelor fostei Securităţi este coordonată, mai nou, de un fost secretar de partid. Tot secretar este şi acum, dar al Colegiului CNSAS. Corneliu Turianu, căci despre el este vorba, va conduce activitatea curentă a instituţiei. Miliţia Spirituală consideră că funcţia actuală este incompatibilă cu trecutul său politic în Partidul Comunist, creierul sistemului represiv înainte de 1989.” Sursa: tvr.ro. Pe TVR Info si acum troneaza stirea mincinoasa extinsa in care, ce amuzant, i se mai reproseaza distinsului profesor crestin-democrat Corneliu Turianu ca “este judecătorul care, în 1996, a refuzat înscrierea lui Ion Iliescu în cursa prezidențială, susţin istoricii din cadrul organizaţiei care au scos la lumină dosarul acestuia.” Pam-pam. Un citat incriminator din Pravda n-au gasit?
Portalul Ziaristi Online a urmarit acest act unic in istoria “post-comunismului”, ca un membru marcant al unei institutii de baza a statului de drept, cum este CNSAS, sa se afle in proces cu reprezentantul “condamnatorului” de serviciu al crimelor comunismului, IICCMER. Prin intermediul portalului nostru, profesorul Corneliu Turianu, dupa ce analizeaza elocvent intregul proces cu toate consecintele sale pentru partile implicate, afirma, in premiera, ca e gata sa-si dea demisia de la CNSAS. Cu o singura conditie: ca Andrei Muraru, membrul organizatiei anarhiste de extrema stanga “Militia Spirituala”, ajuns sefut la IICCMER, sa dovedeasca ca profesorul Corneliu Turianu este lustrabil, ca fost secretar PCR, dupa cum a afirmat la TVR fluturandu-i “Mapa profesionala”, obtinuta prin mijloace ramase necunoscute din Arhiva Ministerului Justitiei. Daca acesta este adevarul si actul se afla in Dosarul de judecator al profesorului, ne alaturam si noi demersului de curatire a CNSAS, mai ales – si asta chiar ar trebui sa fie “culmea culmilor” pentru slujitorii lui Tismaneanu si Oprea -, cand stim ca profesorul Turianu a fost initiatorul Legii Lustratiei, inca din 1999! Dar, daca nu exista acest act, atunci cine ar trebui sa-si dea demisia si sa plateasca pentru minciunile raspandite din varful turnului TVR?
Colac peste pupaza, dintr-un document-bomba oferit de profesorul Turianu aflam ca publicatia care a gazduit imprecatiile lui Muraru se dezice de acesta ba chiar ii solicita sa-i plateasca drept daune 10.000 de euro, la fel dupa cum cere si secretarul Colegiului CNSAS. Dar despre toate acestea, intr-un episod urmator, cand vom oferi si dovada, spre deosebire de fugitivul sefut al IICCMER, care, se vede treaba, a preluat si naravurile si bubele lui Tismaneanu dupa ce s-au frecat bezmetic de spatarul aceluiasi fotoliu guvernamental…
De data aceasta, curios ce s-a intamplat la ultimul termen al acestui proces fara precedent in “istoria comunismului” din Romania – CNSAS vs IICCMER – l-am supus pe profesor unui tir de intrebari, la care distinsul dr Corneliu Turianu mi-a raspuns doct, ca intotdeauna. De asemenea, cercetand arhiva Judecatoriei Sector 2, am gasit si documentul pe care il prezint mai jos, dupa lamuririle date de secretarul Colegiului CNSAS.
Prof Univ Dr Corneliu Turianu:
“La termenul anterior, 27.09.2012, mi s-a pus în vedere să comunic instanţei adresa la care poate fi citat pârâtul, întrucât adresa sediului Observatorului Cultural (unde a aparut porcaria – nota mea, VR) nu poate fi luată în calcul, Dan-Andrei Muraru nefiind angajat al acestui cotidian.
În data de 02.10.2012, am depus la Judecatoria Sector 1, pentru termenul din 11.10.2012, adresa sediului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc pentru citarea pârâtului Dan-Andrei Muraru (preşedinte).
La termenul tocmai trecut, am constatat că Judecătoria nu a efectuat citarea conform cererii mele, iar în şedinţă, judecătoarea mi-a cerut CNP-ul pârâtului pentru a afla astfel domiciliul acestuia – probabil m-a confundat cu vreun agent inspector de la Evidenţa Populaţiei, uitând că menirea instanţei este de a realiza comunicarea cu autorităţile îndrituite în acest scop şi nu a reclamantului din dosar, mai ales că CNP-ul nu este o informaţie publică.
Judecătoarea a propus citarea la adresa pârâtului din Bucureşti trecută de pârât în declaraţia de avere (Str. Precupeţii Vechi nr. 65), adresă incompletă, menţionând că după întoarcerea citaţiei la instanţă, se va apela la sprijinul Poliţiei pentru a identifica domiciliul corect.
Presimţind parcă intenţiile luminatei instanţe, am fost înarmat cu adresa de domiciliu a pârâtului, din Iaşi, adresă pe care am dictat-o în şedinţă: Iaşi, Str. Ciurchi nr. 109, bl. B2, sc. A, et. 3, ap. 2.
Probabil că după ce se va întoarce citaţia şi de aici (în prezent, e clar că preşedintele IICCMER nu poate locui în Iaşi), se va apela la citarea acestuia la adresa de e-mail: [email protected].”
Subsemnatul Corneliu Turianu, în calitate de reclamant în dosarul 11527/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, conform celor stabilite la termenul anterior, respectuos va rog:
Să dispuneţi citarea pârâtului Dan-Andrei Muraru la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, unde deţine funcţia de preşedinte executiv: Str. Alecu Russo nr. 13-19, et. 5, ap. 11 Sector 2, Bucureşti.
Precizez că adresa de domiciliu trecută de pârât în curriculum vitae şi în declaraţia de avere (Bucureşti, Str. Precupeţii Vechi nr. 65) este incompletă, neindicând bloc, scară, etaj, apartament. Tot astfel, în cartea de identitate figurează ca fiind născut pe data de 20.05.1982 cu adresa de domiciliu din Iaşi.
Să dispuneţi completarea numelui pârâtului conform deciziei nr. 273/23.05.2012 prin care a fost numit în funcţia de preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, respectiv Dan-Andrei Muraru.
Pe viitor, orice document care mă priveşte, inclusiv comunicarea hotărârii, să-mi fie expediate pe adresa
DOAMNEI PREŞEDINTE A JUDECĂTORIEI SECTOR 1 BUCUREŞTI
PLUS: “Un text apărut pe site-ul “Miliţiei spirituale” face o comparaţie a susţinătorilor unui slogan conceput de Mircea Toma & “militiile” cu „generaţia care a schimbat în 1968 clasa politică americană”. După cum se ştie, protestatarii anului 1968 (nu doar cei din SUA) au fost adepţi ai stângii, ai neomarxismului, ai neo-troţkismului şi anarhişti, iar mişcările de protest au fost finanţate direct sau indirect de către URSS.” – Sursa: Un SRI-ist dezvăluie: anarhiştii au fost plătiţi
Despre infiltrarea agentilor fostului NKVD la cele mai inalte nivele din Romania, in cadrul operatiunii “Ocupati institutiile”, intr-un episod viitor, la care ii invit sa participe pe toti ofiterii SRI, SIE si SPP carora le mai pasa de Romania, cat si pe cei din Comandamentul NATO 🙂
Da, ati citit bine titlul. Ieseanul Andrei Muraru, prezentat chiar de catre auto-intitulata “Militie spirituala” drept istoric si reprezentant ideologic al organizatiei anarhist-comuniste, cunoscuta si pentru actiunile sale anti-USL (vezi foto jos), a fost instalat de Victor Ponta drept director al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Dementa e la putere in Romania. Si nu de ieri de azi. Noul directoras a fost numit in locul lui Ioan Stanomir, un “gaozar” – termen prezidential (c) Traian Basescu – al lui Vladimir Tismaneanu. Andrei Muraru este, la randul sau, “gaozarul” lui Marius Oprea. Atat Oprea cat si Tismaneanu sunt “gaozarii” cuplului contra naturii Plesu si Basescu, la randul lor “gaozari” ai lui Soros, dupa cum ne arata evolutia istoriei recente. Dar sa ne intoarcem la “gaozarul” nostru de serviciu.
Repet, pentru a se intelege mai bine: un reprezentant al unei organizatii anarhiste si neo-comuniste a fost instalat la conducerea unui institut care se ocupa de “investigarea crimelor comuniste”, comise de catre regimul bolsevic in special asupra militantilor din rezistenta anticomunista, chinuiti si ucisi pentru dreapta credinta, pentru crestinism si romanism. Cu bietul Dinu Zamfirescu plasat in geam, ca presedinte, pe post de acoperire oficiala.
Aceeasi organizatie neo-comunista – “Militia spirituala” – organizeaza deja “conferinte internationale” despre “Cum predăm istoria comunismului în Europa de Est?” (foto jos) impreuna cu Fundatia Soros si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), la varful caruia activeaza, ati ghicit, chiar reprezentantul “Militiei”.
Numitul Andrei Muraru, sefut la IICCMER (foto dreapta sus), a incercat sa-l introduca printr-un puci, esuat, pe fratele sau geaman, Alexandru Muraru (foto stanga sus), la randul sau liderici al “militiilor”, chiar in Colegiul CNSAS, scotand la atac online brigazile rosii ale “Militiei spirituale” impotriva profesorului Corneliu Turianu, membru al Colegiul CNSAS.
Drept urmare s-a ales cu un proces. La care curajosul militian, totodata istoric “gaozar” si “investigator” oficial, acum cu rang de ministru secretar de stat, nu se prezinta. Termen: maine, 11 octombrie. Prezenta informare se constituie in Citatie Publica. Voi reveni cu detalii extraordinare despre proces si modul in care “militiile” lui Mircea Toma si “ungerenii” lui Vladimir Tismaneanu au penetrat sistemul, in egala masura, prin liantul Monica Macovei si cu avizul organelor “statului roman”, la randul lor infiltrate pana in maduva oaselor de “gaozarii” succesorilor fostului NKVD.
Pana atunci, un mic remember documentar si fotografii sugestive, cred, pentru cine are ochi sa vada:
Premierul Victor Ponta l-a eliberat pe Vladimir Tismăneanu din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, hotărând totodată şi retragerea lui Ioan Stanomir din postul de preşedinte executiv al Institutului, transmite Mediafax.
UPDATE 24.05.2012: Dupa cum a prevazut Roncea.Ro inca in urma cu o saptamana (vezi link-ul mai sus), premierul Victor Ponta l-a numit pe Dinu Zamfirescu în funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc, a informat joi Guvernul. Zamfirescu îl înlocuieşte astfel pe Vladimir Tismăneanu, eliberat miercuri din funcţia de la IICCMER.
Neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu Pudelul “stiintific” al lui Volodea Tismaneanu, Ioan Stanomir, a fost inlocuit cu fostul adjunct al lui Marius Oprea, Andrei Muraru, care, la randul sau, este bun tovaras cu adjunctul lui Tismaneanu, Adrian Cioflanga, instalat de aripa sovietica din PDL la CNSAS si cu Dorin Dobrincu, prepusul lui Tismaneanu inca aflata la Arhivele Nationale, cu care scoate o carte la Polirom (normal). Pe scurt: vechea garda a fost schimbata cu noua garda, conform doctrinei Valter Roman ( Walter Ernest Neulander): “Dupa noi, tot noi”. Pentru ca “noi nu scriem istoria, noi o cream”.
Andrei Muraru are un CV “beton” pentru varsta lui (30 de ani). Chiar “beton armat”. De abia terminase faculatea de istorie din Iasi si, dupa o mica vacanta de vara binemeritata, devine de-a dreptul “Consilier Relaţii Externe, Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, Departamentul Relaţii Externe şi Integrare Europeană” (2005). Care ere experienta lui pentru a ajunge peste noapte “Il Consigliere” e greu de spus. Dupa nici un an merge mai departe: devine “Consilier la Cancelaria Primului-Ministru”, recte Tariceanu. Acum avea deja experienta de un an. Si tot asa. Preiau CV-ul sau impresionant mai jos, din care nu lipsesc bursele de la Colegiul lui Andrei Plesu si Muzeul Holocaustului (de ce nu a fost numit la Institutul “Elie Wiesel” daca este asa de doct in tema?).
Pacat ca nici dupa 22 de ani de la schimbarea de regim un astfel de institut nu este condus de un fost detinut politic, cum s-ar fi cuvenit. Mi-e sila!
PS: Parerea lui Andrei Muraru despre seful statului, Traian Basescu: un “falsificator”, un “revizionist” si un “negationist” – chiar cu “o atitudine revizionistă foarte periculoasă” – care a incercat sa-l exonereze pe Maresalul Antonescu de… nu se stie ce. La fel ca si reputatul istoric prof univ dr Gheorghe Buzatu, dupa cum sustine “militianul spiritual”. Preiau si acest articol mai jos si pun punct.
În noaptea cînd preşedintele României lansa un atac imund la adresa regelui Mihai se împlineau exact 70 de ani de la declanşarea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Şapte decenii de controverse, de schisme istoriografice, de uitare, de obnubilare şi ocultare sistematică a adevărului istoric cu privire la cea mai grea şi mai tulbure perioadă pe care au traversat-o Europa şi România în particular în secolul al XX-lea. Momente dramatice dintr-un secol nebun au fost expediate în cîteva fraze de către preşedintele României, într-un limbaj nedemn pentru un şef de stat, pe un ton inadecvat şi mai ales uzînd de falsul istoric într-o cheie revizionistă.
Înţelegerea şi interpretarea evenimentelor din perioada 1938-1948, un deceniu al prăbuşirilor, al anihilării statului de drept, al sugrumării democraţiei şi al impunerii unor sisteme monopoliste în afara cadrului constituţional, sînt astăzi în mare parte rodul strădaniei specialiştilor, mai ales istorici, care au încercat să elucideze ce s-a întîmplat în societatea românească. Pe baza unor probe irefutabile, la care se adaugă alte piese sugestive din arsenalul istoricilor, surse documentare primare, coroborate cu modele interpretative existente, s-au tras concluzii, cel puţin în cazul României, începînd cu anii ’90. Rezultatele la care au ajuns cercetătorii în privinţa arhitecţilor decizionali ai Holocaustului românesc, a eforturilor regelui Mihai împotriva impunerii unui sistem totalitar şi în chestiunea abdicării forţate sînt astăzi clare. De aceea, nu îmi propun să demontez clişee calomnioase sau elucubraţii caduce, ci să analizez pe scurt rădăcinile acestor idei toxice.
O temă revizionistă înviată
Începînd cu procesul din 1946 în care au fost judecaţi Ion Antonescu şi principalii săi colaboratori, tendinţa de reabilitare a fostului conducător al statului din perioada 1940-1944 a cunoscut de la forme difuze la reacţii puternic conturate. De pildă, în iunie 1991, deputatul Petre Ţurlea a iniţiat în Parlament comemorarea fostului mareşal: „În iunie 1991, cînd se împlineau 45 de ani de la asasinat, am iniţiat un moment de reculegere în Camera Deputaţilor în memoria lui Ion Antonescu; toţi deputaţii s-au ridicat în picioare; surprins şi şocat, preşedintele Camerei, Dan Marţian, fost ministru comunist al Tineretului, nu a reacţionat pe loc; o va face abia după două săptămîni1.“ Un alt istoric, negaţionist şi revizionist cunoscut, Gheorghe Buzatu, a conturat astfel imaginea mareşalului în postcomunism: „Timpul l-a confirmat. Mareşalul Ion Antonescu este mai prezent decît oricînd în inima şi conştiinţa românilor.[…] Cu fiecare bust distrus, Mareşalul îşi consolidează reputaţia şi locul în căminurile celor mulţi şi tăcuţi, dar care, realmente, fac şi suportă istoria2.“ Acest lirism apologetic nu şi-a avut însă rădăcinile în 1990, ci cu mult înainte. Istoriografia controlată politic în timpul comunismului a urmat un program ideologic, iar cei care abordau astfel de subiecte erau afiliaţi institutelor politice sau militare. Cu timpul, armata şi, în general, instituţiile superioare cu profil militar au devenit locul unor puternice sentimente xenofobe3 şi antisemite, iar regimul a susţinut un cult pronunţat al lui Ion Antonescu.
După 1990, lui Antonescu i s-au ridicat statui, numele său a fost atribuit cîtorva zeci de străzi sau pieţe, lideri instituţionali4 au înfiinţat Liga Mareşal Ion Antonescu, iar factori guvernamentali au exprimat frecvent, pînă în 2003, odată cu înfiinţarea Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului (Comisia Wiesel), poziţii negaţioniste şi revizioniste. Totodată, forţele politice neocomuniste instalate după 1989 la Bucureşti au asumat o poziţie de forţă împotriva regelui Mihai, interzicîndu-i cu obstinaţie, pînă 1997 şi cu excepţia unei scurte vizite în 1992, intrarea în ţară. Retorica împotriva regelui a integrat în schimb culpabilizarea şi impunerea figurii lui Ion Antonescu, în special în privinţa actului de la 23 august 19445.
Exonerare prin comparaţie
Asta a făcut şi preşedintele României cu cîteva zile în urmă: a introdus în discuţie o urmă de îndoială că Antonescu a fost tratat cum se cuvine de către istorie în raport cu regele Mihai. Opunîndu-i regelui figura celui mai important criminal de război din România, preşedintele l-a culpabilizat pe fostul Suveran. Afirmaţia are în schimb, traduc eu, şi o altă semnificaţie: exonerarea lui Antonescu prin comparaţie, întrucît atribuirea culpei suveranului este, pe lîngă o distorsionare a adevărului istoric, şi o atitudine revizionistă foarte periculoasă. Tactica nu e însă nouă. În 2005, Paul Lambrino, aflat în relaţii foarte bune cu Corneliu Vadim Tudor, a încercat acelaşi lucru, sperînd să oprească retrocedarea domeniului Peleş (problema retrocedării averii fostului suveran fiind atacată şi de domnul Traian Băsescu în aceeaşi emisiune televizată), făcînd vîlvă în Israel cu mai multe declaraţii iresponsabile6. Replica a venit atunci de la un grup masiv de intelectuali români şi străini, unii dintre ei specialişti de necontestat în chestiunea Holocaustului, dintre care îi amintim pe Jean Ancel, Radu Ioanid, Andrei Pippidi, Michael Shafir, Raphael Vago, Leon Volovici, Alexandru Florian, Lya Benjamim. Aceştia au arătat că regele nu poate fi culpabilizat, semnatarii apelului precizînd: „Nu cunoaştem nici un document care să ateste că regele Mihai ar fi profitat în vreun fel de pe urma persecuţiilor din timpul războiului, a deportării şi uciderii evreilor şi/ sau a romilor. Dimpotrivă, sîntem la curent cu existenţa unor dovezi circumstanţiale care demonstrează că fostul monarh a arătat compasiune pentru drama evreilor şi a celorlalte minorităţi persecutate şi că, acţionînd sub influenţa mamei sale, regina Elena (căreia i s-a acordat post-mortem titlul de Drept al popoarelor de către Yad Vashem), a încercat să amelioreze situaţia celor persecutaţi“7.
Se intampla in Romania. Un membru al “militiilor spirituale” ale “ayatollahului” Tismaneanu, infiltrat cu succes chiar in sanul Colegiului CNSAS, este sustinatorul unui manifest comunistoid cu titlu pompos de “Raport”, in care se solicita nici mai mai mult nici mai putin decat desfiintarea Colegiului CNSAS. Adrian Cioflanca, bursier Soros provenit din brigazile rosii ale IICCMER si GDS, celula Iasi, dupa un stagiu de perfectionare in “Comisia Tismaneanu” a ajuns membru cu girofar al Colegiului CNSAS desi este semnatar al “Raport”-ului in cauza in care cere dezintegrarea propriului sau loc de munca. In limbaj tehnic, misiunea lui este cea de “cartita”. Cu toate ca a devenit si membru al Grupului de raspandaci de pe Facebook ai “Raport”-ului compus de asa-zisa “Militie Spirituala” a guruletului Mircea Toma, Cioflanga nu a uitat insa sa se intereseze unde este casieria CNSAS pentru a-si ridica cele 40-50.000.000 de lei plus sporuri si daca exista prima de Pasti, desi religia sa este incerta spre deloc.
Turbulentele declansate in interiorul si in jurul CNSAS sunt condimentate de “Militia Spirituala” cu amenintari de recurgere la violente specifice anarhistilor Soros, recte gruparea “Anonymus”, prin indemnuri tovarasesti la “occupy CNSAS”. Tinta agentilor lui Tismaneanu si Toma pare, doar la prima vedere, Corneliu Turianu, secretarul Colegiului CNSAS. Un scandal asemanator s-a derulat si in 2006, prin intermediul acelorasi agitatori, cand Traian Basescu a fost huiduit pentru prima oara in cariera sa de presedinte pentru faptul ca venise la CNSAS ca sa sustina candidatura judecatorului Corneliu Turianu la sefia Colegiului. Militienii lui Toma au descoperit in persoana lui Turianu “ultimul comunist al tarii” care trebuie decapitat in numele luptei de clasa a societatii civile multilateral dezvoltate. Sceneta lor ridicola se joaca de abia acum, la 12 ani de la infiintarea CNSAS si dupa ce fostii activisti PCR, sefi de Grupe de Partid si propagandisti UTC, Mircea Dinescu si Andrei Plesu, si-au luat adio de la Colegiu iar cel despre care se intreba Traian Basescu de ce-o fi primit de la Nicolae Ceausescu Ordinul Muncii RSR a raposat. Se vede treaba, fostul judecator Corneliu Turianu, sustinut de PDL, este vinovat, de fapt, pentru ca nu a candidat, ca si colega lui, Monica Macovei, fosta procuroare PCR pe peroanale si prin WC-urile Garii de Nord, direct la Parlamentul European.
“Sub lozinca Ne pregatim de ocuparea CNSAS-ului folosita de „presedintele” Militiei Spirituale, Mihail Bumbes, pentru instigarea la desfiintarea Colegiului CNSAS, se ascunde de fapt interesul infiltrarii in Colegiul CNSAS a candidatului PNL pentru acest Colegiu, Alexandru Muraru, care este de fapt fratele geaman al lui Andrei Muraru, membru activ al Militiei. Altminteri, mi-e foarte greu sa inteleg propunerea de desfiintare a Colegiului CNSAS cand unul dintre initiatori urmareste sa obtina un loc acolo.”, scrie Corneliu Turianu intr-o pozitie publica cu un titlu care lasa de inteles ca stie mai multe: “Militienii vor (cel putin) un loc in Colegiul CNSAS“.
Si acum ajungem la partea mai grava a analizei, la miza reala a gruparii la care facem referire sub numele generic de “Aripa Sovietica” a PDL. Pentru ca ce observam: in noul Colegiu al CNSAS, dl Corneliu Turianu, Virgiliu Leon Ţârău şi Adrian Cioflâncă au fost propusi, tustrei, din partea grupurilor parlamentare PDL din cele două camere ale Parlamentului. Cu toate acestea, pozitia lui Corneliu Turianu de secretar al Colegiului CNSAS este contestat de un fel de Cristi Preda nou venit, Adrian Cioflanca, impotriva oricarei discipline si reguli de bun simt fata de partidul care l-a sustinut si care a decis si pentru el si pentru mai experimentatul sau coleg.
Cu alte cuvinte, in interiorul aceluiasi partid, impotriva sustinerii presedintelui Romaniei manifestata inca de la inceputul primul sau mandat fata de Corneliu Turianu, se ridica o gasca de “intelectuali”, sprijinita in PDL de avocatul GDS si al ALRO Slatina, Valeriu Stoica, si in “societatea academica” de Vladimir Tismaneanu si ai lui. Sa notam ca Adrian Cioflanga este fost membru al Comisiei Tismaneanu, fost director al IICCMER, bursier Soros, navetist la Budapesta, “membru fondator” al GDS – Iasi si membru activ al “Societatii Academice din Romania”, SAR-ul Tatianei Alina Mungiu. Pe scurt, “Aripa Sovietica”.
Frunzarind penibilitatea de “Raport” a militienilor “societatii civile” sare in ochi si “planul de bataie” al Gruparii GDS-IICCMER, miza despre care vorbeam: “Colegiul trebuie desfiinţat şi înlocuit cu un director general, ajutat de doi adjuncţi, aleşi prin concurs pe un mandat de 3/5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Directorul general al CNSAS trebuie să fie un specialist în istorie recentă, bun cunăscător (sic!) al administraţiei şi să fie acreditat academic.” Cam cui credeti ca i se potriveste portretul asta de robotel, in viziunea militienilor “spirituali”, daca nu chiar cartitei noastre din sanul Colegiului?!
Studiind si cine face parte din aceasta gasca croncanitoare sare, din nou, in evidenta, acelasi cotet: IICCMER-ul lui Volodea Tismaneanu. Iata dovezile: In Grupul Facebook ce poarta numele “Raport”-uletului care cere desfiintarea Colegiului – “CNSAS la răscruce: Eliberăm trecutul din prezent” – ii gasim pe cei mai de soi membri ai “societatii civile”: de la Mircea Toma la comunistii CriticAtac si “nascutii in URSS” Vasile Ernu si Igor Casu – bursierul ICR care s-a opus la Chisinau manualului de Istorie a Romanilor in favoare unei istorii edulcorate de inspiratie euro-sovietica – si membrii Comisiei Tismaneanu Stelian Tanase si Cristian Vasile. In fruntea lor troneaza Adriean Cioflanca, cu titlul de membru al Colegiului CNSAS (vezi foto sus).
Administratorul Grupului, dupa cum se observa (tot foto sus) este un anume Stefan Bosomitu (foto mai jos), la randul sau membru al IICCMER. Dupa cum arata CV-ul sau de pe site-ul Institutului lui Tismaneanu, pana in 2007 a fost profesor de istorie la Şcoala cu clasele I – VIII din Hărpăşeşti, jud. Iaşi. Din 2007 a devenit, brusc, “expert IICCMER”. Tare, nu?! Platit de Guvernul Romaniei ca sa ne expertizeze noua comunismul, Stefan Bosemitu e un spirit liber. La manifestatiile din Piata Universitatii impotriva Guvernului a fost in primul rand, cel putin o saptamana, alaturi de “salvatorii” Rosiei Montane (vezi foto), urland impotriva sefului sefului lui. IICCMER-istul anti-CNSAS e si un bun povestitor. Care se revolta destul de repede insa, mai ales cand n-are ce bea. Iata una din povestile sale despre munca si piata. Piata Universitatii, 2012. “În drum spre casă, venind de la birou, pe la orele 17:00, am intrat într-un market de pe lângă Şcoala Centrală. Printre altele, mi-am pus în coş şi 2 beri… La casă, mi s-a spus că ei nu mai au voie, începând cu ora 5, să vândă băuturi alcoolice. Mi-au arătat şi ei, scuzându-se, hârtia pe care le-o adusese Poliţia cu puţin timp în urmă… În România lui Boc şi Băsescu… nici bere nu mai poţi bea după ora 5, dacă stai în centru… Idioţii ăştia nu îşi dau seama că prin astfel de măsuri nu fac altceva decât să sporească nemulţumirea… “, comenteaza, doct, expertul dlui Tismaneanu.
Reteaua e mica. Fotografia sa de prostestatar convins este realizata de un anume Mihai Burcea, la randul sau “expert IICCMER” chiar in cadrul departamentului condus pana nu demult de Adriean Cioflanga, actualul membru al CNSAS care vrea sa-l surpe din interior ca sa aiba pe ce ruine sa puna steagul sovietic (atentie la fotografi, sa nu fie prins cu toate ceasurile fostilor membri ai Colegiului la mana!), Numitul Mihai Burcea este insa nu numai “expert” al IICCMER-ului lui Tismaneanu dar si unul din lidericii… “Militiei Spirituale”, organul de lupta al “societatii civile” Soros. Si cercul s-a inchis.
No (more) comment. Doar o amintire de familie: pe cand nici nu era inscrisa oficial,”Militia” lui Tismaneanu si Toma organiza ca grupare clandestina ilegalista aprigi dezbateri despre legea lustratiei la sediul Facultatii de istorie. Suntem in 11 mai 2006. Decoratul in munca socialista “Ticu” Dumitrescu traia iar Mircea Dinescu iesea cu masa la aer liber, in fata CNSAS. “Militienii” nostri anti-pro-anti-comunisti nu erau deranjati de legaturile celor doi cu PCR si “organele”, unele mai estice ca altele. Ei doar dezbateau, pe atunci. Alaturi de: Ovidiu Nahoi, Cosmin Gusa, Adrian Cioroianu, Crin Antonescu, Zoe Petre, Stejarel Olaru, s.a. Ce mai: toata gasca cea vestita a intregului… Kremlin!
Sa-mi spuneti va rog daca sunt fotogenici! :)))
Si un bonus, de “Raport final” alias “Soviet Story”: Neintamplator, acelasi Adrian Cioflanga, CNSAS-ist anti-CNSAS, a dezbatut (si el) cate-n luna si in stelele Kremlinului, cu nici doua saptamani in urma, sub organizarea IICCMER-ului lui Tismaneanu, alaturi chiar de lidericiul sef al “Militiei Spirituale”, Andrei Muraru! Mai era ceva de demonstrat?
O organizatie fantomatica care face parte din bandele de scandalagii ale “societatii in civil” antrenate de brigadierul-sef Mircea Toma face, din nou, tam-tam, privind cu jind la poarta noua a CNSAS-ului.
Ceea ce se fac ca nu stiu noii agitatori ai steagului rosu este ca Legea CNSAS a fost schimbata inca de la infiintare, in complicitate cu Horia Roman Patapievici si Constantin ‘Ticu” Dumitrescu, pentru a li se permite celor doi corifei care si-au schimbat cravatele rosii direct cu carnetul PCR sa-si ocupe fotoliile de ministri secretari de stat. Daca ar fi fost animati de pretinsele lor acte de curatire “spirituala” primul pe care ar fi trebuit sa-l aiba in vizor militienii lui Soros (organizatia este sponsorizata din Fondului privat sorosist care imita prin titulatura o organizatie “oficiala”, recte CEE Trust) ar fi trebuit sa fie insusi raposatul “Ticu” Dumitrescu, distrugatorul AFDPR si agentul lui Virgil Magureanu si al “societatii in civil” in CNSAS, nu in ultimul rand singurul fost detinut politic voiajor decorat de Nicolae Ceausescu ca “fruntas in intrecerea socialista” (Vezi Civic Media – Fata ascunsa a lui Constantin Ticu Dumitrescu). In schimb, aceeiasi militieni, cu Mircea Toma in capul la toata tarasenia, s-au dat de ceasul mortii cand a fost numit acelasi Corneliu Turianu la CNSAS, dand ton la vremea respectiva primului atac “civil” public la adresa lui Traian Basescu, huiduit pe treptele CNSAS in 2006 de cei cativa agitatori de profesie.
“Avem o forta de munca stabila; avem, mai cu seama un nucleu de comunisti care se bucura de stima, de ascultare, sint urmati in toate actiunile si sint oameni de actiune.” – afirma “cu tarie” Ticu Dumitrescu, “in exclusivitate”, pentru organul PCR Scanteia. Militienii de azi, saracii, aveau bulanele infipte in ochi, urechi si, mai ales, in gura, de nu au putut comenta nimic pe marginea acestui “eveniment epocal” de pe “santierele patriei”. Si asa au ramas pana astazi. Basescu, pus in fata mizeriilor lui Toma si ai lui, a replicat la momentul potemkiadei anti-Turianu destul de scurt: “Ticu Dumitrescu pozeaza in “sfant al luptei anticomuniste”, dupa ce a primit in timpul regimului comunist Ordinul Muncii Clasa a Treia din mana lui Nicolae Ceausescu”. “Militienii” nostri au inghitit-o doct, ca si in cazurile deja clasice ale lui Plesu si Dinescu. Pana acum. Cand fac, din nou, “revolutie”. Pretextul: schimbarea CNSAS in baza unui asa-zis “Raport” la fundul caruia s-a intins o dara lunga de semnaturi ale unor “lideri de opinie”, “adevarati oameni de bine”, ai “societatii civile”.
Motivul real e cat se poate de trivial: fratele geaman al “liderului” “Militiei spirituale” vrea si el un loc caldut la CNSAS. Si cum Crin Antonescu, putin obosit, a refuzat sa-l sustina pe lidericiul nostru de serviciu, acum baietii cu “no-ni” – “no-ni” la cap vor sa-l dea jos pe profesorul univ dr Corneliu Turianu ca sa-i ia ei locul. O ordinarie, dupa cum le e si originea. Sa mai amintesc ca baietasii de la periferia societatii civile se pot lauda in cariera lor de “komisari” “civici” cu “deconspirarea” fotbalistului… Gica Popescu?!
Ca unul care am avut destule meciuri cu CNSAS, pe motive de principii nu de pielea scaunului din Colegiu, mi se pare de-a dreptul jenant si – as folosi cuvantul care-i caracterizeaza – jegos demersul brigazilor rosii ale “societatii civile” Soros. Asa ca public cu placere raspunsul profesorului Turianu la imprecatiile micutilor profitori si sefi de detasamente pentru “salvarea” Rosiei Montana si a rezervatiei de kaghebisti din Romania. Si pentru ca unul dintre ei sugereaza pe deasupra ca nici numirea lui Dragoş Petrescu (propus de Administraţia Prezidenţială) nu intruneste conditiile legii pentru ca domnia sa nu ar proveni din sanul societatii civile, le dau un sfat: sa aiba grija ce-si doresc! Sa nu le vina pe cap unul care face parte din vreo 10 organizatii ale societatii civile si ii stie ca la raze X, RMN si PET pe toti cei ce constituie cancerul societatii romanesti de azi (si nu numai).
Sub lozinca Ne pregatim de ocuparea CNSAS-ului folosita de „presedintele” Militiei Spirituale, Mihail Bumbes, pentru instigarea la desfiintarea Colegiului CNSAS, se ascunde de fapt interesul infiltrarii in Colegiul CNSAS a candidatului PNL pentru acest Colegiu, Alexandru Muraru[1], care este de fapt fratele geaman al lui Andrei Muraru, membru activ al Militiei. Altminteri, mi-e foarte greu sa inteleg propunerea de desfiintare a Colegiului CNSAS cand unul dintre initiatori urmareste sa obtina un loc acolo.
A existat însă în hotarele acestui dialog de două ore cu Traian Băsescu şi un moment care ar fi meritat din partea presei o minimă atenţie: Cel în care preşedintele mi-a făcut cadou cartea găsită de mine, înainte de intrarea în direct, pe unul dintre rafturile dulapurilor din încăpere. Excepţie făcând Victor Roncea, nici un alt membru al breslei n-a avut curiozitatea să afle despre ce carte era vorba.
Credibilitatea presei tine de credibilitatea ziaristului si a mesajului sau. O profesie care in Romania de dupa 1989 este mult licitata si solicitata. Imediat dupa Revolutie, la chioscurile de ziare erau cozi, in 2007 romanii erau europenii care se incredeau cel mai mult in presa scrisa si tv, in 2008 mass-media era la noi institutia cea mai credibila. Dar in iunie 2011, profesiile cele mai onorabile erau, pentru publicul romanesc, pompierii, armata, profesorii, postasii si doctorii. Ziaristii veneau pe locul 6.
December 18th, 2014 
VR 
Ziaristi Online
Posted in 
Tags: 
