Eugen Mihaescu: ” Scrisoarea domnului Razvan Ungureanu nu face decat sa demonstreze inca o data ca are de platit niste datorii celor care l-au trimis la studii.”
Aceasta Scrisoare Deschisa a angajatilor SRTV a fost trimisa la Parlament marti, 09.10.2012, impreuna cu 1813 semnaturi de adeziune. Pana acum, cu exceptia MediaSind, nu a existat nici o reactie oficiala. O prezentam integral, la cererea colegilor nostru din TVR si Asociatia Civic Media, alaturi de care suntem
Un grup anticrestin organizat, format din bolsevici cu masca pseudo-umana antrenati la scoala vedetelor “societatii civile” din Romania (SCdR), recte Monica Macovei, Renate Weber si Alina Mungiu Pipidi, pe scurt gasca Soros sustinuta de PDL, UDMR, PNL, PSD, GDS si alte organe, a atacat, din nou, copiii romani, la inceput de an scolar, atentand la dreptul lor la invatatura crestin-ortodoxa. Daca studiem lista acestor tovarasi – vedeti colhozul de brigadieri mai jos – vom vedea ca sunt cu totii proveniti din acelasi creuzet, de sorginte NKVD-ista: agenti antiromani binecunoscuti, spalati la creier, homosexuali retarzi, lesbiene feministe, tiganusi abuzati, ungureni sub acoperire sau gata deconspirati, imprastiati si clonati in cat mai multe organizatii de parada. Sfatul meu: urmariti cine ii publica si pe cine promoveaza acesti indivizi si veti descoperi singuri reteau antiromaneasca din subteranele si suprateranele “statului roman”. Niciodata sa nu va murdariti constiinta si sa va riscati mantuirea sufletului sustinandu-i pe acesti agenti anti-Romania si pe servitorii sau stapanii lor din politica si media in vreo actiune. Iata raspunsul unor oameni normali la atentatul de toamna al pionierilor, utecistilor, activistilor si pensionarilor (Mircea Toma) lui George Soros:
Scrisoare Deschisă adresată ministrului Educației
Referitoare la predarea religiei în școlile publice și la atacurile asupra acesteia
Stimată Doamnă Ministru Ecaterina Andronescu,
Organizaţiile noastre își manifestă îngrijorarea pentru atacurile repetate față de predarea religiei în instituțiile publice de învățământ, atacuri orchestrate de organizații care au ca unică rațiune de a fi marginalizarea actului de credință în societate și impunerea agendei ideologice secular-ateiste.
De ani buni, la fiecare debut de an școlar, aceste organizații, care, deși nu au reprezentativitate reală, se pretind a fi „reprezentanți ai societății civile”, încearcă pe toate căile posibile nu numai eliminarea simbolurilor religioase din școli, ci și eliminarea predării religiei, în paralel cu promovarea secularismului agresiv și a unei pretinse „toleranțe” față de anumite categorii „discriminate” religios.
Noua solicitare de modificare a manualelor de religie, despre care am aflat din presă joi 4 octombrie 2012, este o altă diversiune: întrucât nu au reușit să obțină modificarea legii în sensul dorit (eliminarea orei de religie), secular-ateiștii urmăresc să facă practic inutilă predarea acestei materii prin transformarea cursului de religie într-unul de istorie călduță, din care să fie scoase referirile la sistemul de valori tradiționale, moral-religioase. Cei în cauză își motivează acțiunile prin pretinsa grijă față de copiii îndoctrinați cu o „religie intolerantă și agresivă”, însă ei înșiși promovează o agendă ideologică agresivă și realmente intolerantă la adresa persoanelor cu convingeri moral-religioase.
Am aflat, de asemenea, cu stupoare despre o tentativă, de inspirație bolșevică, de intimidare a directorilor de școli, amenințați cu plângeri penale pentru vini închipuite privind modalitatea de organizare a orelor de religie. Dorim să vă informăm și vă rugăm să transmiteți celor vizați, că vă oferim asistență juridică gratuită prin juriștii și avocații noștri. De altfel, vă reamintim că în urmă cu 6 ani am avut o astfel de colaborare de succes. Atunci a avut loc o încercare de îndepărtare a simbolurilor religioase din școli, coordonată de aceleași persoane, cu sprijinul unei instituții a statului (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării). Spre meritul comun, ministerul pe care îl conduceți și organizațiile noastre au reușit contracararea în instanță a acestui atac.
Ne afirmăm convingerea că predarea religiei în școli, evident cu respectarea deplină a libertății de opțiune și de convingere a reprezentanților legali ai minorilor, este stringent necesară în perioada actuală, de accelerată dezintegrare socială, în care copiii și tinerii sunt lipsiți de modele și de repere morale reale. Rămânem dispuși la dialog și vă rugăm pe această cale să ne considerați partenerii ministerului și ai dvs. personal în orice demers onest pentru ridicarea calității actului educațional și spre beneficiul societății în general.
Cu prețuire deosebită,
Alianța Familiilor din România, prin Bogdan Mateciuc
Asociația PRO VITA Fil. București, prin Bogdan Stanciu
Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului, prin Virgil Vlăescu
Asociația „Ortodoxia Tinerilor”, prin Claudiu Bălan
Asociația WorldTeach, prin Beniamin Lup
Alianța pentru Demnitate Națională, prin Iulian Capsali
Asociația „Rost”, prin Claudiu Târziu
Asociația Civic Media, prin Victor Roncea
Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, Filiala Iaşi, prin Margareta Vlad
Asociația de Științe Etnologice din România
Ateneul Tătarași, Iași, prin Liviu Brătescu
Asociaţia „Alexandu Lăpuşneanu”, Iaşi, prin Aurica Ichim
Asociaţia Communio, Iaşi, prin Eugenia Burdea
Asociaţia „Dialog pentru Dezvoltare”, Iaşi, prin Isabela Cioata
Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară, Iași, prin Dana Răileanu
Asociaţia Meşterilor Populari din Bucovina, prin Florin Cramariuc
Asociaţia Meşterilor Populari din Ţinutul Neamţului, prin Costi Lungu
Asociaţia „Artă şi Tradiţii Meşteşugăreşti” Alba, prin Petruța Pop
Iata lista soldateilor de plumb si pluta ai celor trei coarde vocale ale SCdR:
Monica Mocanu – Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică (ARDOR)
Roxana Marin – Centrul pentru Acţiune si Responsabilitate în Educaţie (CARE)
Mircea Toma – Agentia de Monitorizare a Presei Active Watch
Alexandru Toma Patraşcu – Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR)
Ioana Avădani – Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
Emil Moise – Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă
Valeriu Nicolae – Policy Center for Roma and Minorities
Oana Preda – Centrul de Resurse pentru Participare Publică (Ce-Re)
Gelu Duminica – Agentia de Dezvoltare Comunitara “Impreuna”
Andra Matzal – Think Outside the Box
Dragos Gavrilescu – Population Services International in Romania (PSI)
Marian Mandache – Romani CRISS
Marian Ursan – Asociatia Carusel
Maria Crista, Anca Gyemant si Rodica Tache – Grupul h.arta
Ana-Maria Rampelt – Asociatia Expeditie in Cultura
Mihail Bumbeș – Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală
Costel Popa – Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis
Gabriel Petrescu – Fundația Soros
Ionuț Sibian – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC)
Tudorina Mihai – Asociația FRONT
Monica Dvorski – Fundația Centrul Educația 2000+
Cristian Pîrvulescu – Asociația Pro Democrația (APD)
Diana Hatneanu – Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR CH)
Florin Buhuceanu – Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI)
Ana Maria Pălăduș – Reper21
Codru Vrabie – Asociatia EPAS
“Larry Watts looks beneath the surface of events in the period up to 1978 by investigating, in particular, the activities of Romanian, Soviet, and bloc secret services. He has drawn on extensive archive materials, many unused until now, to show how, beginning in the late 1950s, the Soviet Union and its allies in the Warsaw Pact treated Romania essentially as an enemy. … In examining these stratagems in detail, Watts puts his archive sources to good use. He notes how American analysts were misled by Soviet-inspired deceptions into discounting Romania’s striving for autonomy merely as a ruse on a number of occasions, a device to secure Western benefits at little cost. On the basis of abundant evidence Watts argues just the contrary. His account of Gheorghiu-Dej’s and Ceauşescu’s opposition to the economic integration of the bloc through Comecon, and military integration within the framework of the Warsaw Pact, leaves no doubt about their determination to achieve distance from the Soviet embrace. … Besides the strains in Soviet-Romanian relations, Watts adds much to our understanding of the tense situation created by Ceauşescu’s denunciation of the intervention in Czechoslovakia in 1968, Romania’s mediation between the United States, China, and Vietnam, and growing United States-Romanian military coordination in the mid-1970s. His book in many ways, then, is an invitation to historians of Communist Romania to revisit crucial issues.” Prof. Keith Hitchens, History of Russia, East Europe and Eurasia, University of Illinois, Urbana-Champaign
Mai intai, vreti sa stiti cati din banii Dvs s-au scurs in buzunarele lui Liiceanu si Cartarescu pentru a fi injurat Eminescu si spurcata Romania in 17 limbi? 408.687,75, cum suna? Iata cifrele:
1. Traduceri Humanitas:
2009
Orbitor
49.078,69
74.438,32
Total 1: 123.517,01
2010
Orbitor
48.204,76
De ce iubim barbatii, pardon, femeile
19.516,34
Total 2: 67.720,10
2011
Orbitor (inclusiv in norvegiana!)
58.260,29
Travesti
15.149,78
Orbitor (“iar din nou”)
17.366,00
Total 3: 90.776,07
2012
Orbitor
54.230,99
Total: 336.245,17
2. Drepturi de Autor
2010 – 2.276
2011 – 24.552
2012 – 14,917, 94
si 6.303
Total: 48.048,94
3. Deplasari
2009 – 5.205,88
2010 – 2.484,06
2011 – 14.324,48
2012 – 2.380,22
Total: 24.384
Total General: 408.687,75
ICR investeşte în filmul „Suspendatul suspendat”
de Grid Modorcea
Cine vindecă ranile spirituale lăsate moştenire de ICR? Cine va face socoteala averilor publice care s-au cheltuit ca alde Pataharbici şi Căcărtărescu să scrie în17 limbi că “îmi bag pu… în regina Angliei” (“Orbitor”, p. 241) sau, tot acolo, „Mă fu… în ea de Casa Albă”? Când va raspunde oare Băsescu de ce a adoptat ideea lui Pataharbici ca „poporul român are structura fecalei”?!
Toate aceste mizerii cine le va sancţiona? Şi nu e vorba de imprecaţii, de replici scoase din context, rostite de vreun personaj sau altul, e vorba chiar de opinia autorilor, ei cred aşa ceva, ei spurcă limba. Să o spurce cât vor, e libertate, dar pe banii lor, nu pe ai celor care îi câştigă atât de greu şi platesc taxe din care se infrupta acesti golani, care fac de ras ideea de „intelectual”.
Răul pe care l-au făcut culturii române “Intelectualii lui Basescu” este de neimaginat! Pentru ei nu erau buni scriitori ca Fanus Neagu sau Mircea Micu, care au murit de supărare, i-au taxat drept „expiraţi”, au fost făcuţi zei indivizi fără conştiinţă ca Liicheanu, care înjură comunismul, dar a profitat imens de Ed. Politică, a furat-o pur şi simplu, şi a transformat-o în Ed. Humanitas, făcând din Căcărtărescu un candidat la Premiul Nobel! Fură mai rău decât comuniştii si o fac si pe cocoşii capitalişti! Aceştia nu sunt intelectuali, sunt bandiţi. Caragiale le zicea liber-schimbişti. Mereu cârmesc spre cine le da ciolanul de ros. Plesu si-a si declarat liber-schimbarea. Acestia sunt „intelectualii” lui Papura Voda, indivizi fara coloana vertebrala, adica fecalele lui Patascârbici!
În America nici un scriitor nu este susţinut pe bani publici, fiecare e propriul artizan, aici banul public e ban public, în folosul comunităţii, nu al unuia sau altuia. Fiecare scriitor îşi câştigă prin har şi muncă proprie cititorii. A făcut ICR un sondaj de piata să vada daca acest profesoraş, Căcă, este cerut de cititori? Nu. Ei i-au scos cărţile, le-au tradus în toate limbile pământului, pentru că aşa „a vrut muschii” Patabăseşti, un aliaj grotesc, o monstruozitate a naturii, cum nici un Morgenstern nu a imaginat!
Noul ICR are o sarcină imensă, să ia aminte la tot ce au semnalat cititorii, să facă transparent jaful fostei conduceri şi să ceară socoteală la tribunal. Aceşti flamânzi trebuie să restituie poporului român banii pe care i-au luat cu japca. Sume imense pe mizerii, pe “ardei in vagin”. Nimic din ce au zamislit Patahârbici et co nu a fost moral.
L-am cunoscut pe Patapievici. Este de o obrăznicie fara margini. Un sictirist, un maimuţoi plin de ifose. Atitudine pe care a transmis-o si subordonatilor, care se comporta ca el. Corina Suteu este copia lui. A stat ilegal în post, fiindca fostul ei soţ era fotograful lui Băsescu, si trai neneaca! Perfizi, vicleni, cu multe fete. Una îţi spun, dar fac ce ştiu ei. Ca şi actuala schimbare, pleacă ai noştri, vin ai noştri. A plecat o puicuţă, vine alta. La New York a venit Doiniţa, care cu puţin timp înainte de şutarea lui Şuteu îşi lansase la ICR o carte prin care valida o hoţie strigătoare la cer. Ea a intrat direct ca bomboană pe colivă, adică pe poarta hoţiei, nu pe o poartă curată.
Dintr-o poetă modestă, dar la locul ei, a prins gustul parvenirii şi Emil Constantinescu a cocoţat-o peste tot, iar acum a devenit şi critic plastic! Vă daţi seama, critic, cu un limbaj de cioară vopăsită! Aşa au vopsit cioara şi alde Patahârbici, care o face pe filosoful! Nulităţi fără operă au ajuns să sfideze orice talent. De ce? Fiindca au avut bani cu ghiotura la discreţie. Ei au perpetuat la vârful culturii sistemul comunist, care i-a invatat pe scriitori şi artişti cu pomana, cu mana cerească. Ajungea Perjovschi să mâzgălească pereţii lui MoMA la New York, dacă nu-l trăgea acolo purcoiul de bani ai ICR? Pataharbici et co. sunt mostre de activisti comunisti sau fascisti! ICR prea rimeaza cu PCR, trebuie sa-si schimbe si titulatura, altfel ne gândim la el ca la Institutul Comunist Român.
Ia sa nu mai fie pomeni, fiecare sa munceasca, sa vedeti, ar mai fi pe piata vreo carte scrisa de Căcă? Ce editura ar investi in lucrari fara valoare, fără cerere? Ei si-au batut joc de adevaratele valori si au investit in mizerii de genul celor pe care le-am tot semnalat de câte ori am scris despre ICR New York. Nici comunistii nu au fost atat de unilaterali, de purtatori ai drapelului antiromanesc şi pornografic!
Inainte de demisie, Pataharbici se plângea ca i s-a tăiat din pradă, ca nu mai poate sa-si continuie „proiectele in derulare”! Care proiecte? Niste jafuri!? Sa-i faca lui Mungiu festival la Bruxelles, să-şi expună ultima mizerie, cu măicute lesbiene şi preoţi ortodocşi schizofrenici, film care nu a fost cumpărat de nimeni, care nu e cerut de spectatori, care e un fiasco în România, dovadă că nu rulează la nici un cinematograf public din ţara! Iar când a rulat la Vaslui, protopopul şi spectatorii au strigat că e o ruşine!
Acestea sunt „proiectele in derulare” ale fostului ICR. Cu un buget gigant, de trei ori cât al Ministerului Culturii, pentru niste derbedei. Care îl lingeau pe „Suspendatul amanat”. Păcat că nu avem un Lumière să facă ceva de genul „Stropitorul stropit”. Dar n-o cunoaşteţi pe Şuteu de la NY! Am auzit că, pentru autospălare de creier, vrea să investeasca în filmul „Suspendatul suspendat”. Şi că regia o va semna Dosia Mungiu! Sau chiar Doiniţa, că tot a devenit peste noapte critic plastic. Şi ce mi-e plastelina, ce mi-e cinematografia! Cu limbajul ei de păsărică s-a trezit cercetătoare în domeniul artelor plastice! Oare cine a sfătuuit-o să schimbe macazul, fiindcă nu are vocaţie de critic. Nu ştiţi de ce sunt în stare aceşti intelectuali trudnici când mungesc!
Au muls din pomana cât au putut pentru interesul propriu. Au făcut-o si fara talent, bani aruncati pe Apa Sambetei. Ce opera au lasat mostenire Pataputzievici si gasca lui? “Omul recent” tradus in 17 limbi, in timp ce Eminescu a fost aruncat la „debara”. O gască de putori! Şi nu miroase a bine nici năvala cu care defilează noua conducere ICR, cu Marga în frunte, deja asumător de turnătorie! Noi luptăm să fie schimbaţi impostorii şi vin copiile sau caricaturile lor!
Demisia sau suspendarea sunt fleacuri, mofturi, tot nişte mizerii. Care i-au dat apă la moară Suspendatului să facă iar un circ de neimaginat! Faptul că a îndemnat poporul să nu meargă la vot, nu i-a trezit nici un fel de remuşcare. Dimpotrrivă, e mai agresiv ca lupul în laţ! Alo, doamnă Merkel, ce facem cu credibilitatea votului, omorâm democraţia?!
Domnilor, nu se face dreptate cu „suspandari”. Aceşti derbedei trebuie judecaţi.
Preluare de pe site-ul Asociatiei Victimelor Mineriadelor: Apel catre membrii PNTCD: impostorul Pavelescu taraste numele partidului in mocirla politicianista, in zoaiele fetide in care domnia sa se scalda alaturi de securisti, pesedisti, peremisti, traseisti si ticalositi, reuniti intr-o alianta rau famata si imorala marcata de complicitati inavuabile.
Protest al sefului PNTCD sector 5 fata de intolerabila impostura a lui Aurelian Pavelescu
In calitate de vechi membru PNTCD, de presedinte interimar al organizatiei sectorului 5 si de cetatean ce apartine unei categorii de romani ce doresc sustinerea dreptei autentice in Romania si a candidatilor autentici de dreapta, protestez public fata de impostura alcatuirii asa zisei Aliante Romania Dreapta, in care Aurelian Pavelescu a tarat PNTCD-ul, orbit de mirajul (inca) unui scaun de deputat.
Desi asteptam cu interes nasterea unei Drepte Curate am descoperit ca proiectul lansat cu mare tam-tam este o fasaiala penibila, un nou bazin plin cu zoaie, pentru a-l cita pe Traian Basescu, zoaie de hazna in care se invart rechini si bibani migrati de pretutindeni, personaje fara niciun atasamentul real la o doctrina de dreapta, trepadusi cu veleitati grandilocvente, farisei si oportunisti, cu totii adunati si validati, dupa criterii obscure de fostul premier Mihai Razvan Ungureanu, un personaj care a avut ca prima preocupare, imediat ce a ajuns presedinte de partid, scoaterea semnului crucii din sigla initiala a Fortei Civice. Macar nu poate fi invinuit de ipocrizie in aceesi masura ca Aurelian Pavelescu, care pretinde ca reprezinta un partid crestin.
Desigur nu este obligatoriu pentru un partid politic nou format, ca Forta Civica, sa-si asume repere si norme morale, insa PNTCD-ul cel putin are pretentia unui discurs public moral, este un partid istoric, cu vechime, care a dat adevarati martiri crestini, care si-a asumat norma morala ca fundament. In ce priveste asa zisa Forta Civica acesta este o obscura formatiune supozitor – vehicol al insolitului candidat la presedintie Nati Meir, fost deputat de Tulcea, fost peremist, actual puscarias. Ce-i uneste pe cei doi candidati la presedintie, Nati Meir si MRU, actual sef al Fortei Civice, doar Yahve stie. Pana una alta ii uneste Sforta Civica dar ar mai putea sa-i uneasca si Monica Columbeanu, in fond, daca tot a fost purtatoare de cuvant a candidatului la presedintie Nati Meir de ce n-ar fi si reprezentanta urmasului acestuia – MRU.
In loc de o Dreapta care zideste, o Dreapta Curata, o Dreapta autentica, avem parte de un haloimas de traseisti, impostori, penali si agenti obscuri ai fostei Securitati, canalii politice, „baieti destepti”, smecheri, cinici clepto-ciolanari, care au trasformat-o pe Alba ca Zapada, intr-o vestala obscena scoasa la produs. Ar mai lipsi alaturi de dansii doar sotul duduii Columbeanu, la fel de celebrul domn Irinel Columbeanu (ca tot visa sa devina primar al Bucurestilor), cunoscut consumator de Viagra ce ar putea sa intareasca mult forta civica a lui Nati Meir si a lui MRU si ar satisface probabil toate nevoile Albei ca Zapada.
Este o falie uriasa intre asteptari si ce ofera acum asa zisa Dreapta a lui MRU & Comp. Aceasta asa zisa dreapta curata, arata mai degraba ca o dreapta murdara, patata deja ca urmare a folosirii sale in scopuri/locuri dosnice. Idealurile curate sunt maculate de politicianismul invechit in rele, care l-a infestat si pe Aurelian Pavelescu pana la un nivel care intrece orice imaginatie.
Deoarece chiar Aurelian Pavelescu este cel care s-a jurat public sa-l demaste si sa-l expuna oprobiului public pe MRU, deoarece acesta din urma a matrasit patrimoniul Fundatiei Gojdu, un bun al poporului roman, in favoarea unui alt popor, poporul ungurean, de care dansul se simte mai puternic legat, fiind ceangau de provenienta si vorbitor de maghiara inca din copilarie, plus cu studii realizate la Budapesta, in perioada formatoare a tineretii.
Aurelian Pavelescu, cel care a luptat candva pentru recuperarea patrimoniului Fundatiei Gojdu l-a numit pe MRU, cu ani in urma, profanatorul testamentului lui Emanuel Gojdu, In calitate de sef al MAE atunci, MRU urla la parlamentarii PNL, cu Tariceanu in spate, partenerul de afaceri al lui Rudas Erno, spion maghiar la Bucuresti, inainte de ’89, sa semneze legea propusa de el prin care patrimoniul romanesc al lui Gojdu urma sa fie transferat ungurenilor sai dragi de la Budapesta.
In octombrie 2005 prim-ministrul Tariceanu si ministrul de externe Mihai Razvan Ungureanu au semnat cedarea gratuita a patrimoniului “Fundatiei Gojdu” in favoarea statului maghiar, iar in acel interval deputatul independent Aurelian Pavelescu, vice-presedinte al Partidului Popular Crestin Democrat, ales pe listele PD, scotea la iveala “minciunile sfruntate” prin care Mihai Razvan Ungureanu incerca sa intoxice parlamentul si opinia publica.
“In cazul Gojdu este vorba despre o conspiratie anti-BOR si anti-religioasa”, spunea atunci Pavelescu anuntand ca PPCD va trimite listele cu numele parlamentarilor care au votat pro-Ordonanta in toate circumscriptiile electorale, inclusiv in Ardeal, pentru ca acestia sa fie cunoscuti de intreaga populatie. “Fac apel catre ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa ceara Guvernului ungar sa respecte tratatul din 1937 care a fost ratificat de parlamentele celor doua tari”, a subliniat Aurelian Pavelescu care sustinea ca valoarea bunurilor Fundatiei Gojdu se ridica la circa 6-7 miliarde de euro, bani pierduti de romani in favoarea ungurenilor lui MRU.
Pavelescu se afla in compania unei serie de traseisti, impostori de aceeasi teapa ca si el, care se intalnesc acum in sediul PNTCD manjit candva cu sangele victimelor macelarite de haitele de mineri, fesenisti si securisti ai lui Iliescu. Pavelescu s-a asezat la aceeasi masa verde cu impostori care tranzactioneaza combinatii politice cu urmasi ai FSN-ului de trista amintire ajunsi in functii de conducere in asa zisa Forta Civica a Aliantei Rasolite de Dreapta (ARD).
Dreapta care a pasit cu stangul din prima fie si daca avem in vedere ca in conducere se afla doi penali, patru pesedisti si un agent al organelor, impostorul Maries, diversionistul si provocatorul din Piata Universitatii, acolitul procurorului Dan Voinea, cel care a matrasit dosarele Mineriadei si Revolutiei. Maries este un personaj malefic cu o veche activitate pe taramul diversiunilor, cunoscut de multa vreme, si dat in vileag de catre unul dintre cei mai cunoscuti luptatori anticomunisti, Florin Matrescu, care l-a identificat drept agent al Securitatii inca din anii ’90.
Celebrul proces Liiceanu vs „Ziua”, în care sînt implicaţi şi ziariştii Sorin Roşca Stănescu, Victor Roncea şi Ion Spânu, se va relua la Tribunalul Bucureşti după aproape doi ani de suspendare. Aşa a decis Curtea de Apel Bucureşti, după ce procesul fusese suspendat pentru că SC Ziua SRL intrase în procedura de lichidare.
Reamintim că procesul (Dosarul nr. 14976/299/2007) a fost deschis de scriitorul Gabriel Liiceanu după ce, în februarie 2007, ziarul ZIUA l-a acuzat de plagiat din mai multe lucrări, între care şi „Sein und Zeit” de Martin Heidegger, de falsificarea unui trecut de pretinsă dizidenţă, de omiterea unor pasaje din Marx în lucrările reeditate după Revoluţie şi de trădarea lui Noica (articolul „Liicheanu”, scris de Ion Spânu), ori de fraudele de la Editura Humanitas (articolul „Intelectualii roşii” si editorialul “Profitorul tuturor regimurilor”, scrise de Victor Roncea. Sorin Roşca Stănescu a fost chemat în instanţă pentru editorialul „Oculta”.
Gabriel Liiceanu (apărat de fostul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica) a solicitat plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 de euro de la cei trei ziarişti pentru că i-ar fi fost afectată imaginea.
În prima instanţă, Gabriel Liiceanu obţinuse o sentinţă favorabilă, însă Tribunalul Bucureşti a dat cîştig de cauză celor trei ziarişti, şi a casat hotărîrea Judecătoriei, trimiţînd cauza spre rejudecare. Între timp, după ce ziarul ZIUA a fost preluat de Sorin Ovidiu Vântu, şi-a încetat apariţia, iar societatea care-l edita a intrat în lichidare (arhiva electronica a ziarului ZIUA fiind rasa de pe suprafata internetului la cererea lui Tismaneanu si Patapievici, angajatii lui Vintu la “Idei in Dialog”, cel din urma fiind si beneficiar al unui “Volvo” de lux de la mogulul puscarias).
Decizia din această săptămînă a Curţii de Apel Bucureşti redeschide acest proces, el urmînd să fie reluat în perioada următoare la Tribunalul municipiului Bucureşti.
Dosarul are în acest moment peste 2.000 de file, majoritatea fiind depuse în apărare de către jurnaliştii acuzaţi de Liiceanu şi reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase procese în care sînt implicaţi nişte ziarişti.
De-a lungul timpului, Gabriel Liiceanu a dat mai multe interviuri legate de acuzaţiile aduse de ZIUA, însă nu a reuşit să se disculpe, astfel încît instanţa este chemată acum să decidă dacă articolele respective au relatat despre fapte adevărate sau Liiceanu a fost doar calomniat.
Publicăm mai jos unul dintre cele trei articolele care au stat la baza acestui proces spectaculos.
Ionela Predescu
Ion SPÂNU:
LIICHEANU
Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe aşa de pur cum vrea să pară în repetatele sale Apeluri naţionale. El a plagiat în cărţile sale din operele altora, şi-a antedatat texte pentru a-şi justifica o dizidenţă imaginară – într-un cuvînt defineşte prin comportament exact tipul pe care îl condamnă: licheaua.
Ca filosof, cum se pretinde, Gabriel Liiceanu ar trebui să fugă ca dracul de tămîie de cuvîntul lichea şi asta pentru că, semantic, chiar numele domniei sale s-ar putea să-şi afle originea pe acolo. Etimologic, lichea vine fie din turcescul leke, care înseamnă om de nimic, netrebnic, secătură, fie din macedoromânul liche, neogrecul lekés, albanezul likje sau bulgarul leké, care înseamnă pungaş, ticălos sau şmecher (v. „Dicţionarul enciclopedic”, vol. IV, ed. Enciclopedică, 2001, p. 104 şi Alexandru Ciorănescu – „Dicţionarul etimologic al limbii române”, ed. Saeculum I.O., 2002, p. 467). Ne vom detaşa de semnificaţiile dure ale cuvîntului lichea, deşi, ca moralist al naţiei, Gabriel Liiceanu ar trebui să ţină cont de lucrurile din viaţa sa care nu-i fac cinste, dar pe care singur le-a aruncat pe piaţă (abandonarea propriului copil înainte ca acesta să se nască, etc.) într-un alt jurnal al său, „Uşa interzisă”, unde se autointulează „un impostor de anvergură” (p. 85). Grav este că impostura lui Gabriel Liiceanu se extinde şi în sfera prestaţiei sale publice ca intelectual, elitismul său fiind mai degrabă un soi de lichelism pur. Să exemplificăm.
Cei care au citit romanul autobiografic al lui Gabriel Liiceanu şi au văzut listele de cumpărături făcute de MRU prin locurile pe unde acesta a dat până acum cu sapa probabil că au observat că aceşti „cărturari” sunt fraţi de… cremă, întrucât amândoi au pasiunea de a se unge bine!
Când era şef la SIE, Mihai Răzvan Ungureanu cumpăra din banii statului „unguent rectal” şi „comprimate vaginale”, în valoare de 250.000 euro! Abia instalat ca prim-ministru, acelaşi MRU a cumpărat de vreo 300.000 euro balsam de buze, apă de urechi, „plasturi mici pentru băşici” şi alte sulemeneli.
Prefăcut, maliţios, efeminat, cu o voce erectilă, fostul supleant al CC al UTC pare, mai degrabă, o femeie încarcerată în pielea unui bărbat. Preocupările sale din perioada când deţinea funcţii importante în stat demonstrează cu prisosinţă câteva slăbiciuni ale firii, ce trădează o mare pasiune pentru un tip de snobism pe care nu-l poate înţelege în toată dimenisunea lui decât unul care simte la fel.
GabriGel Liiceanu şi voluptăţile sale cremoase
Cel care-i seamănă perfect, din acest punct de vedere, şi care l-a inspirat în aceste excese cosmeticale ce frizează ridicolul este traducătorul Gabriel Liiceanu. Acesta, în – să-i zicem – romanul său autobiografic „Scrisori către fiul meu”, scrie cu feminină sensibilitate:
„Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“ („Scrisori catre fiul meu”, de Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, 2008, pag. 193).
Parcă am fi în faţa destăinuirilor unei gheişe, ale unei curtezane de la curtea nu ştiu cărui rege destrăbălat sau a unei cadâne din haremul vreunui sultan!
Ungueanu, între balsamul de buze şi unguentul rectal
Neavând talent de scriitor, „cărturarul” Mihai Răzvan Ungureanu îi dă replica lui Liiceanu pe lista de cumpărărturi de la SIE şi de la Guvern:
„50 de tuburi de unguent rectal, 10 tuburi de cremă vaginală, comprimate de ginkgo biloba ori granule homeopate, viagra (la SIE) şi Plasturi mici tratament pentru băşici, Deodorant stick sans alcool Armani Code by Giorgio Armani, Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil, Deodorant roll-on Neo by Givenchy, Eau florale Petale de rose lotion naturelle, Antiperspirant deodorant roll-on – Clinique skin supplies for men, Cremă Apivita Men’s care Antiwrinkle anti-fatigue, Givenchy pour homme blue label aftershave, Cremă de faţă Clinique skin supplies for men maximum hydrator, Cremă Bepanthene Plus, Baneocin unguent de la Sandoz, BioRepair Zahncreme, Spray Forest Essentials – Stress Reliever, Spray Forest Essentials – Sound Sleep, Apă de urechi Odol Extra Fresh, Deodorant Armani Code bz Giorgio Armani, Parfum Lolita Lempika, Deodorant – Neo – by Givency, Deodorant roll-on Neo by Givency, Voltaren Emulgel, Parfum Lalique White, Givenchy pour homme blue label, eau de toilette vaporisateur spray, Parfum Roadster by Cartier, Parfum Givenchy Play, Parfum Fahrenheit by Dior, Loţiune de corp L’Occitane Lait corporele Verveine, Gel de duş L’Occitane Gel douche Verveine, Cremă de mâini Apivita Hand Care, Cremă de mâini Clinique Stop sign Hand repair , Parfum Mont Blanc Hommo Exceptionnel eau de toilette” (pe lista de protocol a Guvernului).
Oricine poate să observe că aceste două personaje au gusturi comune în privinţa unor creme de corp sau parfumuri, astfel încât este uşor să ne imaginăm întâlnirea dintre Liiceanu şi MRU:
„- Oh, excelenţă, ce frumos îţi miroase mânuţa a cremă Clinique, şi urechiuşa a Odol fresh!
– Da, şi ţie, maestre, cum îţi pute hoitul a lavandă Roger&Gallet!
– Dar nu ai simţit aroma mea Molton Brown?
– Ei, cum să nu, dragul meu, dar era s-o confund cu parfumul meu Lalique White!
– Vai, cum ai putut să comiţi o asemena impietate, doar ştii că această cremă nu merge decât cu damful lui Bois d’Argent de la Dior!
– Scuze. Dar, ia spune-mi, de ce mergi aşa crăcănat?
– A, o nimica toată, am o micuţă fisură anală de care nu mai scap.
– Şi nu ai încercat noul unguent rectal?
– Ba da, dar am auzit că e mai bună crema vaginală din gama Armani Code.
– Bine, pa, te sărut, dragul meu!
– O nu, să nu faceţi asta, că abia ce am dat pe buze cu Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil!”
Indicaţii de regie: dacă vreţi să lecturaţi cu voce tare acest dialog imaginar, trebuie, musai, să începeţi de la nota „si”, astfel încât persoanjele să fie recunoscute mai uşor!
Cărtărescu: „Mi-am băgat botul în sexul ei blond”
Dincolo de glumă, aceste două – pardon! – aceşti doi închipuiţi au şi modele livreşti, ca orice snob din galeria lui Molière. Înaintaşul lor este tot un maestru al limbajului piţigăiat: aspirantul la Premiul Nobel – nota „si”, vă rog! – Mircea Cărtărescu! Şi el descrie într-un volum de poezie (scris împreună cu soţia sa, poeta Ioana Nicolaie, pe vremea când aceasta era doar nevasta prietenului său) tot un fel de ungere, numai că, pe vremea aceea, crema era luată direct de la sursă. Iată-i şi pe cei doi în plină desfătare, aşa cum se descriu singuri:
Ioana Nicolaie scrie: „Coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”.
Mircea Cărtărescu îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” „iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe” (din vol. „40238 TESCANI”).
În faţa unor asemenea valori, cum să nu simţim noi, muritorii de rând, ca nişte bieţi locuitori ai vreunui muşuroi de furnici?
October 12th, 2012 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
