Aflu de la Reporter virtual ca spaima calului Mariei Tereza, celebra euro-flasneta Monica Macovei, membra cu coada a grupului vocal-instrumental “Cele Trei Gratii”, alaturi de Tatiana Mungiu si Renata Weber, si-a facut si ea blog, dupa modelul lui Cristi Preda, acest Vasile Roaita ramas atarnat de sirena. Pentru cine nu-si mai aduce aminte este vorba de fostul ministru al Justitiei defunctei Aliante DA, “civila” GDS, “anti-corupta” pana-n maduva oaselor, care nu ne prea poate lamuri din ce banuti de criza isi tine junele copil pe la Londra, inca de dinainte de a deveni euro-parlamentara PD-L (pe liste, ca pe vremea PCR si FSN). Cumva din cei “economisti” prin “mijloace specifice” in Macedonia?
Adulata pana la isterie de tot felul de spalati la creier sau masinisti de serviciu ai centrului ideologic al Soros in Romania – Grupul pentru Dialog Social -, Monica Luiza Macovei, nascuta Gherghescu, este perfecta; perfecta pentru un studiu de caz exponential al imposturii programatice a profitorilor tuturor regimurilor. Fosta procuroare comunista devenita o febrila “anticomunista” progaysta, intrata in civilie exact cand s-au descoperit in fisetele ei nu mai putin de 198 de dosare restante, a ramas in amintirea celor care le pasa de Romania drept un ministru sinistru al Justitiei, dupa ce i-a refuzat si legendarului luptator in munti Ion Gavrila Ogoranu si sotiei sale, Ana, reabilitarea juridica. In 2006, badia Ogoranu avea inca un solid cazier penal intocmit de comunisti, drept pentru care i s-a refuzat un credit bancar. La solicitarea batranilor luptatori in rezistenta de a li se sterge cazierul, in ciuda unei Scrisori Deschise adresate de catre cei doi eroi “anticomunistei” Macovei, situatia nu li s-a schimbat. La scurt timp, Ana si Ion Gavrila Ogoranu s-au stins, rapid, unul dupa celalalt. Brazii s-au frant dar nu s-au indoit.
Personal, m-am confruntat scarbit cu guruista Macovei (sa nu inteleaga altceva Tapalaga, guristul ei de la Minister) in 2005 cand, in urma unei cereri oficiale privind masurile pe care le va intreprinde pentru simplificarea redobandirii cetateniei naturale de catre toti romani deposedati abuziv de ea ca urmare a ocupatiei sovietice, am primit un raspuns stupefiant, prin cretinism si nesimtire. Concret, dupa cum afirmam si atunci intr-o prelegere de la Senat, eram “informati” ca in anul 2004 au obtinut cetatenia romana 295 de “cetatenibasarabeni“, “moldovenisi ucraineni“, pentru anul 2005 preconizandu-se, “poate”, “dublarea acestui numar”. Adica, daca ar fi fost dupa capul ei sau gura lui Tapalaga, am fi ajuns la fenomenalul numar de 590 de cetatenii pe an pentru “basarabeni, moldoveni si ucraineni”. Acum, struţo-politico-civila face pe interesata de soarta romanilor de peste Prut (ucraineni, moldoveni sau basarabeni, nu stie nici ea), la ordinul aceluiasi Soros si folosindu-se de instrumentele acaparate prin pozitia si sforile retelei sorosite din Parlamentul European.
Dar, sincer si pe romaneste: ia mai da-o in pizda ma-sii! (cenzurat!)
Mai bine ar explica daca a ajutat-o sau nu in cariera sa fulminanta de procuror comunist ca taticul ei, prezentat in toate biografiile sale oficiale drept “jurist”, a fost colonel si instructor la Sectia Militara si Probleme de Justitie – Sector MAI – a CC al PCR. Asa, ca chestie…
Ia sa vedem si ce zic arhivele, astea care s-au lasat gasite:
Monica Macovei: plimbări afara şi ascensiune usoară
Mapa profesională a Monicăi Macovei, fostă Gherghescu, înlătură misterul asupra modului în care aceasta a ajuns de la Procuratura Locală Giurgiu, procuror la Parchetului Sectorului 1 Bucureşti, într-un regim în care accesul în această unitate era dificil pentru cei care nu mulţumeau partidul. Din motive de sănătate (!).
Desi isi facea veacul pe la Deutsche Welle, GDS-istul “Thomas” – Totok, un antiroman si anti-crestin visceral, transmite acum pentru Radio France International de la… Berlin. Ce legatura are sula germana cu prefectura franceza numai neo-kominternul stie, mai ales cand sunt mancati simultan banii cetatenilor Republicii dar si ai celui de-al IV-lea Reich (interesant cum stiu baietii astia sa capuseze organe “de stat”, cum sunt posturile pe la care s-au perindat, de la “Europa libera” incoace). Cu pretentii de sef al catedrei universale de Corectitudine Politica, fostul informator al Securitatii din grupul actualei laureate a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, ii trage un perdaf parintelui basarabean Savatie Bastovoi, autorul cartii “Diavolul este politic corect”. Pentru ca gandeste. Cine i-a dat voie? Dumnezeu? Pai Dumnezeu nu este un personaj corect politic!
De la inceputul transmisiei RFI, Totok atrage atentia ca romanul “s-a bucurat de o campanie publicitară (televizuală şi publicistică) neobişnuită”. De fapt, este vorba de o singura emisiune Nasul cu Radu Moraru, la postul B1TV, de 30 de minute. Suficient insa. Caci, se vede, a deranjat. Plutonierul-major Totok de la Politia Gandirii semnaleaza ca astfel de “erori” nu trebuie sa se mai repete (se va conforma oare Radu Moraru, care a promis ca-l va mai aduce pe Savatie Bastovoi in fata romanilor de dincoace de Prut?). La sfarsitul executiei pe unde radio, ofiterul de servicii de la “Ministerul Adevarului” tranteste sentinta: condamnat la moarte civila. Tribunalul RFI hotaraste: “În consecinţă, romanul, Diavolul este politic corect, este o scriere cu puternice accente anti-ecumenice. Avînd tendinţe clerical-exclusiviste, îndreptate împotriva liberalismului, împotriva sistemului democratic pluralist şi împotriva lumii moderne, romanul abuzează de libertatea gîndirii, garantată tocmai de sistemul pe care-l combate”. Fraza pare desprinsa cuvant cu cuvant din 1984 a lui Orwell sau din Manualul Corectitudii Politice a lui Volkoff: “Nu-i toleram pe cei intoleranti”. Respectiv: “Corectitudinea politica stie ca etine unicul adevar, anume ca nu exista nici un adevar. Alexandre Zinoviev nu are dreptate atunci cand tradeaza secretul, vorbind despre liberalismul totalitar“.
Poate cititorii basarabeni nu stiu insa cine este acest William Totok, “Thomas” in arhivele Securitatii (Vezi Documentele SRI-CNSAS mai jos). Din fosta presa romana, acum aflata aproape integral sub controlul stapanilor lui Totok, numai eu am scris despre trecutul lui, in Curentul, insotit de cercetatorul Marius Mioc, pe blogul sau, interesat la randul lui de faptul ca Totok este primul “ziarist” care a difuzat in Occident “stirea” cu cei “60.000 de morti” de la Timisoara, din decembrie 1989. Ii prezint aici “trecutul glorios” de “socialist cu fata umana” ca sa afle si romanii de peste Prut cine il ataca pe confratele lor, valorosul scritor si artist Stefan Bastovoi, Monahul incorect politic Savatie.
William „Thomas“ Totok, omul care o spiona pe laureata Nobel Herta Muller
A fost un „luptător cu regimul comunist“, un adevărat „disident“. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania încununat cu această aură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania şi a fost membru al Comisiei Prezidenţiale Internaţionale a lui Ion Iliescu pentru Studierea Holocaustului în Romånia, condusă de Elie Wiesel, posesor al premiului Nobel pentru Pace, deportat la Auschwitz de Ungaria în timpul ocupării Ardealului. A colaborat cu Europa liberă, BBC, RFI, Deutsche Welle, tot felul de Allgemeine Zeitung, apoi cu GDS şi „22“. Acum este un „expert pe Romånia“ pentru presa germană şi dă lecţii de democraţie şi federalism Republicii Moldova. Şi-a scris şi Jurnalul. L-a şi publicat, la editura Polirom a familiei Moscovici.
Deocamdata, doar doua intrebari: 1. De ce a trebuit sa treaca o perioada de trei ani pentru oficializarea unui informatii arhicunoscute la CNSAS si in mediile de specialitate? 2. A fost santajat Calin Anastasiu, de la fondarea IMAS, in 1992, si pana azi, cand institutul se afla in mainile lui Vintu, in activitatea sa de prezentare a unor sondaje de opinie?
Lungul drum al unui informatii, de la cunoastere pana la recunoastere
In 2007, prin octombrie, informam cu Civic Media ca “GDS incepe sa dea raportul la CNSAS”. “Din surse”, se aflase ca incepusera sa faca naveta pe la CNSAS membrii GDS Mariana Celac si sociologul Calin Anastasiu, co-fondator IMAS alaturi de Alin Teodorescu (alt caz, pe care il voi trata imediat, de dragul amintirii cezurii de la ZIUA si a motivelor pentru care am fost dat afara, pe langa sustinerea lui Basescu). Ziarul “Gandul” publicase sub titlul “Gedesiştii Mariana Celac şi Călin Anastasiu, suspectaţi de legături cu Securitatea”, chiar si urmatoarea informatie: „Amândoi au angajament. În ceea ce o priveşte pe Mariana Celac, avem şi o notă a ofiţerului care se ocupa de ea, în care se spune că era foarte apreciată”.
Dupa cum vedem din actul CNSAS cu nr 2423/22.04.2010, Calin Anastasiu a beneficiat de o adeverinta de necolaborare cu Securitate, eliberata de CNSAS – interesant -, printre primele, purtand nr 182/13.07.2004. Sociologul – care vad ca acum e “editorialist la TVR” (!) – s-a bucurat de grija prietenilor sai din GDS, aflati atunci in Colegiul CNSAS, ma refer la Plesu, Patapievici si Dinescu, si a continuat sa-si ascunda trecutul de colaborator al Securitatii, “cu aprobarea PCR”. Preluarea de la SRI, in data de 16.04.2007, a arhivei largite, dupa cum a ordonat seful statului, Traian Basescu, le-a dat insa putin peste cap planurile GDS-istilor, de eludarea adevarului. In Dosarul de Grup Fond Retea nr R 248355 s-au gasit “noi” elemente ale colaborarii distinsului sociolog cu organele de securitate ale RSR, atat de blamate de grupul din care face acum parte, GDS.
Dupa cum spuneam, prin octombrie 2007 a inceput sa fie chemat, totusi, la CNSAS. Acolo a aflat de ce. “I s-a improspatat memoria”. Cu toate acestea, de atunci si pana azi, a tacut, sperand, probabil, ca Dinescu sa mai umble putin pe la dosar, asa, pe ici, pe colo, prin filele esentiale. In fond, dezideratul a fost atins, in parte. Si Adeverinta primita de Civic Media, in baza cererii din 2006 (!), din cadrul Campaniei Voci Curate, atesta ca “nu i se poate atribui calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii“. Si Rosca Stanescu beneficiaza de aceeasi decizie 🙂 . Dar ce mai aflam din Adeverinta, plina de zeama informativa (daca o stoarcem bine)?
Sa o luam de la inceputurile deconspirarii, in date… Cererea Civic Media dateaza din 20 septembrie 2006. Co-fondatorul IMAS a fost chemat la audieri in octombrie 2007. Apoi, Nota de Constatare nr S/DI/I/1081 s-a facut in 6 aprilie 2009. A mai trecut un an, s-au mai comandat din Delta niste sondaje, au mai trecut niste alegeri, si Colegiul CNSAS a luat in discutie, pe 22 aprilie 2010, cazul Anastasiu Calin Emil, ocazie cu care este emisa si Adeverinta de mai sus, care se incheie cu informatia ca poate fi contestata in 30 de zile de la data publicarii pe pagina de net. Adeverinta in cauza mai poarta insa o data de emitere: 6 mai 2010. De postat pe site este postata pe 25 mai a.c.. Asociatia o primeste cu cateva luni mai tarziu. Cam asta ar fi.
UPDATE: Iata si cine este Calin Anastasiu, conform documentarii efectuate si publicate de Civic Media in octombrie 2007: De la Stefan Gheorghiu si Era Socialista cu “cresterea rolului clasei muncitoare in faurirea noii orinduiri” si “dinamica structurilor sociale si de clasa” la GDS si IMAS
Presedintele PD-L – Bucuresti, Elena Udrea, si-a aratat ieri dezamagirea pentru faptul ca intelectualii GDS din PD-L, Cristian Preda si Sever Voinescu, nu au fost sanctionati cum se cuvine, dupa cum afirmase si Traian Basescu – prin eliminarea din partid. Intr-o declaratie publica scurta dar cuprinzatoare, Elena Udrea a mentionat nu mai putin de trei ori necesitatea respectarii disciplinei de partid. Drept urmare, azi noapte, “disidentul” de serviciu/i ales pe liste in Parlamentul European, Cristian Preda, i-a dat Elenei Udrea pe blogul sau personal o replica care se doreste a fi “acida” dar nu face decat sa-i devoaleze lasitatea “intelectuala”. Printr-o extrapolare “savanta” a situatiei sale, guralivul de pe Realitatea si Vox Publica Cristi Preda compara cazul sau, prin juxtapunere, cu cel al lui Mircea Geoana, caruia PSD i-a interzis sa mai comenteze public impotriva sefului partidului, Victor Ponta. Atacul la conducerea PD-L este evident:
Zice Preda: “Eu cred însă că e vorba despre altceva: decizia PSD vădeste faptul că, pentru Victor Ponta si sustinătorii săi, partidul e mai important decât statul. Partidul te sustine si tot el decide când poti vorbi si mai ales când trebuie să taci. În această viziune, partidul nu mai e un vehicul public al opiniilor individuale și colective, ci un cenzor privat. Unul care are drept unic scop să acapareze statul si să distribuie pozitii si rente celor care au tăcut bine. (…) Statul pleacă astfel capul în fata partidului.”
“Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid.
Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.”
Pam-pam. Preda, daca le ai asa umflate de ce nu o spui direct, cu nume si prenume, cum ii sade bine unui “luptator pentru libertate” si “democratie multi-lateral dezvoltata”. Ti-e frica sa nu ti le taie cineva? Harsh!
Problema lui de logica este ca, folosind aceasta comparatie, inevitabil, se pune in galosii PSD-isti ai lui Geoana. Adica acolo unde ii e de fapt locul.
Documentare:
Elena Udrea, ieri, orele 13.00, via Mediafax:
“Nu vreau să mă refer la persoane, dar trebuie să existe disciplină de partid. Mai ales când partidul este la guvernare şi situaţia economică impune anumite măsuri şi aşa extrem de nepopulare. Cred că trebuie să existe o disciplină de partid. Faptul că nu au fost sancţionaţi de la început a adus ca toată lumea acum să vorbească în afara partidului şi nu în interiorul lui”, a precizat Udrea, întrebată despre posibilitatea sancţionării celor care vorbesc în afara partidului, cum ar fi Cristian Preda sau Sever Voinescu.
Udrea a spus că există organisme de conducere ale partidului şi faptul că nu s-au luat măsuri din punct de vedere instituţional acum opt luni a dus la această situaţie în partid. Ea arătat că trebuie sancţionaţi cei care vorbesc în afara PDL, deoarece un partid “nu se ţine fără disciplină”.
“Da, eu m-am aşteptat să-i văd sancţionaţi inclusiv pe cei care au votat împotriva Guvernului şi lucrul acesta nu s-a întâmplat. Deci, cred că un partid nu se ţine fără disciplină. Într-un partid în care orice opinie este acceptată, oricine poate să-şi spună punctul de vedere, să nu vii să-ţi spui punctul de vedere în partid, iar apoi să profiţi de atitudinea ostilă care există în afara lui şi să adaugi şi tu la criticile împotriva propriului partid, cred că nu este…” onest (probabil – nota mea), a afirmat Udrea.
Elena Udrea a apreciat că premierul Emil Boc a fost indulgent cu aceştia.
Cristian Preda, azi noapte, pe la 3.14, pe blogusorul lui (pana acum, la orele 17.00, 173 de accesari):
Geoana
by cpreda
Desi e în opozitie, PSD face tot posibilul să acapareze statul. Mă rog, o parte din el, dar una importantă în ordine simbolică.
O dovedeste decizia de a-i interzice, sub amenintarea excluderii, lui Mircea Geoană să vorbească public despre PSD în următoarele sase luni, desi formatiunea politică îl sustine în continuare pe Mircea Geoană la Sefia Camerei superioare.
Pe scurt: presedintele confirmat al Senatului nu e liber să se pronunte public în legătură cu unul dintre partidele care alcătuiesc camera ale cărei lucrări le conduce.
Seful Senatului e prizonierul unei formatiuni politice. Întâmplarea face să fie vorba chiar despre partidul căruia îi apartine. Tot întâmplarea face ca partidul respectiv să fi fost condus până mai ieri chiar de către Mircea Geoană. Cum se explică asta?
În aparentă, e vorba doar despre un schimb reciproc avantajos: tăcerea de partid e pretul plătit de Geoană pentru pozitia în stat. Asa vor spune cinicii autohtoni, pragmaticii, politicienii versati, oamenii cu experientă, cei care au priceperea terenului si nu se pierd în abstractiuni sau referinte la valori.
Eu cred însă că e vorba despre altceva: decizia PSD vădeste faptul că, pentru Victor Ponta si sustinătorii săi, partidul e mai important decât statul.
Partidul te sustine si tot el decide când poti vorbi si mai ales când trebuie să taci.
În această viziune, partidul nu mai e un vehicul public al opiniilor individuale si colective, ci un cenzor privat.
Unul care are drept unic scop să acapareze statul si să distribuie pozitii si rente celor care au tăcut bine.
Presedintele Senatului a acceptat situatia, bolborosind ceva despre nevoia de coerentă a actiunii de partid.
Statul pleacă astfel capul în fata partidului.
Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid.
Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.
Dovada e că putini mai stiu (si încă si mai putini vor mai sti peste 6 luni) de unde a pornit disputa Ponta-Geoană.
Opinia românească va consemna un singur lucru: seful PSD e mai puternic decât seful Senatului, adică decât al doilea om în stat.
Sursa 🙂 (nu stiam daca sa o dau sau nu ca sa nu-l deconspir 🙂 dar na, ca o dau): CPLM
Jurnalistul iesean Lucian Postu atrage atentia asupra cenzurii practicate de platforma Soros-Vintu de stiri prefabricate HotNews atunci cand e vorba de un om al “sectei”: Alexandru Lazescu, presedinte al GDS – Iasi ajuns sef al TVR desi este un apropiat al lui Sorin Ovidiu Vintu, dupa cum s-a vazut zilele acestea prin transformarea postului national in vuvuzeaua mogului. Adica, am scapat de dracu’ Sassu, care ni-l baga pe gat numai pe Geoana, ca sa dam de tat’su dracului, Lazescu, si talpa iadului media Vintu, SoriNuş pentru intimi. Ambii afiliati inca de dinainte de 1989 “Centralei Iasi”. “Curentul” de azi explica foarte bine situatia tragica in care a cazut TVR, din lac in put, in articolul Mitomanul Vântu se lansează în politică cu concursul TVR. Mi-am pregatit si eu o mica analiza in atentia cui mai are urechi sa auda, a cui mai are ochi sa citeasca si a cui mai are curaj sa vorbeasca, sa o faca. O voi publica mai sus, in cursul zilei (UPDATE: m-am scarbit si o sa o fac altadata) . Pana atunci, fara comentarii de prisos, va prezint o mica demonstratie asupra modalitatii in care actioneaza Reteaua GDS in spatiul public, facuta de ziaristul profesionist Lucian Postu, pe blogul sau personal, in momentul in care masina de propaganda Soros-Vintu intra in priza la Bucuresti pentru “Andi” Lazescu:
Hotnews e cam rece
30 iunie 2010 prin Lucian Postu
Deşi au trecut trei sferturi de oră de cînd am trimis la Hotnews întrebările pentru Al. Lăzescu, încă n-au fost publicate. Cam reci ştirile fierbinţi …
Le publică oare pîna în 17.30 ?
Întrebări pentru Al. Lăzescu şi fanii lui. Via Hotnews
30 iunie 2010 prin Lucian Postu
Azi, Hotnews anunţă, pentru ora 17.30, un dialog online al cititorilor cu Al. Lăzescu. Iată întrebările pe care le-am trimis. Sînt tare curios dacă vor fi publicate…
1. A fost Al. Lazescu cercetat intr-un dosar penal legat de SAFI ?
2. Au avut firmele conduse de Lazescu datorii de miliarde la bugetul statului, in anii 90 si dupa?
3. Ca fost membru al PNL, al Partidului Moldovenilor si al PD-L, e Lazescu un traseist politic ?
4. Ce motive l-au facut sa candideze pentru parlament din partea Partidului Moldovenilor, alaturi de Cezar Caluschi, ideolog al moldovenismului primitiv si apoi consultant PSD si al lui Adrian Nastase ?
5. In firmele pe care le-a condus, munca ” la negru ” a fost o practica obisnuita ?
6. In ” Ziarul de Iasi “, unde e presedinte, s-a publicat un reportaj omagial, pe o jumatate din prima pagina, cu chenar rosu si continuare pe toata pagina 8, dedicat lui Ion Solcanu ?
7. A detinut si detine ilegal, fiindca nu are gradul didactic cerut de lege, functia de sef al Departamentului de Jurnalistica de la Univ. “Al.I.Cuza’ din Iasi ?
Servim patria ! Cu sos alb …
30 iunie 2010 prin Lucian Postu
După numirea indispensabilului Andi Lăzescu la şefia TVR, cred că lui şi celor din trupa lui de civili devotaţi li se poate atribui definitiv sloganul PRM : ” Vom fi ce-am fost şi mai mult decît atît ” … Ca fost şef în Partidul Moldovenilor, Lăzescu e chiar moştenitor de drept al vorbelor lui Petru Rareş.
Minunată ţară, nu ?
Băsescu, Lăzescu, Condurache, Vîntu … Şi mai departe?
29 iunie 2010 prin Lucian Postu
Cel puţin un om de încredere al preşedintelui Băsescu ştie cîte parale face Alexandru Lăzescu şi ce fire îl leagă pe acesta (prin Daniel Condurache, şeful Rotary) de Sorin Ovidiu Vîntu.
Cu toate astea, preşedintele Băsescu îl trimite pe Lăzescu în Consiliul de Administraţie al TVR. Cu şanse să ajungă chiar şef, după scandalul ( întîmplător … ?) în care e băgată candidata PD-L .
Cînd îşi va da seama că a ajuns în situaţia preşedintelui Constantinescu, pentru Traian Băsescu va fi prea tîrziu. Cu o mică deosebire, e drept : nu învins de securişti, ci îmbrobodit.
Sau nu e nici o deosebire ?
Deznodamantul vine dupa o saptamana:
Hotnews se face de cacao. Portocalie (mai curand Maronie – nota mea VR)
Premiat la GDS de Doru Maries, Dan Voinea, generalul de 185 de milioane pensie pe luna este mentinut pe post de consultant la IICCR-ul lui Vladimir Tismaneanu. Iata ce zice “Adevarul” despre el:
Dosarul Revoluţiei şi Dosarul Mineriadei rămân, după 20 de ani, două mari semne de întrebare. Cele două dosare au fost obstrucţionate constant prin influenţa politicului, chiar şi când impresia generală era aceea că se lucrează susţinut pentru pedepsirea vinovaţilor.
A fost, de fapt, schimbarea de tactică pe care sistemul a adoptat-o exact la momentul potrivit: după apatia scandaloasă din perioada ’90-’96, la români a prins perfect iluzia unei Justiţii care goneşte cu motoarele turate la maxim către un „finiş” glorios, în care închisorile vor deveni neîncăpătoare pentru vinovaţii rămaşi nepedepsiţi.
O STRATEGIE DE IMAGINE
Personajul principal al acestei strategii a fost procurorul Dan Voinea, căruia i s-a creat imaginea unui luptător neînfricat şi neobosit în slujba dreptăţii, singurul capabil să finalizeze nişte dosare de asemenea amploare. Activitatea lui Dan Voinea este, la prima vedere, cu adevărat impresionantă: a audiat sute de martori, a întocmit zeci de rechizitorii şi le-a trimis în instanţă, a început urmărirea penală faţă de mai multe nume grele implicate în Revoluţie şi Mineriadă, inclusiv Ion Iliescu, şi a redeschis, în 2004, Dosarul Revoluţiei, tocmai cu câteva zile înainte de prescripţia faptelor.
Dincolo de prima impresie, acţiunile întreprinse de Dan Voinea sunt însă dominate de o serie de greşeli uluitoare, care conduc spre o concluzie extrem de plauzibilă: în spatele unor acţiuni care creau aparenţa că în cele două Dosare se lucrează intens, procurorul Dan Voinea bloca în mare parte rezolvarea dosarelor prin greşeli făcute în momente-cheie.
PILDA LUI GENICĂ BOERICĂ
Mihai Popov, procurorul care a creat „Dosarul Mineriadei” în 1997, oferă o pildă în loc de răspuns, atunci când este întrebat despre acest subiect: „Situaţia lui Dan Voinea e asemănătoare cu cazul lui Genică Boerică. Ăsta era un fel de cap de mafie, la Craiova, şi fiind el arestat a făcut un bilet către locotenenţii lui. Subofiţerul din paza arestului a interceptat biletul şi s-a dus cu el la şeful lui. Drept pentru care şeful a luat măsura să spună: «Uite cât de vigilenţi sunt subofiţerii noştri, uite ce voia să facă nenorocitul de Genică Boerică». Şi a publicat bileţelul în ziar. Prin urmare, Genică Boerică, din arest, şi-a transmis mesajul prin presă. Poate pe aici trebuie să căutaţi un început de răspuns”.
La începutul acestui an, în data de 5 ianuarie, cånd lumea încă nu-şi revenise de pe urma chefului de Revelion, harnicul europarlamentar PDL Cristian Preda trăgea de sirenă mai ceva ca Vasile Roaită, celebrul informator al Siguranţei, acoperit ca activist politic de circumstanţă. Şi Cristi Preda tot un fel de activist politic pare să fie, nu e clar însă al cui, de vreme ce proiectul politic, anunţat emfatic pe blogul personal, cu privire la „necesitatea modernizării partidului şi a clarificării sale doctrinare“ a scos pe ţeavă, după multe guiţături, o… Teo Trandafir, care a clarificat pe deplin relaţia sa doctrinară – asimilată de la profesorul ei – printr-un gest memorabil, plin de modernitate, care nu poate fi tradus în cuvinte decåt prin „v-am tras-o la m..ie, bă pedelei prostovani“.
Contextul raportării dispreţuitoare a lui Teo Trandafir, produsul politic al lui Cristian Preda, la PDL-ul care a intromisionat-o în Parlament nu este unul singular, de vreme ce chiar mentorul ei opina într-un interviu în revista „22“, publicaţie fondată de gurul modernităţii, doctrinarul Siviu Brucan, că „în PDL sunt foarte mulţi oameni care sunt mai aproape de Gigi Becali decåt de Traian Basescu şi e regretabil ca astfel de personaje să ajungă în poziţii de decizie publică“. Cånd a fost însă pus pe listele partidului în poziţie eligibilă pentru ocuparea scaunului de europarlamentar, unde a ajuns chiar coleg cu blamatul Gigi Becali, onorabilul Cristi Preda nu a protestat şi nici nu i s-a părut că pute învecinarea sa cu pedeliştii care-l umpleau de regrete.
În timp ce colegii săi de partid îi put, un alt coleg europarlamentar îi miroase a parfum de roze, i se umple gura cånd rosteşte „Laszlo Tokes“, pentru care nu găseşte decåt laude, aşa-zisul pastor, fost informator şi al Securităţii comuniste din Romånia, şi al Securităţii comuniste din Ungaria, reprezentånd nici mai mult, nici mai puţin decåt „un simbol al luptei împotriva comunismului“ şi un „erou anticomunist“. Desigur doar în optica stråmbă a lui Preda.
Doctor în arta confuziei, inversånd sistematic criteriile, Preda participă de fapt la un întreg proces de răsturnare a valorilor, operaţiune pe care o execută mai nou de pe o platformă de partid, partid pe care în fapt nu şi-l asumă, ci doar îl parazitează.
Scăldatul în mocirla falselor criterii este însă un atribut nu doar al trecutului, ci iată şi al prezentului – în ce-l priveşte pe Preda.
Pe toate cărările, şi mai ales pe cărăruia Vox Publica şi Realitatea TV a deontologului Sorin Ovidiu Våntu, deontologul Cristian Preda vine şi vorbeşte de principii. De anticomunism, de dreapta. Înjură la comunism de spui că a avut de suferit pe vremea Odiosului. Nici vorbă însă. A fost sluga perfectă. Îl regăsim în mai multe documente UASCR de pe vremea Răposatului. Era cadru de nădejde. Cenzor la UASCR (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Romånia). Apare ca responsabil de organizarea Conferinţei Naţionale a UASCR din 1988 şi cu ode în lucrarea editată la acea vreme de Editura Politică.
Cristi Preda şi cântecul de sirenă al Partidului Comunist (more…)
În căutarea unui paradox prin care să schimbe sensul discuţiilor din ultimele zile despre autonomia Ţinutului Secuiesc, dl Cristian Preda afirmă pe blogul său că Laszlo Tökes este “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou anticomunist”. Iată de ce, potrivit dlui Preda, Parlamentul European l-a ales în funcţia de vice-preşedinte.
Două absurdităţi! În primul rînd, Parlamentul European nu a dat pînă acum vreo dovadă de anticomunism – ba chiar, uneori, dimpotrivă. Nimeni nu a primit pînă acum vreo funcţie la Bruxelles, nici chiar mai puţin importantă decît cea de vice-preşedinte, pentru că a luptat împotriva comunismului. De ce s-ar fi început cu Tökes?
În al doilea rînd, ar fi bine ca dl Preda să precizeze în ce a constat “eroismul anticomunist” al pastorului de la Timişoara. Ce a făcut Laszlo Tökes pentru a combate regimul Ceauşescu? A dat interviuri în presa maghiară. A trimis la Budapesta informaţii false (cazul Ernö Ujvarossy). Şi, în cele din urmă, a refuzat decizia propriei sale ierarhii religioase de mutare de la Timişoara la Mineu.
Se cheamă asta “luptă împotriva comunismului”? E vreun “eroism” în toate astea? A fost oare Tökes arestat, anchetat, urmărit, persecutat? A organizat Tökes vreo acţiune de protest (cu excepţia colaborărilor lui cu presa comunistă din Ungaria)? Îi cunoştea cineva în România calitatea de opozant înainte ca aceasta să-i fie fabricată (abia în 1989) de Europa Liberă? Răspunsul la toate aceste întrebări e nu.
Există în schimb serioase bănuieli că Laszlo Tökes a colaborat cu Securitatea (au fost publicate în diverse ziare angajamentul olograf şi o serie de note informative date de el). Alison Mutler, şefa biroului Associated Press de la Bucureşti, a scris despre asta, iar apoi a cîştigat procesul pe care i l-a intentat Tökes. Ceea ce pare destul de elocvent.
Afirmaţia lui Cristian Preda are de ce să şocheze, să irite. Pentru că a face din Tökes “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou” înseamnă a bălăcări întregul trecut real în mocirla falselor criterii, înseamnă a diminua meritul celor care cu adevărat au luptat, înseamnă – ceea ce se încearcă de mult în România – o răsturnare a memoriei şi o adîncire a confuziei.
Comentarii interesante, inclusiv ale numitului Cristian Preda la
La Miercurea Ciuc, niste extremisti maghiari, membri ai unei organizatii paramilitare interzise pana si in Ungaria, Garda Maghiara, dar si ai HVIM, asa zisa “Miscare a Tinerilor din cele 64 de Comitate” (cu referire la “Ungaria Mare” – unde “presedinte de onoare” este Cseresznyés Pál, mutilatorul romanului Mihai Cofar pe 19 martie 1990), organizatie interzisa la randul ei in Slovacia si Canada, solicita inlocuirea numelui strazii Mihai Eminescu cu “Attila”. Tinand cont de faptul ca majoritatea membrilor Consiliului Local este formata din unguri, la toamna cerinta va fi indeplinita “legal”. La fel ca in Sfantu Gheorghe, unde numele strazii Horea, Closca si Crisan a fost schimbat, tot asa, cu Attila, strada Iorga cu Rakoczi, iar strada 1 Decembrie, a fost sectionata “democratic”, fiind impartita in Petofi Sandor, Mihai Eminescu si 1 Decembrie, astfel incat Primaria, unde atarna drept steag, ilegal, o carpa maghiara, sa fie pe strada Petofi Sandor. La fel la Odorheiu Secuiesc, unde strada Eroilor a devenit strada Ugron Gabor iar strada Closca a devenit strada Attila (!). Desigur, toate aceste se intampla sub ochii indu-plecati ai Ministerului Administratiei si Internelor condus de domnul Vasile Blaga si ai Serviciului Roman de Informatii, condus de George Maior, ambii “romani verzi”, ardeleni “de-ai nostri”.
De altfel, daca ne gandim la vuvuzeau lui Vladimir Tismaneanu si Valeriu Stoica, Cristian Preda, guristul “societatii civile” bagat pe liste in PE, actiunea anti-Eminescu a extremistilor maghiari se cupleaza perfect cu obiectivele gastii din care face parte, GDS-ul lui Soros si Noua Europa a lui Plesu. Daca anti-romanii de la Garda Maghiara si HVIM se exprimau rudimentar afirmand ca Eminescu trebuie eliminat pentru ca este “hungarofob” si “xenofob”, decanul inlaturat de la fosta “Stefan Gheorghiu”, Facultatea de Stinte Politice, completandu-l pe Patapievici, opinia despre Eminescu, “elevat” si “elitist”, in “Dilema” oligarhului Patriciu: “Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real. (…) De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti. (…) Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect”. Astept cu nerabdare ca stahanovistul cu gura mereu plina, parasutat din fundul curtii SIE, pardon! – GDS, direct pe motul PDL, sa ceara si schimbarea strazii Mihai Eminescu din Bucuresti. Si sa o inlocuiasca cu Leon Trotki. Nu m-ar mira ca “grupul civil” din PDL sa se alature si cererilor de autonomie ale “grupului militar” al UDMR, asa-zisul CNMT, pentru un Kosovo in mijlocul Romaniei.
In privinta Kosovo, e bine sa subliniem ca decizia Curtii de la Haga de a re-recunoaste independenta dobandita pe calea armelor nu a fost luata ieri, cum si-au inchipuit unii. Ci in momentul in care s-a hotarat, in spatele usilor inchise ale reuniunilor Trilateralei, prima bombardarea a unui stat si a unei capitale europene, cu civili cu tot, de dupa cel de-al doilea razboi mondial: atacul NATO asupra fostei Iugoslaviei. Si, de fapt, si mai inainte: cand Madeline Albright i-a tras primul pupic pe obrajor fostului terorist UCK, acum vajnic politician democrat, Hashim Thaci. Decizia nu va putea fi rasturnata nici la Adunarea Generala a ONU, cum mai spera Serbia. Nu este aceeasi organizatie care a acceptat balbait bombardarea Iugoslaviei fara mandat ONU?
La fel si in cazul nostru, de azi, cand distinsul vicepresedinte al PE, recunoscutul extremist anti-roman Laszlo Tokes afirma linistit, pe pamant romanesc: “Kosovo si-a obtinut independenta, noi nu am putea sa obtinem autonomia? Catalanii au iesit pe strada. Si noi am putea iesi pentru obtinerea autonomiei”. Kosovoizarea Romaniei este spectrul de mult asteptat. Exact asa cum zice Tokes – din 1989! – , accentuand pe fraze si cuvinte cheie: “Acum suntem in aceeasi situatie ca si in ’89. Criza le ingreuneaza traiul la fel la romani si la maghiari”.
Toate acestea se intampla in Romania, sub ochii organelor de stat insarcinate cu Apararea Constitutiei care ne vand, de ani de zile, gogorita ca “situatia este sub control”. Desigur, nu ma indoiesc; dar sub controlul cui?
Asa ca maine, cand Kosovo-ul romanesc va fi in flacari, sa nu ne miram. Acceptarea de catre Europa (care Europa? – aceeasi care a acceptat bombardarea Serbiei?) a kosovoizarii Romaniei s-a batut in cuie practic in momentul cand Tokes a fost instalat vicepresedinte al Parlamentului European (in ciuda trecutului lui de agent a doua servicii secrete comuniste). Si chiar de mai inainte: cand, sub aceeasi ochi ingaduitori (a se citi supervizori) ai MAI si SRI, a fost ales europarlamentar de catre miile de “maghiari” din Oltenia, Moldova si Dobrogea. Cand asemenea lui Albright si Thaci, organele Romaniei s-au balosit pe fata cu organele anti-Romania. Sau, dupa cum spune reputatul consilier al Guvernului Boc (si nu numai), Dan Andronic, cand “Tokes a fost ales cu ajutorul SRI ai al lui Traian cel Mare” (comentariile sunt la fel de importante). In ciuda tuturor combinatiilor inchipuite si trambitate pe la colturi, la fel ca si in cazul infiintarii ilegale a Partidului Civic Maghiar, dupa cum vedem rezultatele din teritoriu, de la Odorhei la Sfantu Gheorghe si de la Miercurea Ciuc la “tabara” de la Tusnad, de la PE la PDL, organele chiar merita felicitate. Organele anti-Romania.
In acest sfarsit de saptamana, la “tabara” extremistilor maghiari se va infiinta “premierul intregii natiuni maghiare”, golanul nationalist cu ganduri extremiste Viktor Orban. Am inteles ca presedintele Romaniei, Traian Basescu, ar putea leza demnitatea nationala coborandu-se pana la a accepta sa stea alaturi nu de unul ci de doi anti-romani declarati, Tokes si Orban. Posibil sa le zica si vreo doua verde-n fata, ca sa mai echilibreze, declarativ, jocul de-a nationalistii. Si, le ce ne mai foloseste, daca extremistii maghiari nici macar nu mai rad pe la spate, jucandu-se de-a schimbatul tricolorului cu carpa ungara, ci ne scuipa direct in fata, chiar pe simbolurilor sfinte ale Romaniei, de la Iorga la Eminescu? Cine si cum va mai sterge flegma vascoasa de pe osemintele zecilor de mii de romani martirizati prin crimele odioase ale maghiarilor de ieri, preamariti prin grupuri statuare, de la Arad pana la Odorhei, de “autonomistii” de azi?
Cum explica serviciile care trebuie sa apere Romania, protectia si “acoperirea” pe care o acorda unor personaje paralele cu statul roman? Cine va raspunde in fata generatiilor viitoare de caderile si tradarile de azi, de jocul dublu si triplu al unor diriguitori cu perspective limitate si vederi inguste, de la gura pana la buzunar? Kosovo-ul care s-a instaurat fizic in inima Romaniei este mic pe langa cel care a acaparat, ca un cancer, aproape toate organele vitale ale fostului stat roman. Poate sa ia si foc. Oricum nu mai are cine sa-l stinga.