În fiecare început de primăvară, de douăzeci şi trei de ani, România e bântuită de fantomele iredentismului unguresc ce se apucă să bată pe la uşile şi ferestrele cetăţenilor români de etnie ungurească : ’’Hei, voi, vitejilor, urmaşi ai lui Atilla şi-ai arpadienilor, treziţi-vă, ridicaţi-vă şi puneţi mâna pe ce apucaţi şi luaţi Ardealul de la puturoşii de valahi, ce au fost slugile noastre o mie de ani ! Este 15 Martie’’.
Anul acesta, fantomele iredentismului unguresc au venit şi cu un steag secuiesc ! Si au venit mai devreme decat le asteptam. Printr-o demonstratie violenta, neautorizata dar tolerata de asa-zisele autoritati romanesti de la Targu Mures, in ciuda faptul ca la “protestul pentru autonomie” au participat reprezentanti ai unor organizatii extremiste unguresti interzise pana si in Ungaria. Dar si in Canada!
După ce Crimeea a fost ocupată de către ruși fără a se trage vreun foc de armă, forțele militare ucrainene rămase în peninsulă fiind practic neutralizate, blocate în cazărmi (vezi Crimeea a căzut fără luptă), toată lumea se întreabă ceva face Putin mai departe. Până unde va merge?
Raportul Zuber este de sorginte comunistă (autoarea sa, Ines Cristina Zuber, este membră a Partidului Comunist Portughez) și are accente radicale. El reduce femeia la un obiect care se manifestă în funcție de „cota de gen” și de politici publice.
Ce facem noi astăzi, când se profilează o nouă dictatură, mult mai cumplită, căci este făcută în numele desfrânării şi perversiunii? Ce facem noi în acest ultim ceas, înainte ca în şcolile româneşti să fie introdusă educaţia sexuală şi homosexuală, când nu o să mai ai dreptul să spui nimic împotriva celor care mânjesc mintea copiilor, care ridică pe piedestal urâciunea pustiirii?
Fac publică aici o analiză realizată în ultimele luni, cu predilecție pronind de la licențele audiovizuale ale posturilor private, folosind datele oficiale transmise de inspectorii CNA. Dacă CNA, ca autoritate, va avea o reacție, cu atât mai bine!
Prin aducerea UDMR și UNPR la guvernare, Partidul Social Democrat confirmă că este la fel de mizerabil ca și Partidul Democrat Liberal și că și unii și alții sunt doar niște simple clanuri mafiote preocupate de bunăstarea personală a membrilor lor.
Situatia cenzurarii la TVR a documentarului “Mostenirea Clandestina” – realizat de jurnalista Monica Ghiurco impreuna cu istoricul american Larry Watts -, chiar in timpul transmisiei unui episod despre cazul colonelului polonez Ryszard Kuklinski vs Ion Mihai Pacepa, ne-a readus in atentie o lucrare stiintifica exact cu acest subiect.
Cât privește poziția României, lucrurile vor fi tranșate în disputa dintre cele două poziții: poziția unei Românii active geopolitic în regiunea de maxim interes pentru destinul regiunii și al statului român însuși (ca stat ponto-danubiano-carpatic) și poziția unei Românii al cărei absenteism va fi drapat de alinierea rapidă la condiția de soldat pierdut într-o companie a unei armate cu adevărat copleșitoare.
Sub pretextul protejării Catedralei și al costurilor ridicate pentru dezmembrarea clădirii ilegale, primarul Oprescu încearcă să împiedice executarea unei hotărâri judecătorești de demolare și chiar să se eschiveze total de la această obligație. Acesta prezintă rapoarte de evaluare îndoielnice, realizate de înseşi firmele care au construit Cathedral Plaza, și refuză punerea în executare a obligației de desființare a construcției.
Eu îi înţeleg pe ruşi că le vine greu să recunoască furtul aurului românesc din 1918, dar minciuna flagrantă îmi este foarte greu s-o pricep. Am urmărit părerile unor istorici ruşi în prima parte a documentarului “Tezaurul României de la Moscova. Inventarul unei istorii de 100 de ani“ realizat de Marian Voicu. Care păreri m-au scos din sărite.
Zbigniew Brzezinski, pe care eu unul il consider artizanul razboiului din Ucraina (conflict cu posibile rasfrangeri peste granite de care trebuie sa tinem serios seama) si papusarul din umbra al actualului presedinte al SUA, se pare ca e gaga. Sau zuzu. Aici nu ma pot hotari… E drept, omul a scris prin ’97 ca ”Ukraine is the Western outpost to prevent the recreation of the Soviet Union.” Dar, “bro”, in 2014 nu credeti ca e… prea tarziu?
Reputatul analist militar Ion Petrescu, aflat momentan in rezerva cu gradul de colonel, il analizeaza sec pe “marele guru”, intr-un articol complex publicat de Adevarul cu trimitere de pe blogul sau. Si iata ce observa col. Petrescu:
“Reacţiile europenilor nici nu merită a fi comentate, acestea fiind din start limitate, practic fără efect descurajant asupra iniţiatorilor agresiunii armate contra Ucrainei.
Într-un asemenea context am dat peste opinia lui Zbignew Brzezinski, un vizionar american, fost consilier prezidenţial, pentru securitate naţională, între anii 1977-1981, ale cărui predicţii, de-a lungul ultimelor decenii, au pus pe gânduri şefi de state şi de guverne, iar cei mai înţelepţi au ţinut cont de sugestiile sale, bine cântărite, la nivel strategic.
Publicată în cotidianul The Washington Post, părerea domnului Brzezinski este o bătaie amicală pe umărul preşedintelui Barack Obama, atras mai mult de alergările pe culoarele Casei Albe, în compania lui Joe Biden, pentru a da o pildă de combatere a sedentarismului, decât de securitatea aliaţilor Statelor Unite şi ale partenerilor din zona Mării Negre. (…)
Dar domnul Brzezinski se înşeală când afirmă că dacă armata invadatoare rusă ar întâlni o rezistenţă militară ucraineană serioasă, atunci Putin ar decide revenirea forţei sale expediţionare în Rusia.
Scrie înţeleptul octogenar:
“Succesul său iniţial l-ar putea tenta să repete performanţa mai direct în provinciile estice ale Ucrainei. Daca va avea succes, a treia fază concludentă ar putea fi apoi direcţionată, printr-o combinaţie de tulburări politice şi utilizarea din ce în ce evidentă de forţe ruse, ca să răstoarne guvernul de la Kiev. Rezultatul ar fi, astfel, similar cu cele două faze de sechestrare, de către Hitler a regiunii sudete, după Munchen în 1938 şi ocuparea definitivă a oraşului Praga şi Cehoslovaciei, la începutul anului 1939.
Mult depinde de cât de clar transmite Occidentul dictatorului de la Kremlin – o imitaţie parţial comică a lui Mussolini şi un memento mai ameninţător a lui Hitler – că NATO nu poate fi pasiv dacă izbucneşte războiul în Europa . În cazul în care Ucraina este zdrobită, în timp ce Occidentul pur şi simplu doar priveşte, noua libertate şi securitate, a statelor riverane România, Polonia şi cele trei republici baltice ar putea fi , de asemenea, ameninţate .”
Conform obsesiei lui Obama, de a evita, cu orice preţ, un nou război, în care America să se implice masiv, precum în Irak şi Afganistan, şi Zbignew Brzezinski vizează alte măsuri posibile, precum necesitatea ca Occidentul să recunoască imediat actualul guvern al Ucrainei ca fiind legitim.
Apoi urmează marea surpriză!
“Occidentul ar trebui să transmită – privat în această etapă, astfel încât să nu umilească Rusia – că armata ucraineană poate conta pe ajutorul Vestului imediat şi direct, astfel încât să îşi sporească capacităţile sale de apărare . Nu ar trebui să fie lăsat vreun dubiu, în mintea lui Putin, că un atac asupra Ucrainei ar putea precipita un angajament prelungit şi costisitor, fără îndoială, şi ucrainenii nu ar trebui să se teamă că vor fi lăsaţi în voia soartei.”
Adică toată Europa este uimită de abilitatea Forţelor Speciale Ruse, de a acţiona fără însemnele armatei lui Putin, deloc de o manieră…privată, ci publică şi ofensivă, iar aliaţii ar trebui să poarte rochiţe de domnişoare, şi să se ascundă după draperiile din Bruxelles, Londra, Paris şi mai ales Berlin, de unde, din vârful buzelor, pe căi diplomatice, clasificate, să promită ce or mai putea promite şi dacă vor mai avea timp să se şi ţină de cuvânt.
Bravo, bunicule Zbignew Brzezinski!
Ucraina este în genunchi, iar onorabilii din spatele uşilor capitonate trebuie să se poarte cu mănuşi, pentru că soarta lor, momentan, nu este deloc ameninţată. Aparent.
Urmează un sfat de old boy, în care vizionarul de ieri, visătorul de azi indică, aşa, într-o doară, că “forţele NATO , în conformitate cu planurile de urgenţă ale organizaţiei , ar trebui să fie pus în alertă.”
Alertă bună, cel mult, pentru noi filmări, la episodul doi, din ceea ce va fi, cândva, prăbuşirea iluziilor pacifiste de la Casa Albă.
Cum să ajungă liderul de la Kremlin, în viziunea distinsului vizionar american, la concluzia că Occidentul va stopa alte acţiuni militare aventuriste, în inima Europei, dacă tot Zbigniew Brzezinski sugerează că aliaţii ar trebui să liniştească Rusia, că nu încearcă să atragă Ucraina în NATO sau să o întoarcă împotriva Federaţiei Ruse?!…”, se intreaba col. Ion Petrescu. Integral la Adevarul.
Am citit de doua ori articolul lui Zbig din WP de marti, 4 martie a.c., cu titlul “What is to be done? Putin’s aggression in Ukraine needs a response“. L-am citit de doua ori pentru ca nu imi venea sa cred ca un personaj – pe care am avut ocazia sa-l intalnesc si eu, la Washington, in anii ’90 (avea o mana reeece… de reptila, brrr…), cotat drept un geniu malefic al geopoliticii mondiale poate gandi ca un scolar putin retard. Unde-i Zbig cel de odinioara si cum o fi reusit pana azi sa umble la mintile tipilor de la butoanele lumii? Chiar asa tampiti sunt astia? Chiar asa!
Dar daca papusarul si-a batut joc de toti, distrugand Ucraina in beneficiul patriei sale mult iubite, Polonia? Pentru ca in aceeasi lucrare citata mai sus, The Grand Chessboard, Zbig se scapa, ca sa zic asa, afirmand: “Ukraine’s loss of independence would have immediate consequences for Central Europe, transforming Poland into the geopolitical pivot on the eastern frontier of a united Europe”. Pam-pam. O ipoteza…
Si George Roncea are opinii similare cu col. Ion Petrescu, intr-un articol ceva mai serios de pe blogul sau:
“Chiar daca are atributele unui geniu, Brzezinski – alaturi de majoritatea sovietologilor – s-a inselat deseori in deceniile trecute: in ajunul revoltelor anticomuniste din 1956, din Ungaria si Polonia, el afirma ca in statele „de tip sovietic“ nu este posibila nici o schimbare, iar la sfarsitul anilor 60, sustinea ca nu doar Statele Unite, ci si Uniunea Sovietica aveau sa intreaca in curand Europa si Japonia in domeniul tehnologiilor avansate. O parte din previziunile sale nu s-au implinit iar greselile sale – la scara geopolitica au produs si produc necazuri la nivel mondial. Joaca de-a ucenicul vrajitor cu Islamul este un exemplu.” Integral la Roncea.net – Brzezinski, povestea unul drac mondial
PS: Interesant ca in hartile lui Zbig, Republica Moldova apare unita cu Romania in 2010. Si de ce nu v-ati tinut de treaba?! 🙂
E prea devreme pentru a sti cum se va incheia acest episod al prelungitei crize ucrainene, dar e clar ca ziua ca prin aceasta criza – fie ea indusa sau doar imprevizibila – , a carei principala victima e, desigur, statul independent ucrainean, au de pierdut enorm, ca prestigiu in fata lumii, si Occidentul, cu institutiile sale NATO si UE, si Statele Unite.
Pe de o parte, relocarea grupării teroriste MEK în unele dintre țările europene ar putea avea consecințe grave în ceea ce privește securitatea cetățenilor europeni. Pentru o mai bună înțelegere a acestei amenințări, trebuie cercetat cu atenție trecutul prezenței neoficiale a acestei grupări într-unele dintre țările europene.
Dr. George Ene, un profesionist al informatiei, a reusit sa concentreze in paginile cartii sale, pe langa analizele la obiect asupra aspectelor de securitate si siguranta nationala, aproape toate documentele descoperite pana acum privind urmarirea jurnalistului si militantului pentru Dacia Mare, Mihai Eminescu, in special de catre serviciile secrete ale Austro-Ungariei.
”Partidul Național Liberal nu a încurajat niciodată cenzura și nu își va schimba niciodată viziunea în ceea ce privește această practică ce nu are nimic în comun cu un partid cu doctrină liberală. PNL este împotriva oricărei acțiuni menite să îngrădească dreptul la libertatea de exprimare, ceea ce presupune libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc.”
Radu Călin Cristea o ia de la capăt: să nu discutăm despre cenzură. Mai pierdem un sfert de oră. Trecem peste obsesia cu ignorarea cenzurii. Încearcă altă variantă. Ceva la care se pricepe cel mai bine de când a venit în CNA: pledarea cauzei posturilor pe care le protejează fățiș. Am mai spus-o, o repet: e mai priceput decât reprezentanții posturilor care-și apără cauza. Prima opțiune: Antena 3. Acum e rândul TVR.
Desigur, daca Stelian Tanase argumenta ca a oprit serialul „Mostenirea clandestina” ca nefiind viabil artistic, estetic, il credeam, dar ca e securistic si face propaganda comunista nu ma convinge, e o acuza prea gogonata. Nici grandguignolul Plesu n-ar fi in stare de asa o prostie.
Semnalam anchetele unui coleg de presa, Daniel Befu, care merita cel putin un premiu de jurnalism: Premiul pentru Curaj. Daniel Befu a lansat luna trecuta un blog dupa ce o serie de investigatii i-au fost ciuntite, obliterate sau cenzurate de la publicare.
Cunoscutul si finul observator de la Chisinau al spatiului istoric si etnic romanesc, Vlad Cubreacov, informeaza: “Da, Ungaria susține deschis ideea autonomiei teritoriale pe criterii etnice pentru maghiarii din Ucraina. Această idee nu este nouă, fiind discutată la nivelul guvernului de la Budapesta și formulată public, în mod repetat, de către membri ai corpului diplomatic maghiar. ”Maghiarii ucraineni ar dori să-și creeze o autonomie și să se autoguverneze în Ucraina!”, declara la 22 martie 2012 ambasadorul Ungariei la Kiev, Bayer Mihály, într-un interviu acordat publicației electronice weekly.ua. Ambasadorul maghiar la Kiev consideră că cei 150 de mii de etnici maghiari ar trebui reuniți, așa cum propun cele două partide ale etnicilor maghiari din Ucraina (Uniunea Democrată a Maghiarilor din Ucraina și Partidul Maghiarilor din Ucraina), într-o singură unitate teritorială autonomă, care ar urma să se numească Ținutul Tisei (Tisza járás în maghiară și Притисянський округ în ucraineană). (…)
Întrebat dacă nu cumva este vorba despre separarea maghiarilor într-un ținut distinct al Tisei, pe care apoi Ungaria să-l anexeze, ambasadorul Bayer Mihály a răspuns: ”Putem vorbi despre orice doriți. În Crimeea există o republică autonomă, există autonomii și în Europa. În Moldova, unde am lucrat, a fost creată o autonomie pentru găgăuzi, în România în timpul lui Ceaușescu a existat autonomia Transilvaniei. (…)”
(…) Limba maghiară (ca si limba romana – n.m.) a avut până astăzi, 23 februarie 2014, statut de limbă regională atât în regiunea Transcarpatică, cât și în toate localitățile cu o populație maghiară peste 10%, fiind utilizată plenar de organele administrației publice locale, alături de ucraineană. Este de așteptat ca după abrogarea Legii despre principiile politicii lingvistice din Ucraina de către Rada Supremă revendicările privind autonomia teritorială pe criterii etnice pentru minoritatea maghiară se fie reluate cu intensitate sporită atât de reprezentanții acestei minorități, cât și de guvernul de la Budapesta.
Singura alternativă pe care reprezentanții maghiarilor o admit ideii de autonomie administrativ-teritorială pe criterii etnice este propunerea recentă de creare a unei autonomii comune a maghiarilor și rusinilor/rutenilor din Transcarpația, propunere care are un anumit ecou în cercurile politice de la Moscova. Există printre analiștii politici mai multe voci care susțin că Moscova și Budapesta își coordonează acțiunile politice în Europa centrală și de sud-est, dezvoltând parteneriate pe termen lung la nivel guvernamental și la cel al serviciilor speciale.”
Jobbik cere “autonomie teritorială deplină” pentru maghiarii din Ucraina
Partidul radical naţionalist Jobbik a cerut garantarea autonomiei teritoriale depline pentru minorităţile ungară şi ruteană din Transcarpatia, în vestul Ucrainei, a declarat luni parlamentarul Marton Gyongyosi, relatează MTI.
Jobbik îndeamnă membrii comunităţii internaţionale să exercite presiuni asupra conducerii interimare a Ucrainei pentru ca aceasta să oprească un proiect cu privire la serviciul militar în Transcarpatia, a anunţat adjunctul liderului grupului parlamentar al formaţiunii într-o conferinţă de presă.
El a cerut ca minorităţilor să le fie asigurat dreptul de a utiliza limba maternă, iar ca drepturile omului să le fie garantate de către ţara vecină.
“Conflictul, care aminteşte de Războiul Rece, s-a dezvoltat ca o consecinţă a susţinerii financiare, politice, morale şi cu informaţii secrete oferite de către Washington şi Bruxelles opoziţiei ucrainene şi ca un rezultat al provocării şi eforturilor de a submina sistemul”, a apreciat liderul extremist.
În opinia Jobbik, conducerea interimară a Ucrainei nu este legitimă, deoarece aceasta nu a ocupat poziţiile în urma unei decizii suverane a oporului ucrainean, a subliniat Gyongyosi.
El a îndemnat Guvernul şi Ministerul de Externe ungare să acorde prioritate promovării intereselor naţionale ale Ungariei în loc să promoveze scopurile politicii euroatlantice.
Ca unul care am beneficiat de niscai “sniperi” la viata mea (mai mult in iunie ’90 decat in decembrie ’89) – dupa cum au constat si procurorii militari pe care i-am indrumat la fata locului (coloanele gaurite ale Blocului “Romarta Copiilor” dupa noaptea de 13 spre 14 iunie 1990; punct de tragere ultimul etaj al blocului din spatele Hotelului Bulevard) pot sa spun ca lunetistii “e” totul. Adica fara ei nu faci nimic. Era nevoie de sange pentru… “democratie”. Acum, ca ne-am lamurit din fotografiile de mai sus ca sunt si “ai lor”, ai “criminalilor rusnaci”, si “ai nostri”, ai “euro-atlanticilor democrati”, putem sa intelegem si care va fi viitorul Ucrainei. Rusia a tacut dar a facut. Polonia a vorbit si a tot facut. A mai ramas cineva? Aaaaaa… Ala eu, ala eu, ala… “mucles”!
Apariţiile preşedintelui sunt tot mai jenante. Acest om, dacă nu e sfătuit de familie sau de consilieri, va ajunge la o degradare de imagine tragică. Acum e doar caraghioasă, dar felul cum alunecă el, cum se autoîmpiedică, cât de penibil îşi argumentează lupta sa cu duşmanii ţării, nu din afară, ci din interior, în frunte cu premierul, care a devenit pâinea şi cuţitul, ne provoacă o mare milă. Desigur, nu de el. El şi-a făcut “pohta” cum a vrut. A atins şi performanţa de a fi la Cotroceni în flagrant de suspendare şi demitere! Milă ne e de poporul român. Şi de noi.
“Suspendarea celor două ore şi 25 de minute de emisiuni în limba română, nu înseamnă altceva decât limitarea drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina, dar şi a celei ucrainene din România, Republica Moldova de a avea emisiuni în limba lor maternă şi de a ascultă emisiuni în limba română despre patria lor istorică, dar cel mai dureros fapt este că acest pas mai înseamnă lichidarea acestei redacţii.”
Că moldovenistul Vasile Stati minte de îngheaţă apele – asta face parte din munca lui de manipulator. Dar când Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse bate în cuie istoria românilor deja avem de-a face cu o problemă diferită.
Academia Naţională de Informații “Mihai Viteazul” organizează miercuri, 19 februarie 2014, un nou tur al campusului universitar, destinat tuturor persoanelor interesate să cunoască locul în care se pregătesc viitorii ofițeri de informații ai României. Începând cu ora 10.00, vă invităm să vizitaţi sălile de pregătire, laboratoarele, zonele de studiu, sala de sport, spațiile de recreere […]
Era de ziua Parintelui, cand am ajuns, din noi, acasa, la Petru Voda, la picioarele Sfintiei Sale. 10 Februarie 2013. 94 de ani. Ultima aniversare pe pamant. Am mai scris despre acest moment, cand Parintele imi parea tare trist (Vedeti materialul mai jos, insotit de mai multe filmari). Intre micile noastre daruri binecuvantate de Sfintia Sa i-am adus si Calendarul despre frumosii romani ortodocsi din Sapanta si icoanele artistei populare Ioana Lutai, doamna preoteasa a Bisericii din Cimitirul Vesel, cu hramul Nasterii Maicii Domnului. Acesta i-a adus bucurie Parintelui. Marturisesc, o bucurie mult mai mare decat cea la care ma asteptam. L-a luat si l-a rasfoit pe indelete, pagina cu pagina, admirand fotografiile si icoanele si comentand la fiecare dintre ele. Despre frumusetea portului si a purtarii maramuresenilor la biserica, acolo unde sunt ei, in lupta directa cu vrajmasii credintei neamului romanesc, despre copii, mame, biserica si neam… Cu voce tare, Parintele a citit epitaful lui Stan Ioan Patras, creatorul Cimitirului Vesel, inscriptionat chiar de el pe propria sa cruce si preluat pe coperta Calendarului:
” Cate zile am trait.
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut.
Orisicine mi-a cerut. ”
Am ramas, tacuti, foarte emotionati. Parintele era descris, exact, in aceste cuvinte simple. Erau ore tarzii, din noapte. Pelerinii plecasere, rand pe rand, cu mic cu mare, maicutele se pregateau de utrenie. Noi doi la picioarele Parintelui. Parintele, care, in cele 20 de ore de cand se trezise si slujise si primise inalti oaspeti, prelati sau pustnici coborati din munti, preoti si credinciosi din intreaga tara, nu apucase inca sa manance, de ziua lui. In linistea serii si pacea dumnezeiasca ce ne inconjura ca intr-o lume de basm, de pe tot cuprinsul coltului de rai manastiresc, glasul Parintelui citind epitaful ne-a tulburat profund. Incercam sa redam tuturor, pe cat putem, din acea emotie, prezentand cateva fotografii de la acel moment tainic, fotografii aflate si in Albumul Parintele Justin Marturisitorul, de Cristina Nichitus Roncea.
Relatare din 10 Februarie 2013: Ultima aniversare a Parintelui Justin pe acest pamant
Trist. Trist, trist, trist era Parintele Justin Parvu la aniversarea a 94 de ani de sfanta tinerete si batranete, de lupta si jertfa, pe 10 februarie, anul acesta, la Manastirea sa, Petru Voda, din Muntii Neamtului. 94 de ani, dintre care 16 petrecuti in temnitele bolsevice, la munci brute, silnice, in lagarul de la Periprava, la stuf, unde a stat patru ani impreuna cu Parintele Ilie Lacatusu facatorul de minuni, apoi in intuneric, la minele de plumb de la Baia Sprie, apoi la Gherla, Jilava, Vacaresti si inchisoarea exterminatoare de la Aiud. Dupa ce a mers ca preot militar pana la Odessa, sustinandu-i, binecuvantandu-i sau dandu-le ultima impartasanie ostastilor romani de pe incercatul Front de Rasarit, la inceputul prigoanei directe si organizate impotriva crestinismului, declansata de ocupantul sovietic in 1948, este arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. La expirarea termenului, pentru ca nu a vrut sa abjure de la idealurile sale nationale si sa-l renege pe Bunul Dumnezeu, a mai primit inca patru ani de temnita grea.
“A fost greu la inceput, pana cand ne-am aflat noi rostul pentru care suntem in puscarie”, spune Parintele evocand inchisorile-manastiri si celulele-chilii, intr-un documentar laudabil despre Sfintii Inchisorilor, realizat de echipa emisiunii In Premiera. Acest subiect grav, al Sfintilor Inchisorilor, era si cauza tristetii Parintelui, dupa cum am inteles eu. La sfarsitul unei zile aniversare, in care fusese felicitat de mii de pelerini, dar si de Mitropolitul Teodosie, cu care a si slujit cu o seara inainte, si, apoi, de inaltii emisari ai Mitropolitului Teofan, Parintele s-a intors la problema care il framanta: canonizarea sfintilor marturisitori, mucenici ai lui Hristos si martiri ai temnitelor comuniste, carora si-a si inchinat toate ctitoriile sale monastice, de la Petru Voda la Aiud si, de anul trecut, la Canal.
“As putea zice acum linistit, odata cu batrânul Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau Stapâne, dupa cuvântul Tau în pace”, dar mai am o neliniste: sa îi vad pe acesti martiri canonizati. Sfintele lor moaste izvorasc pretutindeni mireasma si vindecari, osemintele lor au ajuns la închinare pâna si în Tara Sfânta, la Sfântul Munte Athos si în multe locuri ale pamântului, de unde ma suna parinti si maici ca sfintii izvorasc mir si mireasma nemaiîntâlnita. Vreau sa vad ziua când nu ne vom mai teme ca avem în bisericile noastre la închinare moastele acestor sfinti mucenici, ca au ajuns sa fie slaviti peste hotare mai degraba decât în tara lor”, marturiseste Parintele, intr-un interviu publicat in revista maicilor-ziariste, Atitudini, dupa sfintirea lucrarilor la Manastirea de la Poarta Alba
Dupa plecarea credinciosilor pe la chilii, ramasi singuri cu Parintele, de a carui prezenta sfintitoare ne bucuram ca niste copii inca de la primele ore ale diminetii, am pornit discutia de la cazul Valeriu Gafencu evocand anii de razboi si apoi cei de temnita ai Parintelui, cu toata istoria tulburatoare a Romaniei din ultimii 70 de ani. Timpul a trecut prea repede. O ora, apoi alta ora. Se facuse aproape miezul noptii si, la capatul aniversarii zilei sale de nastere, Parintele inca nu mancase nimic. Desi Parintele ar fi vrut sa continuie, am fost nevoiti sa ne intrerupem repede, cu doar 10 minute inainte de ora 12, pentru ca urma o zi de post si masa era deja pregatita. Iar apoi venea slujba de noapte. A doua zi, dupa o noapte in care am fost zgaltait la propriu de vreo doi aghiuti – ispitele nu dispar la manastire, dimpotriva! – , ne-am intors la chilia binecuvantata. Parintele ne-a spus multe. Incarcatura duhovniceasca, coborarea impreuna cu Parintele in negurile minelor de plumb si subteranele in care poate ajunge omul, chinuit animalic, dar si iesirea lui la lumina cea adevarata, ca si marturiile directe asupra unor momente teribile din istoria tarii, te covarsesc, adeseori. Dar te si inalta. Ascultati-l pe Parinte, in aceasta prima parte a filmarii, si veti intelege.
Numai evocarea modului in care strangeau de pe jos bucatele de ziar de pe la pachetelele de mancare ale minerilor, pe care le lipeau apoi ca sa afle, si ei, ce se mai intampla afara, si-ti da fiori in suflet. “Eram in mina acolo, la subteran – spune Parintele. Eram foarte ahtiati dupa o noutate. Va dati seama: daca 12 ani n-am vazut creion, nu am avut o coala de hartie, de ziar. Si unde vedeam, peste tot, strangeam bucatele de ziar ca sa le lipim”. Hartia, creionul, informatia, gandul scris; Cuvantul – iata dusmanul de moarte al comunistilor, atunci ca si acum.
Pe langa acestea, Parintele face si afirmatii care, fara indoiala, vor deranja la fel cum s-a intamplat in urma cu doi ani, cand maicutele i-au facut drept cadou, de ziua sa si in chilia sa, in spatiul sau privat, practic pe un pat de spital, un cantecel din tineretea sa, pe versurile marelui poet martir Radu Gyr. Ce scandal s-a declansat atunci… Si cine a fost atunci acuzatorul public principal: un evasionist de milioane de euro al Guvernarii Nastase, care ca sa se protejeze de DIICOT si-a “tras” un ONG de “monitorizare a antisemitismului”. Ridicol si sinistru, in acelasi timp.
Ce spune Parintele azi, din propria sa experienta de voluntar pe Frontul de Est: ca “in Romania nu a existat holocaust”. “Ca a declarat un presedinte, care n-are habar de evenimentele care s-au petrecut si spune ca a existat holocaust… Nu-i adevarat. N-a existat. Nici un document nu arata. Asta este inventia lor, pentru umilirea romanilor. De aceea adevarul a devenit minciuna si mincina adevar. Pentru ca noi am fost totdeauna prea buni cu strainii acestia. Si ei au abuzat de bunatatea noastra si ne-au redus la tacere…”
Intr-adevar, daca studiem componenta Comisiei comunistului Iliescu care a elaborat un Raport pe aceasta tema, vom vedea cu nu se regaseste nici un academician printre autorii studiului realizat la comanda politica. Din acest punct de vedere, Raportul pare a fi la fel de stiintific ca si cel al lui Tismaneanu, redactat sub post-comunistul Basescu, dupa acelasi model. Apoi, cand reprezentanti de seama ai comunitatii evreiesti si insusi presedintele Israelului afirma chiar la Cotroceni ca Romania a salvat 400.000 de evrei, e cam greu, totusi, sa declami existenta unui holocaust in Romania. Mai mult, daca ar fi “sa se numere scheletele”, dupa cum s-a exprimat un fost detinut politic din Miscarea Nationala de Rezistenta, balanta nefasta a crimei s-ar inclina inspre martiriul poporului roman, deposedat de sute si sute de mii de suflete, pe cuprinsul tarii sau in Gulagurile sovietice, intreaga elita, decapitata, a Romaniei, formata din intelectuali, oameni politici si ofiteri ai Armatei Romane pana la tarani, preoti, calugari si… legionari!
Caci aceasta pare sa fie problema cea mai arzatoare a zilei, evidentiata si prin atacul la Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu: faptul ca majoritatea martirilor inchisorilor bolsevice, ca si a luptatorilor din rezistenta armata anticomunista, au fost legionari. Maica Ecaterina Fermo, ea insasi de etnie evreiasca, isi permite sa-i reproseze lui Alexandru Florian, evreu si urmas al unui comisar ideologic comunist, azi director al institutului guvernamental “Elie Wiesel“, ca, prin atacarea memoriei lui Valeriu Gafencu, face un deserviciu urias chiar evreilor, cinstiti, din aceasta lume. Practic, Alexandru Florian tine sa faca demonstratia periculoasa ca aceasta este modalitatea de multumire a evreilor pentru ca un tanar nationalist roman a salvat viata unui alt evreu, respectiv a lui Richard Wurmbrand. Intr-un mod pervers, Alexandru Florian da de inteles, prin actiunile sale, ca ar fi fost de preferat ca Valeriu Gafencu sa nu-l salveze pe Richard Wurmbrand, si sa-l lase sa moara asasinat de odiosii temniceri bolsevici, ceea ce in termeni legali se numeste apologia crimei.
“Aceste invinuiri si injurii la adresa lui Valeriu Gafencu – denumit de monahul evreu Nicolae Steinhardt “Sfantul Inchisorilor” -, nu-i fac lui Alexandru Florian cinste nici macar numelui lui de evreu”, afirma Maica Ecaterina Fermo in interviul video de aici. Ceea ce isi doreste Maica Ecaterina este ceea ce am sustinut si eu, in urma cu doi ani, cand a fost atacat salbatic Parintele Justin prin instrumente similare lui Alexandru Florin: O dezbatere publica asupra Miscarii Legionare. Motiv pentru care republic intregul text mai jos.
Care este, asadar, adevarul asupra Miscarii Legionare? Cel debitat de sovietici si comunisti timp de 50 de ani si continuat de “post-comunisti” alti peste 20 de ani? Cum ar putea fi o istorie prezentata de un regim “ilegal, ilegitim si criminal”, o istorie falsificata in urma teoriilor rolleriste din anii ’50, valabila si azi? Nu vi se pare ciudat? Este Alexandru Florian (ce nume frumos!) continuatorul misiunii tovarasului tatalui sau, Mihai Roller? Daca da, asa cum spune si Monahul Filotheu, secretarul Parintelui Justin, intr-o alta filmare, de aici, atunci vorbim de fapt de un atac al ateilor si anticrestinilor impotriva Bisericii si a oamenilor ei, mascat sub acoperirea unui institut guvernamental, impanat cu elemente evreiesti. Explorand aceasta teza, ne putem intreba, cu temei, daca nu este vorba, oare, de un razboi religios sau poate de un razboi etnic? Si atunci, mai afirma Monahul Filotheu, de ce plateste un Guvern al unui stat format eminamente din crestini un institut in care se desfasoara operatiuni discriminatorii la adresa contribuabililor romani crestini si a sfintilor lor?
In mod cert, dupa cum spune Monahul Filotheu despre cazul Valeriu Gafencu, “Sfintii nu pot fi prigoniti de la Guvern! Sunt sfintii nostri si dati-ne voie si cinstim asa cum se intampla in toata lumea, unde numerosi sfinti sunt cetateni de onoare ai oraselor in care au trait sau se afla sfintele lor moaste. Nu putem acuza de extremism un om al lui Dumnezeu. Este ca si cum L-am acuza de extremism pe Dumnezeu!”
1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. 3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. 4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti…
Parintele Justin de ziua lui: Nu mai merg niciodata in Basarabia, pentru ca nu vreau sa mai vad teroarea Moscovei asupra romanilor si a Ortodoxiei noastre:
March 11th, 2014 
VR 
Posted in 
Tags: 
