In dimineata zilei de sambata, dupa un al zecelea apel disperat de la un “numar necunoscut”, m-am gandit sa fac ochi si sa vad cine e insistentul anonim. O fi Basescu – ma gandeam in semi-visare – ; vrea sa-si ceara scuze pentru ca, lipsit de orice urma de demnitate, nu si-a dat demisia dupa votul zdrobitor al romanilor impotriva sa si a ales, in schimb, sa devina presedintele tuturor ungurenilor… Cand colo, ce sa vezi: nu era Basescu, era Bibisiu! Adica BBC-ul. O voce ce-mi indica o jurnalista profesionista pana in varful buzelor imi aduce vestea ca a murit Larry Hagman. “I’m sorry for him!”, bagui eu. “Pot sa va ajut cu ceva?”, mai zic. “Pai de-asta va tot sunam. Ca ne place cum scrieti, nu v-am uitat de cand ne dadeati corespondente si vrem sa va spuneti parerea, live, despre implicatiile geopolitice ale Dallas-ului pe vremea lui Ceausescu”. Bun asa, Okay!
Pe vremea cand eram mare si tare la Ziua, inainte ca MRU sa-si activeze contra mea lopetile agentilor SIE si Soros din presa si politica, dadeam cam o data pe saptamana cate o corespondenta la BBC Scotland si, apoi, si la BBC World Service. Cand veneau la Bucuresti pentru o emisiune mai speciala, amicii de la BBC ma sunau cu mult inainte ca sa stabilim ce si cum. Cu emisiuni despre spionii din Athenee Palace pana la cei din Palatul Parlamentului si “Casa” “Presei Libere”, ne distram de minune, fara sa uit sa prezint si realitatile necunoscute in Occident despre romanii din Basarabia si Bucovina. Galanti, britanicii ma recompensau cu vreo 100 de Quid – lire sterline sanatoase – de transmisie telefonica si ceva mai mult cand mai faceam si doi-trei pasi impreuna pe strazile Bucurestiului. Cum nu-mi placea idea sa ma imbogatesc singur si de multe ori aveam oaresce treaba importanta in redactie chiar cand ma suna Londra sau Glasgow-ul, l-am recomandat la interogatoriu voluntar si pe George Damian. Nu stiu daca el mai continua si azi sa transmita la BBC dar la mine s-a inchis robinetul cand – dupa cum mi-au marturisit colegii britanici – un concetatean de alta nationalitate din Romania m-a parat la un consangean de-al lui dintr-o pozitie cheie ca “am vederi nationaliste”.
Se pare, totusi, ca chiar vederile acestea au contat la interviul in direct despre Larry Hagman. Si ma bucur ca in interventia de sambata am contrazis afirmatiile lui aeriene de acum un an – care s-au dovedit a fi un fonfleu nesincer -, cum ca Dallas-ul l-a dat jos pe Ceausescu. Sa fim seriosi! Daca Securitatea constata ca Dallas-ul ar putea avea, in mai mare masura, astfel de efecte, il mai lasa Ceausescu sa ruleze trei sute “n”-spe episoade?! Si pentru ca ii era lui Ceausescu frica de J.R. l-a mituit Securitatea la Bucuresti cu “bani gheata”, dupa cum raspandeste acum, cu nesat, presa britanica? Si tot de asta, de frica sa nu li se urce romanilor capitalismul la cap, difuza Securitatea, respectiv TVR-ul, in cele doua-trei ore de transmisie amarata, si alte seriale americane, ca celebrele (pentru noi) Kojak, cu Telly Savalas, Colombo, cu Peter Falk, Rich man – poor man/Om bogat – om sarac, cu “Falconetti”, Un serif la New York, cu… un serif la New York!? 🙂
Mai curand, dupa parerea mea, era vorba de geopolitica lui Ceausescu de dupa ’68, continuatoare practic a politicii lui Dej, de desovietizare si derusisficare a Romaniei. Opozitia lui Ceausescu fata de URSS se ducea, iata, si la nivel televizionistic, sfidand in mod vadit cinematografia Mosfilm si demonstrand, si din acest punct de vedere, o pozitia unica in blocul Pactului de la Varsovia. Nu mai este cazul sa spun ca Larry Watts demonstreaza in cartea sa, fundamentala pentru oricine doreste sa-si cunoasca adevarata istorie netasamanianizata (adica nediabolizata de tismaneni 🙂 ), “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, o sumedenie de astfel de situatii, documentate, care merg pana la cele de sensibilitate inalta, cu export secret de armament sovietic catre SUA, perfectat prin intermediul CIA chiar de catre fratii lui Ceausescu (dintre care unul a fost sinucis in beciul ambasadei de la Viena).
Anii in care rula Dallas-ul intr-o veselie, cel putin in prima decada, sunt anii in care Ceausescu ii primea la Bucuresti pe Nixon si Ford si apoi statea pe barba lui Carter pe la Casa Alba si in SUA intr-o vizita de stat de o saptamana ( o s a p t a m a n a – aviz amatorilor). Sigur ca difuzarea unor astfel de seriale era cu dublu tais (asa cum a “performat”, sa zic asa, si Securitatea) pentru ca transporta romanii intr-o lume de vis (“American dream”) pe care nu o puteau atinge si care contrasta dramatic cu realitatea rece si gri din casa si din strada. Dar, cine stie?, poate Ceausescu – sponsorul comunist al lui Hagman – il idolatriza si el pe actorul american si se vedea in sinea lui ca un fel de J.R., cu personalitatea sa dura, rezolvand problemele Romaniei in stil texan… Ironic, dupa “revolutie”, petrolistul capitalist american a facut, in Romania, reclama pentru… Lukoil! Banner-ul “infratirii-ntre popoare”, dispus pe o cladire de locuinte ridicata de Ceausescu si ramasa vreo duzina de ani in acelasi stadiu, dezolant, la doi pasi de Palatul Parlamentului, vizibil in fundal, spune cam totul despre unde a adus Romania “Alianta Votca-Cola” (iar acum, dupa ani de bors rusesc ne-am pricopsit si cu lesia “europeana”, recomandata, conform codex alimentarius, pentru spalat intestinele, creierele si, mai ales, sufletele, in special cele de pe diferitele dealuri ale Capitalei).
Cam o parte consistenta din chestia asta le-am zis britanicilor. Astept sa fiu, din nou, parat, acolo sus, de cacanarii lui Basescu, recte Tismaneanu, Patapievici et eiudem farinae (sic) 🙂
Primele 25 de volume din “Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, un proiect coordonat de profesorul Constantin Barbu şi realizat cu aprobarea lui Vladimir Putin, au fost donate joi Bibliotecii Academiei Române, de Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti, în prezenţa ambasadorului rus.
Duelul ucigaş intre rachetele palestinienilor si salvele de artilerie/bombardamentele armatei israeliene numără, de aceasta data, cinci morţi în Israel şi peste 150 în Fâşia Gaza. Pe acest tribut de vieţi, analiştii se grăbesc să extragă “învăţămintele” tragediei.
La IATC am fost coleg cu Tocilescu, Purcărete şi Cornişteanu. Purcărete nu avea umor sau avea un umor ascuns, era grav, poate fiindcă era şi activist politic. Ciudat, dar toţi activiştii din clasă aveau s-o întindă în ţări mai calde! (…) Da, români, să crăpaţi ori să scăpaţi! Ori-ori. Iată o dilemă din care nu putem ieşi decât prin râs.
În decursul istoriei noastre complicate am trecut prin fel de fel de faze şi relaţii cu vecinii noştri, despre care am avut ocazia să vorbesc pe acest site. Dar, totuşi, parcă cu niciunul dintre vecinii noştri nu am avut atât de multe de împărţit şi pătimit ca şi cu ruşii.
Fiul eroului-martir: Aștept cu mare nerăbdare să citesc motivarea deciziei Curții de Apel București prin care ucigașul Paizs Octavian a fost achitat deoarece nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.
In parteneriat cu Editura Rao, portalul Basarabia-Bucovina.Info a derulat pe parcursul a 10 zile concursul cu intrebarea “Cand a avut loc Razboiul din Transnistria?” avand ca premiu cartea generalului Ion Costas TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat”. Avalansa de raspunsuri corecte ne-a depasit asteptarile demonstrand cu prisosinta cati romani de pe ambele maluri ale Prutului sunt interesati de istoria reala a ultimelor doua decenii, o istorie ramasa destul de intunecata, la fel ca soarta confratilor nostri din teritoriile romanesti ocupate de fosta URSS. Suntem bucurosi sa anuntam astazi rezultatul: Aurelian Cristache, un tanar roman aflat la studii in Olanda. Felicitari!
Multumim tuturor participantilor, care au dovedit cunostinte temeinice de istorie si interes pentru cauza nationala, si ii invitam sa devina colaboratori ai portalului Basarabia-Bucovina.Info cu materiale si fotografii pe specificul site-ului. Pentru toti cei care isi doresc in continuare cartea generalului Ion Costas, cu autograf, aceasta va fi lansata in prezenta autorului joi, 22 noiembrie, la ora 16.00, la standul Editurii Rao de la Targul de Carte Gaudeamus, manifestare culturala la care Republica Moldova este invitata de onoare. Ca o minima compensatie pentru toti participanii la Concurs prezentam astazi finalul capitolului despre arestarea liderului separatist de la Tiraspol, respectiv despre cum a fost eliberat Igor Smirnov, cat si, foarte important, ANEXELE lucrarii fostului ministru al Apararii si Internelor din Republica Moldova, in format PDF, care contin 122 de pagini de documente, majoritatea in limba rusa, in baza carora generalul Ion Costas a putut prezenta intregii lumi adevarului despre Razboiul din Transnistria. Iata-le aici: ANEXE RAZBOIUL DIN TRANSNISTRIA – BASARABIA-BUCOVINA.INFO
Cum a fost eliberat Igor Smirnov. Tradarea lui Snegur
“Incontestabil, aceasta [capturarea lui Igor Smirnov in plina strada, de sub nasul KGB-ului, sectia Kiev] a fost una dintre cele mai reuşite operaţiuni ale Ministerului Afacerilor Interne din republica noastră, din întreaga existenţă a acestei instituţii. Remarc încă o dată că reţinerea a fost efectuată fără implicarea forţelor securităţii statului. După arestarea separatistului nr. 1, agitaţia din presă în jurul arestării transnistrenilor s-a amplificat şi mai mult. Rămas în libertate, Zagreadski a atacat cabinetul lui Kravciuk şi MAI al Ucrainei. Mărăcuţă l-a sunat noaptea pe Snegur. La revendicările acestuia, preşedintele a răspuns demn, afirmând: „Dumneavoastră aţi dormit liniştit prea mult timp!“ Această frază ar fi putut să devină istorică, dacă Smirnov nu ar fi fost eliberat.
Lucian Boia, hautor Humanitas, la “Europa libera“: “Eu cred că ei sînt totuși pe cale să-și contureze o națiune moldovenească proprie, apropiată în foarte multe privințe de România, dar care nu e obligatoriu să fuzioneze cu națiunea română și cu statul român. Așa cred… In plus, e un cocktail mai special la ei, cu toată minoritatea rusă, ucraineană; sigur, minoritate, dar o minoritate consistentă, care dă o anumită coloratură națională, culturală. Părerea mea este că e foarte bine ca raporturile să se strîngă, dar nu văd de ce am fi preocupați neapărat de o fuziune între cele două țări.”
Am pus citatul acesta ca sa intelega si naivii (daca pot, desigur) care sunt adevaratele crezuri ale membrilor Conjuratiei Imbecililor (cateva exemplare mai sus)
Basarabia-Bucovina.Info publica in exclusivitate al doilea extras-bomba din cartea generalului Ion Costas TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” publicata de Editura RAO.
“Operaţiunea a fost planificată cu exactitate, în stil militar, şi elaborată în detaliu, cu posibile variante de acţiune ale grupului operativ în cazul modificării situaţiei. Informaţiile şi elaborarea acestui plan de reţinere a criminalului Smirnov şi a echipei au fost strict secretizate, în primul rând, faţă de cadrele Ministerului Securităţii naţionale al Moldovei (şef – A. Plugaru). La elaborarea planului operaţiunii, au mai participat împreună cu mine alţi doi ofiţeri superiori ai MAI, în care aveam încredere. Am ordonat ca operaţiunea să fie pusă în practică de Chiril Panteleev, şef de direcţie la MAI, un ofiţer patriot, devotat neamului, curajos şi intelegent. Panteleev a plecat la Kiev la 27 august 1991, în fruntea unei echipe de intervenţie, alcătuite din carabinierii Radu Stratan, Victor Breahnă şi Gheorghe Ciobanu. În jurul orei 17.00, a sosit în capitala Ucrainei, a cazat grupul la hotelul Dinamo şi s-a dus la MAI în audienţă la ministrul Vasilişin, căruia i-am adresat o scrisoare cu următorul conţinut:
Castiga o carte-eveniment dedicata celor cazuti in luptele pentru integritatea Republicii Moldova si apararea fruntariilor Europei: TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” – de general Ion Costas, lansata pe 8 noiembrie la Biblioteca Centrala Universitara “Carol I” si disponibila spre cumparare la Editura Rao.
Pentru a castiga cartea oferita de Editura RAO si portalul Basarabia-Bucovina.Info, trebuie sa indepliniti trei criterii:
1. Sa raspundeti la intrebarea: Cand a avut loc Razboiul din Transnistria?
Castigatorul va fi desemnat prin tragerea la sorti din data de 20 noiembrie a.c. si apoi anuntat pe paginile de Facebook ale Rao Books si Basarabia-Bucovina.Info si prin e-mail.
Daca sunteti din Bucuresti puteti ridica volumul chiar de la autor, cu autograf, in cadrul lansarii de la Targul de Carte Gaudeamus din data de 21 noiembrie, ora 16.00, organizata la standul Editurii RAO.
Perioada de desfasurare a concursului: 10 noiembrie – 20 noiembrie 2012, orele 20.00. Castigatorul va fi afisat pe site in data de 21 noiembrie, la orele 00.00.
Ziaristi Online prezinta un video-interviu exclusiv cu profesorul Corneliu Turianu:
“Imi dau demisia din CNSAS!”
Profesorul universitar dr Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, se afla intr-o situatie ingrata, fara precedenta in intreg spatiul ex-comunist: sa fie in proces cu caputul unei alte institutii care, chipurile, se ocupa de crimele comunismului: institutul lui V. I. Tismaneanu si Marius Oprea, cu multele lui initiale “post-comuniste”, IICCMER. Ciudatenia e ca sefutul acestui Institut a ajuns sa fie un oarecare Andrei Muraru, istoric de pripas de pe la Iasi si membru de vaza al “Militiilor Spirituale”, o organizatie de extrema stanga cu manifestari anarhist-violente impotriva statului de drept. E ca si cum Angela Merkel ar numi un neo-nazist sa investigheze crimele nazismului. Oare Victor Ponta stie?
Muraru si “Militiile” lui si ale lui Mircea Toma l-au pus la zid pe Corneliu Turianu denigrandu-l public, prin intermediul unei retele conspirate de presa care adopta metode de grup infractional organizat, sub acuzatia ca a fost secretar PCR al Tribunalului Bucuresti si, ca atare, ar fi un “prim-lustrabil” de la CNSAS. Cat s-au lafait in fotoliile CNSAS lustrabilii Andrei Plesu si Mircea Dinescu, ambii membri PCR de la 19 ani si ulterior secretari si propagandisti UTC, “Militiile” au stat pe “oo”. Acum, in incercarea de a-si infiltra propriul frate geaman, la randul lui un “militian spiritual”, pe scaunul lui Corneliu Turianu, Muraru, mana in mana cu pensionarul Mircea Toma si nepensionata Rodica Culcer, l-au atacat pe Turianu in sarje trase fara drept de apel din Observatorul cultural, Catavencu si, cuibul suprem de mitraliera, Televiziunea Romana. Nici una dintre oficinele media nu i-au oferit firescul drept la replica. Ca urmare, profesorul a dat in judecata atat publicatia iresponsabila cat si pe semnatarul curajos care astazi fuge cu lasitate de raspunderea pe care trebuie sa si-o asume la Tribunal.
Nu este singurul care fuge ca iepurele pe pustii: GDS-ista Rodica Culcer, ex-deontoloaga TVR, institutie publica condusa pana nu demult de fostul sef al GDS Iasi (orasul de bastina al “curajosilor” civici si politici), “Andi” Lazescu, de frica sa nu si-o ia in solidar, a dispus stergerea stirii mincinoase, in loc sa o completeze cu protestul intemeiat al lui Corneliu Turianu. Dar, dupa cum stie pana si “profesorul” Tismaneanu, pe internet nimic nu se pierde. In “prime-time”, la 3.04.2012, TVR transmitea si reproducea apoi in scris, negru pe alb: “Corneliu Turianu, de la PCR la CNSAS – Deconspirarea arhivelor fostei Securităţi este coordonată, mai nou, de un fost secretar de partid. Tot secretar este şi acum, dar al Colegiului CNSAS. Corneliu Turianu, căci despre el este vorba, va conduce activitatea curentă a instituţiei. Miliţia Spirituală consideră că funcţia actuală este incompatibilă cu trecutul său politic în Partidul Comunist, creierul sistemului represiv înainte de 1989.” Sursa: tvr.ro. Pe TVR Info si acum troneaza stirea mincinoasa extinsa in care, ce amuzant, i se mai reproseaza distinsului profesor crestin-democrat Corneliu Turianu ca “este judecătorul care, în 1996, a refuzat înscrierea lui Ion Iliescu în cursa prezidențială, susţin istoricii din cadrul organizaţiei care au scos la lumină dosarul acestuia.” Pam-pam. Un citat incriminator din Pravda n-au gasit?
Portalul Ziaristi Online a urmarit acest act unic in istoria “post-comunismului”, ca un membru marcant al unei institutii de baza a statului de drept, cum este CNSAS, sa se afle in proces cu reprezentantul “condamnatorului” de serviciu al crimelor comunismului, IICCMER. Prin intermediul portalului nostru, profesorul Corneliu Turianu, dupa ce analizeaza elocvent intregul proces cu toate consecintele sale pentru partile implicate, afirma, in premiera, ca e gata sa-si dea demisia de la CNSAS. Cu o singura conditie: ca Andrei Muraru, membrul organizatiei anarhiste de extrema stanga “Militia Spirituala”, ajuns sefut la IICCMER, sa dovedeasca ca profesorul Corneliu Turianu este lustrabil, ca fost secretar PCR, dupa cum a afirmat la TVR fluturandu-i “Mapa profesionala”, obtinuta prin mijloace ramase necunoscute din Arhiva Ministerului Justitiei. Daca acesta este adevarul si actul se afla in Dosarul de judecator al profesorului, ne alaturam si noi demersului de curatire a CNSAS, mai ales – si asta chiar ar trebui sa fie “culmea culmilor” pentru slujitorii lui Tismaneanu si Oprea -, cand stim ca profesorul Turianu a fost initiatorul Legii Lustratiei, inca din 1999! Dar, daca nu exista acest act, atunci cine ar trebui sa-si dea demisia si sa plateasca pentru minciunile raspandite din varful turnului TVR?
Colac peste pupaza, dintr-un document-bomba oferit de profesorul Turianu aflam ca publicatia care a gazduit imprecatiile lui Muraru se dezice de acesta ba chiar ii solicita sa-i plateasca drept daune 10.000 de euro, la fel dupa cum cere si secretarul Colegiului CNSAS. Dar despre toate acestea, intr-un episod urmator, cand vom oferi si dovada, spre deosebire de fugitivul sefut al IICCMER, care, se vede treaba, a preluat si naravurile si bubele lui Tismaneanu dupa ce s-au frecat bezmetic de spatarul aceluiasi fotoliu guvernamental…
Experimentatul diplomat Serghei Victorovici Lavrov este ministru de Externe al Federatiei Ruse de opt ani si se afla in prezent la al treilea mandat. Aceasta continuitate imperiala denota modul in care trateaza Diplomatia Rusia. In aceeasi perioada, daca numaram si doua interimate, asigurate de Tariceanu si Predoiu, Romania a avut 11 ministri de Externe. Cristian Diaconescu a fost de doua ori sef in Aleea Alexandru, dar, in total, daca-i adunam lunile mandatelor de abia daca ajunge la un an de ministeriat. Geoana si Comanescu au reprezentat vechea garda, de diplomati de cariera, Marga de musca-n lapte si Corlatean de ariergardist pe urmele fostilor sai magistri. De departe cei mai catastrofali ministri de Externe pe care i-a avut Romania, in aceasta perioada dar si in intreaga istorie a diplomatiei romane, sunt produsele cooperativei de agitprop “Noua Europa” scoase din jobenul rapciugos al lui Soros de cuplul contra naturii Basescu – Plesu. Respectiv “trio formidable”: Mihai Razvan Ungureanu, in prezent “os de aradean”, Adrian Cioroianu, “yesman” desavarsit, si Teodor “Dorel” Baconsky, teologul din Jacuzzi, tustrei demisi din functie pentru activitatea lor lamentabila. Prosti la MAE, buni in Parlament, forul suprem al Romaniei? Haida, de! Daca Romania se afla in haznaua in care se scufunda astazi nu este numai din cauza serviciilor speciale si a noastra, ca nu am facut ce a trebuit cand a trebuit, cat, mai ales, din cauza imbecililor care au condus-o, mai ales a celor din “fruntea” diplomatiei inexistente a Romaniei. Cand aud, azi, tot felul de habarnagii din presa si politica discutand savant pe nas despre Tezaur, fara macar a sti ce contine, sau despre Transnistria, fara macar a fi siguri ca stiu unde e pe harta, ma ia din nou amocul de emigrare. Fara indoiala, numai animalele politice care se numesc Iliescu si Basescu pot genera asemenea sentimente nefiresti care au dus la pustiirea Romaniei de valorile sale umane si la destararea in masa a romanilor, cu efecte distrugatoare asupra prezentului si viitorului natiunii. Dar sa ne intoarcem la Rusia “noastra”. Rusia face ce stie, dintotdeauna. Nimic nu mai este nou si nu ar trebui sa ne surprinda din partea ei. Totul este deja scris, de la Petru cel Mare citire. Asa si cu Tezaurul si Transnistria. In primul si singurul interviu pe care – din cate stiu – l-a acordat unui ziarist roman, seful diplomatiei ruse da cheia tratarii problemelor dintre Romania si Rusia inca din urma cu 7 (sapte) ani. Urechi nu s-au gasit, pana acum, sa-l auda, nici creiere sa-l inteleaga, daramite vreun barbat de stat care sa-i raspunda cu demnitate si responsabilitate, calitate si simt incompatibile cu gargara cu care ne-am obisnuit in ultimii ani. Opt ani de scandal si sapte ani de “diplomatie” irosita, pentru a ne gasi exact in acelasi punct, mort, in relatia cu Rusia. Cu mici exceptii, extrem de notabile: oameni ca filosoful Constantin Barbu, cel care a reusit, iata, de unul singur, sa extraga din bunkerele Rusiei un al doilea Tezaur romanesc si universal – Operele lui Dimitrie Cantemir. Republic aici, pentru ochii celor care vor sa vada, si sa inteleaga, interviul pe care mi l-a acordat Serghei Lavrov in urma cu exact sapte ani.
Ziua, Joi, 10 noiembrie 2005
Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a acordat un interviu in exclusivitate sefului Departamentului Externe al ziarului ZIUA, Victor Roncea
Rusia ne da praful de pe Tezaur
Rusia isi permanentizeaza prezenta militara din Transnistria, este stirea principala rezultata in urma vizitei ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, la Bucuresti. Ministrul rus a afirmat ca in zona separatista transnitreana sunt in misiune 500 de militari rusi membri ai “fortei de pace” si inca 1000 care asigura paza depozitelor de munitii ale fostei Armate a XIV-a ruse, cifre contradictorii cu alte rapoarte neoficiale. Rusia este deranjata de planurile Statelor Unite de a instala mai multe facilitati militare in Romania, la Gurile Dunarii si Marea Neagra, este o alta remarca importanta pe care seful diplomatiei ruse a lasat-o sa razbata in cadru public, printre foarte putinele declaratii oficiale. Secretarul de Stat al SUA, Condoleezza Rice, este asteptata luna viitoare la Bucuresti pentru a semna cu presedintele Traian Basescu acordul bilateral privind bazele mobile americane. In exclusivitate pentru ZIUA, Serghei Lavrov a raspuns, in tonul diplomatiei ruse, mai multor intrebari legate de problematicele relatii romano-ruse.
Trecutul este o realitate care apartine istoriei
Rusia este una din marile puteri ale lumii. In istoria noastra comuna, Rusia, in cautarea spatiului sau geopolitic vital, a traversat spatiul Romaniei de mai multe ori, lasand in urma rani care nu s-au vindecat nici pana acum. Cum ar fi Basarabia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Insula Serpilor si chiar unele parti importante din Delta Dunarii. Regimul comunist impus, de asemenea, cu forta Armatei rusesti si romanii deportati in Gulaguri au adancit aceste rani si mai mult. Inaintarea Rusiei in Europa prin Romania l-a facut pe unul din marii nostri politicieni, Take Ionescu, sa ii numeasca pe rusi “dusmanii naturali” ai poporului roman. Ce considerati ca ar putea fi facut pentru inlaturarea aceste sentimente, deosebit de actuale pentru romani, in pofida declaratiilor de la nivel oficial?
Intrebarea dumneavoastra vorbeste despre cat de complicata a fost istoria relatiilor dintre tarile noastre in secolul XX, mai ales in perioada interbelica si in anii celui de-al doilea Razboi mondial. Cu toate acestea, consideram ca in prezent este important sa ne concentram atentia in primul rand la ceea ce se intampla astazi in relatiile noastre si cum vor arata ele maine. Este important sa ne dam seama unde ne aflam, sa ne straduim sa folosim toate posibilitatile pe care ni le ofera viata internationala extrem de dinamica si sa atingem orizonturi noi de colaborare. Asa cum remarca presedintele Vladimir Putin inca din anul 2003, in discutia avuta cu seful statului roman, nu trebuie sa lasam ca istoria sa ne traga de maneca inapoi. Presedintele Traian Basescu, la randul sau, a spus in timpul vizitei la Moscova in februarie, anul acesta, ca trecutul este o realitate care apartine istoriei.
Ministrul de Externe roman, Mihai Razvan Ungureanu, a apreciat, cu ocazia ultimei sale vizite la Moscova, ca nu exista probleme intre Romania si Federatia Rusa, ci numai “subiecte de discutie”. Jurnalistii romani si rusi nu au fost de acord cu acest punct de vedere, mentionand Tezaurul romanesc, retinut de Moscova, drept una din probleme. In cazul in care istoricii care cerceteaza aceasta problema nu vor descoperi nimic, nu considerati ca Rusia ar trebui sa returneze Romaniei contravaloarea Tezaurului?
Predarea spre pastrarea Guvernului tarist, in perioada primului Razboi Mondial, a tezaurului national al Romaniei este un fapt istoric. Numai ca eu nu as incepe sa masor istoria cu un echivalent in bani. De altfel printre valorile transmise, dupa cum se stie, nu era numai aur, ci si documente, opere de arta, a caror valoare este greu de stabilit si care au fost restituite Romaniei in anii ’30-’50 din secolul trecut. Haideti sa lasam timp specialistilor istorici sa lamureasca definitiv aceste probleme in cadrul comisiei de specialitate existenta.
Rusia dezvolta “planul Iuscenko”
Transnistria este deja considerata in regiune drept un al doilea Kaliningrad. Considerati ca formatul extins de negocieri se va dovedi folositor si cum vedeti viitorul acestei regiuni si al Republicii Moldova?
Nu vad nici un fel de motiv pentru a face o analogie intre Kaliningrad si Transnistria. Regiunea Kaliningrad, spre deosebire de Transnistria este subiect al Federatiei Ruse. In ceea ce priveste problema transnistreana, solutionarea sa necesita punerea de acord intre Chisinau si Tiraspol a unui model de stat comun, viabil, in cadrul caruia sa i se acorde Transnistriei un statut special, cu garantii sigure. In legatura cu aceasta Chisinaul si Tiraspolul vor trebui sa cada singure de acord. Trebuie insa ca si cei invitati sa le fie mediatori – in prezent acestia sunt Federatia Rusa, Ucraina si OSCE – sa sprijine crearea unui climat de incredere intre partile aflate in conflict, sa le sugereze solutii de compromis in fondul normalizarii care s-a constituit in acesti ani. De exemplu, Rusia, in contextul initiativelor care se elaboreaza in prezent a adus la masa tratativelor propuneri suplimentare – “Foaie de parcurs de reglare”, care dezvolta “planul Iuscenko”, orientata spre realizarea urgenta a intelegerilor, in etape. La finele lunii octombrie, anul acesta, la Chisinau si Tiraspol, dupa aproape un an si jumatate de cand Moldova a intrerupt procesul de participare la negocieri, au fost reluate contactele directe ale partilor aflate in conflict. Pentru prima data acestea si-au dat acordul ca la procesul de negociere sa fie invitati observatori din partea Uniunii Europene si SUA. Noi salutam acest lucru. In sens larg, procesul este transparent pentru comunitatea internationala, structurile politice europene, unde problematica solutionarii conflictului transnistrean este examinata in legatura indisolubila cu crearea premiselor pentru stabilitate si securitate in aceasta zona a intereselor reciproce.
Portile Marii Negre raman inchise
Marea Neagra se imparte, la acest moment, dupa cum a fost si in trecut, in sfera de influenta a Rusiei si Turciei. Presedintele Traian Basescu, sprijinit de strategii ale NATO, a solicitat internationalizarea Marii Negre pentru a pune capat activitatilor transfrontaliere ilegale si chiar teroriste, referindu-se, de asemenea, si la conflictele inghetate din regiune, in majoritatea acestora fiind implicate trupe sau baze rusesti. Cat de departe credeti ca va ajunge aceasta propunere? Veti accepta si alte forte navale in Marea Neagra in afara de cele din BlackSeaFor?
Nu pot fi de acord cu faptul ca Rusia si Turcia ar imparti Marea Neagra intre ele. Dimpotriva, Marea Neagra a devenit, mai ales in ultimul timp, o punte care a deschis cele mai largi oportunitati pentru colaborarea ruso-turca. La randul sau, Marea Neagra trebuie sa devina un factor dinamizator al colaborarii multilaterale in regiune, in special pentru unele institutii regionale cum ar fi Organizatia pentru Colaborare in Zona Marii Negre. Romania a devenit presedintele acesteia pentru urmatoarele semestre. Cresterea eficientei Organizatiei pentru Colaborare in Zona Marii Negre reprezinta directia principala in care depun eforturi atat Rusia, cat si Romania. In ceea ce priveste dimensiunea militara, as dori sa apreciez in mod pozitiv activitatea “BlackSeaFor”. Tarile noastre, la fel ca si alte state membre ale acordului privind crearea grupei maritime militare, au convenit sa completeze mandatul acesteia in lupta impotriva terorismului si a raspandirii armelor de distrugere in masa. Cred ca in cadrul “BlackSeaFor” tarile riverane vor putea rezolva cu eforturi comune aceste probleme. Referitor la accesul in Marea Neagra a fortelor maritime militare ale tarilor neriverane Marii Negre, aceasta problema este reglementata prin prevederile cunoscutei conventii semnate la Montreux.
Bazele SUA, contestate prin acordul Rusia-NATO
Principala putere concurenta a Rusiei – Statele Unite – a fost acuzata de comentatorii rusi ca ar incerca sa limiteze influenta ruseasca, de la regiunea Marii Baltice, Caucaz si pana in Asia Centrala, imbinand problemele de securitate cu obtinerea de resurse naturale. Romania si Bulgaria vor gazdui, in curand, facilitati militare americane. Cum comentati situatia?
Nu, probabil ca nu mai este nevoie sa explicam ce importanta are situatia din Caucaz si Asia Centrala pentru Rusia. Cu tarile din aceste regiuni suntem uniti prin istoria multiseculara, prin stransele relatii economico-comerciale si culturale, legaturile dintre familii. Rusia este interesata sa aiba vecini stabili din punct de vedere politic si economic. A ramas de domeniul trecutului timpul discutiilor scolastice privind sferele de influenta in spiritul “razboiului rece”. Noi suntem impotriva incercarilor de instigare a competitiei politico-militare artificiale acolo unde sunt necesare cu adevarat eforturi colective. Suntem convinsi ca numai o colaborare pe scara larga, pe baze egale, crearea unor contexte stranse a relatiilor integrationiste va permite atingerea unui progres calitativ in solutionarea problemelor social-economice si ecologice din regiune, a luptei mai eficiente impotriva terorismului, extremismului, traficului de droguri, imigratiei ilegale si altor amenintari la adresa stabilitatii. Pentru noi este important ca aceasta colaborare sa fie transparenta si previzibila, sa se faca in spiritul increderii reciproce si cu luarea in considerare a intereselor tuturor statelor din regiune. Acum, in ceea ce priveste planurile anuntate de reconfigurare a prezentei militare a SUA in strainatate. Partea americana ne informeaza despre stadiul elaborarii acestor planuri. Acest lucru raspunde intereselor mentinerii unui climat politic pozitiv in intregul spatiu euroatlantic. Noi pornim de la faptul ca orice pasi in cadrul “reconfigurarii” nu trebuie sa contravina spiritului Documentului fundamental Rusia-NATO si declaratiei Consiliului NATO din 8 decembrie 1998. In aceste documente sunt stabilite obligatiile Aliantei de a se abtine de la amplasarea suplimentara continua de forte militare importante ale “vechilor” membri NATO pe teritoriul noilor tari membre NATO in cadrul procesului de extindere a organizatiei. Speram ca in viitor se va respecta cu strictete intregul complex de obligatii, politice si juridice din partea tarilor membre ale NATO in sfera controlului asupra inarmarilor.
Uniunea Rusia-Belarus ramane deschisa
Asa-numitele “revolutii portocalii” au beneficiat de sprijinul unor structuri occidentale. Considerati ca aceasta a facut parte din operatiuni mult mai elaborate sau ca reprezinta, in egala masura, rezultatul regimurilor autoritare din regiune, care au reflectat necesitatea unei schimbari?
Rusia porneste de la faptul ca in problemele spatiului ex-sovietic trebuie sa aiba o atitudine ponderata, tinand seama de particularitatile situatiei in fiecare tara in parte. Anii anteriori au demonstrat deja cat este de complicata si de contradictorie perioada trecerii la democratie si la economia de piata, ce probleme importante trebuie rezolvate pe acest drum. Cu atat mai mult sunt inacceptabile incercarile de a impune din afara standarde unice pentru structura sociala. Este treaba popoarelor respective sa decida cum sa-si construiasca viata. Principala prioritate aici este cat de buna va ajunge viata oamenilor din aceste tari. Pentru Rusia toate fostele republici sovietice sunt parteneri cu drepturi egale iar noi nu intentionam sa le dictam in ce fel trebuie sa-si rezolve problemele interne.
Rusia intentioneaza sa realizeze o uniune cu Belarus, care, se spune, ar oferi presedintelui Putin ocazia de a-si prelungi sederea la Kremlin. Ucraina se pare ca nu o sa acceada la aceasta structura, desi Kievul a facut parte intotdeauna din civilizatia ruseasca. In cazul in care Putin va deveni liderul Uniunii, credeti ca Ucraina se va alatura acesteia sau isi va pastra orientarea spre UE si NATO, reprezentand in aceste structuri si o viziune ruseasca?
In primul rand as dori sa subliniez ca motivul principal al crearii Uniunii Statale nu sunt interesele personale ale diferitilor politicieni, asa “cum considera unii”, ci cerintele profunde, obiective ale tarilor noastre. Posibilitatea ca si alte state sa adere la Uniunea Statala formata din Rusia si Belarus este prevazuta in documentele constitutive – cu conditia ca acestea sa fie de acord cu obiectivele si principiile acestei Uniuni.
Rusia, China, Iran, India, Pakistan, impreuna in SOS
Considerati ca o eventuala alianta intre China si Iran ar putea diminua influenta exercitata de SUA in Orientul Mijlociu si Asia? Considerati ca Organizatia de Cooperare de la Shanghai – SOS – ar putea deveni replica unei structuri conduse de SUA?
Nu am auzit nimic despre o uniune chino-iraniana. Ambele tari sunt doua state asiatice puternice, desfasoara o politica externa de sine statatoare, determinata de propriile interese nationale. Poate ca dumneavoastra aveti in vedere participarea Chinei si a Iranului la Organizatia de Colaborare de la Shanghai, dar aceasta organizatie nu urmareste scopul de a submina interesele cuiva in Orientul Apropiat sau in Asia. Agenda sa de lucru este cu totul alta. Organizatia de Colaborare de la Shanghai nu este un club inchis si nici o dublura a vreuneia din institutiile existente. Aceasta este o organizatie deschisa parteneriatului, orientata spre mentinerea pacii si stabilitatii in regiunea din centrul Asiei, spre lupta activa impotriva noilor provocari si amenintari, dezvoltarea colaborarii economico-comerciale inclusiv in domeniul energiei si al retelei de transporturi din tarile membre, investitiilor reciproce, colaborarii in domeniul stiintei, invatamantului, culturii. La summit-ul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai din vara aceasta, India, Iranul si Pakistanul au obtinut statut de observator.
Baza solida Moscova-Berlin
Care este opinia dvs privind rezultatele alegerilor legislative din Germania si viitoarea orientare a politicii externe a acesteia?
Rusia este deschisa colaborarii constructive cu noul Guvern al Germaniei, care va fi constituit in urma alegerilor din 18 septembrie, anul acesta. In opinia noastra, nu exista o alternativa reala la dezvoltarea in continuare a parteneriatului strategic dintre Germania si Rusia. Contactele de incredere stabilite in timpul cancelarilor Helmuth Kohl si Gerhard Schröder intre Moscova si Berlin constituie o baza solida, care permite si astazi sa privim cu incredere in viitor, dezvoltand relatiile dintre statele noastre in spiritul bunei vecinatati si a egalitatii in drepturi. Si in acest plan remarcam cu satisfactie acordul tuturor fortelor politice din Germania spre mentinerea unor relatii constructive stranse cu tara noastra.
Belgradul, drepturi egale la negocieri in Kosovo
Revenind in Balcani: la atatia ani de la invadarea Kosovo de catre trupele internationale, drepturile populatiei sarbe din regiune inca nu sunt respectate, misiunile ONU si KFOR aflandu-se sub semnul esecului. Cum vedeti viitorul provinciei sarbe Kosovo?
Dupa cum se stie, Consiliul de Securitate al ONU, pe baza recomandarii cuprinse in raportul Trimisului special al Secretarului general al ONU pentru urmarirea respectarii prevederilor referitoare la provincia Kosovo, K. Aide, a decis inceperea procesului de negocieri pentru determinarea statutului Kosovo. Cadrul provizoriu al negocierilor, precum si decizia finala nu au fost prestabilite. Pornim de la necesitatea mentinerii rolului conducator al Consiliului de Securitate al ONU in aceasta etapa. Ramane imperativa realizarea standardelor stabilite de comunitatea internationala pentru Kosovo. Situatia in aceasta sfera este extrem de nesatisfacatoare, in primul rand in ceea ce priveste securitatea si asigurarea drepturilor populatiei care nu este de origine albaneza din acest tinut, libertatea circulatiei, reintoarcerea refugiatilor. Consideram ca desfasurarea negocierilor trebuie sa fie direct corelata cu progresul in respectarea standardelor. Principala raspundere revine aici organelor de conducere provizorie a tinutului, partii albaneze din Kosovo. Un rol activ trebuie sa-l aiba si prezenta internationala in aceasta directie. Ne pronuntam pentru participarea cu drepturi egale a Belgradului la negocieri, care trebuie sa se poarte in mod direct intre parti. Numai in cazul acesta s-ar putea ajunge la o solutie acceptabila pe termen lung si la consfintirea acesteia intr-o rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU.
Gazprom si legile economice
Relatiile intre Romania si Rusia in domeniul afacerilor s-au imbunatatit. Companiile rusesti deja actioneaza in Romania in sectoare importante. In aceste conditii, nu considerati ca o renegociere a pretului gazelor naturale importate de Romania din Rusia ar putea fi interpretata drept un semn al acestei bune cooperari?
Noi traim de ceva vreme in conditiile economiei de piata, in care preturile nu sunt dictate de “gesturi de bunavointa”, ci se formeaza sub actiunea legilor economice general cunoscute. Principalul furnizor de gaze in Romania este “Gazprom” si activitatea sa de asemenea este determinata de conditiile pietii. In afara de aceasta, el nu controleaza retelele de distributie a gazelor din interiorul Romaniei, iar acesta este un factor important pentru determinarea pretului pe care il plateste consumatorul roman si pentru gazele rusesti si pentru gazele proprii romanesti.
Cand va veni Vladimir Putin la Bucuresti?
Invitatia ca Vladimir Putin sa viziteze Romania a fost confirmata in octombrie, anul acesta, in mesajul de felicitare adresat de Traian Basescu cu ocazia zilei de nastere a sefului statului rus, precum si verbal, in cadrul vizitei la Moscova a ministrului roman de Externe, Mihai Razvan Ungureanu. Cred ca trebuie sa lucram serios in directia completarii substantiale a continutului acestei vizite, astfel incat aceasta sa devina un reper important in relatiile noastre.
Nota mea, de azi: De prisos sa spun ca aceasta vizita de stat n-a mai avut loc niciodata, Putin multumindu-se sa fie vedeta Summitului NATO de la Bucuresti, din 2008? Si atat!
Plus: O amintire de la Moscova, dintr-o vizita din 2009:
Castiga o carte-eveniment dedicata celor cazuti in luptele pentru integritatea Republicii Moldova si apararea fruntariilor Europei: TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” – de general Ion Costas, lansata pe 8 noiembrie la Biblioteca Centrala Universitara “Carol I” si disponibila spre cumparare la Editura Rao.
Pentru a castiga cartea oferita de Editura RAO si portalul Basarabia-Bucovina.Info, trebuie sa indepliniti trei criterii:
1. Sa raspundeti la intrebarea: Cand a avut loc Razboiul din Transnistria?
Castigatorul va fi desemnat prin tragerea la sorti din data de 20 noiembrie a.c. si apoi anuntat pe paginile de Facebook ale Rao Books si Basarabia-Bucovina.Info si prin e-mail.
Daca sunteti din Bucuresti puteti ridica volumul chiar de la autor, cu autograf, in cadrul lansarii de la Targul de Carte Gaudeamus din data de 21 noiembrie, ora 16.00, organizata la standul Editurii RAO.
Perioada de desfasurare a concursului: 10 noiembrie – 20 noiembrie 2012, orele 20.00. Castigatorul va fi afisat pe site in data de 21 noiembrie, la orele 00.00.
Va multumim!
Despre Grupul Editorial RAO:
Fondat în 1993, Grupul Editorial RAO este orientat în principal spre publicarea de traduceri. De mulţi ani, RAO se menţine în topul celor mai bine cotate edituri.
Despre Basarabia-Bucovina.Info:
Basarabia-Bucovina.Info este un proiect interactiv de recuperare vizuala a spatiului istoric romanesc lansat anul acesta de ziua “romanului absolut”, Mihai Eminescu, si cofinantat de Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni.
Avem în faţă o extraordinară carte de investigaţie, în care cititorul român îl va întâlni pe patriotul Ion Costaş, părintele fondator al poliţiei şi armatei moldoveneşti, care îşi pune talentul de povestitor avizat în slujba recuperării istoriei nefalsificate a naşterii şi devenirii Republicii Moldova. Cartea abundă în detalii, cele mai multe absolut inedite, despre ce s-a întâmplat în Basarabia după destrămarea URSS, dar şi despre cauzele prăbuşirii atotputernicului imperiu comunist. Autorul, suprapunând peste experienţa sa directă, înţelesurile ulterioare ale evenimentelor, informaţiile colaterale, dezvăluirile incendiare bazate pe mii de documente adunate şi păstrate cu grijă, atacă şi portretizează elita politico-aministrativă a Moldovei, disecă mecanismele complicate care au dus la obţinerea independenţei acesteia, descrie războiul ciudat din Transnistria şi evenimentele care au condus la formarea autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene. Ion Costaş nu omite să vorbească şi despre începuturilor relaţiilor cu România, dar şi despre lupta lui pentru introducerea grafiei latine. Generalul Costaş dedică această carte – eveniment celor căzuţi în luptele pentru integritatea Republicii Moldova.
Iata si un prim extras-bomba din carte, publicat in exclusivitate de Basarabia-Bucovina.Info:
EXCLUSIV. Actiune 007 de Basarabia: Cum a fost rapit Igor Smirnov din plina strada in Kiev si adus la Chisinau pentru a fi apoi eliberat la Tiraspol
“Capitolul 22
Hăituirea lui Smirnov
Planul secret al răpirii. Cine a hotărât soarta liderilor de la Tiraspol? Aventurile grupului lui Panteleev la Kiev. Cum şi-a predat Smirnov toţi susţinătorii? Travkin la Tiraspol: incognito de la Moscova. Războiul feroviar al Transnistriei. De ce Ion Hadârcă a intervenit în favoarea lui Smirnov? „S-a îndreptat“ şi a fost trimis la Tiraspol. Sfârşitul blocadei căii ferate şi începutul războiului financiar. A fost Snegur un preşedinte înţelept?
(…) Soarta lui Smirnov şi a lui Mărăcuţă, acuzaţi de activităţi anticonstituţionale prin încălcarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova (art. 67 din Codul Penal al RM), a fost hotărâtă de trei persoane: Mircea Snegur, eu şi procurorul general, Dumitru Postovan. Am insistat pentru arestare, Snegur înclina spre acelaşi lucru, însă Postovan s-a tot gândit două zile, fără să emită mandat de arestare. Procurorul general al Moldovei insista că mandatul de arestare al lui Smirnov (acesta find deputat) va fi semnat de el numai când se va lua decizia parlamentară de arestare. În acelaşi timp, Smirnov, Mărăcuţă, Rîleakov şi Zagreadski care, după înăbuşirea puciului, au înţeles ce-i aşteaptă, îşi petreceau ziua în sediul păzit al Comitetului executiv orăşenesc din Tiraspol, iar noaptea – la Statul-Major al Armatei a 14-a, unde au cerut azil în seara zilei de 21 august. Ei au fost întâmpinaţi cu bucurie de generalul-locotenent Ghennadi Iakovlev care le-a propus liderilor autoproclamatei republici, sub acoperirea Armatei ruse, adăpost şi companie plăcută, precum şi posibilitatea de a lua legătura cu Moscova, Bender, Dubăsari şi Grigoropol.
Cererea Chişinăului de a-l preda pe Smirnov a fost refuzată categoric de către generalul I. Morozov, comandantul Districtului Militar Odessa. Smirnov era foarte confuz şi, după cum şi-au amintit colegii săi, în prima noapte după arestarea susţinătorilor lui, repeta încontinuu: „Acesta este sfârşitul Uniunii. Cu orice mijloace trebuie să căutăm o modalitate pentru ca republica noastră să iasă din acest vârtej, până să apuce să ne tragă la fund acest Titanic. Trebuie să convocăm urgent o sesiune, dacă nu mâine, atunci ziua următoare“.
În dimineaţa care a urmat, o dimineaţă rece a zilei de 23 august, revenind în Casa Sovietelor, am urmărit într-o tăcere deplină ediţia de dimineaţă a Mesagerului de la Chişinău. Crainica, cu o maliţiozitate ce dădea pe afară, a relatat cum comandantul armatei ruse, general Iakovlev, îi ascunde pe teritoriul Armatei a 14-a pe puciştii învederaţi din Transnistria şi ne-a pronunţat numele de familie. O oarecare lichea în uniformă militară ne‑a făcut‑o…
Duminică, 25 august, în secret, la subsolul uzinei Kirov a avut loc sesiunea Sovietului suprem al aşa-numitei RSSM nistrene, care a adoptat „Declaraţia de independenţă a RSSMn“ şi a adresat un apel către Sovietul Suprem al Ucrainei. Smirnov s-a hotărât să fugă la Kiev, sperând în bunăvoinţa lui Leonid Kravciuk. După ce i-a transferat prerogativele sale de şef al RSSMn lui Andrei Manoilov, nou-alesul şef de stat s-a deplasat la Odessa, de unde împreună cu Grigori Mărăcuţă, Vasili Iakovlev şi Veaceslav Zagreadski a plecat la Kiev cu un avion. Varianta oficială a scopului călătoriei ar fi fost, chipurile, necesitatea de a înmâna Sovietului Suprem al Ucrainei o copie a Declaraţiei de Independenţă şi cererea de a intra în componenţa Ucrainei.
La început, Smirnov şi colegii săi au stat în hotelul KGB din Ucraina, lucru despre care am aflat şi noi. Apoi, grupul s-a mutat la hotelul Sovietului Suprem al republicii, unde era păzit de persoane din cadrul Comitetului Securităţii de Stat al Ucrainei (KGB). L-am sunat, la Kiev, pe omologul meu, ministrul afacerilor interne al Ucrainei, general-colonelul Andrei Vasilişin. Cu MAI din Ucraina semnasem anterior un tratat de colaborare în domeniu serviciilor operative. La solicitarea de a acorda sprijin operativ în vederea arestării criminalului de stat Igor Smirnov, în conformitate cu mandatul de arestare emis de către procurorul general al Moldovei, Dumitru Postovan, acesta a transmis că refuză categoric, referindu-se la faptul că Moldova trebuie să-şi rezolve problemele pe teritoriul propriu. Astfel, organele de stat ale Ucrainei s-au dat deoparte cu totul. Iată că atunci a şi fost elaborat planul secret de răpire a lui Smirnov. (…)”
Ma gandeam sa scriu ceva pe tema titlului dar va marturisesc ca mi-e prea scarba, mai ales cand vad cum toti tablalagii din presa au fost activati pentru inflamarea subiectului. Este de urmarit, cu amuzament, cum presa ungurenilor se umple la ordin de elan “nationalist” si cum va da pe-afara pe masura apropierii zilei de 9 decembrie. Ati inteles ideea, sunt convins. Nu va lasati pacaliti. Sa avem un 10 decembrie fericit. Cine stie, cunoaste. 🙂
Message from General David H. Petraeus (US Army Retired)
Statement to Employees from General David H. Petraeus (US Army Retired)
November 9, 2012
Yesterday afternoon, I went to the White House and asked the President to be allowed, for personal reasons, to resign from my position as D/CIA. After being married for over 37 years, I showed extremely poor judgment by engaging in an extramarital affair. Such behavior is unacceptable, both as a husband and as the leader of an organization such as ours. This afternoon, the President graciously accepted my resignation.
As I depart Langley, I want you to know that it has been the greatest of privileges to have served with you, the officers of our Nation’s Silent Service, a work force that is truly exceptional in every regard. Indeed, you did extraordinary work on a host of critical missions during my time as director, and I am deeply grateful to you for that.
Teddy Roosevelt once observed that life’s greatest gift is the opportunity to work hard at work worth doing. I will always treasure my opportunity to have done that with you and I will always regret the circumstances that brought that work with you to an end.
Thank you for your extraordinary service to our country, and best wishes for continued success in the important endeavors that lie ahead for our country and our Agency.
With admiration and appreciation,
David H. Petraeus
Message from Acting Director Michael Morell
Statement to Employees from Acting Director Michael Morell
November 9, 2012
I know I speak for the men and women of CIA in thanking Director Petraeus for his dedicated service to our Agency and our country. I am grateful to have had the opportunity to work with him as he led this amazing organization, and I admire the drive and focus he brought to the job. Indeed, the energy he devoted to managing our mission and workforce was second to none. For applying his extraordinary talent, experience, and leadership to the work of our Agency—and for his heroic service to our nation over the course of nearly four decades in the Army—we owe him an enormous debt of gratitude.
President Obama has asked me once again to serve as Acting Director, and I am deeply honored to do so. No matter who is at the helm of this Agency, however, it is always you—the remarkable officers of the Central Intelligence Agency—who make this organization the unique, respected, and capable institution it is, one that has well and faithfully served the American people for more than six decades.
Our top priority now is what it always has been—to stay focused on mission and on all the important work we do to keep our country safe.
Nota: Site-ul jurnalistei (casatorita, la randul ei, si cu doi copii) – https://www.paulabroadwell.com – a fost dezactivat
PS: FBI a inceput investigatia asupra sefului CIA considerand ca acesta ar putea fi victima unei agente speciale a unui serviciu secret strain. La finalul anchetei, saptamana trecuta, FBI a informat Comitetele de intelligence (“Comisiile SRI si SIE”) din Camera si Senat. Acum, pe bune, credeti ca la noi ar fi posibil asa ceva? Ca SRI sa monitorizeze si sa raporteze natiunii pericolele la adresa securitatii nationale generate de vulnerabilitatile adevaratului sef al SIE? Nu suntem noi mai tari ca americani? 🙂
November 26th, 2012 
VR 
Posted in 
Tags: 
