February 7th, 2015 
VR 
Domnul Andrei Pleşu scrie, într-unul dintre editorialele sale de zilier la “Adevărul”, că, cică, “fostul preşedinte dansează electoral cu şefi de clan din lumea interlopă…”. E posibil, oare, ca Andrei Pleşu, tipul care aspira la “o pălarie prea mare pentru capul lui”, după cum afirma Traian Băsescu despre ambiţiile secrete ale eseistului, să aibă un periscop cu care, înnotând broască, să se zgâiască în curtea de la Vila Lac 3? Pentru că fostul preşedinte nu a mai apărut pe nicăieri, darămite “dansând electoral”, de peste o lună de zile! Până şi Elena Udrea, fosta colegă de cancelarie a dlor Pleşu şi Băsescu, a observat asta…
A, dacă e vorba că cunoscutul comentator atoateştiutor şi-a dat seama, după cinci ani, că Traian Băsescu a dansat electoral cu ţiganii, atunci, da, dl. Andrei Pleşu are o reală problemă de percepţie, întârziată, a realităţii, după cum semnalează, la obiect, Politica Ta.
Parcurgând textul cu pricina al dlui Pleşu am dat spre final şi de o altă interpretare eronată a realităţii. Zice dl. Pleşu: “Tu vorbeşti? – vor zice o mulţime de forumişti care mă iubesc… Tu nu bombăni de pe margine? De ce nu te implici? Sau, mai rău: tu ce mare brînză ai făcut cînd erai „la butoane”. Răspunsul meu e simplu: m-am implicat destul (cu rezultatul că am fost socotit ”profitorul” tuturor regimurilor) şi am făcut ce m-am priceput şi ce am putut.”
Dl. Pleşu “s-a implicat destul”. Corect: în primele zile ale regimului Iliescu, ca ministru al Culturii FSN, i-a dat prietenului său, pe gratis, editura Politică a PCR. Dreptul lui! Doar n-a suferit 14 ani, degeaba, în PCR… S-a implicat? S-a implicat! Ni i-a dat, nouă, apoi, pe alţi “implicaţi”, plantaţi în spaţiul politic direct din menajeria lui: Mihai Răzvan Ungureanu – Kobe, Teodor Baconschi – Vulpe, Sever Voinescu – Cotoi, Toader Paleologu, Mihai Neamţu, Horia Roman Patapievici, şi alţi neterminaţi? Ni i-a dat! Şi lista de asemenea “implicări” e, într-adevăr, destul de lungă.
Dar apoi, iar, eseistul nostru greşeşte, plagiind, fără a pune ghilimele corect, enunţul meu, de “profitor al tuturor regimurilor”, atribuit însă lui Liiceanu, nu lui. Este vorba de editorialul cu exact acest titlu – Profitorul tuturor regimurilor – pentru care patronul Humanitas m-a dat în judecată, solicitându-mi “despăgubiri morale” astronomice. Aşadar, de ce i se substituie dl. Pleşu lui Liiceanu, când chiar el susţinea că cei doi tovarăşi de drum, unul mai otrăvitor ca altul, n-ar fi, cică, un singur balaur, cu două capete? Mister.
Aşadar, pentru posteritate, vreau să fac următoarea precizare: un cap al balaoacheşului bălăoan este “profitor al tuturor regimurilor” iar celălalt este “prostitorul tuturor regimurilor”. Să se hotărăscă ei între ei.
Adenda: Barbu Lautarul – de Vasile Alecsandri
“(Teatrul reprezintă un salon. La ridicarea cortinei un taraf de lăutari începe a suna un cântic vechi din dosul ușii din fund. Barbu Lăutarul este îmbrăcat cu anteriu și giubea veche; el poartă pe cap o jumătate de ișlic cu fund verde.)
UN GLAS (dintre culise): Lipsiți de-aici, balaurilor!
BARBU: Ian lasă, jupâne vataje! Așa să trăiești, că boieriu ne-o chemat să-i cântăm de ziua lui!
UN GLAS: Minciuni! Boieriului nu-i plac țîrliiturile țigănești! Hai, cărați-vă!”
Posted in 
Tags: 
