Statisticile lunare si anuale ar fi cam asa, cu observatia ca in 2013 am petrecut mai putin timp pe blog, dupa cum se observa, fiind preocupat de alte proiecte online (Basarabia-Bucovina.Info – Ziaristi Online):
Aceasta inseamna cam 5 milioane de vizitatori unici (mai precis 5,032,229) si o medie constanta de circa 100.000 de cititori unici pe luna.
Va multumesc tuturor, cititorilor mei!
Nu ne lasam!
Ce m-am gandit sa va fac cadou este un martisor de la Doamna Aspazia Otel Petrescu si un poem de Vasile Voiculescu ilustrat cu o fotografie de Cristina Nichitus Roncea. Doamne, ajuta!
Dupa 17 ani de cand, proaspat intors din SUA, am inceput sa lucrez la ZIUA, cel mai tanar, ca medie de varsta a redactorilor, si cel mai viu ziar din Romania post-decembrista, iata ca am redebutat in noua ZIUA – ZIUAnews – care apare saptamanal si pe hartie si a carei echipa este tot cea formata de inegalabilul ziarist Sorin Rosca Stanescu (in prezent senator si adeseori ziarist-senator). Ca o continuare a articolului jurnalistei de politica externa si dezvaluiri Luciana Pop, “Cei mai puternici oameni ai planetei au pus mâna pe petrolul sirian“, am publicat un foto-reportaj cu accente de analiza despre cum se vede lumea de pe Inaltimile Golan. Multumesc, ZIUAnews!
Exclusiv: Kosovo din Siria. Lumea văzută de pe Înălțimile Golan
În urmă cu trei ani, când m-am deplasat în Siria într-o mică delegație de ziariști români hârșâiți, așa-zisa “primăvară arabă” nu începuse încă. Fără îndoială că regimul de la Damasc, la câți “prieteni” are în zonă, se afla într-o permanentă expectativă. Ca mai toate statele din Orientul Mijlociu, bântuite de zeci de războaie în decursul istoriei mai vechi sau mai noi, în special după constituirea statului Israel, în 1948, acestea trebuie să fie mereu în stare de alarmă.
Semnele se simțeau, în aer, și se vedeau, pe străzile Damascului, de unde nu lipseau patrulele de militari înarmați ca pe front. Unul din focarele din care ne imaginam atunci că ar putea să reizbucnească un nou război regional era zona Înălțimilor Golan, platoul sirian ocupat de Israel în urma “Războiului de șase zile” din 1967 și reocupat, pe o suprafață chiar mai mare, în urma “Războiului de Yom Kippur”, din 1973-74. Miza ocupării Înălțimilor de către Israel a fost și rămâne multiplă, geostrategică, dar și geoeconomică. Războiul resurselor este una dintre acestea, biblica Mare a Galileei, Lacul Tiberiada de azi asigurând rezerva de apă atât de necesară Israelului. Dar nu numai atât: ocupând platoul, Israelul a pus capac celei mai mari conducte de petrol existente la vremea aceea în lume. Conducta Trans-Arabian, construită în anii ’50 de o companie familiară românilor – Bechtel – a fost secționată și închisă de Israel, în aplauzele concurenților arabi din Qatar, Emiratele Arabe și Arabia Saudită, astăzi pe lista statelor care, alături de o Românie stingheră, “susțin eforturile SUA de democratizare a Siriei”. Așa că o vizită în fosta capitală a regiunii siriene care îngloba Înălțimile Golan, Quneitra, acum complet distrusă și aflată sub supervizarea “căștilor albastre” ale ONU, era obligatorie. Numele Quneitra, care înseamnă “micul pod”, relevă importanța strategică avută încă de pe vremea când această localitate era un punct nodal pe traseul caravanelor spre Damasc. Ne-am deplasat pentru a vedea un oraș-fantomă, prin care, la vremea aceea, mai treceau, din când în când, pe lângă vehiculele militare ale Armatei siriene și FNUOD (Forța ONU pentru Observare și Dezangajare pe Înălțimile Golan), miri sau mirese siriene, care se duceau ca la abator, pe partea ocupată de Israel, în satele siriene, pentru a întări demografic micile comunități rămase dincolo de granița păzită de ONU.
În exclusivitate pentru ZIUAnews, prezint astăzi o serie din fotografiile realizate atunci în zona demilitarizată, rămasă la fel de distrusă și la fel de minată, la propriu, ca în urmă cu 40 de ani. Între timp, așa-zisul “război civil” a afectat, bineînțeles, și această zonă, “căștile albastre” austriece anunțând în vara aceasta retragerea de pe Înălțimi. Au rămas pe loc militarii filipinezi, după ce Rusiei i s-a refuzat oferta de a înlocui contingentele existente.
Rusia, trebuie subliniat, era văzută la momentul vizitei noastre ca principala aliată a Siriei, astăzi chiar mai mult decât atât, o adevărată salvatoare a Siriei. Dar, să nu uităm, la fel părea Rusia și pentru Serbia bombardată de forțele SUA-NATO, pentru miza Kosovo, o altă importantă regiune extrem de bogată în resurse naturale rare, pe care au pus mâna azi miliardari ai lumii, printre care se numără și George Soros, apropo de Roșia Montană. Serbia, care se sprijinea la fel de tare pe Rusia, a avut surpriza să se trezească abandonată, atunci când alte înțelegeri secrete au avut loc între “mai marii lumii”. O lecție pe care Damascul ar trebui să o rețină, dacă Înălțimile Golan reprezintă, după cum se pare, Kosovo-ul Siriei. Pentru că, iată, ceea ce bănuiam noi în urmă cu trei ani pare să se adeverească: după cum aflăm din articolul ZIUAnews de săptămâna trecută despre Înălțimile Golan – “Cei mai puternici oameni ai planetei au pus mâna pe petrolul sirian” -, miza petrolului prinde din nou contur. “Rupert Murdoch, Jacob Rothschild și Dick Cheney și-au rezervat din timp zăcămintele de petrol din teritoriul ocupat de Israel”, dezvăluia ZIUAnews. Să ne mai mire atunci că “războiale pentru democrație și drepturile omului” sunt câștigate, întotdeauna, de miliardarii planetei reuniți în tot soiul de “cluburi” și “grupuri” “discrete”?
Victor Roncea
Celalalte aproximativ 30 de fotografii pot fi vazute la:
Prea Fericitul si vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, care a avut numele de botez Toader Arăpaşu, s-a născut pe 7 februarie 1915 în satul Tocileni, comuna Stăuceni de langa Botosani, fiind al zecelea din cei unsprezece copii ai soţilor Dumitru şi Marghioala Arăpaşu. El a urmat şcoala primară din satul natal, după care, la vârsta de 13 ani, a devenit monah, intrând ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei din judeţul Botoşani. A fost Intâistătătorul Bisericii Ortodoxe Romane timp de 21 de ani, trecând la cele veşnice în 30 iulie 2007, la vârsta de 92 de ani.
Familia si consatenii sai din Tocileni lucreaza zilele acestea la definitivarea unui muzeu dedicat Patriarhului. Primarul comunei Stauceni, Mihai Chihaia, a solicitat Patriarhiei Romane sa transfere bunurile personale ale patriarhului Teoctist in casa memoriala a acestuia, reconstruita in localitatea sa natala. “Avem promisiunea ca bunurile care au fost proprietate personala a patriarhului vor ajunge la Stauceni. Vrem ca de obiectele Prea Fericitului Parinte sa se bucure toata lumea”, a declarat Mihai Chihaia, citat de CrestinOrtodox.Ro. Duminica aceasta a avut loc un Parastas in satul natal al Patriarhului, informeaza Doxologia, urmasii Patriarhului din Tocileni asteaptand cu nerabdare deschiderea Muzeului, cat de curand, in prezenta IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
“Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”. – Emanuil Gojdu, 1862
Pe acest Roman l-a tradat Ungureanu. In urma cu sase ani, in chiar ziua votului final din Senat pentru Ordonanta de Urgenta a agentilor pro-maghiari Tariceanu si Ungureanu, prin care intreaga mostenire Gojdu – imobilele din centrul Budapestei si active in valoare de peste 3 miliarde de euro – era data pe tava Ungariei, am scris un editorial, care incepea cu un strigat al marelui mecena: “Senator roman, nu ma trada!” La Budapesta, ungurii ratificasera de opt luni “Acordul”, in tropote de veselie (vedeti extrase din alocutiunile lor mai jos) iar la Bucuresti Ungureanu deja il instalase pe Sorin Antohi – turnatorul Securitatii si doctorul inchipuit obligat sa se retraga pana si din Comisia Tismaneanu -, in postura de presedinte al clonei frauduloase a Fundatiei Gojdu, rebotezata de ungureni Fundatia “Ungaro-Romana”.
In plenul Senatului, impreuna cu colegii mei, eram pregatiti sa boicotam votarea cu o actiune civica, in cazul in care votul ar fi inclinat in favoarea tradatorilor. Dumnezeu a tinut cu iubitorii de dreptate si a facut sa cada Ordonanta in Senat, cu un vot zdrobitor impotriva ei, si apoi si in Camera Deputatilor, insa aici cu numai un singur vot in plus, obtinut printr-o minune, cand o alta colega de-a noastra – Dumnezeu sa-i dea sanatate! – a impins un deputat de pe hol sa intre la vot exact in clipa decisiva. Votul de aur. Cand eram in Senat, tensionati de ticalosiile care aveau loc sub ochii nostri – Berceanu incercase sa-i interzica reprezentantului Fundatiei, Mitropolitul Streza, sa vorbeasca in plen pentru a apara Testamentul si drepturile romanilor ortodocsi, impingand timpul “negocierilor” pana aproape de ultimul minut al sesiunii – eram gata-gata sa intrerupem sedinta tapetand sala de la balcoane cu sute de afise pregatite din redactia ZIUA, pe care se aflau figura si Testamentul marelui roman insotite de strigatul: “Senator roman, nu ma trada!”. In banca sa, senatorul grafician Eugen Mihaescu, inainte de interventia sa fulminanta, putea fi vazut desenand tacticos. Cu negru, mare: DEMISIA! Hasurat, usor, usor: UNgureanu, devenit apoi UNGUReanu (vezivideo).
In pofida acestei infrangeri si a demonstratiei facute de inaltii ierarhi ai Bisericii privind actul de tradare care avusese deja loc, fara insa a fi definitivat si la Bucuresti, traiectoria mijlocitorului tranzactiei, utecistul infocat Mihai Razvan Ungureanu, desi trebuia sa fi inghetat brusc, urmand ca numele lui sa fie inscris pe vecie pe zidul rusinii diplomatiei romane si a tradarii nationale, a urcat tot mai sus. Demis pentru o alta magarie, facuta pe mana cu Basescu – cand doi cetateni romani au fost incarcerati ilegal in Irak – , Ungureanu s-a dat, din nou, la fund, pentru a fi ridicat apoi de urechi de Basescu si cocotat in capul la ditamai Serviciul de Informatii Externe. Recompensa pentru tradare dar si pentru “limba lui Ungureanu”, ceva mai “light” la pupincureala din Palat, dupa cum a insultat chiar ungureanul bietii romani basarabeni. Acum, ceangaul iesean e… “os de aradean”.
In editorialul pomenit, condamnam nefasta Alianta PDL-PNL-UDMR si imi exprimam dezgustul si pentru guvernarea precedenta PSD-UDMR, dovedind o complicitate si continuitate a tradarii intre cele doua grupuri organizate de infractori politici. Sigur ca e greu de ales intre lichele si canalii. Victor Eftimiu o spunea, insa, cel mai bine: “M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!” Raul facut de lichelele sorosiste ale lui Basescu in ultimii opt ani – Patapievici, Tismaneanu, Macovei, Plesu, Liiceanu, Ungureanu et iudem farinae (sic) – un rau care a tintit fiinta nationala, pana in strafundurile sufletului ei, este un rau aproape iremediabil, cu mult peste jaful de la suprafata Romaniei savarsit de ticalosii lui Iliescu. Intre aceste lichele si micile canalii de azi, dati-mi voie sa-l “plagiez” in gandire pe Victor Eftimiu.
Alegerea lui Ungureanu in Senatul Romaniei, ce spera in urma cu sase ani ca o sa-l tradeze pe Gojdu, ar fi un sacrilegiu care l-ar rasuci, din nou, pe acest sfant al Ardealului, in mormantul sau pana nu demult profanat de ungurenii de la Budapesta. “Romane, nu ma trada!”, striga Gojdu, de acolo, din groapa. “Erumpe de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei lui”. Nu-l auziti? Voteaza, romane, voteaza pentru tara ta! Voteaza, in asa fel incat sa ajunga la gunoi definitiv toate lichelele lui Basescu! Nu in ultimul rand, acest vot ar trebui sa-l invete minte pe presedintele tuturor ungurenilor si, a doua zi dupa alegeri, sa-l faca sa-si depuna frumos mandatul, cu ultima bruma de cinste si demnitate pe care, cred, o mai are. Daca punem la socoteala ca suntem 7 milioane cei care nu-l mai vrem inca 2 ani, reiterez si eu vorba filosofului Constantin Barbu: domnule Basescu, nu fura romanilor inca 14 milioane de ani, pe care i-am putea trai in slujba tarii, intr-o Romanie libera de ura!
Si un ultim amendament, pe care l-am enuntat si in fata unei sali pline de ofiteri de informatii din SIE si SRI, activi, in rezerva si retragere: daca mai exista Servicii Secrete ale Romaniei, acum este momentul sa vedem ca apara tara; lasand tradatorii sa se scufunde pe vecie in mlastina istoriei din care au iesit.
Iata cuvantul aparatorilor Fundatiei Gojdu, asa cum a fost, prefatat cu un extras din ultimul interviu al marelui roman Raoul Sorban:
“Ministrul de externe Ungureanu a tinut un discurs in Senat in care afirma ca noua fundatie nu atinge drepturile vechii fundatii, desi aceasta noua fundatie se suprapune si prin nume si prin activitate vechii fundatii, sunt acordate burse pentru studentii maghiari si romani…
Asta contrazice deja una din prevederile Testamentului Gojdu. Iar acest ministru de externe… nu stiu ce experienta politica a asimilat, dar roman nu pare sa fie, asta e clar.”
Mesaj transmis de catre IPS BARTOLOMEU ANANIA, Arhiepiscopul Clujului, pentru a fi citit in sedinta plenului Camerei Deputatilor, in data de 27.02.2006.
FUNDAŢIA GOJDU, 27 februarie 2006
prin principalii ei reîntemeietori,
Ierahii ortodocşi din Mitropoliile Transilvaniei şi Banatului,
c ă tr e
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
Domnilor Deputaţi,
Potrivit agendei de lucru a Domniilor Voastre, astăzi vă revine îndatorirea de a vă pronunţa, prin vot, în favoarea sau împotriva Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privitoare la Acordul Româno-Ungar din 20 octombrie 2005, care stipulează înfiinţarea Fundaţiei Publice Ungaro-Române „Gojdu”.
Avizul negativ pe care Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor l-a pronunţat în şedinţa din 21 februarie a.c. e un semnal că parlamentarii noştri au reuşit să învingă presiunile de tot felul, precum şi campaniile de dezinformare asupra unei probleme care implică nu doar materialitatea unei moşteniri fabuloase, ci şi demnitatea noastră naţională.
De aceea, reiterând afirmaţia noastră, făcută prin presă, că ne declarăm împotriva acestui Acord şi că vom face toate demersurile legale pentru ca acesta să nu fie validat de către parlamentarii celor două Camere, cărora le vom atrage atenţia că sunt aleşii noştri şi că principalul atribut al unui om politic este patriotismul, ne luăm permisiunea de a interveni şi în plenul de astăzi al Camerei Deputaţilor printr-un supliment de informaţii extrase dintr-un bogat material documentar, dar şi din explicaţiile pe care Ministerul de Externe ni le-a înaintat recent şi care , desigur, exprimă punctul de vedere al Guvernului. Dorind să nu abuzăm de timpul Domniilor Voastre, nu vom intra în amănunte şi nu vom readuce la suprafaţă datele deja cunoscute, ci ne vom limita la câteva observaţii pe marginea celor de ultimă oră.
1. Se pretinde că Acordul nu desfiinţează Fundaţia Gojdu din Sibiu. În realitate, noua Fundaţie Publică nu o desfiinţează, ci preferă să şi-o anexeze prin racolarea a doi din membrii ei cu funcţii formale importante, obţinute într-o perioadă de absenţă a autorităţii superioare bisericeşti din Sibiu. Fundaţia Gojdu ar urma să devină un simplu organ consultativ al Fundaţiei Publice.
2. Se pretinde că Fundaţia Gojdu e liberă să acţionaze pentru revendicarea bunurilor ce-i revin de drept prin Testamentul marelui mecena, dar în mod repetat i se atrage atenţia că va avea de luat în considerare, pe de o parte, enormele costuri ale unor demersuri juridice şi, pe de alta, că legislaţia ungară nu prevede retrocedări de imobile naţionalizate, în afara locaşurilor de cult. Nimic însă despre sumele din conturile bancare. Se omite şi menţiunea că există instanţe europene, cum sunt cele din Strassburg şi Haga. Pe de altă parte, se eludează menţiunea că, practic, Acordul Ungaro-Român din octombrie 2005 îl anulează pe cel din 1937, ratificat de parlamentele ambelor ţări şi încă valabil, singurul temei juridic prin care Fundaţia Gojdu îşi poate revendica drepturile. Cu alte cuvinte, Fundaţia Gojdu poate să rămână în fiinţă, dar cu mâinile legate.
3. Se pretinde că Fundaţia Publică nu are ca obiect moştenirea Gojdu, dar îşi propune să obţină o seamă de clădiri din complexul budapestan al „Curţilor Gojdu”, chipurile spre a le salva de la transformarea lor în spaţii comerciale..
4. Fundaţia Publică îşi propune să ridice în acest complex o statuie a marelui filantrop (ceea ce, desigur, e foarte frumos!), dar uită că Gojdu are deja o gigantică statuie morală, în al cărei soclu sunt încrustate numele celor câteva mii de bursieri români ortodocşi, printre care se numără Traian Vuia, Victor Babeş, Octavian Goga, Aron Cotruş, Dumitru Stăniloae, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Andrei Oţetea, Constantin Daicoviciu şi Ioan Scurtu. Or, statuia lui Gojdu nu va fi niciodată completă în lipsa miilor de tineri cărora, în ultimele şase decenii, li s-a furat dreptul şi posibilitatea de a fi beneficiarii burselor marelui filantrop şi de a-şi înscrie astfel numele în istoria culturii şi spiritualităţii româneşti.
5. Se pretinde că Fundaţia Publică (pe care Ministerul nostru de Externe o numeşte „Româno-Ungară”) are la bază principiul parităţii. Iată însă şi opinia partenerilor, aşa cum reiese din stenograma şedinţei din 21 noiembrie 2005 a Parlamentului ungar, când noua Fundaţie a fost ratificată, cu voioşie, în numai un sfert de oră, cu 107 voturi „pentru”, două voturi „împotrivă” şi şapte „abţineri” (cităm în traducere românească). Németh Zsolt, deputat: „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Esenţa acestei probleme […] este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu, şi acest lucru înseamnă, în acelaşi timp, că partea română acceptă punctul de vedere al Ungariei conform căruia, în 1953, tratatul de drept material a rezolvat problema averii Gojdu”. De partea sa, Bársony András, secretar de stat în Ministerul de Externe, afirmă: „Gozsdu Manó, nobil ungur de naţionalitate română, în testamentul său datat 4 noiembrie 1869, îşi lasă întreaga avere acelor români din Ungaria şi Transilvania care sunt de religie ortodoxă răsăriteană. […] La 20 octombrie 2005 s-a semnat Acordul Guvernelor Republicii Ungare şi României asupra înfiinţării Fundaţiei Publice Ungaro-Române Gojdu. Pe baza Acordului, fundaţia a fost înfiinţată ca fundaţie publică ungară, competenţa şi funcţionarea sa îi revine Republicii Ungare şi urmează să fie înregistrată la Tribunalul Capitalei. […] În virtutea Acordului, actul constitutiv al Fundaţiei va fi elaborat pe baza normelor de drept din Ungaria”.
Domnilor Deputaţi,
Mitropoliţii ortodocşi LAURENŢIU al Ardealului, NICOLAE al Banatului, Arhiepiscopul ANDREI al Alba Iuliei, Episcopii TIMOTEI al Aradului, LUCIAN al Caransebeşului, IOAN al Oradiei, JUSTINIAN al Maramureşului, IOAN al Covasnei şi Harghitei şi SOFRONIE al Românilor din Ungaria vă adresează întrebarea: Sunteţi convinşi că Acordul Româno-Ungar din 20 octombrie 2005 îi aduce României vreun folos? Vă rugăm să răspundeţi prin votul Domniilor Voastre.
Din încredinţare,
BARTOLOMEU ANANIA
Arhiepiscopul Clujului
Editorialul ZIUA
Senator roman, nu ma trada!
Este strigatul de dincolo de vazduhuri al Nobel-ului Romaniei, transmis senatorilor romani prin vocea tinerilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria, reuniti intr-o asociatie pentru respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Multi dintre ei manipulati sau manipulatori, senatorii romani trebuie sa decida saptamana aceasta asupra legalitatii Ordonantei de Urgenta Ungureanu-Tariceanu emisa pentru uzurparea Fundatiei Gojdu. Joia trecuta, uleiul chiar a iesit la suprafata apei, prin declaratia imberbului Razvan Theodorescu, care a recunoscut ca proiectul Ordonantei Rusinii apartine Guvernului Adrian Nastase si ministrului sau de Externe Mircea Geoana, iar preluarea sa de catre Cabinetul Popescu Tariceanu si supusul sau Mihai Ungureanu ar reprezenta “o dovada de continuitate”. Adevarul frust ar trebui, cred eu, sa-i ultragieze pe votantii Aliantei fara de Dreptate si fara de Adevar: exista asadar o continuitate politica in tabara executantilor de proiecte anti-romanesti.
Tot joi, in aula Senatului, urechile alesilor tarii au fost zgariate de falsele argumente ale ministrului de Externe Mihai Razvan Ungureanu. Inrosit de furie, micul UTC-ist a inceput sa urle pitigaiat la senatorii Romaniei care se impotriveau din bun simt Ordonantei sale paguboase. Simtind ca situatia scapa de sub control, tartorul masinatiunilor politice din Senat, PD-istul Radu Berceanu i-a facut semn capului UDMR-ist Gyorgy Frunda care i-a dat peste culoar un sut PNL-istului (ex-APR, ex-FSN) Teodor Melescanu pentru a amana dezbaterile. Cu 42 de voturi la 23 (si 4 abtineri), senatorii pro-guvernamentali au decis sa mearga la masa: treburile tarii mai pot astepta.
Dovada ca in afara sefuletilor de grupuri marea majoritate a senatorilor habar nu au ca risca sa aprobe o tradare a intereselor nationale sta in declaratiile lor incerte. Intr-o prima faza, MAE a reusit sa-i pacaleasca, introducand un pretins amendament prin care s-ar respecta drepturile Fundatiei Gojdu originale, de la Sibiu. Fals: un Acord international, deja ratificat ca atare in Parlamentul de la Budapesta, nu suporta “amendamente”. ZIUA a demonstrat aceasta printr-o declaratie ferma a MAE al Ungariei publicata in exclusivitate. Senatorii care doresc sa voteze in cunostinta de cauza o pot descoperi in arhiva electronica a ziarului nostru. Mura in gura: www.ziua.ro (arhiva in prezent rasa de pe suprafata internetului – n.n.).
Tot asa, pentru a intelege matrapazlacurile legislative ale aparatcik-ului MAE in cardasie cu diversi tovarasi din Comisiile Senatului pentru Politica Externa si Juridica, senatorii pot consulta un Raport profesionist, “Afacerea Gojdu, dincolo de diplomatie”, elaborat de Fundatia Strategikon si disponibil la www.strategikon.ro. Aici vor putea descifra ce se afla in spatele aberatiei unice in istoria Parlamentului Romaniei, de “respingere a respingerii”, invocate in cazul Gojdu, “dezinteresat”, dupa cum declara, de colegul lor UDMR-ist Eckstein Kovaks.
Insa cea mai mare ticalosie comisa de reprezentantii UTC din MAE, in frunte cu secretarul sau general, Mihai Razvan Ungureanu, este invocarea unui pretins acord al Bisericii stramosesti, administrator de drept al averii lasate de Gojdu, prin Testament, tinerilor romani ortodocsi saraci si destepti din Transilvania si Ungaria. Dupa ce insusi Patriarhul Romaniei Teoctist a rugat senatorii sa respecte Testamentul lui Gojdu, Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania avertizeaza oamenii de paie ai actualului stat capitulard ca risca sa provoace o disputa directa cu Biserica, pentru ca, in numele adevarului, ierarhii ortodocsi sunt dispusi sa apere drepturile fiilor tarii la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. “Nimeni nu are voie sa dispuna de o avere privata, care apartine tinerilor ortodocsi, asa cum este aceea a lui Emanuil Gojdu si sa ignore un Testament care are valoare de lege nationala si internationala”, spune transant IPS Anania, in calitatea sa de co-administrator al averii Gojdu. De la Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, Episcopul ei, PS Sofronie, ne comunica faptul ca “isi exprima dezaprobarea totala fata de proiectul Ordonantei de Urgenta a Guvernului Romaniei privind infiintarea “Fundatiei Publice Ungaro-Romane Gojdu” si solicita Senatului Romaniei sa respinga cu hotarare acest act rusinos de capitulare si recunoastere a masurilor unilaterale de nationalizare savarsita de partea maghiara.” “Nimeni nu are dreptul sa vorbeasca in numele Bisericii, fara a avea o imputernicire scrisa din partea acesteia”, transmite oficial acest co-administrator al Fundatiei Gojdu. “Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria face apel la opinia publica, la societatea civila, la organizatiile neguvernamentale, pentru ca proiectul tradarii memoriei lui Emanuil Gojdu sa primeasca tratamentul pe care-l merita.”
Este dispus Senatul sa tradeze interesele beneficiarilor de drept ai Testamentului lui Gojdu, sa scuipe pe rugamintea Bisericii si sa terfeleasca vointa propriilor lor alegatori, in special a celor din Transilvania? Parafrazandu-l pe Lucretiu Patrascanu, cred ca senatorii nostri de azi ar trebui sa-si aduca aminte ca inainte de a fi penelisti, pedisti sau pecisti sunt romani.
Emanuil Gojdu, 1862: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”.
Senator roman, nu uita de tinerii ortodocsi in numele carora vei vota!
Intr-un articol piaristic aparut ieri pe platforma ungureana Hotznews ni se spune ca, “pentru a sustine intrarea in legalitate”, proprietarul molohului auto-intitulat “Cathedral Plaza”, respectiv firma Millenium Building a miliardarului israelian Eyal Ofer, a depus la Primarie cateva memorii pentru “sustinerea cauzei”. “Unul dintre acestea, favorabil intrarii in legalitate, este semnat chiar de presedintele Comisiei de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei, arhitectul Sorin Gabrea”, se scrie pe Hotnews. Cum vine asta? Presedintele Comisiei de Urbanism a Primariei Capitalei a semnat un memoriu catre Primaria Capitalei sub antetul Millenium Building? Putin ciudat, nu? Atunci, daca tot si-a inaintat un memoriu catre sine insusi, nu-i normal ca l-a si aprobat! 🙂
Citez: “Am facut acest memoriu deoarece este aberant ca sa incepi sa construiesti o cladire, sa respecti legea asa cum s-a intamplat in acest caz si apoi, fiindca vecinul s-a suparat pe tine, autoritatea publica sa anuleze autorizatia de construire. Autorizatie care a fost emisa tot de o autoritate publica. Aceasta cladire se incadreaza in reglementarile urbanistice existente. Proprietarii au luat toate avizele necesare. Va reamintesc ca au obtinut avizul necesar de la Ministerul Culturii, ea fiind avizata de doi ministri ai Culturii – Ion Caramitru si Razvan Theodorescu – si a trecut prin plenul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice. Din punct de vedere urbanistic s-au respectat toate prevederile Planului Urbanistic Zonal aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Spuneti ca ONG-urile au invocat lipsa avizului de la SRI, insa nimeni nu a cerut acest aviz, iar SRI-ul nu a protestat. Noi avem raspuns clar de la SRI ca, daca nu se cere avizul lor prin Certificatul de Urbanism (n.r. inainte de emiterea autorizatiei de construire), nu trebuie obtinut acest aviz. In acest caz nu s-a cerut. Nu putea sa dea SRI-ul acest aviz daca nu a fost cerut”, a declarat Sorin Gabrea pentru HotNews.ro.
Platforma raspandaca Hotnews nu s-a gandit ca este normal sa obtina si pozitia reprezentantilor Arhiepiscopiei Romano-Catolice, pentru a echilibra minciunile colportate cu gura plina de piaristul Millenium platit din banii nostri, si nu s-a gandit nici sa intrebe SRI-ul sau, mai simplu, sa consulte ceva mai bine arhiva cazului. Singurul adevar este ca, intr-adevar, Comisia Nationala a Monumentelor Istorice si-a dat avizul, ilegal, si prin presiunile guralivului istoric GDS-ist Andrei Pippidi – dovada in documentul alaturat obtinut la vremea respectiva de ziarul ZIUA si care reda minuta sedintei. Dupa cum vedeti, “salvatorul cladirilor istorice ale Capitalei”, sotul (sau sotia?) Tatianei Alina Mungiu Pippidi, indemna repejor membrii Comisiei sa treaca la vot penru a aproba proiectul “Cathedral Plaza” al miliardarului israelian Eyal Ofer, desi nu era intrunit cvorumul necesar, conditie in care a fost obtinut avizul mult trambitat.
In ce priveste SRI, pozitia principalului serviciu de informatii al tarii – care are un sediu important in proximitate – , dupa cum se vede din documentul de alaturi, aceasta este extrem de clara: Cladirea Millenium Building “Catedral Plaza” este ridicata ilegal, dupa ce s-a schimbat planul initial. Mai mult, SRI scrie, negru pe alb: “Actualul plan urbanistic zonal, aprobat pentru proiectul respectiv, nu are avizul institutiei noastre, potrivit dispozitiilor legale in vigoare.” Mai sus, scrie tot asa, negru pe alb: “Conform normelor lagale in vigoare, se prevedea obligativitatea obtinerii avizului Serviciului Roman de Informatii”. Iar “realizarea cladirii de birouri la noul regim de inaltime proiectat este de natura a afecta grav functionalitatea echipamentelor instalate pe obiectivul din zona aflat in administrarea Serviciului Roman de Informatii”, conchidea comunicatul SRI aflat alaturat. “Primul proiect pe care l-am vazut era in regula, dar ultima varianta – nu”, a declarat purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, la vremea respectiva. Deci, cum stam la Hotznews cu colportarea de minciuni? Asta imi aminteste de “sondajul” “Money Channel” realizat de piaritza Corina Vintan, prin care ni se spunea ca bucurestenii sunt innebuniti sa se deschida odata cladirea “Cathedral Plaza”. Monkey Channel ii apartine afaceristului israelian Elan Schwartzenberg iar sediul maimuticilor este intr-o alta cladire-mastodont a Willbrook – cea pentru care s-a ras o parte din padurea Baneasa – si care apartine aceluiasi miliardar israelian Eyal Ofer. Corinutza, mai usor cu sondajele pe scari sa nu-ti cada bebeul ungurean de la san! 🙂
PS: Conform surselor ziarului National, miliardarul Eyal Ofer o considera responsabila de insuccesul total al afacerilor sale in Romania pe sotia zbengosului afacerist israelian Ziv Asher Tetelman si prietena cea mai buna a piaritzei Corinutza Vintan, fosta managerita a Willbrook-Millenium, Daiana Voicu, pe care acum ar vrea s-o lase “la pielea goala” (foto). Conform cotidianului Ziua de Constanta, Corina Vintan este asociata cu sotul prietenei sale, Ziv Asher Tetelman, in clinica SC Second Opinion SRL, impreuna cu sotia procurorului Marcel Sampetru (!), personaj urmarit penal intr-un recent scandal. Urmariti penal sunt insa, de azi, si “front-men”-ii afacerii “Cathedral Plaza”, dupa cum informeaza si ziarul BURSA:
Nr. 683 / 24.10.2012 COMUNICAT DE PRESĂ Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a început urmărirea penală în cazul Cathedral Plaza
Reprezentanții Arhiepiscopiei Romano-Catolice București (ARCB) au fost invitați recent la audieri (în calitate de parte vătămată), ca urmare a punerii în executare a sentinței penale definitive nr. 487/2012, a Judecătoriei Sectorului 1, pronunțată în dosarul nr.16747/299/2011.
Declanșarea urmăririi penale s-a făcut împotriva S.C. MILLENIUM BUILDING DEVELOPMENT și a reprezentantului acesteia, Sasu Eremie Ovidiu Ioan, a S.C. BOG’ART S.R.L. și a reprezentantului său, Greu Sorin, precum și a S.C. WILLBROOK CONSTRUCT SRL și a lui Moise Dragoș, în calitate de reprezentant al acesteia. Perioada analizată privește lucrările din 10-21 noiembrie 2010 la construcția Cathedral Plaza, adică cele efectuate iresponsabil, după anularea autorizației emise nelegal de Primarul Sectorului 1.
Toți sunt acuzați de efectuarea de lucrări de construire la turnul de birouri Cathedral Plaza, fără autorizație de construire, aceasta fiind anulată irevocabil de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 1989/2010.
Reacția promptă a Parchetului vine să confirme interesul public pentru apărarea valorilor sociale care privesc conservarea, punerea în valoare și protejarea monumentelor istorice, precum și a celor care privesc protejarea publică, față de construirea fără autorizație valabilă. Ea confirmă și condamnarea publică făcută de către societatea civilă, de diferite instituții de stat și de cult, de sute de mii de creștini catolici și ortodocși și de alte confesiuni.
„Sperăm într-un demers legal, coerent și într-un termen rezonabil, care să fie un exemplu pentru alte încercări de încălcare a legii construcțiilor, astfel încât să se realizeze funcția educativă a sancțiunii penale”, a declarat preot Gabriel Popa, secretar al ARCB.
Reamintim că D.N.A. continuă cercetarea penală a reprezentanților Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti (I.S.U. Bucureşti), care au participat la întocmirea unui fals proces-verbal de recepție la așa zisa finalizare a lucrărilor amintitei construcții, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sunt depuse alte câteva plângeri penale ale Arhiepiscopiei, având drept obiect cercetarea numeroaselor infracțiuni, comise în cazul Cathedral Plaza.
Biroul de presă – ARCB
Persoană de contact
Pr. Francisc Doboş
Purtător de cuvânt
tel. 0755 065 069, birouldepresa@arcb.ro
INFO: Numele Daianei Voicu a fost legat, de la aparitia ei in lumea afacerilor din Romania, de numele lui Sammy Ofer, miliardarul israelian de origine romana, tatal lui Iuly si Eyal. Nascut pe 22 februarie 1922, la Iasi, si decedat anul trecut, Sammy Ofer a controlat impreuna cu familia sa un vast imperiu economic: Israel Chemicals, ZIM Israel Navigation Company si Tower Semiconductor, afacerile crescand odata cu preturile la chimicale si petrol. Familia Ofer detine actiuni la Royal Caribbean, a doua mare linie de croaziera din lume, la South Korea’s Hanjin Shipping (12%) si Zodiac Maritime UK-Londra. Averea fabuloasa a familiei Ofer ii asigura acesteia o pozitie in “Forbes” SUA, pe locul 184, devenind astfel cea mai bogata familie de evrei din lume. Una dintre primele afaceri din Romania – preluarea magazinului Tomis din Constanta in 1997 – o aduce in prim-plan pe tanara Daiana Maria Voicu, care ulterior devine managerul dezvoltatorului imobiliar Willbrook International si, implicit, mana dreapta a lui Eyal Ofer.
Aflata la carma imperiului Willbrook, Daiana prospera vertiginos, astfel ca in preajma anului 2010 este considerata una dintre cele mai bogate si puternice femei din Romania. Zvonurile legate de o aventura cu Eyal se intetesc, insa la scurt timp explodeaza in presa si o alta “bomba”: Ziv Tetelman, sotul afaceristei si tata al celor doi copii (Daiana mai are o fiica din afara casatoriei, iar gurile rele spun ca ar fi exact fiica lui Eyal), o insala cu Raluca Sandu, fiica presedintelui FRF. Fotografiile cu cei doi fac valva in presa, iar Daiana decide sa divorteze. Luna martie a anului trecut marcheaza, asadar, inceputul unui declin evident al celei supranumite doamna de fier a afacerilor din Romania. Zece luni mai tarziu, la inceputul lui decembrie anul trecut, Daiana Voicu isi anunta demisia de la carma Willbrook, in spatele acestei decizii aflanduse de fapt dorinta detinatorilor companiei de a scapa de ea. In luna februarie a acestui an iese la iveala si o alta informatie. Cotidianul “National” publica un articol potrivit caruia Eyal Ofer, bossul Willbrook, “a angajat zece detectivi particulari si patru firme de avocatura care au misiunea de descoperi toate matrapazlacurile facute de Daiana Voicu cat timp s-a aflat la conducerea companiei”. Respectiva publicatie titreaza: “Aflat in spatele unor investitii de 900 de milioane de dolari in Romania, Eyal Ofer si-a lasat afacerile pe mana Daianei Voicu, transformand-o intr-una dintre cele mai puternice femei de business, care i-a creat lui Ofer o paguba de vreo 100 de milioane de euro: terenuri si imobile cumparate de Daiana cu banii lui si trecute pe numele parintilor ei”. (Sursa: Cancan)
Forbes.ro: Eyal Ofer nu renunță la businessul din România
Omul de afaceri israelian Eyal Ofer (foto), cunoscut în special datorită clădirii office Cathedral Plaza, este în spatele unor investiții de 900 de milioane de euro în România.
Eyal Ofer a plasat recent o comandă Șantierului Naval din Mangalia, controlat de coreenii de la Daewoo, în valoare de 400 de milioane de euro, pentru construirea de vase. Unul din businessurile Miller Global, grup internațional în cadrul căruia Ofer este co-președinte, este shipping-ul. De altfel, Eyal Ofer este director al Royal Caribbean International, un business de 10 miliarde de euro, precum și al Celebrity Cruises Holding. Cele mai cunoscute active din portofoliul global al grupului Miller sunt Pebble Beach Company, Aspen Skiing Company, Aspen’s Little Nell Hotel, Beverly Hills Hotel şi Los Angeles’s Fox Plazza Office Building.
O sumă de 500 de milioane de euro a fost investită, în România, în proiecte imobiliare, de care se ocupă subsidiara britanică a grupului Miller, Millenium Buiding Development. Portofoliul din România, administrat de Daiana Voicu, cuprinde ansamblul rezidențial Oxford Gardens din zona Pipera, alte șase complexuri rezidențiale în zona Iancu Nicolae și încă unul în Corbeanca, localitate de lângă București – în total, peste 300 de vile adresate segmentului de lux –, Platinum Business Center (o clădire de birouri și centru de conferințe situate pe DN1), mallul Tomis din Constanța, și mai multe terenuri.
De departe, cea mai cunoscută proprietate din portofoliul lui Eyal Ofer este clădirea de birouri Cathedral Plaza. Construcția, în prezent finalizată în urma unei investiții de 40 de milioane de euro, este localizată în imediata apropiere a catedralei romano-catolice Sfântul Iosif. Amplasamentul, deși ideal pentru companiile care vor să aibă birouri în centru, nu a fost unul norocos pentru dezvoltator, deoarece a generat o dispută, care a ajuns în instanță, cu Arhiepiscopia Romano-Catolică din București. Recent, o instanță de judecată din Suceava a decis nulitatea autorizației de construire emise de Primăria Sectorului 1. Decizia a venit cum nu se poate mai prost pentru omul de afaceri israelian, care era în tratative de vânzare a clădirii cu un fond de investiții britanic, pentru 70 de milioane de euro, sumă despre care Eyal Ofer afirmă că reprezintă ”un nivel mult scăzut față de valoarea clădirii”. Omul de afaceri spune că, în ciuda acestei situații, nu intenționează să renunțe la afacerile din România.
Dupa cum informa ziaristul Ion Spanu, colegul meu de proces cu Gabrigel Liiceanu – patronul fostei edituri a PCR, actuala Humanitas, suspectat ca nu a platit la stat TVA in valoare de 3 milioane de euro – , Curtea de Apel a decis: Cazul “Liicheanu” continuă la Tribunalul Bucureşti. Este vorba de un proces care dureaza de cinci ani de zile, un proces in care pretinsul filosof fara opera ataca suburban libertatea presei, solicitand “daune morale” de 100.000 de euro. Jurnalistul Ion Spanu a prezentat in “Cotidianul” de ieri unul dintre articolele care stau la baza acestui atentat la libertatea de expresie, o adevarata lovitura de stat pastorita de Valerica Stoica impotriva liberei informari a opiniei publice. Este vorba de articolul publicat de exterminatul ziar ZIUA in care sunt devoalate cateva dintre plagiatele si fraudele morale ale lui Liiceanu, confirmate si de maestrul Constantin Barbu, articol intitulat memorabil LIICHEANU. Astazi, va prezint, la randul meu, celalalte articole incriminate de atentatorii din curtea GDS: editorialele Oculta, de Sorin Rosca Stanescu si Profitorul tuturor regimurilor, scris de subsemnatul, cat si materialul care i-a scos din minti pe mafiotii “societatii civile”, o demantelare a gastii sorosite pastorite de Traian Basescu si Monica Macovei, perfect valabila si astazi: Intelectualii rosii manipuleaza Romania. Articolele s-a dorit sa fie rase de pe suprafata internetului prin stergerea arhivei ZIUA de catre Sorin Ovidiu Vintu la cererea expresa a lui Tismaneanu si Patapievici, amploaiatii sai la revista de neo-comisari ai culturii romane, “Idei in dialog”. In ciuda acestei tentative de stergere a istoriei si ardere a cuvantului demna de inaintasii lor nazisti si bolsevici, aparatori ai presei libere au reusit sa le salveze oferindu-mi sansa sa le reproduc astazi, pentru iubitorii adevarului si dreptatii. Citindu-le veti intelege mai usor de ce ne urasc acesti impostori patentati si agenti antiromani de cea mai joasa speta: le-am expus Reteaua! Personal, desi sunt aparat de una dintre cele mai mari case de avocatura din Romania si chiar din Europa si de alte foruri adaptate provocarilor de toate genurile, nu m-ar deranja sa pierd acest proces pentru a-l putea inscrie apoi in analele CEDO, la capitolul LICHELE EUROPENE. Mai amintesc ca speta in cauza – deconspirarea agentilor neo-kominternisti din curtea lui Basescu – mi-a atras alte doua procese ce privesc delictul de opinie, unul cu Mihnea Berindei, pus de Vladimir Ilici Tismaneanu, si altul cu Patapievici, castigat cu brio, impreuna cu Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane. In acelasi timp, dupa un alt articol de opinie, intitulat “Limba lui Ungureanu“, Grupul pentru Dialog Social – printr-un apel public semnat de o liota de “intelectuali” – a cerut nici mai mult nici mai putin decat eliminarea subsemnatului si a altor ziaristi ai ZIUA din presa. O data cu instalarea lui Mihai Razvan Ungureanu la conducerea formala a Serviciului de Informatii Externe (SIE), acest lucru s-a si petrecut. Curat democratic, coane Traiane! Concluzia din articolul privind intelectualii rosii, pusa de un mare eminescolog, este extrem de actuala si azi, cand planul neo-kominternului ARDe Romania: “Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu – cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti”. Iata “vina” noastra, cuvantul liber:
Oculta
de Sorin Rosca Stanescu
Dupa exemplul de trista notorietate oferit nu cu multa vreme in urma de 50 de persoane care s-au autointitulat reprezentanti ai intelectualitatii romane si au sarit in apararea neprihanitului Traian Basescu, iata ca acum asistam la un scenariu asemanator. Semn ca imaginatia promotorilor este destul de saraca. Oficial, mitingul pro-Macovei programat maine este pus la cale de sase organizatii nonguvernamentale. Membrii Partidului Democrat au anuntat ca vor participa in masa. Pentru mai multa confuzie, la ora programata, in Piata Universitatii este o aglomeratie maxima. Ce semnificatie are implicarea ONG-urilor in lupta politica dintre guvernanti si Opozitie, care are drept miza statutul controversatului ministru al Justitiei? Ce determina sase ONG-uri, din cateva sute existente, si personalitati publice sa abandoneze oferta unor repere morale, pentru a manca politica pe paine? Si pe bani publici?
Este de notorietate faptul ca Parlamentul, cu o covarsitoare majoritate, a aprobat o motiune simpla impotriva ministrului Justitiei. Cele sase ONG-uri isi asuma o miza extrem de riscanta: aceea de a asmuti o parte a populatiei impotriva forumului legislativ al tarii. A celui mai important garant constitutional – dintre puterile statului – al democratiei. In incercarea de a deslusi ce se ascunde in spatele acestei neobisnuite initiative, colegii mei de la Departamentul de Investigatii au descoperit o intreaga imbarligatura de interese care leaga respectivele ONG-uri si Ministerul Justitiei intr-o adevarata oculta. Unele fundatii sunt atat de noi, incat site-ul lor nu ofera nici un fel de informatii. Altele sunt mai cunoscute. De pilda, Academia de Advocacy a avut un contract de asistenta tehnica cu ministerul condus de Macovei. Contra cost. Unul din sponsorii celorlalte organizatii este Freedom House care, in 17 ianuarie 2005, a primit fara licitatie de la Ministerul Justitiei, prin Macovei, 31.568 euro pentru elaborarea unei strategii. In fine, Societatea Academica din Romania – condusa de Alina Mungiu-Pippidi si avandu-l fondator pe Andrei Plesu, fost demnitar FSN, PD si fost consilier prezidential – se face vinovata, ca organizatie, cel putin de un grosolan fals intelectual. Aceasta denumire apartinand, de drept, Academiei Romane. Si fiindca vorbim de fals intelectual, nu ne ascundem intentia de a publica o dezvaluire terifianta legata chiar de personajul pus in fruntea acestei liste de activisti politici ad-hoc. Si anume, Gabriel Liiceanu. Iar pentru a fi corect, ma simt obligat sa pun intrebarea: ce cauta, in fruntea manifestatiei politice pro-Macovei, Horia-Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman, slujba si ea oferita de Guvern? Tot pe bani publici, cum sunt cei platiti de Macovei, pentru ca sase ONG-uri sa o acopere.
Dar pana maine, rezultatul unor minime investigatii pe care le publicam azi ne arata ca personajele aflate in epicentrul miscarii pro-Macovei, identice cu sustinatorii asidui ai presedintelui Basescu, sunt extrem de strans legate si deloc dezinteresat unele de altele. Ca si ONG-urile pe care le reprezinta. Care nu sunt deloc neguvernamentale, de vreme ce sunt finantate, din bani publici, chiar de catre persoana pe care au decis sa o apere. De cine? De cetatenii acestei tari, carora Justitia lui Macovei, cu teribila debandada pe care a introdus-o, le sta in gat. Si nu in ultimul rand, o apara in fata Asociatiei Magistratilor din Romania, care o condamna pentru aservire politica. Asa cum condamn eu oculta.
Intelectualii “rosii” manipuleaza Romania
de Victor Roncea
Sase asociatii neguvernamentale organizeaza, astazi, un miting in Piata Universitatii pentru “sustinerea luptei anticoruptie si a celor care poarta efectiv aceasta lupta, in special a ministrului Justitiei Monica Macovei”, dupa cum suna anuntul acestora. Grupul pentru Dialog Social (GDS), Societatea Academica din Romania (SAR), APADOR-CH (n. red. – a carei presedinte a fost actualul ministru Macovei), Grupul “Offensive”, Academia de Advocacy si Freedom House au lansat o “Chemare la miting”, la care sunt asteptati si membri ai Partidului Democrat si ai organizatiei Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut (MISA). Manifestarea de strada este intitulata, ridicol, “Martisor Anticoruptie”. Respectivele organizatii care devin practic pe fata din “ne-guvernamentale” in “pro-guvernamentale” au beneficiat si beneficiaza de fonduri si sprijin guvernamental, dupa cum a demonstrat ieri ziarul ZIUA. Mai grav este insa faptul ca una – Freedom House – este de origine americana iar filiala din Romania compromite prin actiunea de azi statutul organizatiei-mama, dupa cum este prezentat pe site-ul sau oficial: “Freedom House este o organizatie independenta ne-guvernamentala; o organizatie non-profit si ne-partizana”.
Cine sunt sustinatorii
Cine sunt insa intelectualii care sustin un (singur) ministru si un (singur) partid politic? Printre ei, aceiasi care au lansat celebrul de acum “Apel al intelectualilor”. Gabriel Liiceanu care dirijeaza “corul intelectualilor” a primit cea mai dotata editura a PCR, Editura Politica, – practic pe gratis – de la Ion Iliescu, cel caruia i-a cerut spasit scuze zilele trecute pentru o afirmatie facuta la TVR.
Moda listelor nu este noua in Romania post-decembrista: nu intamplator, semnatari de pe ultimul Apel pot fi regasiti, la inceputul anilor ’90, pe “lista intelectualilor” care cereau eliberarea odiosului “Gogu” Radulescu, fostul membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din inchisoare, pe motive “umanitare”. Apoi, in anul 2000, aceiasi “intelectuali” semnau pentru “salvarea democratiei” cerand “poporului” sa voteze cu Ion Iliescu, fostul secretar de partid al PCR, acuzat atat pentru crimele din 1989 cat si pentru cele din iunie 1990. Nu putem sa nu observam, in cazul recent, cateva aspecte: din lista initiala a celor 50-60 de semnatari, cel putin sase sunt fosti nomenclaturisti comunisti (10%), altii sunt beneficiari sau fac parte din Reteaua Soros (20-30%) iar altii sunt infiltrati in Presedintia Romaniei sau viitori paraziti ai statului, ocupanti de noi functii in diplomatie si administratie, aiuritori de cap ai presedintelui.
Macovei si Basescu, sustinuti de intelectuali nomenclaturisti
Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pippidi, Armand Gosu, Ruxandra Cesereanu, pe langa faptul ca sunt apropiati sau membri ai GDS, au fost si sunt platiti de Administratia Prezidentiala pentru asa-zisul “Raport Final” plin de mistificari asupra comunismului. Apoi, Magda Carneci, Mircea Mihaies si Horia Roman Patapievici sunt in conducerea Institutului Cultural Roman, aflat sub autoritatea presedintelui Romaniei, care este si presedinte de onoare al ICR. Intr-un editorial confuz publicat in presa zilei de ieri, cu titlul “Memoria incetosata” un reprezentant de seama al “societatii civile” aprecia ca “tentativa nomenclaturistilor si informatorilor de a reveni in forta l-a ajutat pe Basescu sa se replieze”. Sa se fi referit oare la colegul sau, Horia Roman Patapievici? Iata ce scria acesta intr-un editorial din Evenimentul Zilei: “Tatal meu a fost un refugiat din Cernauti. Venirea sovieticilor l-a facut sa se refugieze: nu in ce mai ramasese din tara, despre care credea ca va fi si ea in curand invadata, ci in Polonia. Toata viata lui, tata a ramas ingrozit de rusi”. Probabil ca Patapievici chiar are “memoria incetosata”, pentru ca adevarul este cu totul altul.
Adevarul despre Patapievici
Si anume: Dionis Patapievici – nomenclaturist comunist – a fost un om cu puternice convingeri prosovietice, inca de dinainte de 1940, dupa cum singur a sustinut. Dupa 1944, a lucrat ca translator de limba rusa pentru trupele Armatei Rosii la o sectie de militie din Viena. A fost membru activ al Partidului Comunist Austriac, de unde a fost transferat in cadrul Partidului Muncitoresc Roman, in luna august 1948. “In aceasta perioada am activat in cadrul organizatiei de masa Austria-URSS, in perioada de pregatire a examenelor de licenta, la elaborarea lucrarii de diploma “Banca de Stat si Sistemul bancar in URSS” – lucrarea amintita si-a propus drept scop demascarea calomniilor antisovietice, aratandu-se superioritatea sistemului economic socialist”, dupa cum afirma acesta in autobiografia sa. In tara, dupa ce a lucrat la Institutul de Studii Economice a RPR, din 1950 a fost angajat la Directia Operatiunilor Banesti din Banca de Stat. Vladimir Tismaneanu povesteste cum se juca in copilarie cu Horia Roman Patapievici pe strazile Cartierului Rosu – Primaverii.
Turnatorul Marchis, stalp al Cancelariei Ordinelor prezidentiale
Mai mult: fostul profesor de fizica este cercetat penal pentru actiunea de reconspirare a unor turnatori ai Securitatii pe timpul cand a ocupat o functie calduta in Colegiul CNSAS. Concret, conform declaratiilor sale, in anul 2002, Patapievici a avut cunostinta de colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, membru de baza al GDS, dar nu l-a deconspirat. De altfel, este de observat ca majoritatea celor deconspirati sau chemati la CNSAS pana acum fac parte atat din grupul sustinatorilor Monicai Macovei cat si al Grupului pentru Dialog Social, infiintat cu aportul direct al ex-comisarului ideologic sovietic Silviu Brucan: Sorin Antohi, Smaranda Enache, Dan Oprescu, Mihnea Berindei, Iustin Marchis, etc. Pacatosul parinte Marchis, dupa deconspirarea sa de catre Civic Media si ZIUA, s-a retras din GDS, “pentru a nu dauna imaginii Grupului”. Dar, (culmea!) si-a permis sa faca parte in continuare din Cancelaria Ordinelor aflata sub Administratia Prezidentiala a Romaniei. Astfel, el este membru al Consiliului de onoare care acorda cea mai inalta distinctie a tarii – Ordinului national “Steaua Romaniei”.
Alaturi de SAR-ul Alinei Mungiu, care a propus o solutie ruseasca pentru Basarabia – federalizarea dupa “modelul Cipru” care transforma Tiraspolul separatist in subiect egal cu Chisinaul – GDS-ul si Grupul Soros sunt colportorii si sustinatorii conceptului de “moldovenism” care face azi ravagii si in Moldova si in Romania. In studiul semnat de Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stat, “Relatia Romaniei cu Republica Moldova” prezentat in 1995 in Est si Vest se impune distinctia etnica dintre “romani” si “moldoveni” , in beneficiul kominternistilor de la Chisinau. Mircea Mihaies denunta ieri, revoltat, in EvZ, “vechii activisti”, “obedienti, lacomi si lipsiti de caracter” care se pun in slujba “oligarhilor-moguli” impotriva democratiei, uitand sa se uite mai bine in jurul sau, al intelectualilor dilematici. Profesorul Nae Georgescu ii radiografieaza sintetic: “Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu – cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti”. (ZIUA, Februarie 2007)
Celebrul proces Liiceanu vs „Ziua”, în care sînt implicaţi şi ziariştii Sorin Roşca Stănescu, Victor Roncea şi Ion Spânu, se va relua la Tribunalul Bucureşti după aproape doi ani de suspendare. Aşa a decis Curtea de Apel Bucureşti, după ce procesul fusese suspendat pentru că SC Ziua SRL intrase în procedura de lichidare.
Reamintim că procesul (Dosarul nr. 14976/299/2007) a fost deschis de scriitorul Gabriel Liiceanu după ce, în februarie 2007, ziarul ZIUA l-a acuzat de plagiat din mai multe lucrări, între care şi „Sein und Zeit” de Martin Heidegger, de falsificarea unui trecut de pretinsă dizidenţă, de omiterea unor pasaje din Marx în lucrările reeditate după Revoluţie şi de trădarea lui Noica (articolul „Liicheanu”, scris de Ion Spânu), ori de fraudele de la Editura Humanitas (articolul „Intelectualii roşii” si editorialul “Profitorul tuturor regimurilor”, scrise de Victor Roncea. Sorin Roşca Stănescu a fost chemat în instanţă pentru editorialul „Oculta”.
Gabriel Liiceanu (apărat de fostul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica) a solicitat plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 de euro de la cei trei ziarişti pentru că i-ar fi fost afectată imaginea.
În prima instanţă, Gabriel Liiceanu obţinuse o sentinţă favorabilă, însă Tribunalul Bucureşti a dat cîştig de cauză celor trei ziarişti, şi a casat hotărîrea Judecătoriei, trimiţînd cauza spre rejudecare. Între timp, după ce ziarul ZIUA a fost preluat de Sorin Ovidiu Vântu, şi-a încetat apariţia, iar societatea care-l edita a intrat în lichidare (arhiva electronica a ziarului ZIUA fiind rasa de pe suprafata internetului la cererea lui Tismaneanu si Patapievici, angajatii lui Vintu la “Idei in Dialog”, cel din urma fiind si beneficiar al unui “Volvo” de lux de la mogulul puscarias).
Decizia din această săptămînă a Curţii de Apel Bucureşti redeschide acest proces, el urmînd să fie reluat în perioada următoare la Tribunalul municipiului Bucureşti.
Dosarul are în acest moment peste 2.000 de file, majoritatea fiind depuse în apărare de către jurnaliştii acuzaţi de Liiceanu şi reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase procese în care sînt implicaţi nişte ziarişti.
De-a lungul timpului, Gabriel Liiceanu a dat mai multe interviuri legate de acuzaţiile aduse de ZIUA, însă nu a reuşit să se disculpe, astfel încît instanţa este chemată acum să decidă dacă articolele respective au relatat despre fapte adevărate sau Liiceanu a fost doar calomniat.
Publicăm mai jos unul dintre cele trei articolele care au stat la baza acestui proces spectaculos.
Ionela Predescu
Ion SPÂNU:
LIICHEANU
Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe aşa de pur cum vrea să pară în repetatele sale Apeluri naţionale. El a plagiat în cărţile sale din operele altora, şi-a antedatat texte pentru a-şi justifica o dizidenţă imaginară – într-un cuvînt defineşte prin comportament exact tipul pe care îl condamnă: licheaua.
Ca filosof, cum se pretinde, Gabriel Liiceanu ar trebui să fugă ca dracul de tămîie de cuvîntul lichea şi asta pentru că, semantic, chiar numele domniei sale s-ar putea să-şi afle originea pe acolo. Etimologic, lichea vine fie din turcescul leke, care înseamnă om de nimic, netrebnic, secătură, fie din macedoromânul liche, neogrecul lekés, albanezul likje sau bulgarul leké, care înseamnă pungaş, ticălos sau şmecher (v. „Dicţionarul enciclopedic”, vol. IV, ed. Enciclopedică, 2001, p. 104 şi Alexandru Ciorănescu – „Dicţionarul etimologic al limbii române”, ed. Saeculum I.O., 2002, p. 467). Ne vom detaşa de semnificaţiile dure ale cuvîntului lichea, deşi, ca moralist al naţiei, Gabriel Liiceanu ar trebui să ţină cont de lucrurile din viaţa sa care nu-i fac cinste, dar pe care singur le-a aruncat pe piaţă (abandonarea propriului copil înainte ca acesta să se nască, etc.) într-un alt jurnal al său, „Uşa interzisă”, unde se autointulează „un impostor de anvergură” (p. 85). Grav este că impostura lui Gabriel Liiceanu se extinde şi în sfera prestaţiei sale publice ca intelectual, elitismul său fiind mai degrabă un soi de lichelism pur. Să exemplificăm.
Cei care au citit romanul autobiografic al lui Gabriel Liiceanu şi au văzut listele de cumpărături făcute de MRU prin locurile pe unde acesta a dat până acum cu sapa probabil că au observat că aceşti „cărturari” sunt fraţi de… cremă, întrucât amândoi au pasiunea de a se unge bine!
Când era şef la SIE, Mihai Răzvan Ungureanu cumpăra din banii statului „unguent rectal” şi „comprimate vaginale”, în valoare de 250.000 euro! Abia instalat ca prim-ministru, acelaşi MRU a cumpărat de vreo 300.000 euro balsam de buze, apă de urechi, „plasturi mici pentru băşici” şi alte sulemeneli.
Prefăcut, maliţios, efeminat, cu o voce erectilă, fostul supleant al CC al UTC pare, mai degrabă, o femeie încarcerată în pielea unui bărbat. Preocupările sale din perioada când deţinea funcţii importante în stat demonstrează cu prisosinţă câteva slăbiciuni ale firii, ce trădează o mare pasiune pentru un tip de snobism pe care nu-l poate înţelege în toată dimenisunea lui decât unul care simte la fel.
GabriGel Liiceanu şi voluptăţile sale cremoase
Cel care-i seamănă perfect, din acest punct de vedere, şi care l-a inspirat în aceste excese cosmeticale ce frizează ridicolul este traducătorul Gabriel Liiceanu. Acesta, în – să-i zicem – romanul său autobiografic „Scrisori către fiul meu”, scrie cu feminină sensibilitate:
„Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“ („Scrisori catre fiul meu”, de Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, 2008, pag. 193).
Parcă am fi în faţa destăinuirilor unei gheişe, ale unei curtezane de la curtea nu ştiu cărui rege destrăbălat sau a unei cadâne din haremul vreunui sultan!
Ungueanu, între balsamul de buze şi unguentul rectal
Neavând talent de scriitor, „cărturarul” Mihai Răzvan Ungureanu îi dă replica lui Liiceanu pe lista de cumpărărturi de la SIE şi de la Guvern:
„50 de tuburi de unguent rectal, 10 tuburi de cremă vaginală, comprimate de ginkgo biloba ori granule homeopate, viagra (la SIE) şi Plasturi mici tratament pentru băşici, Deodorant stick sans alcool Armani Code by Giorgio Armani, Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil, Deodorant roll-on Neo by Givenchy, Eau florale Petale de rose lotion naturelle, Antiperspirant deodorant roll-on – Clinique skin supplies for men, Cremă Apivita Men’s care Antiwrinkle anti-fatigue, Givenchy pour homme blue label aftershave, Cremă de faţă Clinique skin supplies for men maximum hydrator, Cremă Bepanthene Plus, Baneocin unguent de la Sandoz, BioRepair Zahncreme, Spray Forest Essentials – Stress Reliever, Spray Forest Essentials – Sound Sleep, Apă de urechi Odol Extra Fresh, Deodorant Armani Code bz Giorgio Armani, Parfum Lolita Lempika, Deodorant – Neo – by Givency, Deodorant roll-on Neo by Givency, Voltaren Emulgel, Parfum Lalique White, Givenchy pour homme blue label, eau de toilette vaporisateur spray, Parfum Roadster by Cartier, Parfum Givenchy Play, Parfum Fahrenheit by Dior, Loţiune de corp L’Occitane Lait corporele Verveine, Gel de duş L’Occitane Gel douche Verveine, Cremă de mâini Apivita Hand Care, Cremă de mâini Clinique Stop sign Hand repair , Parfum Mont Blanc Hommo Exceptionnel eau de toilette” (pe lista de protocol a Guvernului).
Oricine poate să observe că aceste două personaje au gusturi comune în privinţa unor creme de corp sau parfumuri, astfel încât este uşor să ne imaginăm întâlnirea dintre Liiceanu şi MRU:
„- Oh, excelenţă, ce frumos îţi miroase mânuţa a cremă Clinique, şi urechiuşa a Odol fresh!
– Da, şi ţie, maestre, cum îţi pute hoitul a lavandă Roger&Gallet!
– Dar nu ai simţit aroma mea Molton Brown?
– Ei, cum să nu, dragul meu, dar era s-o confund cu parfumul meu Lalique White!
– Vai, cum ai putut să comiţi o asemena impietate, doar ştii că această cremă nu merge decât cu damful lui Bois d’Argent de la Dior!
– Scuze. Dar, ia spune-mi, de ce mergi aşa crăcănat?
– A, o nimica toată, am o micuţă fisură anală de care nu mai scap.
– Şi nu ai încercat noul unguent rectal?
– Ba da, dar am auzit că e mai bună crema vaginală din gama Armani Code.
– Bine, pa, te sărut, dragul meu!
– O nu, să nu faceţi asta, că abia ce am dat pe buze cu Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil!”
Indicaţii de regie: dacă vreţi să lecturaţi cu voce tare acest dialog imaginar, trebuie, musai, să începeţi de la nota „si”, astfel încât persoanjele să fie recunoscute mai uşor!
Cărtărescu: „Mi-am băgat botul în sexul ei blond”
Dincolo de glumă, aceste două – pardon! – aceşti doi închipuiţi au şi modele livreşti, ca orice snob din galeria lui Molière. Înaintaşul lor este tot un maestru al limbajului piţigăiat: aspirantul la Premiul Nobel – nota „si”, vă rog! – Mircea Cărtărescu! Şi el descrie într-un volum de poezie (scris împreună cu soţia sa, poeta Ioana Nicolaie, pe vremea când aceasta era doar nevasta prietenului său) tot un fel de ungere, numai că, pe vremea aceea, crema era luată direct de la sursă. Iată-i şi pe cei doi în plină desfătare, aşa cum se descriu singuri:
Ioana Nicolaie scrie: „Coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”.
Mircea Cărtărescu îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” „iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe” (din vol. „40238 TESCANI”).
În faţa unor asemenea valori, cum să nu simţim noi, muritorii de rând, ca nişte bieţi locuitori ai vreunui muşuroi de furnici?
Azi am redescoperit cum Romania sta in loc de cel putin cinci ani. Altfel spus, politicienii ne-au mancat anii astia din viata fara sa reuseasca sa ni-i rascumpere in vreun fel. Ne-au furat pana si timpul. Cititi editorialul de mai jos – scris in 2007! – si inlocuiti doar numele lui Calin Popescu Tariceanu cu actualul premier, Victor Ponta. Nu s-a schimbat nimic. Totul este extrem de actual, pe puncte. Si concluzia, prezenta in titlu, asemenea:
Cine mai reprezinta Romania?
Disputa dintre grupurile de interese din jurul celor doi Tom si Jerry ai natiunii a atins nivelul maxim de suportabilitate. In detrimentul imaginii Romaniei in lume si al intereselor nationale.
In timp ce presedintele Romaniei, Traian Basescu, isi canalizeaza toate energiile pentru decapitarea premierului Calin Popescu Tariceanu Victor Ponta, romanii scuipa-n san, cu scarba deja, si merg inainte. In Europa. Tot acolo planuieste si Tariceanu Ponta sa-i scurteze vizitele lui Basescu, in calitate de reprezentat al Romaniei la Consiliul European.
Trebuie sa recunoastem ca planul are o natura profesionista in contextul super-confruntarii dintre Palate si interese. La ora actuala, nici romanii nici strainii nu stiu, de fapt, cine reprezinta Romania la Uniunea Europeana: presedintele, premierul, ministrul de Externe lipsa, toti deodata, sau pe rand, sau, de fapt, nici unul, nici altul.
Disputa dintre grupurile de interese din jurul celor doi Tom si Jerry ai natiunii a atins nivelul maxim de suportabilitate. In detrimentul imaginii Romaniei in lume si al intereselor nationale. Acuzatiile curg lant, laturile s-au scurs chiar si in Parlamentul European si, mai nou, inclusiv in media occidentala. Sa-l crezi pe unul sau pe altul ar fi o dovada doar de naivitate.
Picanteriile televizate sau radiodifuzate folosesc cel mult la antagonizarea populatiei. Observatorii bine informati nu pot decat sa consemneze cu maxima ingrijorare ca jumatatile de adevar, adica minciunile prin omisiune, sunt armele cel mai des uzitate, in timp ce joaca de-a hotii si vardistii atinge deja aspecte ce tin de siguranta nationala.
Exemplul TVR este cras: presedintele pomeneste nume grele, dosare, afaceri necurate, speriind audienta. Premierul si grupul sau de mafioti par, cu siguranta, vinovati in ochii bietilor telespectatori siderati de acuzatiile extrem de grave. Noi stim insa ca, intamplator, presedintele a uitat alte file ale dosarului energetic, tovarasi de-ai sai sau de-ai partidului pe care inca il mai reprezinta. De ce?
Apoi, la BBC, Basescu da cu Tariceanu Ponta de peretii studioului, mentionand iarasi si iarasi aceleasi „grupuri clientelare de interese“. Basescu nu uita insa sa laude maretele realizari ale ministrilor PD(L) (fost FSN): „Am avut noroc de ministri precum Monica Macovei la Justitie, Vasile Blaga (la Interne) sau Sulfina Barbu, la Mediu. Aceste domenii puteau intarzia data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, iar ei au reusit sa schimbe culoarea acelor «stegulete rosii». Dar sa mentinem lucrurile asa cum sunt ar fi prea mult pentru romani“. Corect. Aici are dreptate: pentru ce sa mai mentinem lucrurile asa cum sunt?
Si ne intrebam si noi, ca niste bieti “gaozari”: de ce nici seful statului, cu toate serviciile sale aferente, nici DNA, nici Ioana d’Arc a societatii in civil, nici rottwailerul cu epoleti sau chiar mergatoarea pe inundatii nu au reusit in doi ani sa bage la apa, sa descopere, nici un mahar, oligarh, mogul imputit de pe Axa Cotroceni-Aleea Modrogan? Pentru ca nu exista? Sau retelele anti-romanesti, care au invadat si ocupat epicentrul Administratiei Prezidentiale si institutiile sale, fragilizand securitatea natiunii si devalizand fondurile statului, nu sunt tot „grupuri de interese“?
De cealalta parte, nu putem sa nu-i dam dreptate premierului: nu „oamenii presedintelui“ au bagat Romania in UE. Nici Guvernul actual, nici cel precedent. UE a bagat Romania in UE. Atunci cand s-a vrut, acolo unde se decid interesele Europei si ale lumii.
Asa ca bietii figuranti sau jucatori ai emisiunilor de hard-talk-show ar trebui sa-si vada intai de ograda proprie. Sa constate, de exemplu, cum politica externa si de securitate in zona extinsa a Marii Negre este periclitata de obtuzitatea viziunilor inguste de pe Dambovita, in timp ce Rusia castiga teren cu tenacitate si profesionalism.
Sau sa se gandeasca serios: cine mai reprezinta Romania?
Trebuie sa stiti ca mult laudatul si traficatul sectant Dorin Dobrincu, protejatul lui Basescu, Tismaneanu si Boc, este nimeni altul decat autorului Capitolului ticalos din Raportul Tismaneanu dedicat Bisericii Ortodoxe Romane, capitol care a jignit grav credinciosii ortodocsi din Romania si memoria miilor de jertfe ale martirilor din lagare si inchisori, din transeele razboiului sfant antibolsevic si din rezistenta armata anticomunista, cea mai indelungata din intreg spatiul rasaritean. La vremea lansarii Raportului la fel de ticalos ca si Capitoulul in care Biserica devenea, din nou, o tinta, ca pe vremea comunistilor, Patriarhia Romana si regretatul Patriarh Teoctist au replicat ferm, considerand “opera” lui Dobrincu drept “o abordare inacceptabila si neconforma cu adevarul istoric”. Prea Fericitul Patriarh Teoctist a anuntat la vremea aceea crearea unui Raport propriu asupra perioadei comuniste. Desi acesta a fost eleborat de istorici docti si independenti, moartea sa subita si inca neelucidata a facut ca Raportul BOR sa nu mai fie publicat de succesorul sau. Spre stiinta neinformatului presedinte suspendat si a opiniei publice romanesti republicam aici pozitia Bisericii Ortodoxe Romane fata de “abordarea nestiintiifica” a mult prea protejatilor lui Basescu, Tismaneanu si Dobrincu. Ca sa voteze toata lumea, duminica, in cunostinta de cauza.
Pozitia Bisericii Ortodoxe Romane fata de Raportul Tismaneanu
COMUNICAT DE PRESA
Fara ura si partinire
Patriarhia Romana apreciaza demersul intreprins de autoritile de stat pentru condamnarea regimului comunist din Romania, act pe care Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a facut in Cuvantul pastoral din 4 ianuarie 1990 in care condamna acelasi regim opresiv in dimensiunile sale cele mai tenebroase.
Jertfa miilor de clerici si credinciosi ortodocsi in temnitele comuniste conduce la concluzia unei rezistente din interior a Bisericii Ortodoxe Romane inca de la instaurarea regimului comunist in Romania. Mai mult, asa cum rezulta din documentele fostei securitati, la sfarsitul celui de-al saselea deceniu al secolului trecut, Biserica Ortodoxa Romana – in frunte cu “patriarhul Justinian si armata neagra a calugarilor si calugaritelor” – era considerata ca fiind dusmanul principal al regimului.
Din pacate, in capitolul “Regimul comunist si cultele religioase” din Raportul intocmit de comisia Tismaneanu constatam cu surprindere o abordare nestiintifica – renuntandu-se la principiul “fara ura si partinire”, fundamental pentru o cercetare istorica – si tendentioasa, formularea unor concluzii distorsionate si aprecieri care depasesc contextul temei studiate privind situatia Bisericii Ortodoxe Romane.
Acest fapt a produs nedumerire in randurile clerului si credinciosilor ortodocsi, precum si ale unor istorici cu autoritate stiintifica, inclusiv membri ai Academiei Romane. Autorii capitolului respectiv au preferat sa utilizeze ca principala sursa de inspiratie anumite lucrari controversate inca din momentul aparitiei lor, in detrimentul celor realizate de institute de cercetare si de istorici consacrati in urma studierii in arhivele fostei securitati.
Patriarhia Romana considera o astfel de abordare intr-un document oficial drept inacceptabila si neconforma cu adevarul istoric. In consecinta, propune infiintarea unei comisii de istorici care sa studieze situatia Bisericii Ortodoxe Romane in perioada regimului comunist in vederea realizarii unui studiu complet si obiectiv pe aceasta tema.
BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE
Nr. 5205/20 decembrie 2006
Biserica Ortodoxa Romana: “Ar fi regretabil daca Raportul Tismaneanu ar fi publicat in forma actuala”
Parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane afirma ca prezentarea facuta Bisericii Ortodoxe in Raportul amintit este o mistificare a adevarului. Biserica si-a creat o Comisie speciala pentru adevarul istoric
Sfantul Sinod a decis in timpul reuniunii desfasurate pe 12 si 13 februarie infiintarea unei Comisii de studiu pentru cercetarea situatiei Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) in perioada regimului comunist. La ce va folosi concret aceasta comisie?
Aceasta Comisie de studiu are un scop foarte precis, si anume realizarea unui studiu obiectiv pe aceasta tema. Trebuie sa precizam ca este vorba de o Comisie formata din tineri cercetatori in domeniu, care vor desfasura o activitate stiintifica de cercetare istorica pe o perioada de aproximativ trei ani de zile, pe baza biobliografiei existente, a izvoarelor si surselor arhivistice laice si confesionale. Pentru intelegerea acestei perioade negre din istoria poporului nostru Comisia de studiu va analiza si cateva teme preliminarii care vizeaza situatia BOR in prima jumatate a secolului XX, urmand ca substanta acestui studiu sa o reprezinte perioada regimului comunist, incepand cu anul 1944 si terminand cu anul 1990.
Patriarhia a contestat capitolul referitor la BOR din Raportul Tismaneanu. Aceasta Comisie are drept rol si rectificarea acestui capitol? Ce aveti de gand sa faceti in privinta prezentarii facute BOR in perioda comunista in raportul Tismaneanu?
In mod firesc, din studiul acestei comisii va rezulta si raspunsul pe care Biserica il va da acelui capitol din raportul Tismaneanu, care a fost contestat nu doar de reprezentantii Bisericii, ci si de istorici de prestigiu din tara noastra. Pentru ca autorii acelui capitol nu fac altceva decat sa incerce sa minimalizeze suferinta Bisericii Ortodoxe Romane in perioada regimului comunist si, mai mult decat atat, sa formuleze numeroase opinii care sunt in flagranta contradictie cu realitatea, altele avand o anumita culpa penala; iar pe de alta parte se prezinta intr-un mod distorsionat felul in care Biserica a incercat sa reziste in fata persecutiilor venite din partea regimului comunist. Pe de o parte, a existat o presiune infernala pe care regimul, prin Securitate, a exercitat-o asupra cultelor in general si asupra BOR in special, ca si biserica majoritara in tara noastra, pe de alta parte existand rezistenta din interior a Bisericii. In alta ordine de idei, au fost prea multe neadevaruri formulate in ultimii ani, unele dintre ele iresponsabile, si care niciodata nu au fost probate. Acest studiu nu urmareste decat descoperirea adevarului si prezentarea adevarata a situatiei Bisericii in perioada comunista. De aceea, la finalul cercetarii, studiul va fi supus recenzarii unui for stiintific, format din istorici de prestigiu, dar si din alti experti ai perioadei regimului comunist.
Ati avut vreo discutie cu Administratia Prezidentiala privind capitolul la care am facut referire si posibilitatea ca acest Raport sa fie publicat in versiunea actuala? Si cum credeti ca ar putea fi afectata Biserica in cazul in care Raportul va fi publicat in forma actuala?
Ar fi regretabil daca Raportul Tismaneanu ar fi publicat in forma actuala. Capitolul la care ne-am referit nu reprezinta altceva decat o mistificare a adevarului, iar pe de alta parte, in urma reactiei Patriarhiei Romane, din 20 decembrie, la doua zile de la citirea in Parlament a raportului, dl Tismaneanu a precizat in mod explicit ca asteapta propuneri de imbunatatire a acestui Raport si, in mod firesc, suntem siguri ca domnia sa va tine cont de precizarile facute de istoricii BOR.
Interviu realizat de Victor Roncea
Un capitol ticalos – Biserica tinta
Comisia Tismaneanu a dat dovada de rea-vointa, ignoranta si manipulare, punand la zid Biserica Ortodoxa Romana * Ca sa-si atinga scopurile, autorii raportului au renuntat la obiectivitate pentru a vana doar compromisurile ierarhilor ortodocsi, in special ale patriarhilor * Un moment istoric precum cel in care PF Teoctist l-a sfidat pe Ceausescu, vizitandu-l pe Papa Ioan Paul al II-lea (foto), in ianuarie 1989, este uitat * Dimensiunea prigoanei dezlantuite de regimul comunist asupra Bisericii nationale este trecuta cu vederea * Raportul nu spune un cuvant despre preotii ortodocsi omorati in bataie la ancheta sau executati la Jilava prin sentinta judecatoreasca * “Expertii” folosesc cu ignoranta sintagma “disidenta religioasa”, fara a baga de seama ca semnifica erezie, si nu impotrivire politica, asa cum au vrut sa scrie * Reaua-vointa merge pana intr-acolo, incat cel mai mare teolog ortodox al secolului XX, Dumitru Staniloae, este evaluat drept un “recuperat”, autor de “lucrari penibile”
Capitolul “Regimul comunist si cultele religioase” din Raportul Tismaneanu arata reaua-vointa, ignoranta si manipularea de care au dat dovada “expertii” comisieiprezidentiale pentru a pune la zid Biserica Ortodoxa Romana.
In nr. 12/2006 al revistei “Dosarele istoriei”, profesorul Florin Constantiniu formuleaza o observatie remarcabila: “Comisia Tismaneanu” s-a nascut dintr-o “necesitate politica”, nu stiintifica… Citit in aceasta cheie, capitolul “Regimul comunist si cultele religioase” (pp. 446-471) devine cu atat mai relevant in ticalosia sa.
March 7th, 2014 
VR 
Fara sa-mi dau seama, saptamana aceasta am depasit, conform Statcounter, 10.000.000 de accesari pe Blogul Victor Roncea:
Aceasta inseamna cam 5 milioane de vizitatori unici (mai precis 5,032,229) si o medie constanta de circa 100.000 de cititori unici pe luna.
Posted in 
Tags: 
