Conform surselor Ziaristi Online, generalul Dan Gheorghe, fost sef al BA a SRI, UM 0215 a MI, DGPA a MJ, s.a., decedat ieri dimineata la Tel Aviv, a fost demis de la conducerea SIPA de catre Monica Macovei, pe vremea cand Reteaua Soros reusise instalarea ei in functia de ministru al Justitiei, “ca urmare a divergentelor directe avute cu ministrul Monica Macovei si consilierul acesteia, Dan Tapalaga”. Mai precis, adauga sursa citata, generalului i s-a provocat demisia pentru ca “Nu i-a dat madamei documentatia video in care ea era actrita porno intr-un taxi parcat intr-un loc dosnic din parcul Operei Romane”.
Si eu care credeam doar zvonurile ca pudelii lui Soros o faceau numai la, pe si sub birou… sau pe nisipul fierbinte din Golful Francezului si in taurii de la Rosia Montana… 🙂
Sau nu cei doi or fi fost in taxi, ci doar ea si taximetristul, la “o scurta” mica? Sau poate caprita Luisa era integrata in absolut chiar de pitbulu’ Eckstein? Si soferul ce facea?
Ca sa citam sursa noastra din Ministerul Justitiei: “Nu i-a dat madamei documentatia video in care ea era actrita porno intr-un taxi parcat intr-un loc dosnic din parcul Operei Romane”. Am incheiat citatul.
Подтверждая важность мер по укреплению доверия и развития взаимодействия, продолжить работу в рамках экспертных (рабочих) групп по экономическим вопросам, сконцентрировав на данном этапе внимание на те или иные аспекты в области статистики, методологии макроэкономики…
22 noiembrie – 4 ani de când călugărul luptător Ioanichie Bălan s-a născut în ceruri. Sfaturi către tineri, prin intermediul publicaţiei VEGHEA
“Numai un creştin foarte bine educat şi format păstrează locul cum l-a aflat, dacă nu-l curăţă. Iar dacă ajunge, vreodată, înalt creştin, acela sfinţeşte locul. Omul bun sfinţeşte locul, omul lumesc spurcă locul. În viaţă să fiţi tineri care să sfinţească un loc, o casă, o societate, o generaţie, un cartier şi locul de muncă unde veţi lucra. Prin comportament creştin, mai întâi. Că de teorii din astea masonice ne-am cam săturat. Ori esti creştin azi, ori eşti păgân, una din două. Şi creştin ortodox, căci România e ţară ortodoxă. Tineţi cont ce vă spune un călugăr bătrân şi rău: dacă nu vă ţineţi serios de biserică şi de ortodoxie, prăpăd e cu noi. Ne mănâncă vecinii şi străinii şi păgânii. Dacă vă ţineţi de Biserică, nici ruşii, nici tătarii, nici nemţii, nici alte ţări din Răsărit sau Apus nu vor putea să ne scoată din Carpaţi şi să ne dezlipească de Hristos.
Practicile acestea care acum afectează şi au îmbolnăvit societatea şi tineretul, cum sunt yoga, practicile Baha’i, karatele, toate aceste practici teosofice, spiritiste, oculte, masonice, însamnă, vrând-nevrând despărţirea de Biserică, de Hristos, de preoţi, de duhovnici. Nu mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de Sfânta Împartasanie, nu aveti bucuria vieţii cum o au cei care trăiesc întru Hristos. Veţi avea bucuria plăcerilor, a sexualităţii, a ispitelor şi patimilor trupeşti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupeşti, orizontale, care se consumă într-o zi, şi nu bucurii veşnice, verticale, axate pe Hristos. Treziţi-vă! Sunteţi tineri şi nouă ne e milă de ce se va întâmpla cu ţara asta care se cheamă înca România, dacă foarte mulţi din tinerii de astăzi merg la şedinţe de Baha’i, de yoga, numai nu la Biserică. Am rămas la Biserică tot cu o bunicuţă, tot cu o ţărăncuţă cu 7-8 copii, tot acestea merg la Biserică. Gem cârciumile şi staţiunile de desfrâu, de păcate, de fărădelegi, iar tineretul şi intelectualitatea au alunecat pe panta prostituţiei, a decăderii morale, a înstrăinării de Hristos, a uitării de Dumnezeu, a ignorării Bisericii. Ce să ne mai lăudăm cu Ştefan cel Mare şi Sfânt şi cu atâţia sfinţi ce-a dat Ţara asta, când noi nici pe mama noastră n-o mai respectăm. Cunosc la Iaşi tineri studenţi care practică intensiv yoga şi au ajuns la Socola, la spitalul de nebuni. In ce istorii, în ce manuscrise româneşti găsim într-o ţară aşa de ortodoxă şi de frumoasă ca România asta din Carpaţi măcar un rând de budism? Un rând măcar să facă aluzii că românii pe vremuri apelau la filosofia lui Budha. De ce apelează acum toţi, mai cu seamă intelectualii? De ce nu merge şi ţăranul? Cine e bolnav la minte? Iertaţi-mă. Gândiţi şi hotărâţi. Vreţi să mai rămână România Românie?Întoarceţi-vă la ortodoxie, la Biserică, la ţinuta morală decentă, cinstită a românilor dintotdeauna, nu la aceste surse satanice, ateiste pe care le-au semănat acum tot occidentalii în locul comuniştilor de ieri. Ştiţi că comunismul vine din Apus? Şi-acum tot Apusul l-a dărâmat, c-a zis că nu mai dă randament.
Primarul din Brașov, George Scripcaru, și prefectul municpiului, Ion Gonţea, sunt cercetați de procurorii DNA pentru abuz în serviciu şi complicitate la luare de mită, în dosarul în care fostul șef al OPC Brașov, Ionel Spătaru, a fost prins în flagrant când primea 60.000 de euro de la patronul unei firme, pentru a-i elibera o autorizație de funcționare, informează EVZ.
În 13 octombrie, șeful Comisariatului județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov, Ionel Spătaru, a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, fiind acuzat că a cerut de la administratorul unei firme 300.000 de lei pentru emiterea unei autorizații de funcționare.
Potrivit procurorilor anticorupție, din banii pretinşi, la data de 12 octombrie 2011, inculpatul a primit de la persoana denunţătoare, prin intermediari, suma totală de 60.000 de euro, în două tranşe, procurorii procedând la constatarea infracţiunii flagrante.
Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada iulie – octombrie 2011, Ionel Spătaru, în calitate de şef al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Braşov, a pretins de la administratorul unei societăţi comerciale 300.000 de lei, din care a primit, prin intermediul altor persoane, în mai multe tranşe, suma totală de 70.000 de euro.
“Banii au fost pretinşi şi primiţi pentru ca, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, să revoce o decizie prin care a fost închisă activitatea unui agent economic pe o perioadă de cinci luni”, notează procurorii DNA.
În acelaşi dosar va fi judecat şi Alexandru Muşat, pentru complicitate la luare de mită.
Surse judiciare declarau că ofiţerii SRI Braşov – Alexandru Muşat şi Bogdan Breja, care nu se aflau sub acoperire, au intermediat primirea banilor, transmitea B1 TV in urma cu tre zile.
Blog de Reporter: Face parte din garda veche! A intrat în presă în 1991, atunci când foarte mulţi descopereau libertatea informaţiei ca rod al muncii unor tineri gazetari. Drumul în media nu a fost uşor. Nu se plânge, dar nici nu poate fi mândru de fenomenul jurnalistic de la noi. Ştie că a renunţat să fie fotbalist în Olanda pentru a sta alături de români. Nu regretă! Cristian Botez e numele lui!
Cum este lumea văzută de Cristian Botez?
Pentru mine Lumea este un loc cu teritorii şi zone sălbatice (geografice, urbane şi socio-interumane), care incită la aventură, la explorare, la acţiune, dar printre care se află rispite şi, uneori, ascunse, oaze de linişte (locuri sau oameni) în care mă retrag din când în când. Sau altfel spus, îmi place să mă avânt în larg, spre furtuni şi uragane, ştiind, însă, că la un moment dat mă pot întoarce la aceleaşi ţărmuri însorite.
Ai renunţat la canoanele unei munci redacţionale. De ce?
Am renunţat în momentul în care, prin prisma vechimii, a experienţei şi a maturităţii dobândite în 18 de ani de presă (la momentul anului 2009), am realizat că îmi este tot mai greu să mai accept conveţionalismul unei munci în cadrul unei corporaţii. În ultimii ani, din păcate, jurnaliştii şi-au pierdut rolul principal în lumea presei, acesta fiind preluat – în forţă, fără menajamente, fără prizonieri – aş spune, de patroni, de finanţişti, de funcţionarii de top din marketing. Cei mai tineri dintre ziarişti au reuşit să se adapteze, pentru că asta e lumea în care au intrat de la începutul carierei lor. Noi ceilalţi, formaţi la începutul anilor ‘90 (dar nu toţi, desigur), ne-am simţit din ce în ce mai marginalizaţi. În plus, în ceea ce mă priveşte, eu sunt şi un rebel şi un răzvrătit. Sunt greu guvernabil.
Involutia activistilor ecologisti care militeaza impotriva proiectului minier de la Rosia Montana devine mai evidenta pe zi ce trece. Actiuni puerile, facute la repezeala si, desigur, fara niciun fundament ecologist real. Mi-e imposibil sa inteleg care este temeiul strategiei lor si cum anume cred ca sarind de gatul oamenilor ori dansand in public vor contribui la salvarea Rosiei Montane.
Sub aparenta originalitatii s-au aventurat saptamanile astea in actiuni menite parca sa le exprime panica si disperarea. Au impanzite statiile de metrou bucurestene cu corturile lor, in speranta de a mai convinge cate o persoana, doua, sa semneze impotriva proiectului. M-au abordat chiar si pe mine intr-o maniera mult prea insistenta si sugestia mea sincera pentru ei a fost sa se mai informeze si sa se gandeasca de doua ori inainte sa spuna ca ei “salveaza Rosia Montana”.
Rosia Montana nu va fi nicicand salvata de actiunile unui ONG. Daca ar fi asa, Rosia Montana ar trebui sa fie plina de ecologisti care sa contribuie la reabilitarea zonei si care sa ii asigure pe oamenii de acolo de sprijinul lor. Nici gand insa de asa ceva. Este, bineinteles, mult mai distractiv sa dansezi in mijlocul Bucurestiului, sa te joci “Tara, tara, vrem ostasi”, sa imbratisezi straini, pretinzand ca faci asta pentru oamenii din Rosia Montana.
Cireasa de pe tort a fost vandalizarea vechiului Hotel Continental din Cluj. Cativa tineri rebeli au patruns fara autorizatie in cladirea clasata drept monument istoric si s-au manifestat cum au crezut de cuviinta, desigur, si de data aceasta, tot in numele Rosiei Montane: bannere atarnate la balcoane, pereti mazgaliti sub aparenta manifestarii artistice si lozinci demne de un regim totalitar.
In final, imi inchei articolul cu o compasiune sincera pentru acesti tineri care considera ca astfel contribuie la dezvoltarea in vreun fel a unei zone istorice si a Romaniei in general. Tristete mare, mon cher!
Petitia pentru Salvarea Arhivelor Nationale din mainile tradatorilor de tara a fost depusa la Cotroceni. Initiata de istorici si arhivisti sub forma unei Scrisori Deschise catre Traian Basescu, prin care i se cere presedintelui Romaniei sa nu promulge Legea “restituirii arhivelor confesionale catre creatorul lor”, Petitia a fost receptata cu solidaritate romaneasca de zeci de academicieni si organizatii civice si de sute de profesori universitari, scriitori, jurnalisti, activisti civici si alti romani – un adevarat Parlament al Romaniei reale. Interesant de observat ca semnatarii au aflat de acest Apel doar prin intermediul agentiei RGN Press, a portalului de stiri Ziaristi Online si a catorva bloguri civice. In mod cu totul firesc, Apelul a fost ignorat de presa “centrala”, in ciuda greutatii semnaturilor personalitatilor care s-au raliat acestui demers de interes national. Poate pentru ca profesorul Giurescu arata ca aceasta Lege, trecuta ca prin branza prin Parlament, fara nici o dezbatere stiintifica, “este în fapt încă un atac la ceea ce înseamnă statalitatea românească”?
Multumim pe aceasta cale tuturor celor care, prin semnatura si mesajele lor, au actionat concret si si-au manifestat ingrijorarea fata de integritatea Arhivelor Nationale ale Romaniei, deja aflate pe maini straine daca ne uitam la personajele instalate la conducerea institutiei, nu intamplator de aceeasi sorginte cu cei care au initiat Legea si cu cei care au ignorat cu desavarsire Apelul romanilor. Publicam aici lista integrala a semnatarilor Petitiei catre presedintele Romaniei.
Lista de Semnatari ai Petitiei pentru Salvarea Arhivelor Nationale din mainile Coalitiei Tradatorilor
ACADEMICIENI:
Dinu C Giurescu (istoric), Camil Mureşanu (istoric), Horia Colan (inginer, istoric al tehnicii), Ioan Aurel Pop (istoric), Marius Porumb (istoric de artă), Razvan Theodorescu (istoric de arta), Nicolae Edroiu (istoric), Dumitru Protase (istoric), Mihai Bărbulescu (Cluj-Napoca, istoric), Emil Burzo (fizician)
PROFESORI UNIVERSITARI:
Ioan Scurtu (doctor in istorie, fost director general al Arhivelor Nationale ale Romaniei), Gheorghe Buzatu (istoric, Iasi), Nae Georgescu (filolog, Bucuresti), Adrian Boeru (filosof, Bucuresti), Nicolae Bocşan (director al Institutului de Istorie Ecleziastică al UBB Cluj, istoric), Avram Andea (UBB Cluj, istoric), Aurel Marc (preşedintele Academiei de Muzică “G. Dima” Cluj), Bujor Dânşoreanu (Academia de Muzică “G. Dima” Cluj), Liviu Pop (şef de catedră la Drept, UBB Cluj), Mircea Popa (istoric literar), Vistian Goia (UBB Cluj, Facultatea de Litere, istoric literar), Ioan Taloş ( Universitatea din Köln, Germania, etnolog, originar din Cluj), Onufrie Vinţeler (UBB Cluj, lingvist), Ioan Bolovan (UBB Cluj, istoric), Ioan Ardelean (Universitatea Tehnică Cluj, fizician), Toader Nicoară (UBB Cluj, istoric), Sorin Şipoş ( Universitatea din Oradea, istoric), Barbu Ioan Bălan (Universitatea Tehnică Cluj, inginer, preşedintele Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic “Pro Memoria 1940-1945”), Liviu Petru Zăpârţan (UBB, filozof, fost ambasador al României în Marele Ducat al Luxemburgului), Negoiţă Lăptoiu (Universitatea de Artă şi Design din Cluj- Napoca, critic de artă), Petre Anghel (scriitor, Bucuresti), Radu Baltasiu (sociolog, Bucuresti), ing. Corneliu Serediuc, Nicolae Dinescu (cadru universitar-realizator emisiuni TV)
CERCETĂTORI ŞTIINŢIFICI GRADUL I:
Simion Retegan (Institutul de Istorie “George Bariţiu” Cluj, istoric), Gelu Neamţu (Institutul de Istorie “George Bariţiu” Cluj, istoric), Susana Andea (Institutul de Istorie “George Bariţiu” Cluj, istoric), Dumitru Suciu (Institutul de Istorie “George Bariţiu” Cluj, istoric), Dr.Ciprian Firea (Cluj-Napoca, istoric de artă)
ISTORICI:
Alexandru Matei (istoric, fost director al Arhivelor clujene, Cluj Napoca), Traian Rus (istoric, Cluj-Napoca), Aurel Răduţiu (istoric, Cluj-Napoca), Damian Todiţă (istoric, Cluj-Napoca), Ioan Lăcătuşu (Sfântu Gheorghe, jud. Covasna), Florea Marin (medic, istoric al medicinii, Cluj-Napoca), Vasile Lechintan (istoric-arhivist, Cluj-Napoca), Alexandru Moraru (istoric-arhivist si publicist roman, Chisinau), dr Cristian Scaiceanu (istoric, Bucuresti), dr Emilia Corbu (arheolog, Slobozia), Popescu Gabriel Alexandru (arheolog, Bucuresti), Flori Balanescu (istoric, Bucuresti), Ilarion Tiu (istoric, asis univ, Bucuresti), Daniel Focşa (istoric, Bucuresti), Lascu Stoica (istoric, conf. univ. Constanţa), dr Corneliu Ciucanu (istoric, Iasi), Corneliu Padurean (istoric, Arad), Radu Ciuceanu (director INST, Bucuresti), Puica Buhuci (cercetator INST, Bucuresti), Ion Maldarescu
SCRIITORI, POEŢI, JURNALIŞTI, ANALISTI:
Irina Petraş (preşedinta Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj), Doina Cetea (Cluj-Napoca), Petru Poantă (Cluj-Napoca), Viorel Cacoveanu (Cluj-Napoca), Constantin Cubleşan (Cluj-Napoca), Marcel Mureşeanu (Cluj-Napoca), Theodor Codreanu (Husi), Cristian Negrea (Baia Mare), Stefan Doru Dancus (scriitor), Sorin Grecu (Cluj-Napoca, poet), Traian Bradea (Cluj-Napoca), Mariana Gurza (scriitor, Timisoara), Mihai Cantuniari (scriitor, Bucuresti), Darie Ducan (scriitor, USR), Florina Cretu (doctorand, Bucuresti), Sebastian Rusu (doctorand), Ovidiana Bulumac (sociolog, Bucuresti), Cristina Poponete (sociolog, Belgia), Aurel I Rogojan, (gen brig, rez, Bucuresti), Florin Budea (jurnalist, Oradea), Sorin Sotoc (jurnalist, director Spinul, Oradea), Maria Petrascu (jurnalist, Brasov), Florian Palas (jurnalist, Brasov), Iulian Lita (Constanta), Mihai Isac (jurnalist, Bucuresti), Dumitru Manolache (jurnalist, Bucuresti), Maria Dobrescu (jurnalist, Bucuresti), Dinu Lazar (fotojurnalist, Bucuresti), Corneliu Vlad (jurnalist, Bucuresti), Maria Mocanu (jurnalist, Bucuresti), Victor Roncea (jurnalist, Bucuresti)
ARHITECŢI, ARTISTI PLASTICI:
Ionel Vitoc (arhitect, Cluj-Napoca), Dr. Sanda Mihaela Salontai (arhitect, Cluj-Napoca), Alexandru Agavriloae (arhitect, Botosani), Teodor Botiş (artist plastic, Cluj-Napoca), Viorel Nimigeanu (Universitatea de Artă şi Design din Cluj- Napoca), Zoe Vida Porumb (artist plastic, Cluj-Napoca), Eugene al Pann, (Los Angeles, California, SUA)
ACTIVISTI CIVICI:
Elena Andronache, programator, Bucuresti, (fost organizator al protestului-maraton Piata Universitatii – Bucuresti, aprilie – iunie, 1990), Constantin Dobre (fost lider al revoltelor mineresti din Valea Jiului – Lupeni, august 1977), Dan Tanasa (Sfantu Gheorghe – Covasna), Ioan Mugur Topolnitchi (Asociatia “Noi Romanii” – Covasna)
ROMANI DIN TARA:
Daniel Vladescu (IT, Pitesti), Marius-Bogdan Bortas (inginer, Bucuresti), Iustina Antoanela Bacosca (psiholog, Piatra Neamt), Paul Bacosca (psiholog, traducator, Piatra Neamt), Iuliana Sălăvăstru (profesor), Cristian Donciu (medic, Iasi), Ana Maria Buhenita (medic), Monica Suslanescu (medic), Madalina Andreea Fodolica (medic), Carmen Fleancu (economist, Bucuresti), Nomi Nana, (management sportiv, Bucuresti), Lumînaru L. Adrian-Victor (programator, București), Ion Negoiaş (student, Râmnicu Sărat), Vlad Musat (student, Ploiesti), (Mihăilă Oana, student, București), Iulia-Sabina Pana (studenta, Bucuresti), Tacu Nicusor Valentin (student, Arges), Simionescu Alexandru-Adrian (student anul II la Fac. de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti, student anul I la Fac. de Management din cadrul U.S.A.M.V.B si profesor suplinitor la Sc Nr.1 Giurgiu), Angelica Strat (Iasi), Paula Brindusa Frunza (Bucuresti), Alexandru Ursu (Suceava), Serban Florian (Arad), Radu Nastasă (șomer- Roman), Uscatu Carmen (Bacau), Gelu Munteanu (Bacau), Anca Paulet, Razvan Paulet, Alexandra Radulescu, Anamaria Essig, Bogdan Essig, Sergiu Petrovici, Gabriel Zachia, Maria Iurco, Cristina Talpa, Diana Petrariu, Florin Tudor, Fanuta Petcu, Emilia Stanescu, Lenuta Enache, Radu Octavian, Ion Badoi, Nicolae Pica, Gheorghe Nosca, Simona Simionescu, Vasile Morosan, Gabriel Baltaret, Anca Demterescu, Lorica Mocanu, Ernest Andone, Mihai Dobrescu, Mihaila Oana Madalina, Denisa Chirita, Ioan Maer, Radu Andrei, Mitia Radulescu, Manuela Serbanescu, Alexandra Isbasoiu, Paul Tanasa, Daniela Popescu, Alina Moise, Cosmin Burlacu, Adina Savulescu, Cornelius Cenuse, Viorel Stetco, Carmen Babia, Săilă George, Costin Anicuta, Maria Iurco, Adrian Pop, Florea Gabriel, Raluca Pavel, Ciprian Iosif Pantea, Florin Roman
ROMANI DIN LUME:
Dumitru Caranfil, Mihai Stan, Radu Luchian, Nicolae Dima, Valentin Tepordei, Sergiu Anca, Neculai Popa, Veronica Elena – SUA, Stefan Cristian Ariasu (Washington DC, SUA), Eugen Vasilescu, PhD (Oakton, VA), Catalin Teodoreanu (Houston, Texas), Alexandru Tomescu (editor, Toronto, Canada), Bogdan Ganea (Glasgow, UK), Maria Elisabeth Schäfer (Inginer, Germania)
ORGANIZATII:
Federaţia Arhiviştilor din România (FAR), ASTRA – Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Centrul European de Studii Covasna Harghita, Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures, Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, Asociatia Civic Media, Ziaristi Online, Clipa Magazine, Revista Art-Emis, Societatea Culturala Art-Emis, Consiliul Mondial Roman, Comitetul Roman American pentru Basarabia, Consiliul Roman American, Asociația „Societatea de Mâine”, Asociatia “Noi Romanii”, Grupul Independent pentru Democratie
La cinci ani de la trecerea la Domnul a bunului Parinte Gheorghe Calciu, calauzitor si duhovnic al meu pe meleaguri americane, reproduc un cuvant adanc al camaradului meu de “golanie”, din Piata Universitatii, dar si de pribegie, Sorin Dragan, unul dintre cei mai apropiati fii duhovnicesti ai luptatorului anticomunist, cuvant scris in urma cu an, la rugaminte mea, si publicat tot aici.
Cinci ani de cand l-am purtat pe Parinte pe umeri in jurul Bisericii Manastirii Radu Voda, in timp ce un oarecare ierarh incerca sa nu-i permita, nici dupa moarte, sa se intoarca acasa, in padurea verde, de la Petru Voda… Cinci ani de cand ne vegheaza din Ceruri. Vesnica lui pomenire!
Sorin Dragan: Parintele Calciu “ne-a imbracat sufletele in haine de nunta”
S-au implinit patru ani de la plecarea dintre noi a parintelui Gheorghe Calciu si incerc sa indeplinesc acum cererea fata de care am avut retineri atunci, aceea de a asterne pe hartie cateva ganduri despre mentorul si duhovnicul meu, nu atat ca un elogiu post-mortem intre altele, cat pentru a impartasi o perspectiva mai apropiata celor care l-au vazut numai de langa soclul unui piedestal.
Stiu ca am fost privilegiat cunoscandu-l, si intreg contextul inceputurilor pare sa o confirme. Prima mea intalnire cu parintele a avut loc in copilarie, la o varsta la care eram mult mai impresionat de darul sau de povestitor decat de harul cu care fusese investit prin preotie. Era scund si vioi, avea parul carliontat, carunt pe atunci, alb mai tarziu, barba lunga, numai buna pentru un povestitor, ochii albastri si limpezi, si un suras care radia caldura, la fel ca intregul sau fel de a fi, mai ales fata de copii sau suflete in nevoie de o mangaiere. Basmul sau, Craiasa apelor, o impletire intre propriul talent literar si traditiile dobrogene ale copilariei sale, ramane pentru mine una din cele mai frumoase povesti ale omenirii, si imparte in inima mea un loc cu Fat-Frumos din lacrima si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, intrucat, la fel ca ele, grefeaza doruri personale pe mituri fiintiale care se pierd in memoria colectiva a poporului roman.
Pe cand am atins o mai buna intelegere a lumii din jur, parintele fusese deja rapit din ea, inchis din nou pentru nemuritoarele sale Cuvinte catre tineri. Le-am citit transcrise si pasate din mana in mana cu infrigurare de unii din cei carora le fusesera adresate. Au fost o revelatie si o confirmare ca exista un sens al existentei dincolo de saracia simturilor, un raspuns la atatea intrebari si zbateri ale unei inimi umbrite de cravata rosie. Multi din noi cautau ceva fara sa-si poata defini prea bine natura acelui gol apasator din suflet. Cand le-am citit prima oara, viata mi-a fost inundata de lumina revelatiei ca Hristos ma cauta si El, si ca exista un adevar mai presus de putinatatea intelegerii omenesti. Dincolo de gratiile inchisorii, cuvintele preotului martir rodeau miraculos in noile generatii, peste tacerea complicitara a parintilor nostri care nu gaseau indrazneala sa demaste goliciunea imparatului pamantesc.
Dupa denuntarea de catre Tokes a “romanizarii Transilvaniei” maghiarii fac apel pentru apărarea „integrităţii şi unităţii Ţinutului Secuiesc” chiar si prin “nesupunere civica”…
Emilia Corbu: Fără dovezi nu există istorie. Prin urmare în lipsă de mărturii istorice trecutul nu poate fi dovedit, chiar dacă există. Este situaţia unui om fără acte de identitate. Deşi fizic există, pentru societatea…
Dinu Giurescu: „Prin retrocedare sunt vizate fondurile create de cultele religioase, precum actele de stare civilă şi documentele istorice ale episcopiilor, protopopiatelor, parohiilor, şcolilor confesionale, instituţii de caritate etc., toate având o inestimabilă valoare istorică şi documentară. Este în fapt încă un atac la ceea ce înseamnă statalitatea românească”.
Legea destrămării Arhivelor Naţionale a fost votată. Ceea ce în opinia unor somităţi ale intelectualităţii româneşti înseamnă „marele jaf de la Arhive” a căpătat putere de lege marţi, 8 noiembrie 2011. Iniţial, Senatul României a adoptat modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale, care crea cadrul legal pentru ca agenţii economici care-şi încetează total activitatea să poată înfiinţa şi deţine depozite proprii, private, de arhivă cu documente cu valoare practică specifice activităţii lor. Faţă de forma în care a fost votată de Senat, însă, legea în forma sa finală reprezintă mai mult decât atât. Pentru că ceea ce a aprobat Camera Deputaţilor conţine adăugiri care creează cadrul legal ca o bună parte dintre documentele cu valoare istorică inestimabilă din Arhivele Naţionale să poată fi retrocedate, definitiv, bisericilor. Deşi se referă la toate cultele, această retrocedare favorizează, în esenţă, bisericile maghiare, în speţă Biserica Romano-Catolică.
Legea a fost gândită de UDMR şi, în urma trocului politic făcut de Uniune cu partidul de guvernământ, proiectul a fost iniţiat de un grup parlamentar colorat majoritar portocaliu şi roş’-alb-verde. Pentru ca legea să devină aplicabilă şi să-şi producă efectele juridice, mai trebuie promulgată de preşedintele României. În cumpăna lui Traian Băsescu stă acum retrocedarea unei bune părţi a arhivelor naţionale către bisericile maghiare. Dacă preşedintele nu va întoarce legea în Parlament, istoria documentară a românilor din Transilvania va ajunge din Arhivele Naţionale în proprietatea privată a bisericilor maghiare.
O altfel de reîntregire a “Ungariei mari”
„Spinul” a intrat în posesia unui document care conturează clar ideea că iniţiativa UDMR, impusă actualei puteri sub presiunea şantajului politic, de a crea cadrul legislativ pentru retrocedarea arhivelor bisericeşti are legătură cu o altă iniţiativă mai veche, de dincolo de graniţa de vest. Este vorba despre lucrarea lui Andor Lakatos, doctor în istorie şi specialist arhivar la Arhiva Kalocsa (Ungaria), localitate unde îşi are sediul Arhiepiscopia de Kalocsa, una dintre instituţiile cele mai importante ale Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, cu un rol însemnat în răspândirea creştinismului în Evul Mediu. Lakatos descrie, în lucrarea „O privire în lumea arhivelor bisericeşti maghiare după anul 2000” (Gin Blick in die Welt der ungarischen Kirchenarchive nach 2000), publicată în urmă cu patru ani, modul în care statul ungar a rezolvat problema arhivelor ecleziastice: