Nici nu ne-am dezmeticit bine din decizia directorului Teatrului NAŢIONAL din Tg. Mureş, Gasparik Attila, unicul candidat al concursului organizat de Kelemen Hunor, prin care a eliminat cu atâta uşurinţă cuvântul „ROMÂNIA” de pe ştampila oficială a instituţiei, că ne-am trezit cu o altă idee năstruşnică a directoraşului cel viteaz: omiterea cuvântului „NAŢIONAL” din titulatura Ministerului patronat de udmristul Kelemen Hunor, din raţiuni de … spaţiu (sic!).
Decizia pare că se află pe stilul mai marilor UDMR dacă luăm în calcul nonşalanţa cu care grupul parlamentar al UDMR a depus în Camera Deputaţilor un amendament la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, prin care se cere oficial eliminarea, de această dată, a noţiunii de STAT NAŢIONAL din art. 1 al Constituţiei României.
Tot oficiale sunt şi demersurile lui Gasparik Attila, însă ne întrebăm dacă ideile anti -ROMANIA sunt unele personale sau tot la comanda politică anti-NATIONALA a UDMR?!!
Mare atenţie, pentru că în ritmul acesta ne putem aştepta la propuneri din partea UDMR de eliminare a cuvântului ROMÂNIA ori a noţiunii de ROMÂN si stat NATIONAL din Constituţia României … tot din raţiuni de spaţiu (sic!).
„Redactorii, reporterii si întregul personal al Curentului au ramas profund mâhniti de aceasta plecare a domnului Seicaru, pentru ca din ea trag concluzia ca vin vremuri grele” – Agentul „Spiridon” despre plecarea lui Pamfil Seicaru de la ziar si din tara, in 1944, dupa ce luptase pe front in primul razboi, fusese deputat in trei legislaturi si scrisese incontinuu pentru Romania, incepand cu ziarul Bucovina, de la Cernauti, si continuand cu publicatia elitei interbelice Gandirea, apoi Cuvantul si Curentul, fost condamnat la moarte de regimul sovietic de ocupatie a Romaniei
In 2011, agentuta Alexandra Olivotto, absolventa de “gender” la universitatea lui Soros de la Budapesta, colaboratoare Observatorul Cultural si Dilema Veche (normal) si “senior editor” la Evenimentul Zilei de sub noul patronat majoritar israelian, asa-zis ziar aflat mai nou intr-o puternica campanie pro-homosexuala (conform directivelor trasate in urma sondajului Soros – romanii, cei mai extremisti si credinciosi europeni), emite, saracuta, cu copy-paste de la sarmanul Florin Buhuceanu, capul la homalaii de pe centura Bucurestilor, mai multe atacuri inlantuite (cum le place lor).
Unul la Parintele Daniil, fondatorul grupului de rezistenta anticomunista si lupta crestina “Rugul Aprins” alaturi de Arsenie Papacioc si Adrian Fageteanu – fostul jurnalist Sandu Tudor si director al ziarului “Credinta”, autorul pamfletelor despre “Cavalerii de Curlandia”, ucis la Aiud si batjocorit in “eseul” tras la indigo de masina de scris Olivotto de la Evz: “Penumbra densă din jurul homosexualităţii era, din când în când, risipită deliberat şi interesat prin manevre belicoase menite să incrimineze de regulă o personalitate sau alta. Este cazul scandalului în care a fost antrenat prestigiosul grup cultural Criterion şi care ţintea în homosexualitatea lui Petre Comarnescu. Sandu Tudor, directorul publicaţiei «Credinţa», lansează în anul 1934 o virulentă campanie de presă împotriva a ceea ce numea «cavalerii de Curlandia ».
Adica, ati inteles, nu? Prin transfer de imagine (adica furt) se induce ideea ca homosexualii fiintau totusi la “prestigiosul grup cultural Criterion”. Rezulta: homosexualii “e” prestigiosi! 🙂 Dar oare or sti homalaii multiplicati de EvZ ca Grupul Criterion si scoala lui Nae Ionescu a dat lumii mari ganditori ai dreptei romanesti si chiar legionari, ca Eliade, Cioran, Vulcanescu, Noica, Polihroniade, Vasile Voiculescu, etc, etc… Si stiu oare curlandistii EvZ ce parerea aveau legionarii despre ei? Ha, ha, ha! Cata tampenie!
Al doilea atac este dat chiar la parintele ziaristicii moderne, cel care ii succede in timp lui Mihai Eminescu, inaintasul jurnalismului romanesc autentic, mitraliat din mers: “Nici Panait Istrati nu avea să scape de pana unui gazetar homofob”.
Transcrie Olivotta de la Buhuhuceanu (asta da jurnalism!) : “Atacul politic din 1929 îndreptat de gazetarul Pamfil Şeicaru împotriva lui Panait Istrati, omul de stânga a cărui fervoare se prăbuşise şi pe care-l numeşte «bietul poet al şezuturilor deflorate» , e desfigurant: «Ce confuzie primejdioasă – ce încurajare a tuturor îndrăsnelilor! Panait Istrati, liricul povestitor al invertirilor sexuale, Marcel Proustul bragagiilor, ne anchetează. Panait, Panait, mai era nevoie să-ţi prostituezi şi slova, după ce-ţi pângăriseşi cu atâta voluptoasă publicitate trupul? » (Şeicaru, 1929)”.
Ce-o fi cuvantul asta “homofob”? Adica Pamfil Seicaru ura oamenii? Mari cretini mai scoate Soros pe banda!
Dincolo de atacurile abjecte la doi mari romani, materialul ordinar introduce si un fals pe piata acreditand si raspandind ca reala o acuza din acea perioada la adresa lui Panait Istrati. Una e ca un Pamfil Seicaru sa il ia in tarbaca pe contemporanul sau dintr-o tabara opusa, dupa ce facuse reclama realizarilor URSS, si alta sa fie consemnata drept dovada un pamflet al vremii. Ca a fost sau nu a fost homosexual Panait Istrati nu se va stii niciodata. Ceea ce este cert insa e ca dupa ce si-a revenit din nebunia iluzionismului sovietic si a inceput sa le dea la oase cekistilor, s-a trezit victima unei imense campanii la adresa sa care, conform practicilor, nu putea sa omita si aceasta latura, pe langa cea de “fascist”.
Una peste alta, daca nimeriti peste un Evenimentul Zilei de-acum incolo, cum oricum vine iarna, sa stiti la ce sa-l folositi: pe foc cu el!
„ Ma numesc Pamfil Seicaru, nascut în anul 1894, luna aprilie… Am intrat în presa cotidiana în aprilie 1918, dupa ce am fost demobilizat si de atunci am continuat sa fiu comentator al evenimentelor politice interne si externe, colaborând succesiv la diverse ziare si reviste. În 1923 am fost angajat la ziarul Cuvântul, ca sef-redactor, proprietar fiind ing. Titus Enacovici. Articolul de fond (leit articol) era semnat de mine. În anul 1924 am fost ales presedinte al Sindicatului ziaristilor. În 1927 am demisionat de la ziarul Cuvântul si am luat conducerea ziarului Curentul, al unei societati anonime, unde am functionat ca director si redactor-sef… Din ianuarie 1927 si pâna la 9 august 1944, când am plecat din tara, articolul de fond era semnat de mine. Am fost ales de trei ori ca deputat independent în Parlamentul tarii…” 17 ani sa scrii zilnic articolul de fond – scrie un publicist de azi -, iata nu numai un record, dar si un exemplu care poate sta în fata oricarui gazetar care vrea sa fie si un mare gazetar.
Jurnalistul Teşu Solomovici a încheiat lucrarea sa despre mareşalul Ion Antonescu. Am fost martorul elaborării acestei cărţi vreme de mai mulţi ani, cât timp am fost coleg de birou la ziarul ZIUA cu Teşu Solomovici. Am fost fascinat de tenacitatea acestui om. L-am respectat permanent pentru puterea lui gigantică de muncă, am avut enorm de învăţat de la el. Teşu Solomovici are 77 de ani şi un spirit viu de luptător. Unul dintre cei mai mari duşmani ai lui era calculatorul – însă niciodată nu s-a lăsat învins (as adauga si telefonul mobil – Luciana stie mai bine 🙂 – nota mea). Pentru cei mai mulţi oameni de 70 de ani calculatoarele sunt blocaje totale. Teşu Solomovici era într-un război permanent cu calculatorul şi internetul. Storcea orice informaţie din ele, se împiedica şi se ridica, privea cu ură ecranul – dar nu se dădea bătut.
Despre documentarea clasică, din biblioteci şi arhive a lui Teşu Solomovici nu pot să spun decât că era vastă. Cred că deţine tot ce s-a tipărit despre mareşalul Ion Antonescu. Însă dincolo de toate acestea sunt sigur că volumul semnat de Teşu Solomovici este unul corect. Poate că nu este “operă ştiinţifică” – dar este cartea unui om curajos care a scris ce a gândit el, fără să se teamă de părerile altora.
Un interviu cu Teşu Solomovici despre cartea lui puteţi citi în ziarul Adevărul.
Victor Ciutacu, redactor sef la Jurnalul National, dezminte pe blogul sau ca ar demisiona de la ziarul pe care il conduce dar face o sugestie foto despre ce pensionara de lux ar putea sa o faca, dintr-un post public (vezi mai sus – oare cate pensii incaseaza stimabila? – nota mea 🙂 ). Reporter Virtual sustine insa ca da, Ciutacu si-ar fi anuntat demisia iar stirea este preluata ca atare si de EvZ. Urmarim situatia. E de “breaking news” sau doar de “exclusiv” sau poate de “exclusiv/breaking news”?
UDMR a propus, printr-un amendament la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei ce se află în dezbatere la Comisia Juridică din Camera Deputaţilor, eliminarea caracterului naţional al statului român, notează Mediafax.
Articolul 1 din Constituţia actuală a ţării prevede, la alineatul 1 că “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.
Conform amendamentului depus de UDMR, articolul 1, alineatul 1 ar fi “România este stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.
Propunerea UDMR vine însă în contradiţie cu articolul 152, alinieatul 1, din Legea Fundamentală, potrivit caruia se prevede că “dispoziţiile Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii”.
Preşedintele Comisiei Juridice, Daniel Buda, a declarat că dezbaterea de miercuri a fost amânată, pentru că trebuie solicitat punctul de vedere al Guvernului şi Consiliului Legislativ privind amendamentul propus de UDMR.
In mod normal, PDL si “motul” Boc – despre care aflam ca, pe langa faptul ca a pus piatra de temelie la complexul unguresc Polus Centru de mana cu agentul maghiar Arpad Paszkany, este si prim-ctitor al “Bisericii” Penticostale din Cluj (*) – ar trebui sa renunte imediat la organizatia extremista maghiara cu care se afla in Coalitie.
(*) “În primăvara anului 2004 imobilul a fost demolat în proporţie de 80%, construindu-se biserica actuală, acesta fiind primul proiect semnat de domnul Emil Boc, în calitate de Primar al municipiului Cluj-Napoca.” – Istoricul Bisericii Penticostale Nr.5 Albini
“Catarii de la Paltinis”… “işi petrec găunoasa lor existenţă întru superficialitate, eseistică, literatură şi alte diverse forme de amăgire”. – Parintele Nicolae Steinhardt
“Apelez, tovarăşe Secretar General, la dreapta dvs judecată şi la înţelegerea dvs omenească” – A. Plesu
Marele ex-om de stat, seful suprem al Colegiului Noua Europa, diriguitorul Dilemei lui Patriciu, fondatorul GDS alaturi de S. Brucan si conjuratul de la Tescani cu Iliescu si Magureanu, un marunt colaborator al Securitatii?
Cunoscutul activist pentru drepturile omului, Gabriel Andreescu, cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să anuleze hotărârea prin care acesta a fost condamnat în 2001 în procesul în care Andrei Pleşu l-a acuzat pe acesta de calomnie şi defăimare. Pleşu a făcut atunci o plângere penală împotriva lui Andreescu, după ce acesta din urmă a declarat într-o conferinţă de presă că fostul ministru al Culturii nu şi-a clarificat relaţia cu fosta Securitate, scrie Romania libera. Mai concret, adaug eu, în 20 februarie 2001, Gabriel Andreescu a participat la o conferinţă de presă în cadrul căreia s-a referit la relaţiile unui membru CNSAS, Andrei Pleşu, cu Securitatea şi instituţiile regimului comunist. El a precizat că Pleşu a colaborat cu Securitatea şi a acceptat unele funcţii înalte în primele guverne formate după 1989.
Plesu l-a dat in judecata si, foarte rapid, in doar cateva luni, respectiv in octombrie 2001, judecătorii români l-au condamnat pe Andreescu, la plata unei amenzi penale de cinci milioane de lei vechi şi la daune de 50 de milioane de lei vechi către Andrei Pleşu, in recurs, dupa ce Andreescu fusese achitat de prima instanta. Este posibil ca procesul sa fi fost chiar cel mai rapid in Romania, daca tinem cont cat de repede a trecut prind doua instante si vacanta judecatoreasca din timpul verii. De notat ca Andrei Plesu, ca si Mircea Dinescu, era membru al Colegiului CNSAS desi fusese membru al Partidului Comunist Roman, inca de la 19 ani! Legea CNSAS interzicea membrilor Colegiului sa fi facut parte din orice Partid.
Gabriel Andreescu a intentat apoi proces statului român la CEDO, în anul 2002. El a invocat încălcarea articolului 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la liberă exprimare şi a articolului 6, referitor la un proces echitabil. În 2010, CEDO a decis că lui Gabriel Andreescu i s-au încălcat dreptul la un proces corect şi libertatea de expresie.
Drept urmare, Guvernul, adica romanii, trebuie să-i plătească acum 10.000 de euro lui Andreescu din cauza lui Plesu, pentru ca i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil.
Nu în ultimul rând, CEDO a luat notă de faptul că daunele înscrise în soluţia finală a instanţei româneşti erau exorbitante: de 15 ori salariul mediu pe economie din România (in cazul proceselor mele cu gasca GDS – Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu-Berindei -, pentru acuze similare, aceasta pretentie era de 200 de ori salariul mediu! – ati citit bine!).
Aceasta ar putea fi considerată o măsură care ar putea determina media şi liderii de opinie să se reţină de la îndeplinirea rolului lor de informare a publicului în chestiuni de interes general, mai arată CEDO (se aude “maestre” Stoica?).
Cererea de revizuire a hotărârii prin care Andreescu a fost condamnat a fost înregistrată în septembrie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistraţii au fixat primul termen al procesului pentru 24 octombrie, dată la care procesul s-a amânat pentru 21 noiembrie.
De abia astept!
Foto-document: Demonstratie la Iasi impotriva ministrului culturii FSN, A. PLesu
Mihai Eminescu a găzduit din nou condeie românești la Cernăuți
de Madalin Necsutu
De multe ori se vorbește numai despre Basarabia și ruperea ei din corpul României în urma înțelegerii germano-sovietice, mai cunoscută drept Pactul Ribbentrop-Molotov. Însă despre o altă parte importantă a României, Bucovina de Nord (Nota VR: Prof Florin Constantiniu propune sintagma nordul Bucovinei si sudul Basarabiei; situatia semnalat de Madalin Necsutu este valabila si pentru acestea si pentru Tinutul Herta, regiuni romanesti aflate sub “omerta” organelor moldo-ucro-ruse infiltrate in sanul institutiilor romanesti – vezi si harta cu Romania Mare mutilata, fara Bugeac, care circula prin mediile create si sustinute de organele in cauza) smulsă în urma notei ultimative dată de Uniunea Sovietică în 28 iunie 1940, presa românească nu este mai deloc interesată iar accesul jurnaliștilor români în această zonă, acum teritoriu ucrainean, este aproape inexistent. Nu se mai știe aproape mai nimic despre unul dintre orașele de suflet ale „românului absolut”, Mihai Eminescu, loc unde i s-au insuflat de către profesorul său, ardeleanul pașoptist Aron Pumnul, idealurile patriotice și militantismul pentru românism. Nici despre faptul că fiecare loc din Cernăuți este un colț de istorie atins de Eminescu.
November 3rd, 2011 
VR 
Primim de la cititori:
Posted in 
Tags: 
