UDMR a propus, printr-un amendament la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei ce se află în dezbatere la Comisia Juridică din Camera Deputaţilor, eliminarea caracterului naţional al statului român, notează Mediafax.
Articolul 1 din Constituţia actuală a ţării prevede, la alineatul 1 că “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.
Conform amendamentului depus de UDMR, articolul 1, alineatul 1 ar fi “România este stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.
Propunerea UDMR vine însă în contradiţie cu articolul 152, alinieatul 1, din Legea Fundamentală, potrivit caruia se prevede că “dispoziţiile Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii”.
Preşedintele Comisiei Juridice, Daniel Buda, a declarat că dezbaterea de miercuri a fost amânată, pentru că trebuie solicitat punctul de vedere al Guvernului şi Consiliului Legislativ privind amendamentul propus de UDMR.
In mod normal, PDL si “motul” Boc – despre care aflam ca, pe langa faptul ca a pus piatra de temelie la complexul unguresc Polus Centru de mana cu agentul maghiar Arpad Paszkany, este si prim-ctitor al “Bisericii” Penticostale din Cluj (*) – ar trebui sa renunte imediat la organizatia extremista maghiara cu care se afla in Coalitie.
(*) “În primăvara anului 2004 imobilul a fost demolat în proporţie de 80%, construindu-se biserica actuală, acesta fiind primul proiect semnat de domnul Emil Boc, în calitate de Primar al municipiului Cluj-Napoca.” – Istoricul Bisericii Penticostale Nr.5 Albini
“Catarii de la Paltinis”… “işi petrec găunoasa lor existenţă întru superficialitate, eseistică, literatură şi alte diverse forme de amăgire”. – Parintele Nicolae Steinhardt
“Apelez, tovarăşe Secretar General, la dreapta dvs judecată şi la înţelegerea dvs omenească” – A. Plesu
Marele ex-om de stat, seful suprem al Colegiului Noua Europa, diriguitorul Dilemei lui Patriciu, fondatorul GDS alaturi de S. Brucan si conjuratul de la Tescani cu Iliescu si Magureanu, un marunt colaborator al Securitatii?
Cunoscutul activist pentru drepturile omului, Gabriel Andreescu, cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să anuleze hotărârea prin care acesta a fost condamnat în 2001 în procesul în care Andrei Pleşu l-a acuzat pe acesta de calomnie şi defăimare. Pleşu a făcut atunci o plângere penală împotriva lui Andreescu, după ce acesta din urmă a declarat într-o conferinţă de presă că fostul ministru al Culturii nu şi-a clarificat relaţia cu fosta Securitate, scrie Romania libera. Mai concret, adaug eu, în 20 februarie 2001, Gabriel Andreescu a participat la o conferinţă de presă în cadrul căreia s-a referit la relaţiile unui membru CNSAS, Andrei Pleşu, cu Securitatea şi instituţiile regimului comunist. El a precizat că Pleşu a colaborat cu Securitatea şi a acceptat unele funcţii înalte în primele guverne formate după 1989.
Plesu l-a dat in judecata si, foarte rapid, in doar cateva luni, respectiv in octombrie 2001, judecătorii români l-au condamnat pe Andreescu, la plata unei amenzi penale de cinci milioane de lei vechi şi la daune de 50 de milioane de lei vechi către Andrei Pleşu, in recurs, dupa ce Andreescu fusese achitat de prima instanta. Este posibil ca procesul sa fi fost chiar cel mai rapid in Romania, daca tinem cont cat de repede a trecut prind doua instante si vacanta judecatoreasca din timpul verii. De notat ca Andrei Plesu, ca si Mircea Dinescu, era membru al Colegiului CNSAS desi fusese membru al Partidului Comunist Roman, inca de la 19 ani! Legea CNSAS interzicea membrilor Colegiului sa fi facut parte din orice Partid.
Gabriel Andreescu a intentat apoi proces statului român la CEDO, în anul 2002. El a invocat încălcarea articolului 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la liberă exprimare şi a articolului 6, referitor la un proces echitabil. În 2010, CEDO a decis că lui Gabriel Andreescu i s-au încălcat dreptul la un proces corect şi libertatea de expresie.
Drept urmare, Guvernul, adica romanii, trebuie să-i plătească acum 10.000 de euro lui Andreescu din cauza lui Plesu, pentru ca i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil.
Nu în ultimul rând, CEDO a luat notă de faptul că daunele înscrise în soluţia finală a instanţei româneşti erau exorbitante: de 15 ori salariul mediu pe economie din România (in cazul proceselor mele cu gasca GDS – Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu-Berindei -, pentru acuze similare, aceasta pretentie era de 200 de ori salariul mediu! – ati citit bine!).
Aceasta ar putea fi considerată o măsură care ar putea determina media şi liderii de opinie să se reţină de la îndeplinirea rolului lor de informare a publicului în chestiuni de interes general, mai arată CEDO (se aude “maestre” Stoica?).
Cererea de revizuire a hotărârii prin care Andreescu a fost condamnat a fost înregistrată în septembrie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistraţii au fixat primul termen al procesului pentru 24 octombrie, dată la care procesul s-a amânat pentru 21 noiembrie.
De abia astept!
Foto-document: Demonstratie la Iasi impotriva ministrului culturii FSN, A. PLesu
Mihai Eminescu a găzduit din nou condeie românești la Cernăuți
de Madalin Necsutu
De multe ori se vorbește numai despre Basarabia și ruperea ei din corpul României în urma înțelegerii germano-sovietice, mai cunoscută drept Pactul Ribbentrop-Molotov. Însă despre o altă parte importantă a României, Bucovina de Nord (Nota VR: Prof Florin Constantiniu propune sintagma nordul Bucovinei si sudul Basarabiei; situatia semnalat de Madalin Necsutu este valabila si pentru acestea si pentru Tinutul Herta, regiuni romanesti aflate sub “omerta” organelor moldo-ucro-ruse infiltrate in sanul institutiilor romanesti – vezi si harta cu Romania Mare mutilata, fara Bugeac, care circula prin mediile create si sustinute de organele in cauza) smulsă în urma notei ultimative dată de Uniunea Sovietică în 28 iunie 1940, presa românească nu este mai deloc interesată iar accesul jurnaliștilor români în această zonă, acum teritoriu ucrainean, este aproape inexistent. Nu se mai știe aproape mai nimic despre unul dintre orașele de suflet ale „românului absolut”, Mihai Eminescu, loc unde i s-au insuflat de către profesorul său, ardeleanul pașoptist Aron Pumnul, idealurile patriotice și militantismul pentru românism. Nici despre faptul că fiecare loc din Cernăuți este un colț de istorie atins de Eminescu.
ICR-New York a sustinut in perioada 13 – 16 octombrie o prezenta de cinci persoane din Romania la festivalul de benzi desenate NY COMIC CON. Printre acestia, fostul angajat al ICR NY implicat in scandalul “poneiului roz” si al unor graffiti blasfemiatoare la o expozitie “artistica” desfasurata chiar la sediul ICR NY, in 2008, Cristian Neagoe, de data asta pe post de curator. Manifestarea “artistica” “romanesca” de anul acesta s-a intins la New York sub sloganul definitoriu actiunilor cu care ne-a obisnuit ICR: “NO SCHOOL”. Afisul – prezentat mai jos, in baza textului, alaturi de alte “creatii” – vorbeste de la sine. Printre “operele artistice” dispuse la NY COMIC CON, pe banii redusilor de pensionari, ai vaduvelor, amemlor si copiilor cu indemnizatii taiate, in general ai stupid people-lor din Romania, s-au aflat, din nou, diverse porcarii anticrestine si pornografice, specifice mintii bolnave a comisarilor culturali adunati sub acoperirea ICR. Vezi exemple edificatorii sus si jos. Patapievici sa traiasca, pe banii prostilor de romani!
M-am obisnuit sa nu mai urmaresc actiunile ICR. Am inteles: sunt structural si bolnavicios antiromanesti si anticrestine, chiar atunci cand sunt vopsite in cele mai sclipicioase culori de rosu, galben si albastru sau cand Patapievici isi face cruce cu ambele maini, acte de profanare in sine a simbolurilor nationale si credintei ortodoxe. Mi-e sila! La ce bun sa ma mai umplu de scarba constatand o noua “victorie” anti-umana a excrescentelor ICR gestionate de acest scatofag culturnic cu ifose de primadona, o combinatie groteasca intre o fatuca activa noapte de noapte la “casa de cultura”, dar care se pastreaza de ochii lumii virgina intr-o singura si ultima cavitate, si un homosexual batran si libidinos, supurand masiv pe toate orificiile dupa joculetele de-a casuta soricelului. O adunatura de degenerati conceputi in eprubetele kominternului, inca de acum aproape 100 de ani, ingroapa Romania si viitorul ei cultural zi de zi. ICR a devenit o a doua agentura anti-Romania, ca anvergura distructiva, dupa cea oficiala, a fostului KGB. Inlocuind valorile romanesti cu buruieni otravitoare, ceea ce a retezat din radacini in Romania aceasta institutie antiromaneasca de stat, platita din banutul vaduvei si al sarmanului pensionar, de cand este condusa de acest maimutoi cu papion, nu va mai putea fi refacut, dupa parerea mea, nici in alti 20 de ani, daca ar mai fi sa ni-i ofere, ca “stupid people” ce suntem, tartorul acestei gasti subumane, “profetul Pro Tv” de Damaroaia, a carui sotie l-a “acuzat public” si condamnat la moarte pe maresalul Ion Antonescu.
Dar iata, din cand in cand, scarbele cu chip de om mai trantesc cate o porcarie care impute toate Romania, chiar si, sau mai ales, de peste Ocean. E vorba de ICR – New York, locul unde gasim, de exemplu, o lepadatura ca Tismaneanu cantandu-i osanale plagiatorului in serie Andrei Ujica, pregatit sa faca – din nou! – turul Americii cu filmarile furate din Arhiva Nationala – munca de o viata a unor oameni total ignorati – si insailate sub un titlu ordinar: “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. E bine sa profiti, si dupa 20 de ani, cu cea mai aleasa nesimtire, de excursii transoceanice din bugetul “pulimii” – vorba autentica a Primarului General al Capitalei Sorin Oprescu – de pe urma ramasitelor pamantesti ale injuratului Ceausescu! Dar, trecand peste cei doi sugatori de fonduri publice, am aflat, de la Grigore Culian, redactor-sef la New York Magazin, ca un mic-mic prepus al lui Patapievici, un oarecare gaozar (termen prezidential) fost “coordonator de programe” al ICR-New York si autor moral al scandalului cu poneiul roz si alte aberatii anti-romanesti, in urma cu trei ani, a recidivat, tot pe banii nostri, la o noua chermeza “culturala” pe meleaguri americane. Individul se numeste Cristian Neagoe, si a fost o perioada adjunctul directoarei ICR-NY Corina Suteu, tinuta la murat in New York de mai bine de un cincinal. Ca recompensa pentru acoperirea madamei Suteu la momentul scandalului, prepusul lui Patapievici a fost invitat cu o gasca de artisti, mai mult con-artisti, la Festivalul de benzi desenate NY COMIC CON. Ce il recomanda?, vorba lui Dem Radulescu? Talentul, bineinteles! Care… da pe-afara!
Pentru a-i descoperi, si eu, talentul, am aruncat o privire pe contul omului de pe Facebook. Aici am gasit si ce gandeste micul-mare artist despre lume si viata: un admirator infocat al gargaragiilor de “dreapta” de la CADI, o filiala de spalat creiere a lui Tismaneanu, Liiceanu, Patapievici, Baconschi, Stoica & Co, Cristian Neagoe se mai recomanda si prin urmatoarele asertiuni, de exemplu, in ce priveste recensamantul: “Si nu-i mai lăsaţi să vă treacă ortodocşi din oficiu, că aşa facem Catedrale Mânuirii Neamului“. De altfel, imaginile “artistice” alese pentru a-i infrumuseta pagina sunt sugestive: Crucea de pe Caraiman intoarsa, conform practicilor sataniste, si un “mistoc” “fin” de preotii Romaniei si Catedrala Mantuirii Neamului.
Asta n-ar fi nimic. Se poarta “mistocul” in stratosferele “intelectualilor publici”, recte Plesu & Cooperativa de Productie “Dupa noi, tot noi”. De pe pagina lui domnu’ Goe al lui Patapievici aflam ca omul e un “suporter” al actiunii anarhistilor lui Soros “Ocupati Universul” – de altfel “reprezentantul Romaniei” la NY COMIC CON a purtat pe fata la festival chiar masca “Anonymus”-ilor anarhisti (vezi foto) si, normal, sustine actiunea “Ocupati Bucurestiul”. Pai, nu e deja ocupat de sefii sefilor lui?
Ce altceva mai aflam din putul exprimarii lui Cristian Neagoe? Ca gaozarul ICR iubeste Romania, din moment ce propaga alte imagini “artistice” despre tara sa, cum ar fi:
si inca:
Si ce altceva mai aflam?
Ca omul – ca si Corina Suteu, sefa ICR – e incantat de “acoperirea mediatica” a evenimentului la care a participat. Si cum s-a prezentat echipa romanesca, intr-un alt “mistoc” edificator, in paginile unei revistute de gang?
Iata (titlul este, iarasi, relevant – probabil o referire directa la patroana (?) ICR – The Sucklord Patapievici?! Who knows?):
Matei Branea se explica: “So we sell some drugs, we do some prostitution, and with the money we save after eating at McDonald’s, we can publish some Romanian comics. Then we sell it almost for nothing and the money goes for condoms”. Adica: “Deci, am vandut niste droguri, ne-am prostituat ceva, si cu banii pe care i-am economisit dupa ce am mancat la McDonald’s putem sa ne publicam niste benzi desenate romanesti. Dupa care le vindem pe mai nimic si banii care ne ies ii dam pe prezervative”. Inspirat baiatul, nu-i asa? Un 10 pentru Romania si o noua prima grasa pentru madama Suteu de la matroana Patapievici! Priviti si mergeti mai departe:
Dovada ca toate acestea apartin echipei de dusuri aurii a lui Patapievici de la New York: un Comunicat ICR-NY publicat de “Clubul de Presa Transatlantic” (?!) din care aflam:
Acum priviti noi “monstre” de arta ICR, recte patapieviciana, expuse la NY COMIC CON pe banii “prostimii”:
Afisul care ar fi trebuit sa ilustreze expozitia cu numele ei corect, provenit dintr-o dilema existentiala a lui Pataplesu&domnugoe : “Can a fart be art?”:
Razvan Mateescu – Editura Mateescu: “M-am așteptat ca după toate articolele de bine apărute în presă despre acest om, micul său schit să fie ajutat, să poposească tot mai mulți oameni la el în căutarea Divinității și că, poate dintre aceștia, unii vor avea și bani pentru a-l ajuta pe călugărul Onufrie. Dar ce fac autoritățile? Îi demolează bisericuța sfințită, așa cum ar proceda cu buticul unor mafioți din Herăstrău! Chiar într-atât de lipsit de frica lui Dumnezeu trebuie să fie acest stat păcătos? ”
De ce ar trebui ca MAE de la Bucuresti sa faca o nota de protest catre Vatican si Moscova? Pentru ca sefuletul unei enclave separatiste nerecunoscute decat de catre structurile fostului KGB, un individ care ne-a tinut trei romani inchisi nevinovati 12 si 15 ani de temnita, un personaj considerat terorist si cu interdictie in spatiul UE si NATO – pana cand si-a bagat Germania coada si l-a scos la bai de multime formata din securisti occidentali si filaturisti orientali – este felicitat si “binecuvantat”, hai, nu numai de Moscova si Chisinau, carora le stim pozitiile de capra si lup, ci si de ditamai varza care e Vaticanul, stat unde si-au facut veacul si ambasadorul pravoslavnic al Romaniei di pi la Chisineu, amant intelectual, recte prin fapte de istorie orala si banala, al maruntilor agenti ai Bisericii KGB Bastovoi si Borshevsky, cat si nasul lui, teologul cu si fara slipsky, ministerasul de iexterne de care zice domnul Cezar Preda ca o sa-l arunce de unde a venit, direct pasol na Jacuzziul cu bulburuci si dusuri aurii al SIE si MAE, si… etc, etc, etc. Cam lunga fraza? Atunci cititi stirea aici: Banditul Igor Smirnov, felicitat, decorat si binecuvantat, la 70 de ani, de Gazprom, de Biserica Catolica si de Biserica KGB
“Istoria neamului nostru este ea insasi o enigma. Nu am reusit inca sa ne dumirim, pe de-a intregul si convingator, ori nu vrem sa o spunem, de ce ne numim români si care ne-ar fi fost destinul daca ne-am fi numit altfel? Desigur, este o mandrie ca suntem români, dar, totusi, cine, in ce imprejurari si de ce ne-a botezat asa?
Aidoma inaintasului Gheorghe din Cartisoara Sibiului am dorit sa vad si eu ceea ceea ce ni s-a spus ca reprezinta actul nostru de stare civila ca popor. Columna nu se mai afla in cea mai buna vizibilitate a ansamblului Foro di Traiano, iar statuia imparatului a fost data jos de pe Columna, cica in imprejurari neunoscute. Papa Sixtus al VI-lea a pus pe soclu statuia Apostolului Petru. Limitele de securitate a monumentului sunt suficient de indepartate pentru a nu se putea distinge basoreliefurile.
Ceea ce impresioneaza cu adevarat in Fori Imperiali, in imediata apropiere a Colloseumului, vandalizat de lacomia papilor, sunt statuile impunatoare a opt daci inaltate pe Arcul lui Constantin. Statui care difera fundamental de reprezentarea prizonierilor barbari. Sunt statui ale unor daci in tinuta aristocratica, cu mainile libere si chipurile contemplative, cu privirile atintite undeva departe , pe directia nord-est, adica spre Dunare si Carpati. Intreaga infatisare a acestor daci nu este cu nimic mai prejos, ba dimpotriva, fata de cele ale numeroaselor figuri auguste din Foro Romano. Nici o statuie a imparatilor romani nu este atat de impozanta si nu atrage atat de ostentativ atentia.
In fata nedumeririlor mele, un ghid binevoitor imi dezleaga misterul dacilor de pe arc, soptindu-mi, aproape conspirativ : “ei sunt o dovada de respect fata de inaintasii poporului roman”. Am inteles ca si populatiei antice a celor sapte coline i s-a descoperit o criza de identitate… si, pe cale de consecinta, s-ar putea sa nu fim urmasii Romei?!”
Aurel Rogojan – extras din alocutiunea de la Universitatea din Oradea rostita la lansarea cartii “Fereastra Serviciilor Secrete“.
„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez!” – Sfantul Andrei Saguna, luminatorul Ardealului, primul presedinte al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Românsi membru fondator al ASTREI alaturi de George Bariţ, Timotei Cipariu, Ioan Puşcariu, viitorul patriarh Miron Cristea, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu şi Octavian Goga.
“Andrei Saguna! Pana aici! Niciodata nu va exista o statuie a unui fost mitropolit ortodox roman in Gyula! Existenta unei statui a unui mitropolit roman declarat impotriva maghiarilor nu va fi tolerata in oras… Din inima si trupul tarii au fost smulse Partium-ul si Tinutul Secuiesc si au fost date romanilor. Ei doreau sa ajunga pana la Tisa, dar nu s-a putut. Orasul Gyula mai apartine de teritoriul Ungariei doar datorita norocului…” – Kis-Pal Botond, presedintele filialei Jobbik din orasul Gyula
Jobbik (“Miscarea pentru o Ungarie mai buna”), partidul de extrema dreapta din Ungaria si organizatia sustinuta de acesta, Garda Maghiara, impreuna FIDESZ si intreaga administratie a statului vecin si prieten Ungaria, au reusit sa impiedice inca din 2008 ridicarea unei statui a mitropolitului Andrei Saguna in Ungaria, in curtea Catedralei Ortodoxe din Jula (Gyula), scria presa vremii. Cu toate acestea, nici dupa trei ani si o schimbare de guvernare atat in Romania cat si in Ungaria, nimic nu s-a intamplat. In schimb, in tara noastra, se inalta statui de criminali de romani, ca cea a geenralilor de la Arad, care au ucis peste 30.000 de romani, ca cele ale instigatorului la crima si romanofobului Lajos Kossuth sau ale criminalului de razboi Albert Wass, condamnat pentru uciderea de romani si evrei, cu bust ridicat in fata mai multe biserici reformate dar chiar si in centrul Odorheiului Secuiesc. Sa-l mai amintim si pe demntul care l-a “spunzurat” pe Avram Iancu, capitanul Legiunilor Romanesti, simbolul romanismului?
Decizia ridicarii statuii Mitropolitului Saguna, canonizat ca sfant astazi, la Sibiu, a fost luata in cadrul unei sedinte reunite a guvernelor roman si maghiar in noiembrie 2007, pe cand se punea la cale si “donarea” Fundatiei Gojdu Ungariei, actiune nereusita ca urmare a luptei catorva nebuni de ziaristi.
La un an de la acel moment, cand sa se puna piatra de temelie a statuii, Partidul Fidesz-MPSZ din Jula a dat publicitatii un comunicat in care considera ca decizia amplasarii unei statui a lui Saguna “nu a fost bine pregatita”. Viceprimarul Erdmann Gyula, fost director al Arhivei din Jula, scria in “Gyulai Hirlap” despre Sfantul Mitropolit: “Este incontestabila responsabilitatea lui in izbucnirea si raspandirea revoltei inarmate a romanilor contra revolutiei maghiare din Ardeal.”
Printre acţiunile promise pentru comunitatea română din Ungaria – si nerealizate, dupa cum amintea jurnalistul Marius Vulpe la un an de la “evenimentul” din 2007 – erau prevăzute: Casa Parohială din Jaca, construirea Centrului Cultural Românesc în localitatea Micherechi, amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna la Jula (Gyula), în parcul din faţa Catedralei Ortodoxe Romîne, marcarea itinerarului cultural academic al românilor la Budapesta (Andrei Şaguna, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandru Mocioni, Petru Maior, Samuil Micu etc.), alocarea unui spaţiu în clădirea în care a funcţionat Tipografia din Buda, pentru amenajarea unui Muzeu al Şcolii Ardelene, înfiintarea la Jula (Gyula) a unui Muzeu de obiecte religioase şi a unei arhive a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, amplasarea unei copii a statuii Scoala Ardeleană, în zona din jurul Bisericii Galbene din Buda, Budapesta.
Aurel Chiriac, directorul Muzeului Tarii Crisurilor, intr-o declaratie luata de ziaristul George Damian in 2009, la 200 de ani de la nasterea Sfantului, afirma: “Sta in firea lucrurilor ca la 200 de ani de la nasterea Mitropolitului Andrei Saguna, romanii ortodocsi care traiesc in Ungaria – acolo unde s-a nascut, instruit si a faurit istorie – acesta sa doreasca a avea un monument de for public langa sediul Episcopiei Ortodoxe a Romanilor din Ungaria, din Jula (Gyula), pe o palma de pamant aflata in proprietatea acesteia, dar care in asteptarea acceptului de expunere in exterior isi poate gasi locul, pentru a fi cinstit, si in interiorul catedralei romanilor din tara vecina. Este un drept firesc, stiut fiind ca Andrei Saguna a fost Episcopul si, apoi, Mitropolitul Ortodox al Transilvaniei, un teritoriu ce era parte a constructiei statale de atunci. Acest gest de recunoastere se cere implinit de catre romanii ce i-au urmat marelui arhiereu, ierarhi si laici deopotriva, si recunoscut de statul maghiar de astazi, tocmai pentru ca Andrei Saguna a fost un cetatean care si-a respectat propria natiune, dar si pe aceia care, la vremea respectiva, au detinut puterea in aceasta parte a Europei”.
Haideti sa rememoram acum ce nu au facut responsabilii din MAE si SIE de cinci ani de zile, nici macar la aniversarea a 200 de ani de la nasterea Sfantului Mitropolit, in 2009:
24 octombrie 2008
Eva Iova: Umbra lui Şaguna
Nici prin minte nu mi-ar fi trecut că Andrei Şaguna este atât de cunoscut în Ungaria cum ni s-a demonstrat zilele trecute pe anumite forumuri şi reviste online ungureşti. Toţi aveau părere despre mitropolitul Ardealului, de parcă s-ar învăţa despre el la orele de istorie din şcolile ungureşti. După ce primăriţa Julei a anunţat la o conferinţă de presă că se plănuieşte punerea pietrei de temelie a statuii lui Şaguna în faţa Catedralei Ortodoxe din Jula, Asociaţia „Jobbik Magyarországért” („Pentru o Ungarie mai bună”), filiala din Jula, organizaţie de extrema dreaptă, a dat publicităţii imediat un comunicat în care avertiza că dacă va fi nevoie vor împiedica acest lucru cu propriile lor trupuri. Se zvonea prin Jula că festivitatea va fi „onorată” şi de prezenţa Gărzii Ungare. Poate băieţii au vrut doar să-şi aerisească uniformele… Oricum, nu li s-a oferit ocazia, pentru că inaugurarea s-a amânat.
Ruşinos este că la apelul „Jobbik” au reacţionat pozitiv şi unii consilieri din Jula, ba mai mult şi ziarul judeţean Békés Megyei Hírlap, care a prezentat subiectul într-un stil ultra-naţionalist, atrăgând atenţia încă din titlu că la Jula se plănuieşte inaugurarea statuii unui episcop „anti-maghiar”. Picanteria este că nici unul din cei doi protagonişti principali negativi ai evenimentelor nu sunt maghiari: gălăgiosul şi exhibiţionistul consilier local este de naţionalitate germană, chiar e şi membru în Autoguvernarea Germană din oraş, iar preşedintele filialei „Jobbik” din Jula are o bunică cu numele de Ardelean (Árgyelán). Acesta din urmă probabil ar explica aşa că familia bunicii sale este maghiară, dar a venit din „Erdély” şi de aceea se cheamă aşa. Poate găseşte pe cineva care să-l şi creadă.
Până duminică, când a apărut comunicatul Episcopiei Ortodoxe din Jula, nici o instituţie sau organizaţie românească din Ungaria nu a reacţionat la atacurile aduse memoriei lui Andrei Şaguna. Luni, totuşi, şi-a deschis gura şi preşedintele Autoguvernării pe Ţară, dar mai bine n-ar fi făcut-o. Ca de obicei, şi de această dată, Kreszta a apărat pe oricine, numai interesele comunităţii pe care pretinde că o reprezintă nu. După părerea lui, problema este că „nu a fost pregătită în mod profesional” aşezarea statuii lui Şaguna, dar a criticat şi faptul că cele două Guverne au decis despre acest proiect înainte ca în Comisia Mixtă Interguvernamentală să se fi ajuns la un consens. Mai avem şi noi nişte nelămuriri: în acest colţ întunecat al Europei, comisiile decid peste Guverne? Chiar nimeni nu a observat că această hotărâre a fost luată deja de 11 luni, cu toate că în acest timp şi Comisia Mixtă s-a întrunit de mai multe ori? Şi, mai presus de orice, ce dracu are a face comisia mixtă cu Andrei Şaguna? Noi, românii din Ungaria, vrem această statuie şi nu avem nevoie de „acordul” unor politicieni care, probabil mulţi dintre ei, nici nu ştiu prea bine cine a fost Şaguna.
S-a întâmplat acest circ cu câteva zile înainte de următoarea şedinţă comună a Guvernelor României şi Ungariei, în aceeaşi perioadă când preşedintele UDMR-ului (ce-o fi şi în capul ăstuia?) propune ca în Ardeal să se introducă obligativitatea învăţării limbii maghiare… pentru toţi românii!!! Prostia ungurească se pare că nu cunoaşte limite. După ce şi-au asimilat minorităţile aproape în totalitate, au făcut să ne fie ruşine de ceea ce suntem, să ne lepădăm de limba şi credinţa noastră, să devenim ca nişte maimuţe care dansează şi cântă când este cazul, această populaţie majoritară acum a ajuns să se sperie de o statuie. De statuia lui Şaguna. Să fie oare actual şi azi ceea ce a scris Ioan Lupaş exact cu o sută de ani în urmă? „E posibil să mai aibă numele lui Şaguna şi azi un sunet cam neplăcut – pentru unii! Acest sunet, care seamănă foarte mult a mustrare pentru cei ce nu-şi îndeplinesc datoria conştient şi cu demnitate, va fi bine să-l păstreze şi în viitor. Pentru toţi Românii de bine însă acest nume va trebui să răsune, cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă conştientă şi neşovăitoare, la îndeplinirea bărbătească, fără zăbavă, a datoriilor faţă de lege şi neam…” (Blog Eva Iova – Editorial din nr. 43 al Foii româneşti, 24 octombrie 2008)
31 octombrie 2008
Victor Roncea: La 200 de ani de la nasterea sa, Mitropolitul Saguna e eliminat de Garda Maghiara. Guvernul Tariceanu, prietenul Ungariei, nu schiteaza nici un gest
Biserica Ortodoxa Romana are datoria sa intervina intru apararea memoriei Mitropolitului Saguna si a drepturilor romanilor din Ungaria
În zilele de 30 şi 31 octombrie 2008 se desfăşoară la Sibiu manifestările organizate de Comisia Naţională a României pentru UNESCO, pentru marcarea aniversării UNESCO “Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere”. Ieri a avut loc la sediul Bibliotecii ASTRA din Sibiu simpozionul cu tema “Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere”. Cu acest prilej, Academicianul Mircea Păcuraru a prezentat lucrarea sa dedicată marelui cărturar, om politic şi mitropolit, iar Revista Transilvania a lansat un număr aniversar pe această temă. În aceeaşi zi, începând cu orele 19.00 a avut loc un concert festiv, la Filarmonica de Stat din Sibiu.
Astăzi, 31 octombrie, va avea loc dezvelirea plăcilor comemorative UNESCO, în memoria lui Andrei Şaguna, la Sediul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, la mausoleul Andrei Şaguna de la Răşinari şi în clădirea Protopopiatului de la Sălişte, transmite Basilica Press.
Cu toate acestea, la aniversarea marelui roman, Garda Maghiara a reusit sa blocheze ridicarea statuii mitropolitului in mijlocul comunitatii romanesti din Gyula/Jula. Nici Guvernul Tariceanu si Ministerul de Externe, care tocmai s-a pupat pe toti obrajii la Szeget pentru “prietenia intre popoare”, nici Administratia Prezidentiala si nici Patriarhia nu au sarit in sprijinul romnilor din Ungaria si a memoriei marelui inaintas.