Vajnicul poet nationalist roman Dumitru Matcovschi s-a dus, miercuri noapte, pe 26 iunie – cand comemoram si ziua neagra a ultimatumului sovietic -, sa se intalneasca cu fratii sai, Doina si Ion Aldea Teodorovici. Dumnezeu sa-l ierte!
Basarabia-Bucovina.Info a prezentat recent satul sau, Vadul-Rascov, cat si un video in care acesta povesteste despre istoria incarcata de istorie a localitatii de la Nistru
Interzis de comunisti, plagiat de “post-comunisti”, regizorul Ioan Carmazan, autorul, printre multe altele, al unui film “de cult”, “Tapinarii”, retras de Securitate pe motiv ca ar contine simbolistici legionare si muzici ciudate (video integral mai jos), implineste azi 65 de ani. Aniversarea si-o sarbatoreste printr-un act cultural: lansarea unui nou roman – “Oameni din Cocioc”, care, cred eu, poate servi drept noua sursa de “inspiratie” pentru toti regizorasii generatiei “muingiste”. Mai jos va prezint cateva date despre Ioan Carmazan si, cu acceptul autorului, filmul “Tapinarii”, ajuns la peste 80.000 de vizionari via Ziaristi Online Tv. Roncea.Ro ii ureaza profesorului Ioan Carmazan “La Multi Ani!” si realizarea cat mai curanda a unui nou film epocal!
FIŞĂ BIOGRAFICĂ
IOAN CĂRMĂZAN
Regizor, scenarist, scriitor
Conf. univ. dr.
Născut la 27 iunie 1948, Satchinez, Timiş, România
Studii:
2008 – Doctor în Cinematografie şi Media
1978 – Diplomă în regie de film, IATC „I.L. Caragiale”, Bucureşti
1971 – Diplomă în matematici, Universitatea Timişoara
Funcţii:
Din februarie 2013 – preşedinte al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România – U.A.R.F.
Din 2010 – conferenţiar la Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea „Babeş – Bolyai”, Cluj-Napoca
Din 2010 – profesor asociat în cadrul Facultăţii de Arte Plastice, Universitatea de Vest din Timişoara
Din 2010 – membru în Consiliul de Administraţie al Centrului
Naţional al Cinematografiei (C.N.C.)
Din 2009 – conferenţiar universitar la Facultatea de Arte, Universitatea „Hyperion”
2000 – prezent – profesor de regie film la Universitatea „Hyperion”
2004 – prezent – profesor de regie film la Universitatea de Arte Media Pro
2007 – Membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului
2003 – 2005 – director general al Studioului cinematografic „Sahia Film”
1999 – lector doctorand la Facultatea de Arte a Universităţii „Hyperion” şi la Academia de Arte „Luceafărul”
1998 – 1999 – director artistic TVR, Departamentul Divertisment
1995 – profesor de regie film la Universitatea „Titu Maiorescu”
1990 – director al televiziunii libere Timişoara
Alte funcţii şi titluri
Din 2010 – realizator în cadrul TVR, Redacţia Literatură – Arte
Din 2008 – „Cetăţean de onoare” al oraşului Bocşa
Din 2005 – membru al Uniunii Scriitorilor
1992 – membru fondator al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România – U.A.R.F.; din 2000 – prezent – vicepreşedinte al U.A.R.F.
Filmografie:
Regizor:
Debut în 1982 cu filmul „Ţapinarii” (regie şi scenariu)
2010 – Oul de cuc
2009 – O secundă de viaţă
2006 – Margo
2006 – Cu inima îndoită – TV
2006 – Dragoste de mamă – TV
2004 – Lotus
2004 – Raport despre starea naţiunii
1992 – Casa din vis
1987 – Sania albastră
1984 – Lişca
1982 – Ţapinarii
Scenarist sau co-scenarist:
2008 – O secundă de viaţă
2006 – Margo
2004 – Raport despre starea naţiunii
2004 – Lotus
2004 – Orient- Express – co-scenarist
2002 – Dracula the Impaler
2001 – În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură – co-scenarist
1992 – Casa din vis
1982 – Ţapinarii
Filme de scurt-metraj:
2009 – Negustorul de amintiri
1978 – Cânta cucul şi pe ploaie
Filme documentare:
1982 – 1984 – regizor şi scenarist
Spirale (10’)
Corul din Finteuş (10’)
Porumbelul voiajor (10’)
Monografie Bocşa (40’)
1980 – Ion Pacea (25’) – documentar despre un pictor
Maitec (25’) – documentar despre un sculptor
1992 – patru episoade de documentar Las Palmas, Gran Canaria
1993 – Tranziţia în România – pentru CNN şi Channel 15, producţie americană
1994 – Muzeul porumbelului voiajor – Sant Tropez, Franţa, BBC Anglia, Belgia
2008 – „Cavalerul adormit” – un film despre pictorul Horia Damian
Piese de teatru:
2009 – Pescăruşul
2008 – Romeo şi Julieta
Premii:
1992 – Casa din vis – Premiul special al juriului la Festivalul filmului de la Costineşti; Premiul UCIN pentru cel mai bun actor – Gheorghe Dinică; Premiul pentru cea mai bună actriţă – Maia Morgenstern; Festivalul filmului de la Cannes – Quinzaine des Réalisateurs; Festivalul filmului de la Tokio; 1993 – Cinema în transition, New York, Montpellier, Canton (China); 1995 – Los Angeles, New York
1984 – Lişca – Premiul naţional debut cinematografic Ecaterina Nazare; 1985 – Festivalul de film de la Tokio; 1986 – Festivalul de film de la Berlin
1991 – Ţapinarii – Chişinău, Moldova; 1995 – Cinema in transition, New York, University of Chicago, University of Seattle
2001 – În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură– Premiu la Festivalul de film de la Cairo, 2002 – Marele premiu la Festivalul de film de la Rotterdam
1978 – „Cânta cucul şi pe ploaie”(film documentar) –Premiul special al juriului la Festivalul de film de la Oberhausen
Publicistică:
2013 Oameni din Cocioc, cineroman, Editura Ecou Transilvan
2012 Zece povestiri, colecţia Proză, Editura Ecou Transilvan
2011 Filmul, nepot al Renaşterii, Editura Universitară
2011 Viaţa şi opera lui Philippe Ignace Semmelweis, Louis Ferdinand Céline
2010 Povestiri din Bocşa – reeditare
2008 Elogiul intuiţiei
2003 Balade a mon pere – povestiri – Editura Colson, Belgia
2003 Roşu, galben şi albastru – povestiri – Editura Junimea, Iaşi
2002 Cine-roman – povestiri – Editura Junimea, Iaşi
1998 Mica ţiganiadă – Editura Timpul, Reşiţa
1983 Povestiri din Bocşa – Editura Facla, Timişoara
Traduceri:
2009 – din franceză:Semmelweis – Louis-Ferdinand Céline
2007 – din sârbă: romanul Criptă pentru Boris Davidovici, de Danilo Kiss
Articole publicate în ultima perioadă:
1. „BALCANII – O SIMFONIE DE SÂNGE ŞI MIERE”
Interviu realizat de Ştefania Coşovei,
Revista „Luceafărul” – 2009
2. „ÎNTOARCEREA ACASĂ”
COMENTARIU LA PROZA LUI IOAN CĂRMĂZAN
de Cornel Ungureanu, Revista „Luceafărul” – 2009
3. „POETICA LUI CĂRMĂZAN”
Comentariu de Grid Modorcea, 2010
4. RAPORT SUBIECTIV DESPRE CINEMATOGRAFIA ROMÂNĂ, 2010
Rep: – Care este locul pe care Părintele Justin îl ocupă în spațiul românesc ortodox?
Doamna Aspazia Otel Petrescu: – Părintele Justin a fost un foarte mare creștin, dar a fost un creștin luptător, un creștin ostaș. Dacă ar fi să-i dau o etichetă, deși am oroare de lucrul acesta, a fost ostaș al lui Hristos. S-a înrolat în oastea lui Hristos și a luptat sub acest drapel. Noi ne-am considerat ca o cruce, brațul vertical fiind dragostea pentru Părintele veșnic, iar cel orizontal fiind dragostea pentru neam. Dumnezeu m-a scos dintr-un anumit pământ, dintr-un anumit popor, și n-a făcut-o că așa a avut El fantezii atunci, ca Aspazia Oțel să se numească ortodoxă și româncă. Am un locușor al meu în misiunea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o, punându-mă anume în acest loc și dându-mi această etnie. Altfel, mă făcea să mă nasc într-un neam internațional, care are de toate în el.
– Ce a însemnat Părintele Justin pentru lumea legionară?
– În primul rând, confirmarea că a avut dreptate Căpitanul când a spus că nu este suficient să spui o rugăciune și să ții o relație personală cu Dumnezeu. Trebuie să fii și luptător. Era împotriva resemnării care vine dintr-o anumită comoditate a creștinului, care spune: eu mă retrag în mine, mă lupt, îl înving pe diavol în mine, pentru că așa trebuie, așa ni s-a trasat. Pentru toate acestea, lupta în comun cu neamul meu, cu cei în mijlocul cărora eu trăiesc este cu mult mai eficace, duce la rezultate mai bune. Ori, Părintele Justin a zis că trebuie să fim oastea care luptă ca Hristos să biruie în tot amalgamul ăsta de rătăciri. A fost un creștin luptător, foarte activ. Părintele a avut foarte puține ore de odihnă, numai Dumnezeu Sfântul știe dacă și orele acelea îi erau acordate, dacă nu în clipa aceea părintele Justin stătea de vorbă cu Părintele său veșnic. Plângea păcatele celorlalți.
Cineva m-a întrebat de ce Părintele a suferit atât de mult, căci era sfânt încă din viață, de ce a trebuit să sufere atât de mult? Și am spus: măi fraților, dar el a luat asupra lui toate poverile voastre. Pe toți pe care v-a dezlegat, de la toți el și-a însușit ispășire pentru voi. Păi, cum să nu sufere? Pentru voi suferă. Hristos trebuia să sufere? Doar era puritatea desăvârșită, era iubirea desăvârșită și era cuvântul înțelepciunii, și cu toate astea cât de mult a suferit, pentru că și-a însușit păcatele lumii întregi. Și nu numai pentru atunci, ci pentru totdeauna. Pentru ca să plătești o asemenea izbăvire, o asemenea portiță de salvare a oamenilor, nu merită să suferi cum a suferit El? Așa a suferit și Părintele. Părintele se mistuia pur și simplu de jalea oamenilor care veneau cu dureri. Părintele a suferit efectiv pentru fiecare durere care a fost lepădată la picioarele lui. Era o suferință care venea din dragoste, din foarte mare dragoste pentru aproapele, pentru nefericitul care a căzut în groapă aproape fără să fie conștient că e acolo și că e vai de capul lui. Iar Părintele a dat binecuvântări, a ispășit pentru oameni, pentru toți care au venit cu căderi, cu suferințe mari din cădere, pentru că bolile, încercările mari sunt plata păcatului.
– Înainte de operație, Părintele a spus: “Oare ce ar fi mai de folos pentru voi ca să vă pocăiți: să mor sau să mă fac bine?”. Cum tâlcuiți aceasta?
– Probabil că la lucrul acesta se gândea: oare cine va mai lua asupra lui atâtea poveri? Lucru pe care l-a exprimat atât de simplu și atât de cutremurător maica Teodosia: “Tu cum de poți să le mai duci/Atâtea cruci, atâtea cruci?”. Cred că Părintele și-a pus întrebarea: cine va mai lua poverile lor, ca ei să știe că poverile acelea au fost luate? Că așa le ia Părintele în continuare, suntem siguri de lucrul acesta. Vom avea miracole care vor atesta lucrul acesta, că Părintele nu renunță la ajutorul pentru oamenii necăjiți. Dragostea lui de oameni a fost atât de fără limite, încât nu se împiedică de pragul care există între vremelnicie și eternitate.
– Putem spune că am câștigat un mare mijlocitor în Împărăția lui Dumnezeu.
– Absolut, absolut. Iar problema lui era: va putea să facă tot atât de mult bine? Căci oamenii nu știu să trăiască mistic, să trăiască în ascuns, cum spunea părintele Arsenie Boca. Or ști acolo că eu în continuare mă nevoiesc pentru ei? Aici, văzându-l și sărutându-i mâna și spunându-i toate poveștile… Doamne, ce-am putut să aud! A stat o oră și ceva o băbuță să-i spună ce-a pățit cu gâștele, și ce-a pățit cu bobocii, și ce pisică i-a aruncat în grădină vecina și toate chestiile astea… Oamenii sunt inconștienți, nu-și dau seama de unde veneau toate aceste rele, toate aceste nefericiri. Îi mâncau orele de tămăduitor, de vindecător, ale Părintelui.
– consemnat de Florin Palas (fragment dintr-un interviu mai amplu)
Prin intermediului Roncea.Ro, eroii de la Tiraspol, Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco, care au patimit pentru crezul lor romanesc 15 si respectiv 12 ani de inchisoare ruseasca de tip sovietic, ii transmit de ziua lui camaradului lor anticomunist, Gigi Becali, aflat in inchisoare in acest moment, un “La Multi Ani!” din toata inima impreuna cu imbarbatarile lor crestinesti. Cei trei basarabeni i-au facut cadou machedonului o tapiserie cu Maica Domnului si Stefan cel Mare si Sfant si isi doresc sa i-o poata aduce la inchisoare cu proxima ocazia.
Cei trei eroi romani regreta si considerata exagerata decizia autoritatilor judiciare de a nu-i permite sa-si vada familia, de ziua lui, romanului macedonean care in urma cu 55 de ani s-a nascut in pribegie, in urma emigrarilor si deportarilor fortate si repetate la care a fost supusa familia sa, intai din spatiul balcanic macedo-roman in Caliacra, apoi dincoace de Dunare, apoi in Banat si in final in pustiul Baraganului, ca urmare a opresiunii bolsevice fata de un neam apropiat de Miscarea Legionara si care s-a opus vehement colectivizarii comuniste.
“Cand esti la inchisoare, cateva ore sau chiar o clipa de libertate, mai ales alaturi de cei dragi, sunt ca Raiul pe pamant. Pacat ca autoritatile responsabile de la Bucuresti par sa nu mai stie nici macar ce inseamna un simplu gest crestinesc. Calugarii de la Sfantul Munte Athos sa se roage pentru robul cel milsotiv al lui Dumnezeu Gheorghe Becali dar si pentru luminarea celor care au uitat exemplul de suferinta, pocainta si mantuire oferit de Mantuitorul nostru Iisus Hristos”, ne-a transmis, azi, Alexandru Lesco, de la Chisinau, adaugand, pentru Gigi Becali: “Ziua eliberarii nu mai este departe. Indurati cu rabdare orice lovitura. Din inchisoare nu se iese decat biruitor!”
Totodata, cei trei militanti pentru cauza romaneasca au anuntat ca vor intreprinde un demers public pentru eliberarea cat mai rapida a binefacatorului lor, pe data de 3 iulie a.c., cand se implinesc sase ani de la data cand au fost decorati de presedintele tarii cu Ordinul National “Steaua Romaniei” fiind recompensati si de cel care era pe atunci liderul Partidului Noua Generatie cu un ajutor material substantial care s-a constituit si intr-un foarte puternic impuls moral dat de gestul, chiar singular, de solidaritate romaneasca.
Pe 3 iulie 2007, dupa cum scria si Ziarul de Iasi si aminteste Civic Media intr-un material documentar, Gigi Becali le-a oferit cate 50.000 de euro lui Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, la o luna dupa eliberarea celor din urma din inchisorile transnistrene si imediat dupa ce fusesera decorati si de presedintele Traian Basescu. Gigi Becali a afirmat atunci ca acesti bani reprezinta o mica alinare pentru suferinta celor trei, fosti membri ai asa-numitului Grupul Ilascu. “Eu i-am invitat mai demult, am luat legatura cu ei imediat ce au iesit din inchisoare (prin intermediul subsemnatului – nota Victor Roncea). Am zis ca banii acestia sa fie o alinare pentru ei”, a spus Becali. El a mai afirmat ca banii i-ar putea ajuta pe cei trei “sa-si faca un viitor pentru familiile lor, o mica afacere, un mic bussines”. “Eu ma consider printre acesti oameni pitic, mic de tot”, a mai spus atunci cel inchis astazi la Jilava, numindu-i pe cei trei “cei mai puternici barbati ai neamului romanesc din zilele noastre” si “ultimii martiri ai neamului condamnati de comunism”.
Din intreg spatiul etnic si economic romanesc plin de milionari si miliardari care fac pe patriotii dupa ce au secatuit statul roman, Gigi Becali a fost singurul roman cu adevarat insuflat de spirit national si crestinesc, care i-a ajutat pe cei trei cetateni ai Romaniei si, totodata, ai Republicii Moldova, sa-si refaca viata, dupa ce le fusese rapita barbar si arbitrar libertatea in urma razboiului de pe Nistru. In ciuda promisiunilor administratiilor centrale si locale care s-au succedat de atunci la Putere, de la Presedintia Romaniei la Guvern, Parlament si Primaria Bucurestiului , nici pana in prezent cei trei, care sunt si Cetateni de Onoare ai Capitalei, nu au primit nici un apartament pentru a se putea muta in tara pentru care si-au sacrificat tineretea, nici vreo compensatie materiala sau macar o renta minima de supravietuire drept recompensa.
Iubiţi fraţi întru Hristos, fii şi fiice duhovniceşti ai Părintelui Justin,
Vreme de 40 de zile se vor face zilnic următoarele slujbe de pomenire la mormântul Prea-cuviosului nostru Părinte Justin Pârvu, astfel:
– În fiecare zi, începând cu orele 11 (ora Bucureștiului) / orele 10 (ora de iarnă) se va oficia slujba Parastasului de către obştea de călugări. Imediat după Parastas se va citi Acatistul Sfinților Mucenici şi Mărturisitori din închisorile comuniste, printre care se numără și părintele nostru stareţ.
– În fiecare zi, începând cu orele 19 (ora Bucureștiului) / orele 18 (ora de iarnă) se va oficia slujba Parastasului de către obştea de maici. De asemenea, după Parastas se va citi Acatistul Sfinților Mucenici şi Mărturisitori din închisorile comuniste.
Toţi cei ce doresc să îşi aducă prinosul de recunoştinţă sînt aşteptaţi să ni se alăture în această mică slujire adusă cuvenitei cinstiri a Părintelui Justin, apostol şi voievod al neamului.
In ciuda faptului ca se inregistase o victorie a bunului simt romanesc – Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu, ramasese Cetatean de Onoare al Targului Ocna prin vot democratic dupa o aparare demna a memoriei detinutului politic ucis de bolsevici, o miselie a avut loc peste noapte: “Reuniti in sedinta vineri 21.06, consilierii locali au votat pentru retragerea titlului de cetatean de onoare a lui Valeriu Gafencu, „Sfantul Inchisorilor”.La sedinta au participat toti cei 17 consilieri locali, aproape toti, cu o singura exceptie, au votat pentru retragerea titlului de cetatean de onoare al orasului Tirgu Ocna lui Gafencu. Nu a existat nicio abtinere. Subiectul a fost trecut pe ordinea de zi abia la inceputul sedintei”, informeaza TarguOcna.Ro.
Dincolo de faptul ca la inmormantarea Parintelui nostru Justin Parvu posibil Ioachim Bacauanul sau altcineva si-a bagat coada pentru a cenzura biografia reala a Duhovnicului Neamului – vedeti Biografia Parintelui Justin, amputata brutal chiar in discursul oficial de la inmormantarea sa. Celor care au mutilat adevarul istoric nu le-a placut ca Parintele Justin a facut 16 ani de temnita pentru apartenenta la Miscarea Legionara. VIDEO – ceremonia tulburatoare a intrunit momente de mare emotie si evocari profunde despre viata “bietului monah de la poalele Ceahlaului”, dupa cum se autodefinea Parintele adeseori. Dintre acestea este de amintit, in primul rand, cuvantul Inalt Preasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, in care acesta a redat si Testamentul Parintelui Justin lasat Poporului Roman, pe patul de moarte. Iata cateva extrase prezentate de Doxologia din discursul Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, privind pilonii credintei evocati de IPS Teofan, respectiv UNITATE, POCAINTA, ASCULTARE, RUGACIUNE:
“După ce a dus o viaţă înălţătoare, tulburătoare şi sfântă, părintele Justin Pârvu s-a îndreptat spre împărăţia cerurilor. Părintele a pregustat împărăţia cerurilor încă din această viaţă, dobândind-o din plin în lumina cea neînserată a lui Dumnezeu. S-a dus la Hristos, fără de care nu a conceput, din tinereţea lui până pe patul de suferinţă, să trăiască vreo clipă. A fost conştient de faptul că în Hristos trăieşte, viază şi se mişcă. S-a născut în cer, cum spuneau creştinii altă dată, după ce a fost binecuvântat de Dumnezeu să se nască întru împărăţia cerurilor încă din această lume. S-a dus la fraţii şi surorile sale de suferinţă, care au plecat din această viaţă cu multă vreme înaintea sa. În ultimele zile ale vieţii sale, în chilia de alături, într-un moment de har, a mărturisit un testament care să fie împlinit de cei care rămân în urmă. Părintele a ţinut să ceară iertate tuturor, a menţionat persoana care să-i urmeze în funcţia de stareţ, iar la final a dorit să comunice patru lucruri poporului român. Părintele a accentuat că trebuie să fie unitate în orice situaţie, iar apoi a îndemnat la multă pocăinţă, astfel încât Dumnezeu să ne ierte de multele noastre păcate. În al treilea rând, părintele Justin a spus că în Biserică trebuie să fie ascultare, iar apoi a îndemnat la multă rugăciune”, a spus Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a citat apoi câteva cuvinte scrise de părintele Justin Pârvu referitoare la familie. “Având în gând pe Dumnezeu, neamul său şi familia creştină, părintele Justin Pârvu a dorit să stea permanent de veghe. Mulţumim Preasfintei Treimi pentru că a binecuvântat ca părintele Justin Pârvu să se nască pe pământ românesc şi pentru că l-a apărat în vreme de prigoană cruntă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că i-a dat părintelui puterea mărturisirii în vremurile acestea atât de tulburate pentru neam şi pentru familie.”
Mitropolitul l-a citat pe Părintele Justin în definiţia despre neam, în cuvântul de la înmormîntare, cuvânt publicat şi în “Ne vorbeşte Părintele Justin”:
“În fond ce este neamul? Neamul este mama mea, tatăl meu, fratele meu, sora mea, vecinul meu, satul meu, comuna mea şi judeţul meu şi tot cel ce vorbeşte aceeaşi limbă, are aceeaşi credinţă şi aceleaşi idealuri. Acesta este neamul, nu e nici o noţiune aşa de periculoasă. Dar se năpustesc asupra acestor lucruri pentru că ateismul şi masoneria de astăzi vor să distrugă orice binefacere între oameni, nici o solidaritate, nici o legătură şi vin acum şi-ţi spun: a, că tu eşti naţionalist. Parcă ar fi o dihonie naţionalistul, cine ştie ce ciudăţenie de om ar fi? Eu pot să-l iubesc şi pe ungur şi pe slavon şi pe neamţ, pot să-l iubesc şi pe musulman în măsura în care el are o nevoie ca să convieţuim împreună. Doar ştiţi foarte bine că la noi, în ţara asta, am convieţuit şi cu catolici şi cu romano catolici, şi cu musulmani, şi cu toate soiurile de protestanţi, dar nu era mâncătoria, nu era răutatea care există astăzi semănate între noi, românii. Şi trăia toată lumea acelaşi ideal. Măi, era vorba de război, apoi venea fiecare cu arma în mână să-şi apere hotarele, indiferent de ce confesiune era, să-şi apere locul şi glia de unde se hrăneşte. Vedeţi voi, cu cât se presează mai mult cu drepturile omului, cu atât nu le mai ai, că doar atunci nu erau concretizate drepturile omului.”
Voi reveni aici cu o filmare care reda integral discursul cald al IPS Teofan:
Reamintesc si frumosul “Colind pentru detinuti” cantat de maicile de la Diaconesti la inmormantarea Parintelui nostru Justin Parvu in amintirea celor 16 ani de temnita pentru credinta sa in Invierea Neamului Romanesc:
Parintele Justin nu a murit, continui sa cred si sa afirm cu tarie. De aceea imi este si greu sa pun imagini de la inmormantarea Sfantului lui Dumnezeu de la Petru Voda. O vom face, cu greu, zilele urmatoare.
In schimb, sunt obligat ca cel mai pacatos dintre fiii duhovnicesti ai Parintelui – si ca simplu ziarist – sa spun Adevarul. Si acesta este ca fariseii prezenti la inmormantarea Parintelui i-au modificat biografia in stil bolsevic, eliminandu-i din discursul oficial insusi motivul pentru care Parintele a suferit 16 ani de temnita si de care, asa cum am mai scris, nu s-a dezis nici o clipa, ducandu-l cu el la ceruri: crezul sau, in Miscarea Legionara si Invierea Neamului Romanesc. Zecile de mii de romani care au venit zilele acestea la capataiul Parintelui – si chiar si cei care i-au trimis coroane, cum ar fi presedintele Romaniei – stiu foarte bine cine a fost Parintele si pentru ce a patimit. Dar sutele de mii de oameni care poate au urmarit sau vor urmari inregistrarile de la inmormantarea Parintelui fara a-l cunoste, ce vor crede? Ca poate Parintele a facut puscarie pentru ca a fost… UTC-ist? Cine isi permite sa mutileze, orwellian, adevarul? Istoricii de peste 100 sau 1000 de ani ce vor zice cand vor conspecta evenimentul istoric care a avut loc astazi, 20 iunie, la Manastirea Petru Voda? Ca romanii anului 2013 erau niste mincinosi sau niste lasi? Sau si una si alta? Daca nici la moartea unui om nu se poate spune adevarul despre viata sa, cand se va putea? Sau, nu cumva, tocmai de la moartea unui om incepe sa traiasca minciuna, profitand de placa de beton aruncata asupra unui trup, cald inca, asa cum a fost Parintele in toate zilele de dupa moartea sa jertfelnica? Si daca se va ridica Parintele din mormant si le va trage un toiag peste cap celor care au ascuns sau stricat Adevarul, mintand prin omisiune sau cu jumatati de adevaruri, oare se vor trezi?
Iata ce a fost cenzurat din discursul oficial:
In primul rand, doua cuvinte: Miscarea Legionara. In al doilea rand, chiar spusele Parintelui, respectiv:„Legionarismul nu a fost o sectă; el s-a supus întru totul Bisericii Apostolice, învăţăturilor de credinţă ortodoxă şi a slujit Biserica lui Hristos cu multe jertfe, cu preţul vieţii multor martiri care şi-au închinat toată viaţa Bisericii şi neamului. Oameni pe care i-am cunoscut personal în închisoare şi care îşi dădeau bucata lor de pâine şi haina de pe ei celor mai neputincioşi, neputând să vadă suferinţa fraţilor lor; mai bine mureau ei, decât fraţii lor; aveau atâta forţă în mărturisirea credinţei, nu alta decât cea ortodoxă, încât mulţi dintre gardieni se îmblânzeau de puterea dragostei lor şi rămâneau muţi în faţa tăriei credinţei lor.”
E drept ca nu am stiu toate acestea audiind fetele ierarhicesti, ca sa zic asa, care s-au perindat la microfon la inmormantarea Parintelui. Dar m-a lovit lipsa adevarului din biografia elaborata recitata in boxele de la Manastire multimii, adevar pe care l-a reclamat, la moartea Parintelui, chiar si gura pacatosilor de la Hotnews: apartenenta la Miscarea Legionara. Varianta necenzurata a discursului, in care apare ceea ce am semnalat mai sus, am descoperit-o insa, cu placuta surprindere, pe site-ul Manastirii Petru Voda: PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU – Biografia unei biruinţe.
Ce ar mai fi de comentat? Sa ne facem Sfanta Cruce si sa scuipam in san! Parintele prevazuse, oricum, si aceasta interzicere de care va avea parte (si) dupa moartea sa: “Asta asa a fost si asa va ramane mereu. Cat timp purtam numele de ortodox vom suporta si prigoana”. Iata un scurt video, edificator, din urma cu un an, de la punerea pietrei de temelie pentru o alta manastire inchinata jertfelor inchisorilor comuniste (pentru surzi, transcrierea partii care ne intereseaza, mai jos; pentru orbi si muti, n-avem leac):
“Reporter: Parinte, ce parere aveti de faptul ca memoria ne este interzisa si astazi si dimensiunile Holocaustului (Rosu) inca sunt tinute ascunse?
Parintele Justin: Mai, baieti, asa a fost de la inceput si asa va merge… Mai cu lasa, mai cu pune, asa s-a mers dintotdeauna. Asta asa a fost si asa va ramane mereu. Cat timp purtam numele de ortodox vom suporta si prigoana.
Rep: Parinte, considerati ca Miscarea Legionara, prin suferinta si martiriul celor care au murit prin lagarele de exterminare si-a atins misiunea, aceea de a sfinti Neamul Romanesc?
Parintele Justin: Pai da, mai, SIGUR! Sta la baza temeliei sfinteniei noastre!
Rep: Parinte, ce este Miscarea Legionara?
Parintele Justin: Mai, nu facem teorie aici. O vezi ce este? (n.n -arata cu mana spre credinciosi si spre manastirea ridicata pe jertfa sfintilor inchisorilor comuniste) ASTA! Fii si matale vrednic sa misti O LUME INTREAGA si s-o aduci AICI!” (n.n. – la Hristos)
Pentru surdo-muti dar nu numai recomand si spusele Parintelui Justin despre Miscarea Legionara, ca si ale altor camarazi de-ai sai, ca Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Ilarion Felea, Monahul Athanasie Stefanescu, IPS Bartolomeu Anania: via Comunitate – CrestinOrtodox.ro.
Cinste maicutelor care au reusit, totusi, sa-l colinde pe Parinte, amintand la sfarsitul sfintei sale batraneti de o sfanta tinerete (video mai jos)!
PS1: In discursul oficial – pe care il puteti gasi deja pe diverse site-uri – care, dupa parerea mea, a intinat memoria Parintelui prin amputarea biografiei sale, Miscarea Legionara a devenit “Miscarea de Renastere Nationala”. A fost, oare, o gluma macabra, tinand cont ca partidul dictatorului sangeros si sandilau care a ucis in mod bestial mii de membri ai Miscarii Legionare si inclusiv pe Capitanul acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, se numea “Frontul Renasterii Nationale”?! Sau macelarul a lipsit de la ora de istorie adevarata? Dar de la PTAP o fi lipsit?
PS2: O nota personala, zgariat pe ochi fiind de multimea purtatorilor de patrafire (a unora doar, evident) care, la inmormantare, in loc sa-si vada de treaba agitau telefoane mobile, aparate foto si “tablete” (!) sa mai prinda o poza cu Parintele mort, fiind in acelasi timp revoltati de prezenta celor (doar) cativa fotografi. Fotografii ce ar fi trebui sa faca: sa tina slujba in locul lor?
Poezia “Colind pentru detinuti” face parte din volumul „Imn mortilor” (mai multe cantece aici), care este o selectie de poezii compuse in temnitele romanesti din secolul nostru. Sub prigoana a trei regimuri politice – carlist, antonescian si comunist – elita generatiei interbelice a platit cu sange „indrazneala” de a fi iubit pe Hristos si Neamul Romanesc.
Sus la Alba intre creste,
A Aiudului poveste,
Ingerii in cor
Se adun’ usor
Sa o dea de veste.
E-o poveste-adevarata
Despre cum au fost odata
Ingropati de vii
Cei mai buni copii
In mormant de piatra.
Munti intregi de suferinte,
Doruri, foame, neputinte
Si chin ne-ncetat
Greu v-au incercat
Sfanta tinerete.
N-ati avut lacasuri sfinte,
Nici odajdii aurite,
Piept de muribund
V-a fost altar sfant,
Zeghele vesminte.
Cand bataia nemiloasa
Umplea lada pantecoasa,
Veneau ingeri sfinti
Mortii schiloditi
Sa ii prohodeasca.
Iar din lacrimile-amare
Pentru-a celor morti plecare
Se iveau in zori,
Pe mormantul lor,
Dalbe lacramioare.
Dat-ati pilda cum se moare
Pentru-o tara ca un soare,
Cum sa fii oricand
Gata pe pamant
Pentru-o jertfa mare.
Au ucis in temniti crunte
Trupuri slabe si flamande,
Insa nici un chin
Suflete de crin
N-a putut ucide.
Suferinta voastra multa
Azi la Alba-n munti o canta
Lacrimatii brazi
Pentru cei ce azi
Prea usor va uita.
Din adancuri de morminte
Invia-vor oseminte,
Robii din Aiud,
Pentru neam plangand,
S-or ruga fierbinte.
Robii din Aiud
La Hristos Cel Bland
Ducand lacrimi sfinte.
Bucurati-va, cei ce si dupa moarte ati fost umiliti.
Bucurati-va, cei ce “dusmani ai poporului” ati fost numiti.
Bucurati-va, fii ai unui neam rastignit.
Bucurati-va, ca sufletul prin dureri v-ati sfintit.
Zeci de coroane si jerbe din intreaga tara ocolesc Biserica Manastirii Petru Voda, in timp ce coada de mii de pelerini curge pe langa zidul Manastirii pana in padure, la poalele dealului pe care Parintele Justin a inaltat Manastirea Sfintilor Inchisorilor (vedeti video si fotografii mai jos)
Zeci de mii de romani au venit in pelerinaj la Petru Voda in ultimele zile pentru a-si lua ramas bun de la Parintele Justin Parvu, supranumit Duhovnicul Neamului, ultimul mare duhovnic al Ortodoxiei Romanesti din generatia sfintilor marturisitori ai inchisorilor comuniste. In zona din Muntii Neamtului, comuna Poiana Teiului, circulatia este blocata de afluxul mare de masini de-a lungul a circa sapte kilometri, drumul de la sosea la manastire fiind parcurs de miile de pelerini veniti din toate colturile tarii si din intreaga lume – barbati, femei, batrani, copii – pe jos. Slujba de inmormantare, condusa de Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Teofan, are loc joi, incepand cu orele 9.00. Sunt asteptati sa participe sute de preoti, fii duhovnicesti ai Parintelui Justin, si alti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane si ai bisericilor surori. IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a sustinut miercuri, 19 iunie a.c., impreuna cu zeci de maici de la Manastirea Paltin – Petru Voda, un parastas la capataiul Parintelui Justin, din care va prezint mai jos predica de final. Parintele Justin Parvu, ctitor al mai multor asezaminte monahale si fost detinut politic cu 16 ani de temnita grea, ca membru al Miscarii Legionare – crez romanesc de care nu s-a dezis, in ciuda chinurilor din inchisori, nici macar o clipa in intreaga sa viata, ducandu-l la ceruri la varsta de 94 de ani -, se dovedeste astazi a fi cel mai iubit dintre romani. Sa dea Domnul sa avem parte in continuare de rugaciunile si minunile Sfantului lui Dumnezeu de la Petru Voda!
Voi reveni cu noi informatii, fotografii si filmari. Doamne, ajuta!
Urmariti mai sus un eseu fotografic despre viata Parintelui Justin Parvu (cant de Maica Neonila si fotografii din Arhiva Manastirii Petru Voda si de la Marius Caraman si Cristina Nichitus Roncea) si vedeti mai jos imagini de la un parastas al familiei de calugari de la Petru Voda savarsit azi, miercuri, 19 iunie, orele 5 dimineata, la capataiul Duhovnicului Neamului.
Vă împărtășim minunea ce are loc pe osemintele Părintelui: Încă din timpul nopții mai multe persoane, printre care și din corpul medical ce l-au îngrijit cu total devotament pe Părintele, au observat că din ochii Părintelui curg ca niște lacrimi cu bună mireasmă. La fel și pe obraji și pe mâini se vede lucind ca un ulei, mir cu mireasmă deosebită. E semn că bunul nostru Părinte vrea să ne mângâie și să ne întărească că este printre noi și va veghea mai cu osârdie la continuarea lucrării sale din mănăstiri și din locurile ce le-a ctitorit. Mulțumim, iubite Părinte, și pentru acest dar!
June 27th, 2013 
VR 
Vajnicul poet nationalist roman Dumitru Matcovschi s-a dus, miercuri noapte, pe 26 iunie – cand comemoram si ziua neagra a ultimatumului sovietic -, sa se intalneasca cu fratii sai, Doina si Ion Aldea Teodorovici. Dumnezeu sa-l ierte!
Posted in 
Tags: 
