Tabara de marxism-ecologism FasFest 2011 s-a incheiat lasand si anul acesta in urma o dara de mizerii si alte gunoaie ideologice specifice brigazilor rosii anti-Romania. Sub faldurile luptei pentru “salvarea” Rosiei Montane, zombii lui Soros din “societatea civila” au reusit sa mai puna in raftul cu spalati la creier inca un rand de tineri nevinovati.
Adusi la stadiul de dezumanizare pe ritmuri sataniste (vezi video mai sus) selectate de activ-uatc-ista Teo Zabavica, sotioara lui Mircea Toma, ayatollahul marxism-ecologismului, tinerii deveniti masa de manevra a Fundatiei Soros (in limbaj leninist “idioti folositori”) au fost siliti sa inghita, pe langa iarba, si cateva sedinte de manipulare fortata pe teme “educativ-tiganesti”. Dar, inainte de asta, au primit (unii cu placere) o doza de “arta dramatica”-porno, un fel de sex in plex chiar in Biserica Unitariana maghiara, unde se tin “prelegerile” “salvatorilor” an de an si unde-i place cel mai mult lui Eugen David de la “Alburnus Maior” sa stea cu palaria pe cap. Ca doar e “salvator-sef”, ce aia a ma-sii! Ora de sex “dramatic” a avut loc sub acoperirea denumirii pompoase ”Roșia Montană, pe linie fizică și pe linie politică” – povestea unui spectacol/ Dramacum & Bobo (”Fără Zahăr”).
In grupul Drama-cum (de la englezescul “cum“, desigur) se evidentiaza “celebra” revolutionara a sexului dramatic Gianina Carbunariu, o micuta posedata cu aere de artista “multilateral dezvoltata”. De altfel chiar si afisul FanFest-ului se revendica de la aceeasi revolutie a inversionistilor de toate genurile ce-l au ca tartor chiar pe “salvatorul” cu copite.
UPDATE: Este interesant de observat in acest context ca, in timp ce se folosesc de altii pana la epuizare, gherilistii lui Soros stiu sa-si protejeze foarte bine propria imagine. Dupa cum vedeti in aceasta postare, au reusit sa elimine de pe YouTube dovezile porcariilor lor de la Rosia Montana…
“Pe linie fizica”, “arta” porno-dramatico-ros-revolutionaro-montana de sub acoperisul lacasului de cult al maghiarilor l-a revoltat insa – pana la urma – chiar si pe pastorul ungur, dupa cum se vede in imaginile surprinse mai jos:
Mai departe (caci “lupta continua!”), dupa satanism si pornografie urmeaza, fireste, si putina tiganie… Toate in numele “salvarii” Rosiei Montane (in contextul in care “salvatorii” au feblete mai ales pentru culoarea din numele mult-incercatei localitati)! Astfel, dupa putin porno “artistic”, a urmat si unul mai “educativ”. Si anume “Proiecție specială cu documentarul ‘Școala noastră’, regia Mona Nicoară & Miruna Coca Cozma”. Din programul FasFest aflam ca ”’Școala noastră’ e o poveste despre țigani. Dar și despre ipocrizie. Ipocrizie inconștientă, desprinsă din gesturi mici, din cuvinte și ridicări de voce, care trădează incapacitatea de a-i privi, de a-i trata și de a le oferi șanse egale reale copiilor romi pe care pretindem că vrem să-i ajutăm”. Ati inteles, nu? “Salvatoria” merge mana-n mana cu tigania!
Conform aceluiasi program, unul dintre “cadrele” de propaganda si “educatie social-politica”, un “GAS”-ist tacanit gadilat si de bolsevicii de la “CriticAtac”, pe numele lui “Adi” Dohotaru, a tinut (tot) la Biserica Unitariana un “atelier de lucru”. Ce spune “cadrul deliberativ alternativ” (?!): “La Roșia Montană, propun din partea GAS două ateliere activiste, unul legat de rasismul ecologic, iar celălalt despre un viitor forum social, pe care îl voi prezenta zilele viitoare: ‘Rasism ecologic’ – De ce sanitarii societăților industriale în care viețuim, romii, au devenit în imaginarul colectiv cea mai ‘împuțită’ categorie socială? Cum se poate modifica percepția majoritarilor?”
Interesant deziderat, nimic de zis: “Cum se poate modifica perceptia majoritarilor”. Adica majoritarii “e” boi si noi, minoritarii, le deschidem creierul si, cu un bisturiu micut, le “modificam perceptia” intr-o operatie care mai poarta si numele de lobotomie. Scopul final al asaltului minoritatilor asupra majoritatii: lobotomizarea romanilor.
Aici o sa fac o paranteza si apoi inchei. Sa nu uitati, romani, niciodata: termentul de “rom” atribuit tiganilor a fost introdus la nivel national de Andrei Plesu (minoritar – la acea vreme ministru de Externe) si Petre Roman (minoritar – cel caruia i-a cedat Plesu scaunul destul de moale de la Externe) si implementat regional, european si international de auto-intitulata Retea Deschisa Soros (Soros Open Network) prin agentii ei din presa, politica si “societatea civila” (cautati singuri pe Google – “cum au devenit romanii romi – petre roman – andrei plesu – soros”).
Sefa “Retelei Soros” din Romania este, in prezent, Ilona Mihaies (minoritara – sotia lui Mircea Mihaies, adjunctul lui Horia Roman Patapiveici de la ICR). Capul acesteia din Romania a fost, pentru multa vreme, Renate Weber (minoritara), in prezent europarlamentar PNL de Dorohoi si “salvator” Rosia Montana. Temele principale ale Fundatiei si “cadrelor” ei sunt: pro-homosexuali (“minoritati sexuale”), pro-tiganism, pro-maghiarism, pro-autonomie teritoriala dupa “modelul Kosovo”, anti-statalitatea Romaniei, anti-romanism.
Acum, spuneti sincer: credeti ca Renate Weber (persoana cu sex incert de mai jos si fata de gardiana de lagar sovietic) vrea sa “salveze” Rosia Montana si patrimoniul Romaniei? Si, mai mult decat atat: ca roman, v-ati lasa “salvat” de sefa Grupului Demoniacilor lui Soros (GDS)?
Serialul Cine sunt “salvatorii” Rosiei Montane continua. Momentan, cateva cadre existentiale din viata “salvatorilor”:
Renate Weber, fosta coordonatoare a Retelei Soros Romania, in prezent europarlamentar PNL si “salvator” Rosia Montana, militand alaturi de seful ei pentru independenta provinciei Kosovo
Mircea Toma, pensionarul U.M. 02482, Catavencu-KGB si Kamikaze-KKT, “salvator” Vama Veche si Rosia Montana, si sotia lui, activista Fan Fest Teo Zabava (cu capul legat), la Marsul Homosexualilor si Lesbienelor – In ultimul plan, “salvatorul” Remus Cernea
A inceput FÂSFEST-ul! Ce bucurie pentru cei aflati inca in sevraj, de anul trecut, cand s-au dedulcit cu clipe de “white sensation” asezonate cu sataneli puse in scena de DJ-ita Teo Zabavica, zglobia sotioara a lui Mircea Toma, cu doar vreo 40 de ani mai tanara decat pensionarul de la Vama Veche, o alta “locatie” aflata in curs de “salvare” de catre Coalitia pentru o Romanie Murdara. Reteta e simpla: chemi Asociatia Familiala Teo & Mircea Show alias “Active-Pasive Watch” si “salvarea” e gata: de la tigani la pelicani, nimic nu le scapa!
La editia de distrugeri a mediului rosian de anul trecut nu a lipsit animatorul de baza al marxism-ecologismului din Romania: Cernea, Remus Cernea. In fotografia de alaturi il vedeti gesticuland cu sapca-n cap in biserica maghiara unitariana, unde se tin toate “prelegerile” noilor “salvatori” ai neamului de dupa FSN (Frontul Salvarii Nationale al lui Ion Ilici Iliescu – pentru cei mai tineri).
Despre Remus Cernea, una dintre vedetele “miscarii de rezistenta” si ale “luptei continue” contra-pro Rosia Montana s-ar putea spune multe. Sau nimic. E suficient sa te uiti la el. Pentru cei care nu au avut insa ocazia aceasta, pana acum, ii vom prezenta, pe scurt, “scara valorilor” si lupta pe care o duce pentru a cobori incontinuu pe ea.
Remus Cernea este un ateu declarat – in fond un extremist anticrestin, care daca ar mai avea si-un sortulet si-o mitraliera la indemana s-ar putea sa-l vedem intr-o zi prin Rosia Montana “salvand-o” de locuitorii ei, definitiv, precum masonul dement din Norvegia. Cernea s-a remarcat in viata publica dupa ce, impins de la spate de Gabriel Andreescu – un militant pro-homosexuali al Grupului pentru Dialog Social, el insusi un homosexual anticrestin (a depus o plangere la CNCD ca se simte discriminat de… dangatul clopotelor) -, a reusit sa darame o cruce pusa spre ctitoria unei bisericute de lemn maramuresene. Bine sustinut mediatic, Cernea s-a impotrivit, ca port-drapel (gaurit bine de tot) al “societatii civile”, ridicarii de catre studenti a unei biserici in curtea Facultatii de Drept din Bucuresti. Locul a ramas pustiit pana azi: un spatiu viran in care vantul rascoleste gunoaiele si de care se bucura, fara indoiala, necuratul, la brat cu cei doi tovarasi de drum.
Ulterior, Cernea (probabil nici numele ce-l poarta nu este o intamplare) a recidivat: cu Gabriel Andreescu tot in spate – tot in spate, a infiintat asociatia “Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă“. Conform enuntului propriu – si fara de libertate si fara de constiinta – organizatia a aparut “pentru a atrage atenţia asupra discriminărilor pe bază de credinţă şi religie, şi a combate astfel una dintre cele mai rezistente forme de discriminare prezente astăzi în România”.
Incurajati de succesul de la Drept al demolarii unei bisericii inainte chiar de a fi ridicata, neo-bolsevicii si-au mutat cortul in Parcul Carol unde, in numele “ecologismului”, s-au opus cu tam-tam inaltarii Catedralei Mantuirii Neamului in locul Mausoleului Comunistilor din varful dealului. Apoi a urmat campania pentru eliminarea Religiei si a Icoanelor din scoli, pierduta cu brio in ciuda sprijinului acordat de Csaba Astzalos, presedintele “Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii” (CNCD), si unde printre membrii Colegiului Director – cu rang de secretar de stat! – se regaseste un Istvan Haller, totodata “co-presedinte” – alaturi de membra “libertatii de constiinta” Smaranda Enache-Szobotka – al “Ligii Pro-Europa” sau un Dezideriu Gergely, fost director executiv al Fundatiei SOROS. Si – vorba gherilelor “ecologiste” desfasurate zilele acestea pe dealurile de la Rosia Montana si ale brigazilor de “neo-golani” ale impostorilor anticomunismului Tismaneanu si Maries – “Lupta continua!”. Sub faldurile “umanismului” si ale “secularismului” planetar sau, mai nou, ale “ecologismului”, se ascunde de fapt o intreaga retea internationalist-comunist-ateista, la care, iata, asociatia lui Cernea nu se sfieste sa-si etaleze afilierea ideologica (si nu numai). Pentru meritele sale este promovat ca presedinte al Asociaţiei Umaniste Române.
Ce trebuie sa retina pana acum cei care intradevar vor sa salveze Rosia Montana dar de “salvatorii” ei? Ca, dupa cum se dovedeste din activitatea lui Remus Cernea de mai sus, si in cazul campaniei “Salvati Parcul Carol“, “ecologismul” sau si al tovarasilor sai, recte Toma, Andreescu & Co, a fost doar un pretext pentru a-si implini scopul de natura anticrestina, respectiv blocarea ridicarii Catedralei si pastrarea “Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”. Ca si acum, si atunci s-a gasit o mana de “idioti folositori” care sa creada ca lupta pentru salvarea copaceilor, desi constructia s-ar fi inaltat chiar pe locul monumentului, care urma sa fie mutat nicidecum distrus. Dar cand au fost rase toate livezile experimentale si o bucata buna din padurea seculara de la Baneasa pentru a se construi mega-mall-uri si “centre de afaceri”, Remus Cernea si ai lui – cascadorii rasu-plansului – ia-i de unde nu-s…
Mai departe: involutia lui Remus Cernea, dupa cum si-o prezinta singur in “reperele biografice” de pe site-ul sau marxist-ecologist, se bucura si de rasplata. Si nu orice fel de rasplata. Ei bine, The Nordic Rainbow Humanists a acordat premiul „Rainbow Humanist Award 2009” pentru Remus Cernea şi colegii săi din Asociaţia Umanistă Română„…pentru că vorbesc şi scriu despre situaţia lesbienelor, gay-lor, bi-sexualilor şi transsexualilor ca o temă ce priveşte un drept al omului şi ca un drept de a lua decizii în viaţa personală – ceea ce reprezintă o valoare esenţială umanistă a autonomiei personale – în ciuda unei opoziţii puternice din partea opoziţiei intoleranţei religioase sau oponenţilor politici şi a unei prese ostile. (…)”
Altfel, dupa cum poate va amintiti, Remus Cernea a participat la alegeri ca candidat prezidential din partea Partidului Verzilor. A obtinut fascinantul scor de 0,5 % din electoratul prezent la vot si ulterior a fost exclus dupa alegeri din partid pentru “grave abateri disciplinare”. Dupa cum a declarat chiar el atunci cand si-a mimat public demisia, “verzii” se suparasera pe el pentru ca ar fi “transformat formatiunea intr-un partid de homosexuali”. Președintele filialei București a Partidului Verzilor, Constantin Dumitrescu, a sustinut la excluderea lui Remus Cernea că una dintre acțiunile care au fost cel mai prost receptate de conducerea “verzilor” a fost sprijinul public acordat de acesta lui Laszlo Tokes pentru obținerea funcției de vicepreședinte al PE. Interesant de menționat, afirma jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob intr-un articol, acum cațiva ani Cernea s-a înscris în UDMR, ceea ce ar putea avea oarece relevanță în ce privește susținerea acordată lui Laszlo Tokes (pe langa faptul ca oricum e dus cu pluta).
Asa dus cu pluta cum e si pentru ca tot cam asa a ajuns si presa “romana”, tovaraselul Remus Cernea este publicat constant de “platforma” “onorabilului” puscarias Sorin Ovidiu Vintu, “Vax Publica”, unde isi raspandeste tampeniile anticrestine in masa de cititori spalati la creier. Pentru ca nu era de ajuns, cu sprijinul unor unguri din Targu Mures, prezentati pe toate canalele de intoxicare ale lui Soros drept “ziaristi germani”, a reusit sa declanseze ultimul scandal “international” impotriva Catedralei Mantuirii Neamului, bazat pe minciuni flagrante, la care Deutsche Welle a marsat, cu o jenanta lejeritate, fara a-si fi cerut scuze nici pana acum romanilor pentru crasa dezinformare la care s-a pretat.
Nu cred ca trebuie sa mai scot eu in evidenta firul ros-alb-verde care ii strabate intreaga “cariera” de activist antiroman, de la origini si pana in prezent, de la postura de sicofant al Bisericii Ortodoxe Romane la cea de “salvator” al Rosiei Montane: filiera maghiara. Aceeasi filiera care, ca la un ordin, face ca nici mai mult nici mai putin de 77 de organizatii maghiare – altfel preocupate cu toatele ori de “Transilvania verde” ori de autonomia “Tinutului Secuiesc” – sa-si arata grija pentru “salvarea” patrimoniului Romaniei de la Rosia Montana (multumim Budapestei pentru prostia insiruirii tuturor contactelor ungurilor, ca ne-a scutit pe noi de un efort suplimentar).
Dar, despre misiunea de “salvare” a Romaniei, tinta Ungariei, cat si despre restul vedetelor “eco” din ograda lui Soros, in episoadele urmatoare ale serialuluiSalvati Rosia Montana de “salvatorii” ei! publicat de portalul independent care a promis ca imi va prelua materialul – Ziaristi Online.
Fan Fest – Droguri, minciuni, ticalosie sau Droguri, ipocrizie, prostie
Regizor: Mircea Toma. Scenariu: Renate Weber, Monica Macovei. In Memoriam: Alina Tatiana Mungiu. Secretara de platou: Teo Zabava. Producator: Casa de Filme a Ungariei Mari. Sponsor: George Soros. In rolul principal: “societatea civila”. In roluri secundare: “salbaticii” din Rosia. Actori si figuranti: “idiotii folositori”. O productie maghiara de propaganda marxist-ecologista pe spatele romanilor si a locuitorilor Rosiei Montane.
Cititi maine la Ziaristi Online o analiza complexa despreCine sunt “salvatorii” Rosiei Montanesi ce vor ei de fapt
Regizor: Mircea Toma. Scenariu: Renate Weber, Monica Macovei. In Memoriam: Alina Tatiana Mungiu. Secretara de platou: Teo Zabava. Producator: Casa de Filme a Ungariei Mari. Sponsor: George Soros. In rolul principal: “societatea civila”. In roluri secundare: “salbaticii” din Rosia. Actori si figuranti: “idiotii folositori”. O productie maghiara de propaganda marxist-ecologista pe spatele romanilor si a locuitorilor Rosiei Montane.
Fragment din epopeea MT Productions intitulat “Salvatorii Pasive Watch la Vama Rosie din Montana Veche”
Există un destin tragic al poporului român legat de falsele elite? Mă gândesc, în primul rând, la tulburătorul caz al lui Mihai Eminescu, ucis. Admiţând că moartea lui Eminescu ar fi doar controversată (deşi e fară de tagadă, vezi în Codul Invers) de ce, de ce nimeni, dar nimeni dintre puternicii filosofiei, politicii, justiţiei nu vrea redeschiderea cazului?
Cazul morţii lui Eminescu se va redeschide. Chiar dacă ar fi toţi împotrivă. Trebuie să se ia probe de ADN din os (care să se depună într-o Bancă de genii), probe pentru a controla mercurul din os. O dată crima stabilită nu ne mai rămâne decât să-i punem oasele într-un sicriu de argint, iar numele lui într-un calendar de sfinţi martiri. Totul se va face cu necesitate, mai ales că eu sunt încă în viaţă şi mai sunt şi foarte modest…
Explică: ai riscat (şi acum, la cât te cunosc, sunt sigur că ai fi dispus la orice sacrificiu) pentru a găsi banii necesari Proiectul Naţional Mihai Eminescu. Eşti „controversat”. Ei, care au primit şi mâncat multe milioane de euro, sunt onorabili.
Poate sunt onorabilii lui Caragiale.
În urma sacrificiului meu (pe care nu vreau să-l recunoască nimeni), în urma tipăririi a 19 manuscrise Eminescu, a editării altor 50-70 de volume de eminescologie, Academia Română a tipărit aproape toate manuscrisele în facsimil color într-o ediţie incomparabilă tehnic (care, din nefericire, a distrus peste 30 de volume prin erori de impozare). Îţi aminteşti când am publicat Apărarea lui Eminescu? Se spune că la Tribunalul Judeţean Dolj s-au întrerupt procesele fiindcă au plecat câţiva judecători să cumpere ziarul „Ora” unde publicasem Apărarea. Ce-ar fi să le reamintim detractorilor lui Eminescu că nu ştiu carte. Uite textul:
Apărarea lui Eminescu
Şi admitem că Dumnezeu a murit şi că totul este permis. Dacă Dumnezeu a murit, este permis ca deşertul să crească fără margini, nu numai în deşertul mai mare, nu numai în cultura lumii, ci şi în cultura românească. Dacă totul este permis, de ce să nu-şi permită oricine să spună despre Eminescu orice? O revistă din Bucureşti (Dilema, nr. 265/ 1998) schiţează încă un scurt capitol dintr-o mai mare încercare de despărţire de Eminescu.
Ce să însemne a te despărţi de cineva? A te despărţi de cineva înseamnă că ai împărtăşit ceva cu cineva, şi acum te desparţi; des-părţire îmi aduce aminte de o negare a părţii, care în greceşte se spune “meros”, cuvînt care este din aceeaşi familie cu “moira”. Cine să fi avut oare parte de a gusta din destinul lui Eminescu?
Dacă ne vom exprima mai pe înţelesul lui nu-ştiu-cine (zigu ornea, de exemplu), ca să te desparţi de Eminescu trebuie să-l citeşti, să-l ştii, să-l înţelegi, să-l iubeşti. Nu vreau să complic mintea nimănui, nici să-l chinuiesc cu vreo profundă Românie, vreau doar să-i explic că aşti înseamnă a avea conştiinţă, a înţelege înseamnă a traversa universul fără să-l distrugi, a iubi înseamnă a co-naşte, a co-exista cu cel iubit. Nu spunea un mistic mare că trebuie să iubeşti lucrurile pînă cînd lucrurile încep să te iubească pe tine?
Despărţirea de Eminescu
Întrebarea privind despărţirea de Eminescu îi aparţine lui Nicolae Manolescu.
1. Nicolae Manolescu are dreptate să pună întrebarea despărţirii de Eminescu pentru că un mare intelectual care s-a aventurat să scrie Istoria Critică a Literaturii Române ştie să gîndească; Eminescu este, desigur, ca un megachiliocosm în care există lumi vii, lumi geniale, lumi moarte, lumi distruse, lumi de distrus, dar şi lumi indestructibile. Aşa cred că putem vorbi despre o despărţire de Eminescu. Trebuie să-l cunoaştem, să-l iubim, să-l înţelegem, altfel nu ne putem despărţi pentru că nu avem de cine. Cum să te desparţi de o femeie frumoasă, precum Claudia Schiffer, dacă n-ai cunoscut-o?
A-l cunoaşte pe Eminescu e o artă grea, îţi trebuie ani de studiu, de putere de co-gîndire. Aştept ca Nicolae Manolescu să-l iubească pe Eminescu pentru a putea să se despartă de Eminescu.
2. Nicolae Manolescu scrie: “C. Noica a văzut în Caietele tînărului studios o operă capitală a culturii române şi s-a bătut pentru editarea lor. Avea însă dreptate Marin Sorescu numindu-le maculatoare. Importanţa lor e auxiliară, biografică şi exegetică, dar atît.”
a) Cred că Marin Sorescu spunea despre Caietele Princepelui de Eugen Barbu că sînt maculatoare, nu despre manuscrisele lui Eminescu. Cred că pe Nicolae Manolescu îl înşeală memoria. Caietele lui Eminescu nu sînt maculatoare. Eu le-am văzut pe toate, la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, şi, repet, nu sînt maculatoare. Nu cred că Manuscrisele lui Eminescu nu trebuie publicate, integral, în facsimil; valoarea lor nu ţine de atribute precum “auxiliară”, “biografică”, “exegetică”.
b) Sînt de acord că este o inutilitate a-l numi pe Eminescu poet naţional (deşi cuvîntul “naţional” provine din gna -, care înseamnă ceea ce puţini ştim că înseamnă).
Zigu Ornea – eminescolog de ocazie?
Zigu Ornea scrie. Cînd scrie, z.o. crede că gîndeşte.
Probă: “Fără îndoială că Eminescu este cel mai mare poet al românilor, deşi, prin anii optzeci, prof. Liviu Rusu mă îndemna (probabil că nu numai pe mine) să pornim o acţiune concertată pentru a-l instala, pe acest soclu, pe Lucian Blaga. N-am fost de acord – şi…” Trebuie să-i spun lui z.o. că, şi dacă era de acord, Eminescu rămînea pe acelaşi soclu.
Spre deosebire de venerabilul Alexandru Paleologu, care şi-a recunoscut public încă din 1990 colaborarea cu Securitatea şi şi-a cerut iertare pentru milioanele sale de păcate, Andrei Plesu nu a apucat să facă inca un gest similar.
Andrei Plesu, scriitor, gurmand, ascultator cuminte si de George Soros si de Ion Iliescu, implicat adanc în scandalul Meditatiei Transcedentale, cand Securitatea nu a apucat sa-l scoata la timp, reabilitat apoi de Partid si Ceauşeşti şi trimis în misiuni la Paris, Bonn, Dortmund, Dusseldorf, Freiburg si Heidelberg, a fost regăsit recent în dosarele Securităţii cu numele de cod TULCEANU.
Un aventurier al istoriei noastre recente care a experimentat contrariile pe propria piele: de la cantautor de romante vesele si triste la chiolhanurile pe care le petrecea în “exil”, la conacul Cantacuzino-Enescu de la Tescani, de la comunist la 19 ani la disident la 41, de la capusarea lui Dinu Noica la admiraţia pentru Nicolae Ceausescu, secretarul general la Partidului Comunist Roman, de la simpatia pentru nazistul Martin Heidegger la cea pentru fondatorul “corectitudinii politice” marxiste, Theodor Adorno (de la cel din urma plagiind si titlul cartii sale de referinta, Minima Moralia), de la Institutul de Istoria Artei pe banii Partidului la “Istoria Religiilor” si Filosofie in plachete pe la Colegiul “Noua Europa” si Dilema oligarhului Dinu Patriciu.
Din ‘71 pana in ‘79 traieste in puf la Institutul de Istoria Artei, apoi, in anii ‘80 îşi începe o carieră profesorala linistita la Institutul de Arte Plastice, unde se remarca ca secretar PCR. Dupa scandalul Meditatiei Transcedentale, este scos din culpa prin doua scrisori personale catre secretarul general al Partidului Comunist, tovarasul Nicolae Ceausescu, plus o nota explicativa, toate remise catre conducerea de Partid si cea a Securitatii prin intermediul maiorul de Securitate, viitor general SRI, Vasile Malureanu.
Drept urmare, în 1983 si 1984, Securitatea si odiosul regim comunist il supun la grele cazne, alaturi de Gabriel Liiceanu – nume de cod LULU -, trimitandu-i pe amandoi cu burse la Heidelberg, Republica Federala Germania. Isi petrec revelionul la Paris, cu familiile, alaturi de trotkistii Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. La intoarcerea in tara nu patesc nimic, dimpotriva. Pentru a i se contura imaginea de disident, in lipsa de disidenta este “expulzat” in 1989 in fieful lui Viorel Hrebenciuc, la Tescani, pentru a se dedulci de la Gospodaria de Partid a Judetului Bacau si a se intalni cu Ion Iliescu si Virgil Magureanu, sub pretextul chermezei din 23 august, ziua de nastere a exilatului, conform marturiilor lui Tudor Octavian.
Brusc, in decembrie 1989, este numit de Silviu Brucan si Petre Roman ministru al Culturii in Guvernul FSN, iar prietenul sau intim, Gabriel Liiceanu, primeste de la Ion Iliescu si Virgil Magureanu Editura Politica a PCR. In acelasi timp este acuzat de Gabriel Andreescu că a participat la reeducarea disidentilor de la GDS şi de aceea colegii săi de secta l-ar fi numit „bestia din strada Paris”.
Reformist şi conservator în acelaşi timp, fiindcă vrea schimbări, dar nu bruşte şi nu definitive, vrea modernizare, dar nu cu orice preţ, şi preferă sectarismul ecumenismului si inversionismul basescianismului. Nerecunoscător anilor săi de început, când a fost sprijinit de organele de Partid si Securitate, Andrei Plesu s-a opus în ultimii zece ani direct, prin banchete şi declaraţii grave, retrocedării Dosarelor Securitatii inainte de a fi bine periate de Patapievici si Dinescu la CNSAS: „stăm de strajă pentru apărarea Dosarelor noastre” şi „e bine să se ştie că de azi Steaua noastră rosie va fi fermă in toate colturile sale”.
Mai orgolios, mai impetuos şi mai carismatic decât majoritatea urmasilor de NKVD-isti si kominternisti, Andrei Plesu a vrut mereu să fie altFel decât majoritatea membrilor Grupului pentru Dialog Social. Extravaganţele rotofeiului eseist au fost observate mai cu seamă prin discursurile antiromanesti, fiindcă „Romania ne refuza să acceptăm homosexualitate, droguri, avorturi, secte”, prin ideea revenirii agentilor civili în Legislativul de la Bucuresti si Bruxelles, fiindcă „GDS, SAR si Soros trebuie să renunţe la rezerva pe care şi-au impus-o şi să recomande la nivelul Executivului persoanele care să fie promovate în Parlament si institutii cheie, de la MAE la ICR, indiferent de apartenenţa lor la SIE sau SVR”, şi prin discursurile sale cu tentă internaţionalistă, croite poate pentru a-i atrage mai mult pe stapanii săi moscoviti.
Pentru a clarifica viziunea sa asupra lumii şi filosofia sa de viaţă, dar şi întâmplările controversate la care a luat parte, Andrei Plesu isi pregateste un volum de „Memorii”, cu gândul că prin această carte îşi va făce bilanţul şi va mărturisi ceea ce are de mărturisit la sfârşitul unui drum lung, scabros, balos şi foarte vascos. Dar, conform editorilor sai de la FSB, luminile memoriilor sale pun în evidenţă umbrele, sub care au rămas ascunse zoaiele in care s-a scufundat în perioada comunistă şi pe care le-a inghitit apoi în mod miraculos când a stat la burse in Occident, iar mai apoi când şi-a refăcut repede şi confortabil cariera sub regimul Iliescu. Mamona să-l primeasca!
Rebutul Cioroianu de la Dilema lui Plesu, marele pitic de gradina al lui Dinu Patriciu, emite in sarja atacuri la Ziua Nationala dupa cum a fost intors cu cheita pe la spate la Cooperativa de papagali antiromani denumita pompos Colegiul Noua Europa (Novaia Evropa). Cioroianu se integreaza in campania masiva dusa in ultima perioada impotriva Marii Uniri, la care s-au inscris principale ziare si posturi tv din fosta presa romana, pe linia trasata de Laszlo Tokes si ingrosata de un Dan Puric sau David Schwartz. La emisiunea celor doi retarzi acoperiti-descoperiti ai EvZ, baiatul cu peruca rosie cazuta-n barba si fetita atat de abuzata, metaforic vorbind, de intreaga conducere a UDMR ca a ramas cu gura stramba, pe numele lor alese Marian si Lupea, s-au emis atatea enormitati penibile, incat tare mi-e teama ca “mogulul cel bun” a pierdut de tot controlul asupra postului B1 TV in favoarea unei brigazi neo-kominterniste care i-a trantit pe masa geamantanul cu sute de lei albastre, pierdut intr-o zi de 21 decembrie in fata la Melody Bar… Mi-e greu sa le enumar, atat de multe au fost (urmariti si cum cei doi numara pe degete cati ani sunt de la Marea Unire!). Asa ca o sa pun emisiunea aici. E bine sa ramana. Ideea centrala e in titlu. Mai jos, cateva extrase din putul cioroianesc, asa cum si le-au publicat ei in Fituica Zilei:
– Ce am aflat în schimb astăzi, în cursul dimineații când se desfășura parada, am primit un mesaj chiar din curtea Cotroceniului. Domnul președinte știa de câteva zile că urma să aibă parte de o primire ostilă. Am convingerea că știa cu câteva zile înainte sau s-a gândit că va fi huduit și a ales să nu fie azi la paradă.
– Acest tineret atât de cosmopolit pe care îl vedem, eu cred că este în așteptarea unui mesaj efectiv patriotic și național. Acest mesaj nu se dă.
– Eu n-aș fi pus ziua națională de 1 decembrie. Nu știu când aș fi pus-o, poate pe 9 mai sau pe 10 mai. 9 mai este republican iar 10 mai înseamnă monarhist în România, așa că picăm în alte polemici. Noi mereu am schimbat zilele astea, deși 10 mai a stat vreo 70 de ani. Dacă ar fi în puterea mea aș propune ca în primul rând ar trebui să fie o dezbatere. După care un referendum cu cinci variante. Și atunci lumea ar putea alege. Comunitățile, oamenii, națiunile au nevoie de sărbători. Sărbătorile sunt un fel de liant comunitar.
– Eu nu știu dacă generația copilului meu va mai sărbători Ziua Națională pe 1 Decembrie. E un sentiment de instabilitate și provizorat, dar noi după 1948 am stat într-un perpetuu provizorat. A venit stalinismul, a fost înlocuit stalinismul, a venit național-comunismul, apoi am dat jos național-comunismul și a venit tranziția. Acum am terminat tranziția sau cel puțin o parte a ei, suntem aderați dar nu suntem integrați. La noi chiar putem vorbi de o nesiguranță care ne macină, în fond, pe toți. Din acest motiv nu integrăm sărbătorile.
– Dacă ar fi să fiu sincer, eu cred că unii oameni au nevoie de puțină mitologie a propriei istorii. Mă refer la oamenii care rămân la basic-ul acestei științe. Sunt un susținător al demitizării istoriei dar cred că acest lucru trebuie făcut la nivel de specialiști. Dar cel care pleacă din școală și se face chelner, eu aș prefera să rămână cu ideea că am avut un Ștefan cel Mare, nu să îi spui că Ștefan cel Mare a fost sângeros și afemeiat pentru că astfel poate va simți un sentiment de rușine că este român.
– Eu aș prefera o zi națională care să ne unească. 1 Decembrie este puțin cam constrângătoare.
– Pe vremea de azi-dmineață cred că nici suedezii sau finlandezii nu s-ar fi plimbat pe străzi. Eu cred că mulți s-au bucurat de această zi, dar nu trebuie să te aștepți la parade cu majorete pe stradă pentru că nu se vor întâmpla.
Andrei Pleşu: Am o întrebare colaterală! M-a frapat în tinereţe că, în verile cele mai călduroase, conu’ Alecu Paleologu nu transpira! Constat că nici dvs. nu transpiraţi! Este vreun secret boieresc pe care noi nu îl cunoaştem? Ajung să cred că este o problemă ce ţine de educaţie!
Neagu Djuvara: Cu tot respectul, domnule Pleşu, tind să cred că relativa corpolenţă a domniei voastre nu vă avantajează foarte tare în acest sens! Dacă vă tot faceţi vînt, vă va fi din ce în ce mai cald! Odată scoase din funcţiune, ventilatorul sau instalaţia de aer condiţionat amplifică senzaţia de căldură!
Andrei Pleşu: Parcă aţi fi doctorul meu! Numai el îmi spune: “Normal că ai tensiune dacă eşti aşa de gras! Slăbeşte puţin şi după aceea am să te tratez!”
N. red. în 2010: Dl Neagu Djuvara a fost primul invitat pe Divanul Dilemei vechi. Înregistrarea s-a făcut în august 2005, în sediul de atunci al redacţiei, fără aer condiţionat…
Sursa: Dilema Veche, publicatie a Trustului Patriciu
August 18th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
