Aşadar, preşedintele României, Traian Băsescu, n-a mai fost, în acest an 2011, prezent la cea de-a XXII-a ediţie a Universităţii de Vară de la Băile-Tuşnad (Tusvanyos, după botezul autonomist de azi). Cum, oare, ar putea fi interpretată această absenţă prezidenţială? Să nu fi fost el invitat de vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, pe care şeful statului l-a decorat cu cea mai înaltă distincţie – „Steaua României în grad de Cavaler”, pentru „meritele” acestui fost episcop de Piatra Craiului (acum rămas şi fără soţie, care a divorţat, sătulă de aventurile lui amoroase şi de comportamentul lui tiranic) de a arunca, de fiecare dată, din belşug, cu noroi pe ţara în care s-a născut, a cărei pâine a mâncat-o, mocicolind un întreg popor blând şi tolerant? Pentru că asta o face el, cel înainte de 1989 cu servicii făcute şi fostei Securităţi, din 1990 încoace. N-am crede, oricum am lua lucrurile, mai ales că UDMR se află la guvernare, cu pâinea şi cuţitul Puterii ameţitoare, să nu i se fi trimis invitaţia de care se bucura Traian Băsescu în ultimii ani. Se vorbeşte că „marele absent” „se păstrează pentru vizita oficială de la Budapesta”. Deci, chestiune de agendă!
Totuşi… Nu cumva Traian Băsescu şi-a dat seama de gafa aceea, enormă, cu consecinţe umilitoare, de anul trecut, când, aşezat precum Hristos între tâlhari, avându-i, în stânga, pe Tokes Laszlo şi, în dreapta, pe Viktor Orban – actualul premier ungar, asculta umilit, cu căştile la urechi, traducerea din limba maghiară a elucubraţiilor unui cetăţean român de etnie maghiară care refuza, pur şi simplu, să vorbească limba oficială a statului – româna? Un adevărat român, darămite un şef de stat, şi-ar fi dezbrăcat, urgent, laibărul ăla secuiesc, i l-ar fi aruncat în cap insului nesimţit şi ar fi plecat. Aşa trebuia să facă. El n-a făcut- o. Păcat! Absenţa domniei sale s-ar putea să aibă şi altă explicaţie: n-a dorit să-i mai supere pe autonomişti. În 2009, la ediţia a XX-a a Universităţii de Vară de la Tuşnad, le-a aruncat în capul demolatorilor, care mereu dau cu târnăcopul la temelia statului naţional, unitar român, articolul 1 din Constituţie, Legea fundamentală a ţării: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. O Românie „a cărei suveranitate nu poate fi afectată” – a completat el. A fost huiduit şi fluierat copios. Atunci, arătându-le obrazul, printre fluierăturile celor fără cei şapte ani de acasă, atacatorilor la statalitatea României, le spunea: „Aceeaşi autonomie la Odorheiu-Secuiesc, precum şi la Tulcea!”. Să-şi fi uitat, oare, şeful Statului Român, replicile? N-am crede!
Supărat-foc pentru că, de data aceasta, n-a mai avut prilejul să-l întâmpine pe şeful statului cu pancarta: „Paşaportul, domnule preşedinte!”, considerându-l pe Traian Băsescu, preşedintele României, un străin în ţara pe care o conduce, neghiobul de Csibi Barna, care- i cerea paşaportul în aşa-zisul ţinut secuiesc, cel care-şi permitea, în martie, obrăznicia, de neiertat, să-l „spânzure” pe eroul naţional Avram Iancu, simbol al luptei pentru drepturile noastre la 1848-1849, a lansat, din nou, un răget autonomist, scriind pe o altă pancartă: „Ţinutul Secuiesc nu-i România!”.
Jurnaliştii Paul Tutsek şi Zsuzsa Hunyadi de la Deutsche Welle au făcut un reportaj despre Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti. Au strecurat în el o serie de minciuni perverse, preluate pe nemestecate de jurnaliştii din România: statul român favorizează Biserica Ortodoxă Română, Guvernul României plăteşte 600 milioane euro pentru construirea unei biserici, şcolile din România se închid într-un ritm alert, laolaltă cu spitalele. Ce imagine rămâne: o ţară habotnică, lipsită de educaţie şi îngrijire medicală. Dar să vedem minciunile de la Deutsche Welle.
Prima minciună: Catedrala Mântuirii Neamului costă 600 milioane euro
Deci ce zice reportajul Deutsche Welle despre Catedrala Mânturii Neamului: “Biserica Ortodoxă Română şi Guvernul vor plăti împreună cele 600 de milioane de euro necesare construirii catedralei, Guvernul a pus la dispoziţie terenul în valoare de 200 milioane euro”. Mai rămân 400 de milioane de euro de acoperit, şi dacă mergem pe calculul celor de la Deutsche Welle atunci Guvernul va mai avea de plătit doar 100 de milioane euro. Ca să nu spunem că cifra de 600 milioane euro e scoasă de Deutsche Welle din burtă: costul construcţiei a fost evaluat la 200 milioane euro (vezi aici).
Ce a ajuns în presă? Catedrala Mânturii Neamului costă 600 milioane euro, bani plătiţi de Guvern. Nu a verificat nimeni nimic, nu a făcut nimeni nici un calcul. Toată lumea citează după ureche un reportaj făcut după ureche. Dă mai bine să zbieri “Guvernul dă 600 milioane euro pentru o catedrală” – chiar dacă este vorba de o minciună sfruntată.
Bineînţeles, este citat minunatul Remus Cernea. Aici “jurnaliştii” Deutsche Welle o dau cu mucii în fasole: una zice minunatul Remus Cernea, alta traduc ei (pe la 00:40). Deontologie. Bineînţeles, apare şi Ceaucescu şi Securitate. Nu se putea fără. Din păcate, lipseşte Dracula – dar putea şi el să fie înghesuit pe undeva.
A doua minciună: o biserică construită la două zile, trei şcoli închise pe zi
“În ultimii 20 de ani peste 4.000 de biserici au fost construite în România, mulţumită sprijinului guvernamental. Statistic, asta înseamnă că la fiecare două zile a fost încheiată construcţia unei noi biserici. Între timp, în fiecare zi sunt închise câte trei şcoli şi din ce în ce mai multe spitale.” Aşa zice Deutsche Welle.
Trei propoziţii, trei minciuni. Jurnaliştii din România le-au preluat pe nemestecate, fără să facă nici cel mai mic calcul aritmetic. Dacă ne luăm după cele spuse de “jurnaliştii” de la Deutsche Welle în cele 7300 de zile ale ultimilor 20 de ani, a câte 3 şcoli pe zi – ar fi trebuit să fie închise 21.900 de şcoli (nicăieri nu se spune în ce perioadă au fost închise şcolile, aşa că un ascultător oarecare poate prespune că este vorba tot de ultimii 20 de ani). Nu avea România de unde să închidă 21.900 de şcoli, ţara asta are 320 de oraşe şi 2.859 de comune… Dacă ne gândim şi că sunt închise “din ce în ce mai multe spitale” (tot în ultimii 20 de ani?!?!) şi mai facem un calcul ajungem la cifre astronomice.
Dar dincolo de aritmetică, “jurnaliştii” Deutsche Welle nu citează nici o sursă pentru cifrele pe care le prezintă. Poate le-au primit de la minunatul Remus Cernea şi nu s-au mai gândit să verifice. Doar Remus Cernea este fost catindat la preşedinţie şi preşedinte al Asociaţiei Umaniste! L-or fi întrebat pe minunatul Remus Cernea câţi membri are minunata lui asociaţie şi din ce surse este finanţată? Are măcar un sediu?
Lista bezbojnicilor
Acum să vedem ce au înţeles jurnaliştii din dezinformarea propagată de Deutsche Welle. Am adunat mai jos o listă a ruşinii jurnalismului din România. Oameni care preiau o ştire pe nemestecate, pe negândite – fără să verifice. Adevărate relee de dezinformare.
Un reportaj oarecare – care oricum incalca minimele norme “deontologice” pentru ca prezinta parerea unui mic dezaxat, Remus Cernea, contra Bisericii care reprezinta 20.000.000 de romani, fara a furniza si opinia autoritatii bisericesti -, practic un atac banal la Biserica Ortodoxa sub pretextul relatarii asupra Catedralei Mantuirii, face valuri in “presa romana”. Dupa parerea mea este o lucratura de-a dreptul jenanta pentru ceea ce ar trebui sa reprezinte Deutsche Welle, post finantat de Guvernul Republicii Federale a Germaniei. Pentru prosti, mai ales pentru prostii din “presa romana”, facatura prinde bine insa, mai ales cand vine manusa ziarelor cu pronuntata directie antiromaneasca si anticrestina. Si-uite asa se titreaza “in draci”: “Presa din Germania comentează faptul că Guvernul României îşi permite luxul să cheltuiască sute de milioane de euro pentru construirea unor biserici, printre care şi o catedrală gigantică, în acelaşi timp în care închide zilnic şcoli şi spitale, din lipsă de fonduri.”
“Această realitate stârneşte nemulţumirea oamenilor, dar şi interesul reporterilor germani de la Deutsche Welle care au realizat un reportaj despre Catedrala Mântuirii Neamului, anunţă ROMÂNIA LIBERĂ. Explicaţia reporterilor germani, citaţi de ADEVĂRUL, este că astăzi credinţa joacă un rol important în societatea românească şi reprezintă un mare suport pentru viaţa mizeră a multor oameni.” Si altele, si altele, tot asa.
Nu discut despre problema marimii si infatisarii Catedralei pentru ca, de fapt, nu acesta este fondul reportajului. M-ar interesa mai mult comparatia, de exemplu, cu cate sute de milioane de euro din fondurile Guvernului roman sunt cheltuite anual de catre o minoritatea agresiva si antistatala, in loc sa se faca gradinite, scoli, spitale, etc. Sau cine este, de fapt, responsabil de inchiderea spitalelor in zonele romanesti si pastrarea lor in cele unguresti.
Dar haideti sa mergem la radacina atacului. Sa vedem cine reprezinta “presa germana”, nu?!
Ce sa vezi? Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Pai nemtii nostri sunt doi reporteri de pripas din “Maros-Vásárhely, Mures” – dupa cum isi scriu chiar ei pe Facebook: Paul Tutsek si Zsuzsa Hunyadi. Deci doi unguri din Romania, nu “reporteri german” si nu “presa din Germania” ci un reportaj facut de un cuplu de ungurasi si transmis de un singur post, fara prea mare audienta in Germania oricum, pentru ca e “de stat”. Doi unguri si ca toti ungurii, se stie, iubitori de ortodoxie si romanism. Ca si cum ar face un reportaj despre cat costa intretinerea Catedralei din Koln doi reporteri turci, pentru un post islamic, sa spunem Press TV. Mai bine o darama, zau!
Pe “neamtul” Tutsek, care apare pe Facebook, in “relationship” cu “nemtoaica” cu nume de masina coreeana, l-am gasit intai pe net cautandu-si “o fata mai mare de 42 de ani” pe un site de “dating”. Oare Zsuzsa stie?
Dan Tanasa informeaza: In cadrul amplului proces de “reforma si rebranduire” a Ministerului Administratiei si Internelor s-a emis Ordinul Nr. 126/17.06.2011 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului internelor si reformei administrative nr. 490/2008 privind insemnele heraldice ale structurilor Ministerului Administraţiei si Internelor.
Prin acest ordin a fost aprobata si stema IPJ Covasna. Discursul pro-UDMR si pro-autonomie “secuiasca” al conducerii IPJ Covasna, institutie care este condusa acum de comisarul sef dr. Ioan Aron si comisarul sef de politie Jakab Albert-Toth si care formal apartine inca Statutului Roman se va regasi acum si in stema acestei institutii intrucat in noua stema a IPJ Covasna a fost inclusa si stema iredentist-sovina “secuiasca”(vezi foto).
Ascultati aicideclaratiile actualului sef al IPJ Covasna, comisarul sef dr. Ioan Aron, care afirma ca dementul extremist maghiar Csibi Barna nu poate fi tras la raspundere pentru faptele sale.
Vedeti mai jos cum adjunctul sefului IPJ Covasna, nostalgicul dupa RSR comisar sef de politie Jakab Albert-Toth, si-a “tunat” masina personala cu un autocolant iredentist maghiar SIC, simbolul “auto” al “statului independent” “Tinutul Secuiesc”.
I.A.:Cu ce sentimente priviţi în urmă, Înalt Prea Sfinţia Voastră?
ÎPS IOAN: Noi, românii din această zonă suntem grăniceri ai naţiei române, astăzi, aici, la izvoarele Mureşului şi ale Oltului. În 1994 s-a înfiinţat Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei şi Harghitei din raţiuni pastoral-misionare, dar şi pentru păstrarea identităţii româneşti în această zonă. După ‘90, la reacţia dură a populaţiei maghiare, foarte mulţi intelectuali români din zonă au fost, efectiv, alungaţi. Apăruseră inscripţii peste tot: „Românii să plece!”. Şcolile mixte care contribuiseră mult la apropierea celor două etnii s-au separat. Înainte, în clasele paralele de români şi de maghiari, în pauze, copiii se întâlneau şi se împrieteneau, vorbeau între ei şi româneşte şi ungureşte, legau prietenii care sprijineau stabilitatea şi menţinerea unui echilibru etnic aici, în zonă. Au fost despărţiţi dascălii şi profesorii care predau în aceleaşi şcoli într-o atmosferă de înfrăţire. A venit momentul învrăjbirii de după ‘89 care a bulversat societatea. Au fost perioade când autoritatea statului român din zonă aproape că nu mai exista, când erau câte doi prefecţi, unul român şi unul maghiar. La instalarea, după ‘90, a prefectului român, în faţa Prefecturii a fost plasat un sicriu negru. Pe fondul acesta tensionat al relaţiilor interetnice, au fost alungaţi profesori şi preoţi români. Se ajunsese, în anii ‘90, să se repete anumite situaţii din anii ‘40, au fost şi pierderi de vieţi omeneşti şi, în situaţia aceasta incertă, autorităţile statului român pierduseră efectiv controlul asupra situaţiei din zonă. Astfel, românii şi-au pus încă o dată nădejdea în Dumnezeu şi în Biserică. Într-o localitate unde trăiesc şi români şi maghiari e foarte greu să fie ales un primar român deoarece ai noştri votează candidaţii mai multor partide iar maghiarii votează un sigur partid. Iată de ce a trebuit să mă implic pentru a mai estompa anumite orgolii politice. De multe ori am făcut apel la oamenii politici pentru ca să avem un deputat, un senator pentru judeţele acestea, pentru că au fost perioade când nu am avut reprezentanţi în Parlament. Presiunea a fost atât de mare încât în prezent nu avem prefect român în nici unul din cele două judeţe.
(…)
I.A.:Cum a fost la început?
ÎPS IOAN: Am trăit situaţii foarte delicate. Îmi aduc aminte că într-o seară nu era nimeni la poartă. Am întrebat maicile unde este paznicul. „Iertaţi-ne, dar l-am trimis în pod să ne prindă nişte porumbei ca să avem ce să mâncăm mâine.” Asta a fost situaţia. Însă astăzi, prin muncă şi prin strădanie, nu este om care să treacă pragul Episcopiei noastre şi al bisericilor pe care noi le-am zidit în această parte de ţară şi să nu primească un blid de mâncare. Înfiinţarea Episcopiei noastre n-a fost văzută cu ochi buni de către autorităţile locale maghiare dar activitatea noastră s-a desfăşurat în spiritul păcii, noi întotdeauna considerând că suntem acasă, în ţara noastră şi că trebuie să facem să fie mai bine. Am încercat şi am recuperat o bună parte din credincioşii noştri ortodocşi maghiarizaţi, care au revenit la biserica noastră. Pe atunci, cale de 100 km de la Miercurea Ciuc, nu găseai un preot român. Bisericile româneşti au fost distruse în perioada horthystă. La Herculian rămăsese doar o ruină, cu molozul până la ferestre, biserica fiind transformată în depozitul de gunoi al localităţii. (…)
În biserica aceasta au vrut să mă bată anumite persoane de etnie maghiară. Eu n-am avut sfinţenia lui Hristos să las să mă lovească cu pumnul în faţă şi m-am tras la o parte. Cu câteva momente înainte, preotul maghiar din zonă fusese anunţat că cineva se accidentase la câmp, un maghiar, şi eu am oferit imediat maşina cu care venisem, să-l ducă de urgenţă la spital. Aşa am răspuns gestului aceluia agresiv. Într-o zi, o creştină româncă măritată cu un maghiar, mi-a arătat, cu ochii în lacrimi, o fotografie pe care o păstra ea în Biblia de grai românesc, o fotografie cu panorama satului, după care am putut reconstitui forma acoperişului bisericii. La Herculian, lucrarea era gata şi mai trebuia să se pună uşa bisericii. Singurul român din sat ne vizita adesea în timpul lucrării şi, după ce au montat uşa bisericii, muncitorii s-au dus să îi dea lui cheia de la biserică, dar omul murise de trei zile. N-au avut cui să o lase…
I.A.:Şi de la Herculian?
ÎPS IOAN: Am restaurat, apoi, biserica de la Doboşeni, cu o istorie foarte interesantă şi dureroasă. Din ea rămăseseră numai zidurile care adăposteau rugi de mure. Iar în altar crescuse un frasin. Şi, la apusul soarelui, am pus să se taie frasinul din altar. Copacul cădea într-o parte, soarele cădea după munţi. Am sărutat acel frasin pentru că, timp de 60 de ani, el a slujit în acea biserică. Preotul acelei biserici a fost frasinul. Oamenii alungaseră preotul român şi atunci Dumnezeu îmbrăcase în veşmânt verde, în veşmântul vieţii, un frasin care slujea acolo o sfântă liturghie împreună cu păsările care îşi făceau şi ele cuib în ramurile lui. Iată cum Dumnezeu a purtat de grijă şi acelei biserici şi neamului nostru românesc. Am refăcut acoperişul bisericii şi într-o zi a trecut pe lângă mine un cetăţean care vorbea destul de precar româneşte: „Părinte, ştiţi care este istoria acestei biserici?” Eu am crezut că este maghiar şi am zis: „Dumnezeu să ne păzească ţara şi lumea aceasta de războaie.” El era însă român asimilat. Mi-a spus: „După 30 august ‘40, la câteva zile, un colonel de armată maghiar a venit cu trupele în sat şi a convocat toţi bărbaţii români la primărie cu unelte de lucru… Ei au crezut că îi duce să repare drumuri, să repare poduri. Şi după ce s-au adunat toţi, le-a dat următorul ordin: „Acum vă îndreptaţi spre biserica voastră şi o dărâmaţi.” Nu şi-ar fi putut nimeni închipui aşa ceva. Toată lumea a amuţit. Atunci soldaţii au tras focuri de armă în aer şi au ameninţat că îi împuşcă. Şi, cu mare durere în suflet, sub foc de armă, s-au dus să-şi dărâme biserica. Foarte încet. La urmă, trupele maghiare au plecat, pereţii bisericii au rămas, dar au fost demolate turlele, acoperişul. Acolo m-a aşteptat tot Dumnezeu cu mure dulci şi am lucrat cu studenţii şi am restaurat biserica. Astăzi preotul de la Baraolt îi vizitează şi pe românii din Doboşeni care au revenit la biserica ortodoxă.
I.A.:Câte biserici româneşti au fost distruse de horthyşti? Care este starea de spirit a românilor maghiarizaţi?
ÎPS IOAN: În perioada horthystă au fost demolate în jur de 20 de biserici, unele au fost chiar dinamitate şi n-am găsit decât temelia. Aşa s-a întâmplat la Tulgheş şi la Căpeni unde am pus, pe locul fostelor biserici, câte o cruce şi o inscripţie comemorativă. La Bixad au fost peste 400 de familii de români, erau două biserici româneşti în localitatea aceasta şi chiar în ‘89, câţiva credincioşi au dormit în biserică pentru că maghiarii voiau să-i dea foc. În anii ‘90 au avut loc manifestări violente antiromâneşti… Ne îndreptăm spre Micfalău. Într-un recensământ făcut de maghiari în 1902, în localitatea aceasta trăiau 1818 români. Azi sunt mai puţin de 150 de suflete. Într-o zi, la slujbă, i-am întrebat: „Ce s-a întâmplat cu voi de aţi rămas doar 150 ?” Restul fuseseră trecuţi cu forţa la altă confesiune, la limba maghiară, şi mi-au spus: „Părinte, noi suntem fiii vitregi ai acestei ţări.” Sunt nişte oameni necăjiţi, care trăiesc o viaţă tristă. Ceea ce este important, chiar dacă mulţi dintre ei şi-au pierdut graiul şi limba românească, totuşi ei cu Dumnezeu doresc să vorbească în limba română, să se roage româneşte aşa cum s-au rugat moşii şi strămoşii lor. Ei îşi doresc preot român şi slujbă românească.
I.A.:Cum sunt sprijiniţi de autorităţi?
ÎPS IOAN: S-ar putea face un studiu să se vadă dacă sub conducere românească vreun maghiar şi-a pierdut limba, dacă a fost forţat să o părăsească, pentru că şi în perioada comunistă au avut şcoli în limba maternă. Dar acum autorităţile judeţene fac uz doar de limba maghiară, deşi limba oficială a statului român este limba română. Bietul român, trebuie să apeleze la traducător pentru a comunica cu autorităţile locale. Acesta este respectul lor faţă de România.
Serviciile vad, ca si noi, efectele dezastruoase ale guvernarilor din ultimii 30 de ani. Dar ele pot scruta si neputinta nationala, «hranita» de planurile cinice ale marilor puteri, de presiunile santajiste ale vecinilor si de toleranta noastra paguboasa la tradare, incompetenta, coruptie. De la fereastra lor secreta, peisajul arata mult mai accidentat decât îl stim, dar atât de clar, încât se zaresc, documentate de arhive, pâna si contributiile otravite ale propriilor lor agenti. Poate vreun onest proiect de tara sa ignore o asemenea geografie ?
« Anul 1990 i-a prins pe multi cu importante lichiditati. Nu erau neaparat persoane din înalta nomenclatura, ci îndeosebi oameni care – spun ei – s-au descurcat. […] Posesorii de lichiditati erau permanent în cautare de oameni siguri, pe care sa se poata bizui la punerea pe picioare si la promovarea afacerilor. Oferta cea mai pretioasa o constituiau fostii ofiteri de Securitate, apreciati ca discreti, constiinciosi, modesti în pretentii si disciplinati, devotati, capabili sa înfrunte riscuri si deprinsi sa rezolve situatii critice. Alianta puterii economice în curs de afirmare cu „excomunicatii“ din lumea informatiilor secrete a stat la baza multor retete de succes în afaceri, dar a cunoscut si evolutii la limita legii ori care s-au constituit în riscuri si pericole pentru legalitate. Mai cu seama acolo unde au interferat retelele internationale ale crimei organizate conduse de falsi masoni dar veritabili mafioti. Dupa doua decenii de continua deconspirare, supusi permanent blamului public, suspectati de toate relele societatii si imperfectiunile democratiei, „securistii“ au devenit imuni. Campania dusa împotriva lor nu face decât sa le creasca mai departe cota. Asa s-a ajuns ca valoarea securistului sa nu mai poata fi cuantificata. Azi, cine se respecta în România are propriul sau securist. Bibelou, mascota ori talisman ! »
Din cuprins : Programarea sistematica a dezordinii, cursa aberatiilor politice * Tismăneanu si Patapievici : sub zodia noilor kominformisti * “Cazul Volodea” sau ce vor sa stie americanii” * Diversiunile cu “acoperiti” * Destructurarea Securităţii si profitul economic al acestei afaceri politice * Serviciile secrete românesti după 1989 sau Dintr-o reformă în alta – interviuri realizate de Victor Roncea * Ofiţerii U.M. 0110 «anti-K.G.B.» – primii disponibilizaţi din Serviciul Român de Informaţii * «Apropierea intelectualilor» * Gogu Rădulescu si «loja de la Comana» * Evenimentele din iunie 1990 – corolar al loviturii de stat militare din decembrie 1989 * Pacepa : secret, real, imaginar… * Întâlniri cu Perfidul Albion: Intelligence Service în România * Scoala de la Păltinis * Operatiunea speciala “Meditiatia Transcedentala” * Delirul maghiar : propagandă, spionaj si extremism pentru « Ungaria Sfântului Stefan » * Sandor, Tokes, Barki * «Ungaria» din inima României – file din cronologia proiectului neorevizionist «Autonomia Ţinutului Secuiesc» * Iugoslavia versus România în războiul din umbră * Indice de nume
Aurel I. Rogojan (nascut în 1949 la Incesti, Ceica, în judetul Bihor) si-a consacrat întreaga cariera scolii nationale de informatii pentru securitate nationala. Sef de promotie al Scolii militare de ofiteri activi a Consiliului Securitatii Statului, cu specializarea în contraspionaj (1970), si absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti (1973), a facut si studii postuniversitare de psihopedagogie, criminologie si management politico-administrativ. Activitatea profesionala si-a început-o în 1970 la Securitatea Municipiului Bucuresti. Între 1977 si 1985 a fost seful de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al ministrului de Interne, iar din 1987 ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului – D.S.S.). Evenimentele din decembrie 1989 l-au gasit pe Aurel I. Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al D.S.S. Între 1990 si 2006, în cadrul Serviciului Român de Informatii, s-a ocupat de reglementarea si planificarea activitatii de informatii, a predat în institutii de profil si a asigurat, din posturi de mare raspundere, managementul resurselor informationale. S-a aflat neîntrerupt în activitate între 1970 si 2006. Pe lânga articole, interviuri si conferinte aparute în presa, a publicat o serie de lucrari în regim de « informatii clasificate », precum si volumul 1989. Dintr-o iarna în alta. România în resorturile secrete ale istoriei (Editura Proema, Baia Mare, 2009). Este coautor al lucrarilor : Servicii secrete straine. Retrospectiva si actualitate. Interferente în spatiul românesc – împreuna cu Marian Ureche (vol. 1 si 2, Editura Paco, Bucuresti, 1999-2000) ; împreuna cu Traian-Valentin Poncea, Servicii secrete din Ungaria (Editura Academiei Nationale de Informatii, Bucuresti, 2003), Spionajul ungar în România (Editura Elion, Bucuresti, 2007), Istorie, geopolitica si spionaj în Balcanii de Vest (Editura Proema, Baia Mare, 2009).
Editura Compania Str. Tuberozelor Nr. 9, Sector 1, 011411 Bucuresti
Tel. editura : 021 223 23 28 Fax : 021 223 23 25
Departamentul difuzare Tel. : 021 223 23 37 Fax : 021 223 23 24
E-mail : [email protected][email protected] www.compania.ro
Recent, a avut loc la Curtea Brâncovenească din Constanţa conferinţa “Chestiunea secuiască de la Mihai Viteazu la Traian Băsescu”, sustinuta de faimosul general Radu Theodoru, un neobosit luptator pentru cauza romaneasca. In cadrul acesteia (Video), abordand si situatia romanilor, ungurilor si evreilor sub Ion Antonescu, generalul a amintit si faptul ca Maresalul a fost cel care a facilitat imbarcarea evreilor spre Palestina, ca solutie pentru a scapa de Holocaust.
Intre aceasta “ sfidarea nerusinata” a lui Basescu, care a vorbit despre Maresal ca despre un erou, caci a fost, si ca despre un criminal, cand a fost criminal, desi nu s-a tras definitiv linie pe acest subiect, si nerusinata sfidare a celor care sunt responsabili, nepedepsti nici in ziua de azi pentru Holocaustul Rosu care a fost cel putin egal cu Holocasutul Evreiesc al lui Hitler, pe care ati alege-o?
Aici Basescu, care recunoaste ca “nu este nici istoric si nici jurnalist”, se afla probabil intr-o grava eroare, scuzabila daca luam in considerare ca tot el afirma ca nici “nu se pricepe”, pentru ca mai sustine si ca “Antonescu a trimis evrei la moarte la Auschwitz”. Nimic mai fals. Acela a fost Horthy, din Ardealul romanesc ocupat de unguri. Dimpotriva, Antonescu a salvat evrei de la moarte.
Nu le-a sărit în ochi, scris de două ori pe prima pagină, că naţiunea română s-a format după 1918? Că “nu fusese niciodată până atunci o naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii”?
Si Nicolae Videnie, fost cercetător timp de 10 ani tot la IRIR, a rămas acum o lună de zile pe drumuri, dupa ce Liviu Tofan i-a reproşat că şi-a permis să aprindă candela, să stropească cu aghiazmă şi să pună o icoană ortodoxă la sediul IRIR.
Relațiile romano-maghiare au fost explicate corect, de curând, de către istoricul american Larry L. WaTts, în cartea sa “Ferește-ma, Doamne de prieteni”. Maghiarii rămân o națiune “balama”, care închide și deschide ușa gâlcevii romano-ruse. In anii 50 rușii i-au folosit intens, uzând de promisiuni mai mult sau mai puțin voalate, pentru a întreține tensiuni, în acest timp insatuarân comunismul în ambele țări rivale.
Azi, se pare că rușii procedeaza la fel, dar au înlocuit ideologia cu economia. Rusia actioneaza nestingherită în economia Romaniei folosind firme, intelectuali, ziariști și lideri de opinie interpusi.
Inspirate din realitate, lucrarile mele de pictură despre maghiari vorbesc despre o stare de fapt artificială, întreținută mocnit mai mult de Moscova decât de Budapesta, deși Imperiul presează ritmic asupra celor doua etnii- română și maghiară.
Maghiarii fac lobby, conspiră și se agită, scopul final fiind, nu preluarea Ardealului, ci obtinerea de beneficii materiale. Chiar de li s-ar face cadou Ardealul, ce-ar face maghiarii cu milioane de români ostili?
Ardealul are soarta pecetluita pentru cateva secole, dacă o nouă conflagrație, cel puțin europeană, daca nu mondială, nu va interveni pentru o redistribuire teritorială.
Pe de alta parte, românii, deși favorizați de istoria recentă, intra în joc și mușcă neînțelept momeala maghiarilor care au nevoie de scandal ca să se vorbească despre ei ca persecutați.
Lucrarea “Hate – Relatiile Romano-Maghiare” (acrylic/ panza, 91 x 91 cm) e o interpretare a lucrarii lui Robert Indiana “Love”. Robert Indiana a creeat această lucrare în 1960, când Statele Unite se aflau în plină perioadă hippy, când, după un război mondial, oamenii reveneau la o atitudine pozitivă. Starea de spirit a cetățeanului era optimista, oamenii consumau, se bucurau de evenimentele la care asistau, națiunea americană se întărea, zorii războuilui din Vietnam nu se ivisera încă.
Lucrarea mea întoarce cuvintele de pe pânză și vorbeste despre o ură teribilă care se așterne, nu doar peste România, o ură între oameni și între popoare. Oamenii sunt secătuiți de puteri, nu mai visează, iar saracia spirituala îi impinge la ura. Problemele lor reale se ascund în spatele unor probleme lipsite de importanță. Starea de încruntare atinge cote alarmante, aproape de cele ale anului ’89. Toată lumea urăște pe toată lumea. Statul nu poate rezolva problemele cetățeanului, dar statul fiind o forță abstracta, omul se luptă cu omul de lângă el, care nu este o abstracțiune ci o realitate.
“Maghiar cerșind autonomia la New-York” (ulei / pânză, 35 x 45 cm) e o ironie. Da, este bine cunoscut lobbyul maghiar din Statele Unite, dar grijile politicienilor americani nu mai sunt de mult legate de politica externă europeană. Interesul politicienilor americani e focalizat spre Orient si spre Asia, de unde poate veni confortul natiunii. Oamenilor obisniuți de pe continentul dintre Atlantic și Pacific puțin le pasă de maghiari, romani , sârbi, etc. Orice sprijin american pentru un conflict mocnit din Estul Europei ar însemna sinuciderea pentru orice politician american.
“Maghiari Conspirand” ( ulei/panza, 45 x 50 cm) e o lucrare “cinstită” despre doi vecini aflați în tensiune. Da, maghiarii au conspirat și vor conspira! Asta au făcut și românii în secolele trecute. Românii au trecut munții de câte ori conspirația maghiară s-a concretizat în fapte, iar riposte lor nu a fost deloc blândă.
Cele trei tablouri au un mesaj circular: maghiarii conspiră, pălnuiesc și finantează la nivel mondial acțiuni de recuperare a unor teritorii aflate în stăpânirea României, Serbiei, Slovaciei, iar noi îi urâm că ne ne lasă în pace.
Când am lansat ideea realismului socialist-capitalist am dorit ca artiștii români să devină o voce civilizată și subtilă a conșiinței naționale. Câțiva colegi au făcut-o cu maestrie și cu subțirime intelectuală, alții au dus idea în marginea vulgarului și spre dialog de mahala.
Lansez acum tema artistic a comentariului social, cea a minorităților.
Doua vesti bune (ba chiar trei): reprezentantii locali ai UDMR nu sunt de acord nici cu formula 8+2 nici cu 8 si 1/2 :). Ei o tin pe-a lor: autonomia sau moartea Coalitiei. Asta e de bine, pentru ca si multi parlamentari ai PDL cu care am vorbit zilele acestea vor acelasi lucru. S-au saturat de tupeul nemasurat al extremistilor maghiari si vor sa-l verse in bratele USL. Bine ar fi! Inseamna pana la urma ca provocare lui Basescu n-a fost chiar o diversiune pentru trecere Statutului Minoritatilor ci o miscare pentru a duce UDMR la groapa de gunoi a politicii dambovitene? Atunci, daca si Legea Statutului Minoritatilor se va spulbera odata cu Coalitia contra naturii ii promit presedintelui ca nu voi declansa campania “Dati foc steagului Ungariei!” in fata Guvernului Romaniei, a Prefecturilor din intreaga tara si a Ambasadelor Budapestei si Bucurestiului din Europa, Statele Unite si Australia. Ramane de vazut, mai ales ca, pana luni, ziua deznodamantului, UDMR urmeaza sa sustina maine, în sala mare a Palatului Culturii din Târgu-Mureş, o sedinta a Consiliului Reprezentantilor Unionali (CRU), cand va decide, se pare, si soarta Coalitiei anti-nationale. Problema noastra e ca ungurii s-ar putea sa doreasca sa se tina cu dintii de starea de ocupare a institutiilor statului de care dispun, la toate nivelele.
Dar, colac peste pupezele aflate la guvernare, Comisia Europeana vine si le taie si aripile regionalistilor! Reorganizarea administrativa a Romaniei nu este vazuta cu ochi prea buni la Bruxelles. Comisarul european Johannes Hahn a declarat, intr-un interviu in exclusivitate pentru Econtext.ro, ca Romania trebuie sa-si puna in aplicare programele de dezvoltare regionala pentru perioada 2007 – 2013 in structurile in care aceste programe au fost concepute si convenite cu CE.
Cu alte cuvinte, Comisia Europeana (CE) recomanda Romaniei sa-si realizeze programul de dezvoltare a tarii in forma actuala. Adica, in organizarea administrativa actuala. Ulterior, adauga Johannes Hahn, dupa 2013, Comisia Europeana este pregatita sa sprijine autoritatile romane in eforturile de a ajunge la cea mai eficienta structura, mai scrie Econtext.ro. Sa mai spunem ca Johannes Hahn este cea mai indicata persoana din Comisia Europeana cand vine vorba de reorganizare administrativ-teritoriala. De ce? Simplu! El este comisarul european pentru politica regionala!
Reorganizarea inainte de 2013 are efecte asupra fondurilor europene primite prin Programul de Coeziune
In plus, mai trebuie spus ca politicile de dezvoltare si finantare de la nivelul fiecarui stat din UE au fost realizate pentru perioara 2007 – 2013. Tocmai din acest motiv, Johannes Hahn precizeaza si ca o modificare a organizarii administrative inainte de expirarea acestei perioade are impact asupra fondurilor europene pe care le primim prin Programul de Coeziune.
Mai mult, inainte de a incepe un astfel de demers, ar fi fost normal ca autoritatile romane sa se consulte cu oficialii europeni. Ceea ce nu s-a intamplat.
Interviul atinge si alte teme, precum fondurile europene, programul de dezvoltare REGIO, strategia privind dezvoltarea zonei Dunarii, etc.
Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întâlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei
DECLARAŢII
Noi, romani si unguri,
Consideram ca libertatea si propasirea celor doua popoare pot fi realizate si garantate numai intr-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. O actiune comuna a fortelor democratice maghiare si romane se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste si in special politica dusa de dictatura ceausista a creat o situatie de criza acuta care impiedica comunicarea dintre romani si maghiari. Dialogul inceput astazi intre noi doreste sa invinga aceste piedici si sa stabileasca bazele unor relatii normale intre cele doua natiuni care s-au format in acelasi spatiu geografic.
Data fiind configuratia hartii etnice, solutionarea conflictelor nu poate veni in nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor in sensul liberei circulatii a persoanelor, a informatiei si a ideilor, in conformitate cu acordurile de la Helsinki. Situam deci imbunatatirea relatiilor romano-maghiare in perspectiva procesului de restructurare democratica general-europeana, care singur va fi in stare sa rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei intre popoarele continentului intr-un mod care sa satisfaca interesele legitime ale fiecaruia in parte.
Transilvania a fost si este un spatiu de complementaritate si trebuie sa devina un model de pluralism cultural si religios. Este in folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturala, religioasa si de traditii care a facut specificul Transilvaniei sa fie prezervata.
Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat. Realizarea sa implica, printre altele, asigurarea unei scolaritati de toate gradele in limba maghiara, inclusiv reinfiintarea universitatii maghiare din Cluj.
Principiile enuntate mai sus vor sta la baza tuturor actiunilor comune pe care semnatarii inteleg sa le duca in viitor. Apelam la organizatiile democratice precum si la acele persoane care impartasesc aceste principii sa se alature acestei actiuni.
Budapesta, 16 iunie 1989
Semnatari:
Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Roman din RFG, Mihnea Berindei, vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei “Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului National Liberal.
Ulterior si alte persoane si organizatii s-au alaturat acestei declaratii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federatiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin presedintele Kiss Bela si secretarul Spaller Arpad, intregul colectiv redactional al revistei “2000”, Bojtar Endre, seful sectiei pentru Europa rasariteana a Institutului de Istorie Literara, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea.
Declaratia a mai fost semnata, ulterior, si de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.
La o luna dupa difuzare, intr-o “Marti, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la resedinta sa de langa Geneva o delegatie din grupul romanilor care au redactat la Budapesta o declaratie comuna impreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegatie compusa din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu si Dinu Zamfirescu a inmanat Majestatii sale textul declaratiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat intrutotul continutul declaratiei care exprima convingerile sale privind relatiile dintre popoarele roman si maghiar”.
REACŢIA EXILULUI ROMANESC LA DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA: Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi – Ion Ratiu, Liciniu Faina, Alecsandru Miele, Ion Varlam, Coriolan Brad
DECLARAŢIA CELOR ŞASE
Nu e vorba de declaraţia „celor şase“ mari comunişti împotriva lui Ceauşescu. E vorba de declaraţia semnată, la Budapesta de 6 români şi 12 unguri, cu ocazia re-înhumării rămăşiţelor lui Imre Nagy, la 16 iunie anul acesta.
Această declaraţie vorbeşte de „cele două naţiuni (română şi maghiară) care s-au format în acelaşi spaţiu geografic“ şi de „dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la o autonomie culturală a fiecărei naţiuni (care) trebuie garantat“.
Publicăm în acest număr scrisoarea d-lui Liciniu Faina, fost deputat de Târnava Mică şi, într-un real sens, erou al democraţiei româneşti, şi extrase din scrisoarea d-lui Alecsandru Miele, şi el fost deputat, de Satu Mare, cu cinci ani de închisoare fără judecată, în „palmaresul“ său.
Apoi comentariile d-lui Coriolan Brad şi indicaţiile evaluării „declaraţiei“ pe care dl. Ion Varlaam a facut-o într-o broşură ce Domnia Sa doreşte s-o distribuie sub titlu personal.
Publicăm, de asemenea, comentariile ce am făcut la „Vocea Americii“, şi textul exact transmis, aşa cum s-a convenit în prealabil cu d-na Alexandra lonescu la BBC, al dialogului cu dl. Mihai Korne.
Uniunea Mondială a Românilor liberi a adoptat o poziţie ne-echivocă în problema relaţiilor româno-maghiare. „SĂ NE ÎNFRĂŢIM“, a fost apelul ce am lansat ungurilor, cu litere de o şchioapă în numărul nostru din iunie 1986. Să luptăm împreună împotriva comunismului. Pentru democraţie.
Am repetat aceeaşi idee în Declaraţia din 11 aprilie 1986, în care am cerut „solemn, fraţilor unguri, să înceteze calomnia că ungurii sunt supuşi etnocidului“ în Transilvania.
Aşa cum am declarat din nou la BBC şi la „Vocea Americii“, noi avem o reconciliere istorică cu ungurii şi depunem eforturi reale, verificabile, pentru a o realiza, mai ales ajutând pe toţi refugiaţii din România, astăzi în Ungaria, fără absolut nici o distincţie etnică.
Prea mare importanţă nu trebuie să dăm Declaraţiei de la Budapesta.
Fără îndoială, vasta majoritate a poporului român nu poate să adopte o astfel de poziţie şi să-şi nege originea. Şi e absolut sigur că românul ardelean, fără excepţie, o respinge.
Declaraţia, însă, a făcut un mare deserviciu istoriei şi chiar viitorului poporului român.
E prima dată când un grup de români a recunoscut implicit că Transilvania nu e pământ românesc, că ne-am format acolo împreună cu ungurii. E destul să citeşti Erdey Tornete ca să-ţi dai seama că nu vor înceta, de acum încolo, să ne reamintească că această Declaraţie a fost făcută de români patrioţi nesiliţi de nimeni, în deplină libertate, în Lumea Liberă. Mie, personal, mi-a atras atenţia asupra acestui lucru dl. Kszorus, unul din conducătorii militanţi maghiari, la o masă ce ni s-a dat la Washington, în iunie anul acesta. La timpul său UMRL îşi va defini poziţia: pozitiv ca întotdeauna.
Dar astăzi e rândul ungurilor să condamne şovinismul multora dintre ei – de care sunt pline ziarele şi programele de televiziune din lumea întreagă.
Astăzi e rândul ungurilor să recunoască explicit că Transilvania e pământ românesc.
Dar ca să nu rămână nici o umbră de îndoială: ÎNTR-O ROMÂNIE DEMOCRATĂ, UNGURII ŞI CELELALTE MINORITĂŢI VOR AVEA EXACT ACELEAŞI DREPTURI CA ŞI ROMÂNII ÎN MIJLOCUL CĂRORA TRĂIESC.
Ion Raţiu
PROTESTEZ CU TOATA ENERGIA
Domnule Director,
Subsemnatul Liciniu Faina, fost avocat în oraşul Blaj, fost deputat al judeţului Târnava Mică, membru al Comitetului Central P.N.Ţ. din anul 1966, în numele meu personal, al românilor ardeleni şi al Partidului Naţional Ţărănesc pe care îl reprezint în mod legitim, vă rog să publicaţi în ziarul (revista) dvs., următoarele:
Protestez cu toată energia împotriva „Declaraţiei“ de la Budapesta din 16 iunie 1989, publicată în ziarul „Lupta“ din 22 iunie 1989 şi semnată de un grup româno-maghiar, partea românească fiind reprezentată prin: Stelian Bălănescu, Mihnea Berindei, Adriana Combes, Mihai Korne, Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu.
Socotesc, împreună cu alţi români ardeleni ajunşi în exil şi care cunoaştem bine istoria relaţiilor româno-maghiare, că „Declaraţia“ de la Budapesta este un act politic deosebit de dăunător românilor din Ardeal şi din statul român.
Transilvania nu este un spaţiu de complementaritate, ci un spaţiu de naştere şi dezvoltare a poporului român, oprimat veacuri de-a rândul de maghiarii ce au ajuns în acest spaţiu ca popor năvălitor şi opresor, de abia în sec. XI-XIII.
Între români şi unguri nu există conflicte, în afara celor create artificial de propaganda maghiară cu scopul de a modifica statutul social al Transilvaniei şi de a-şi asigura promovarea intereselor proprii.
Problema grupurilor etnice, de pe teritoriul Transilvaniei şi al întregii Ţări, este de resortul relaţiilor interne, rezolvarea lor nereclamând altceva decât aplicarea corectă şi nediscriminatorie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi a Actului de la Helsinki.
Represiunea ceauşistă o suferă în mod egal toate naţionalităţile din România şi în primul rând naţiunea română. Liberarea Ţării de sub regimul comunist va aduce deplina libertate politică şi culturală a tuturor locuitorilor de pe teritoriul României, fără nici o discriminare, aşa cum a fost în perioada interbelică. Poporul român a fost întotdeauna tolerant şi iubitor de dreptate.
Autonomia politică şi culturală a fiecărei naţiuni în parte, nu poate duce decât la o vastă anarhie politică şi administrativă în spaţiul transilvan, cu prejudicii grave pentru naţiunea română. Ea ar avea ca prime consecinţe o periculoasă animozitate între români şi unguri.
Declaraţia de la Budapesta întăreşte puterea tiranică a lui Ceauşescu, românii fiind obligaţi să vadă în el un apărător al intereselor naţionale împotriva pericolului maghiar.
Cu stimă,
Liciniu Faina
AM FOST CONSTERNAT
Am fost consternat de imprudenţa unor confraţi de exil în formularea Declaraţiei de au semnat, împreună cu mai mulţi unguri,la 16 iunie, la Budapesta. Au folosit cuvinte necorespunzătoare. De exemplu, „ne-am format“, în loc de „am trăit în acelaşi spaţiu geografic“. Pe urmă, se vorbeşte despre o autonomie politică şi culturală a minorităţii maghiare în Transilvania, de parcă n-ar fi avut depline drepturi în România Mare? Declaraţia aceasta vorbeşte de un neadevăr, ştiut de toată lumea, când cer „redeschiderea Universităţii maghiare din Cluj“. Din acest text cei neiniţiaţi, sau de rea-credinţă, pot deduce că, între cele două războaie, ea a existat, în realitate o astfel de universitate n-a existat niciodată şi nici Partidul Naţional Maghiar n-a cerut aceasta, având deschise, nelimitat, toate universităţile din ţară.
Din semnarea acestei declaraţii de la Budapesta, s-ar putea deduce că noi, românii, suntem de acord cu aceste doleanţe maghiare. Noroc că aceşti 6 semnatari nu reprezintă poporul român, sub nici o formă, decât pe ei înşişi. Eu cred că ei, în marele entuziasm de la 16 iunie de la Budapesta, au semnat fără să-şi dea seama…
La 4 iulie a.c., o parte din aceşti confraţi au prezentat-o M.S. Regelui ca o mare realizare, iar Regele, la fel a aprobat-o şi i-a felicitat. Sigur că nici el, Regele, n-a sesizat termenii necorespunzători ai acestei declaraţii. Dar, El a dat, totuşi, dovadă de înţelepciune şi simţ politic, declarând că ungurii s-au bucurat totdeauna de drepturi egale în România, conform Constituţiei din 1923.
Alecsandru Miele (R.F.G.)
GRAVITATEA UNUI GEST POLITIC IRESPONSABIL
Un grup de exilaţi români au semnat la 16 iunie 1989, la Budapesta, textul unei declaraţii „româno-maghiare“, care a scandalizat în egală măsură pe compatrioţii noştri din Transilvania şi din diasporă, pentru că reia tezele revizioniste ale actualului regim de la Budapesta formulate în 1987 de autorii oficialului tratat de istorie a Transilvaniei.
Din ideile confuze şi termenii ambigui ai „declaraţiei“ reiese că autorii ei se pronunţă pentru dislocarea teritorială a Statului român, în favoarea unor considerabile transferuri de suveranitate, şi pentru subordonarea independenţei naţiunilor faţă de interese străine.
În ciuda inconsistenţei ei, „declaraţia“ este un fapt grav deoarece ar putea deveni un precedent în mâna minorităţilor alogene din Basarabia şi Bucovina.
Ion Varlam (Franţa)
N.R. Acesta este preambulul unei analize aprofundate a problemei pe care dl. Ion Varlam a făcut-o sub formă de broşură.
PROTEST LA „DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA”
Dialogul „între cele două naţiuni care s-au format în acelaşi spaţiu geografic“ afirma Declaraţia semnatarilor de la Budapesta. Aceasta ar însemna că şi românii sunt un popor migrator, pripăşit pe meleagurile carpatine, la fel ca ungurii ce au năvălit din Asia Centrală şi s-au aşezat în câmpia Panonică. Prin girul semnăturii lor au confirmat teoria maghiară de dezvoltare a celor două naţiuni, respectiv română şi maghiară, în acelaşi timp formarea poporului român cu mult înainte de venirea lor şi pe un spaţiu mult mai mare decât este azi România, incluzând bineînţeles şi Transilvania.
Autonomia politică a Transilvaniei, înseamnă a fărâmiţa şi mai mult ţara şi poporul român şi eliminarea lui din istorie va fi mai sigură şi mai rapidă.
Azi Transilvania ne aparţine ca teritoriu legitim, pentru că este vatra de naştere şi suferinţă a poporului român din Transilvania. Acest drept legitim a fost recunoscut şi confirmat prin pacea semnată la Trianon. Amputarea Transilvaniei nu va schimba cu nimic structura politico-socială a României actuale, care în momentul de faţă este simţită mai mult de naţia română decât de naţionalităţile conlocuitoare.
Nu Transilvania este cauza nenorocirilor din România. Cauza este regimul politic şi conducătorii lui, care guvernează în ţara noastră. Fatalitatea istorică a năpăstuit ţara noastră cu cel mai despotic, totalitar regim politic pe care l-a cunoscut vreodată istoria, împotriva acestuia trebuie luată poziţie, căci prin nimicirea lui se va obţine nu numai salvarea poporului român din ghiarele satanei, ci şi a tuturor naţionalităţilor ce locuiesc în graniţele României.
Transilvania trebuie apărată şi nu scoasă la mezat.
Dr. med. Coriolan Brad (R.F.G.)
„Românul liber” (Londra), V, nr. 9, septembrie 1989
August 2nd, 2011 
VR 
DESTUL! PREA MULT S-A CEDAT!
Posted in 
Tags: 
