Fostul informator al Securitatii si beneficiar al unor stipendii MAE si ICR Andrei Corbea Hoisie s-a gandit, ca de la turnator la turnator, ca Catrinelei Plesu, fosta informatoare a DIE si actuala directoare ICR, nu ii strica o mentiune “de bine” in “presa culturala”. Si a si facut-o. Ca de la dreptaci la dreptaci, cum sunt – n-asa?, vorba lui Brucan – domnii ICR-isti, turnatorul Hoisie, care a oripilat-o prin prezenta lui intr-un program ICR in Germania pe laureata Nobel Herta Muller (vezi Dosarul de Presa mai jos), s-a gandit ca e bine sa-l invie in “presa culturala” pe ideologul marxist Walter Benjamin, tradus “atat de reusit” de sotia lui Andrei Plesu (alt mare “dreptaci”) cu “Iluminarile” lui. Ce pot sa mai spun? “Traiasca Lupta pentru Pace!”, vorba altui mare dreptaci si “detinut politic” de la Banca de Stat a RSR, tatal celui mai mare dreptaci malahian-cultural al Romaniei, pe care teologul Bogdan Duca (doctor in Stiinte Politice) îl acuza de “lipsă de caracter şi ticăloşie”.
“Dialectica în suspensie”
Andrei Corbea
“N-a sosit încă, oare, în cultura română, „momentul“ pentru Walter Benjamin? În 1990, cînd încercam să găsesc un editor pentru traducerea Dialecticii Iluminismului a lui Horkheimer şi Adorno, reacţia a sunat sentenţios: nu-i încă momentul! Era, din plin, „momentul“ lui Heidegger, care, la drept vorbind, venise, paradoxal pentru diformitatea ideologiei dominante, deja în anii ’80. Marxistul Benjamin, cel din traducerea de pionierat a lui Dieter Fuhrmann a Operei de artă în era reproductibilităţii ei tehnice, apărută în anii ’70 în Secolul 20, n-a impresionat pe atunci aproape pe nimeni, iar transpunerea în româneşte din 2002, pe cît de ambiţioasă, pe atît de reuşită, a Iluminărilor de către Catrinel Pleşu a avut parte nu mai mult decît de o primire politicoasă. (…) ” (Observator cultural, Nr. 353 / 9-15 februarie 2012)
Doi membri GDS – turnatori cu staifsi bursieri ICR
“Antohi este chiar unul dintre cei trei conducători ai evenimentului. La o privire superficială, individul dă dovadă de o carieră academică de poveste, fiind şi implicat social. Ultima oară a predat la Central European University din Budapesta, universitate întemeiată de George Soros. Antohi a fost chiar în boardul instituţiei si al Fundatiei Soros. În toamna lui 2006, cînd mass-media pregăteau demascarea colaborării lui cu Securitatea, el a venit în întîmpinarea denunţării publice printr-o scrisoare deschisă, în care recunoştea povestea turnătorului „Valentin“. În dezbaterea ce a urmat, a ieşit la iveală că filozoful Horia-Roman Patapievici – care pînă în 2005 fusese membru al directoratului CNSAS – ştia deja din 2002 de trecutul ascuns al lui Antohi. Astăzi, Patapievici conduce centrala Institutului Cultural Român din Bucureşti, patronînd astfel întrunirea de la Berlin. La scurt timp după demascarea lui Antohi, s-a dovedit că acesta îşi asuma un titlu de doctor pe care nu-l obţinuse niciodată, în orice caz nu la Universitatea din Iaşi, aşa cum pretindea. În Berlin, Sorin Antohi trebuia să ţină trei prelegeri.
Andrei Corbea-Hoişie, deţinător al Premiului Herder în anul 1998, a fost ultima oară ambasador al României la Viena. Acolo, după retragerea forţată din postul de diplomat, este profesor invitat de romanistică. Individul versatil, care se bucura de un statut special sub Ceauşescu, ceea ce îi permitea efectuarea a numeroase călătorii în străinătate, a fost şi el activ în cadrul Securităţii. Sub pseudonimul de colaborator „Horia“, el a spionat opoziţia intelectuală din Iaşi. Printre cei vizaţi se numără şi proeminentul critic literar şi oponent al regimului, Dan Petrescu, la a cărui discreditare operată de serviciile secrete Corbea-Hoişie a luat parte: s-a încercat defăimarea lui Petrescu, un liberal incomod, drept extremist de dreapta. În aprilie 2007, cînd CNSAS şi-a pronunţat verdictul unanim, care îl numea pe Corbea-Hoişie drept colaborator al poliţiei politice, acesta nu a obiectat în nici un fel. Dovezile erau apăsătoare.”
Scrisoarea Hertei Muller catre Patapievici in cazul Hoisie – Antohi
Dragă Horia Patapievici,
Aşa cum se poate observa din programul Institutului Cultural Român, la Academia de vară a ICR Berlin, care va avea loc în această lună, vor veni Andrei Corbea-Hoişie şi Sorin Antohi. Antohi este chiar „directorul“ acestui colocviu.
E scandalos că România se prezintă în Germania cu aceste persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu serviciile secrete române. În Germania s-a discutat ani de zile în legătură cu problema turnătorilor Stasi, cu consecinţe pe toate planurile: foştii turnători nu pot avea funcţii în universităţi, în presă şi în instituţii culturale.
“O nostalgie onanista anima substratul afectiv al intelectualului roman, caci el impinge corelatul subiectiv al radicalitatii sale pana la ipsatiune.”
“Melopeea fecală întovărăşeşte cu un ton just revelaţia demisiunilor ireparabile. Intelectualii, poltroni şi becisnici, asistă belferi la angoasele străzii.”
“Am descoperit, scriind-o, că rana este o valoare feminină şi că a răni pe cineva înseamnă, simbolic, a-i deschide un uter. Mormintul este un uter, mortul il fecundează.”
“Cu o insistenţă neruşinată, de care ar trebui să se ruşineze bărbaţii şi să se indigneze femeile, corpul dnei Udrea este filmat în gros-plan astfel încât pântecul, coapsele, sânii, degetele de la picioare să iasă, în mod sexual, în evidenţă.”
“Condiţia omului de după Cădere mai poate străluci divin doar în semitonurile litotei.”
“Cenzura transcendenta este o metafora. Si trebuie sa ramina, altfel exista riscul de a cadea in teosofia cea mai rea.”
“Când voi muri, lucrurile se vor întrerupe, atât. Nu voi afla mai mult murind decât am aflat trăind. Ţinta, dacă eşti tu, n-o vei atinge niciodată.”
“Oamenii valizi în România de azi sunt tîmpii, flecarii, estropiaţii, gîngavii şi crapuloşii.”
“Aş dori să dezvolt, în acest articol, cîteva din consecinţele care decurg din ideea că romanitatea ar fi ceva substanţial, o esenţă cu haecceitate proprie, un fel de (altfel spus) sentiment paraguaian al fiinţei”.
“Mai amintesc că, sub specia scelerateţei, un nou tip de om au încercat să forjeze şi împăraţii romani aflaţi sub seducţia ideilor politico-religioase ale „vieţii inimitabile”.”
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături.””
“O limbă înseamnă un fel de a dezmărgini lumea pornind de la aparent o graniţă a ei cum este limba.”
“Sensul apotropaic al conştientizării, atunci l-am descoperit, fără să îl conştientizez.”
Despre romani si Romania:
“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu. Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.”
„Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul pînă la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.
„Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”… „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”,
“Numai violenţa, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. […] Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.”
Aici e de facut un UPDATE: Presedintele Traian Basescu s-a dus si la catafalcul poetului cu flori si a transmis si un mesaj oficial de condoleante, ceea ce a declansat furia tovarasilor “intelectuali”. Iata-l:
“Am primit cu tristeţe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile naţionale şi pentru generozitatea cu care a promovat generaţii de tineri poeţi şi artişti în cadrul cenaclului “Flacăra”. În aceste momente de tristeţe, doresc să transmit familiei, colegilor şi tuturor celor apropiaţi sincere condoleanţe. Dumnezeu să-l odihnească!”
Intr-un spectacol al Cenaclului Flacara, anii 1980, decembrie:
“Anul isi ninge ultima fila
Fii romanilor colinde spun
– Ce doriti voi sa va dea mos Gerila?
– Sa ni-l aduca pe Mos Craciun!”
Basarabia pe Cruce
Se urca Basarabia pe cruce
Si cuie pentru ea se pregatesc
Si primavara jertfe noi aduce
Si plînge iarasi neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casa moare cineva
Si n-are tara dreptul sa respire
Si nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfîrsit pamîntul,
Vin triburi, sa ne ia pamînt si frati
Si-n fata lor abia rostim cuvîntul
Si, prin tacere, suntem vinovati.
Ce cale poate tara sa apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urca Basarabia pe cruce
Si nu stim învierea cînd va fi
Sunt radical
Sunt radical
mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia burgheză
pentru că o simt
apăsându-mă cu mult mai de aproape. (…)
(1 august 1988)
Calugar
Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevarul
Despre marele dezastru pământesc. (…)
Intr-o postare cu numeroase reactii si comentarii pe reteaua Facebook, ziaristul George Roncea il acuza pe fostul sef al M.A.E. Baconschy Anatol Teodor de tradare pe baza unor documente secrete ale agentiei private de informatii americane, Stratfor, dezvaluite de Wikileaks prin intermediul gruparii Anonymus. Prezentam mai jos argumentele jurnalistului si informatiile strategice ale Stratfor, in original:
Basarabia, Pactul ruso-german si tradarea de la Bucuresti
de George Roncea
STRATFOR este una dintre cele mai bine documentate agentii private de informatii si analize geopolitice si geostrategice din lume. Este o organizatie fondata si dirijata de “rezervisti” a serviciilor de informatii americane si britanice. S-au lansat in 1999, la debutul razboiului impotriva Iugoslaviei. Toate, absolut toate analizele si “prezicerile” lor s-au confirmat si astfel si-au facut un debut fulminant pe piata. La vremea aceea, am cunoscut, la Belgrad, un lucrator din cadrul organizatiei, cunoscator a vreo sase limbi dintre care doua din Orientul Mijlociu, dotat cu trei cetatenii. Pe fondul consumului de alcool si al bombardamentelor am legat un fel de amicitie care s-a soldat pentru mine cu beneficiul accesului gratuit, pentru vreo cativa ani, la analizele Stratfor, care cam costa. Pe langa accesul free la cateva dintre materiale, accesul la baza documentara este costisitoare si nu si-o permite oricine. Am avut ocazia sa constat in timp acuratetea informatiilor si calitatea analizelor.
Considerata o interfata a CIA, agentia STRATFOR a devenit recent tinta atacurilor informatice ale fantomaticei entitati din spatele Wikileaks. Au fost dezvaluite 5 milioane de emailuri interne ale STRATFOR, comunicatiile dintre analistii si sursele agentiei. Printre acestea cateva ne intereseaza direct pe noi, pe romani.
O comunicare din interiorul agentiei STRATFOR se refera la combinatiunea dintre Germania si Rusia – in beneficiul Rusiei desigur, prin care se incearca fortarea acceptarii de catre Moldova a unui aranjament privind Transnistria. Avem de fapt un segment din mai vechiul Plan Kozak ce urmarea transnitrizarea Moldovei prin introducerea Tiraspolului in ecuatia politica de la Chisinau.
Astfel se relateaza ca in urma intalnirii din 2011, de la conferinta Organizatiei Mondiale a Muncii de la Geneva, dintre cancelarul german Angela Merkel si premierul rus Vladimir Putin, actual presedinte al Rusiei, s-a ajuns la perfectarea unui nou pact de tip Hitler – Stalin, prin care Moscova si-ar spori influenta in Moldova. Kremlinul a cerut Germaniei sa impuna un aranjament prin Leanca si Filat, vizitatori preferentiali ai Berlinului, aranjament ce ar urma sa duca la obtinerea unei reprezentari a Transnistriei de 5-15% in Parlamentul R. Moldova. Acesta combinatiune ar duce la demiterea Guvernului, deoarece transnistrenii s-ar alia cu comunistii lui Voronin, astfel ca asa zisa coalitie pro-europeana de la Chisinau va fi surclasata si comunistii rusofili vor putea sa puna iarasi mana pe Putere la Chisinau, desigur in beneficiul Moscovei…
“Acesta ar insemna ca la Chisinau se va investi un guvern pro-rus”, se spune in analiza interna a STRATFOR, publicata de Wikileaks.
Cel mai grav aspect al analizei insa nu este referirea la aranjamentul ruso-german, ce aduce aminte de perioada 1939, ci definirea transanta a atitudinii tradatoare a autoritatilor de la Bucuresti, carora li se rupe in doua de ce se intampla in Moldova, dupa cum afirma analistii STRATFOR. Si nu ma indoiesc ca au surse bune cei de la STRATFOR. In perioada respectiva ministru de Externe era Teodor Anatol Baconschi.
„Statele Unite nu sunt mulţumite de ceea ce se întâmplă, însă nici nu doresc să se confrunte cu Rusia pentru Moldova în acest moment. Astfel că Statele Unite vor ruga nişte terţi să facă presiuni asupra moldovenilor – în principal lituanienii, polonezii, românii şi britanicii. Românii nu vor fi de mare ajutor, deoarece ei, pur şi simplu, au renunţat să le mai pese de Moldova. Ei ştiu că Statele Unite sunt garantul securităţii lor, astfel că nu le pasă că ruşii sunt aproape de ei câtă vreme îi au pe americani”, este mesajul cutremurator ale Agentiei de informatii Stratfor cu privire la diplomatia de la Bucuresti.
In ce ma priveste am publicat in repetate randuri materiale privind actiunile operative ale Rusiei impreuna cu Germania, in spatiul Basarabiei. Motivul principal pentru care am parasit redactia publicatiei unde lucram ca senior-editor (Curentul – n.n.), pana anul trecut, a fost tocmai interdictia de a mai face referire la Rusia si la activitatile agenturii rusesti infiltrate la varful statului roman, respectiv la cei de teapa odraslei de criminal bolsevic, Vladimir Tismaneanu & comp, o gasca cantonata de multi ani in perimetrul GDS-ului stipendiat de Soros si fondat de Siviu Brucan, vechi agent NKVD. Astazi Romania este condusa de membrii retelei Soros.
Faptul ca ofiterii americani si britanici de informatii/analisti “in rezerva” de la STRATFOR confirma semnalele de alarma strecurate in articolele publicate de mine pe tema Basarabiei si autentifica relevanta actiunilor toxice ale Rusiei si Germaniei nu ma incalzeste cu nimic.
Merita insa sa se stie ca la varful statului roman se afla o ceata de tradatori, in fruntea carora se afla Baconschi la acea vreme, si carora li se datoreaza abandonarea Basarabiei in ghiarele rusnacilor si ale slugilor lor de la Berlin (a nu se uita ca Angela Merkel face parte dintr-o familie care “a ales libertatea” in 1956, fugind din RFG in… RDG-ul sovietic iar fostul cancelar Gerhard Schroeder este actualmente angajat pe statul de plata al lui Putin, la o companie de stat ruseasca, cu un salariu de milioane de euro).
Redau mai jos in intregime materialul de la Wikileaks, respectivul mesajul intern al STRATFOR cu privire la targul ruso-german ce urmareste aruncarea Moldovei in bratele Rusiei, inca odata…
Intr-o postare cu numeroase reactii si comentarii pe reteaua Facebook, ziaristul George Roncea il acuza pe fostul sef al M.A.E. Baconschy Anatol Teodor de tradare pe baza unor documente secrete ale agentiei private de informatii americane, Stratfor, dezvaluite de Wikileaks prin intermediul gruparii Anonymus. Prezentam mai jos argumentele jurnalistului si informatiile strategice ale Stratfor
Partea proasta, pentru Romania, e ca doamna Catrinel Plesu, la fel ca si domnii Plesu, Liiceanu, Patapievici si Tismaneanu, lucreaza si tot lucreaza. Sub acoperirea institutiilor “statului roman”. Dar nu pentru Romania. Omul se cunoaste dupa fapte. Ori oamenii acestia urasc Romania. In ciuda imbarligaturilor celor doi agenti exponentiali ai “societatii civile” cu lumea anglo-saxona (clasice operatiuni sub steag strain), familia Plesu nu lucreaza nici pentru Anglia.
Începând cu Horea, fiecare, mai puţin Avram Iancu, a fost într-o confrerie internaţionalistă, care însă s-au dispensat violent de ei, când aceştia au ridicat interesele poporului lor. Nu e vorba de vreo teorie conspiraţionistă, dar e prea de tot să ai, în decurs de unu-două secole atâţia conducători ucişi!
Cazul Catrinel Plesu, Informatoare DIE – Directoare ICR
Conform Dosarului SIE 89 (157 file) domnisoara Catrinel Lacramioara Petrulian, viitoarea sotie a eseistului Andrei Gabriel Plesu, este recrutata de Directia Generala de Informatii Externe (DGIE/DIE/CIE) la data de 19.09.1968 si “figureaza in dosar in calitate de informator, cu numele conspirativ “MARIA”“, potrivit Notei de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS cu Nr DI/I/ 1433/ 03.06.2010.
Nota de Constatare a Directiei Juridice a CNSAS, finalizata dupa sase luni, cu Nr DJ/ 679/20.01.2011 atesta, de asemenea: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) “a fost recrutata de catre Directia Generala de Informatii Externe in calitate de colaborator, cu numele conspirativ “Maria”, “pentru a fi trimisa cu sarcini operative in Marea Britanie””.
Adeverinta CNSAS Nr DJ 1108 emisa la 23.03/2011, constata: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) “a fost recrutata de Directia Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria”“.
Adeverinta este transmisa solicitantului verificarii cu nr P 5185/ 09/ 17.11.2009 si apoi publicata pe site-ul CNSAS, intre sute de alte documente care atesta sau infirma colaborarea unor romani cu Securitatea, la data de 20.04.2011. Un sejur de un an si jumatate. Alt amanunt de notat: Cererea de verificare a fost adresata CNSAS de cotidianul “Evenimentul Zilei” sub semnatura ziaristei Mirela Aurica S. Corlatan. Aurica, de un rit confesional strain de Biserica nationala, faimoasa spalatoreasa de presa a informatorilor Securitatii din Grupul pentru Dialog Social si, pe de cealalta parte, autoare a unor executii de presa lamentabile – cum ar fi cea a batranul Bartolomeu Anania sau a unor scriitori gasiti apoi nevinovati de Instanta, ca Petru Romosan -, gaseste de cuvinta sa ingroape cazul Catrinel Plesu precum o pisica excrementele sale: in groapa de nisip a jurnalisticii. In schimb, il intervieveaza linistita pe sotului doamnei in cauza, Andrei Plesu, care isi inclesteaza muschii falcii in “foştii care au adoptat strategia inversă, care au devenit nişte mari, feroci luptători anticomunişti. Pe mine ăştia mă enervează la fel de mult. Adică, după ce ai mâncat căcat până în 1989, brusc, când s-a dat voie la revoltă, tu îţi faci un portret de mare combatant, care nu-i suportă pe primii” (interviu in EvZ: Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu). In fapt, ce a facut Aurica Curlateanu? A copiat actiunea Civic Media din 2007, de deconspirare a agentilor serviciilor secrete ale Pactului de la Varsovia si ai politiei politice comuniste, “Voci Curate”, cu scopul de a ingropa cazurile afiliate grupului de interese reprezentat de GDS (neocominternistii) si de a-i santaja sau asasina public pe cei care se opun ocupatiei tarii (nationalistii), fie si fara vreo minima proba palpabila.
Conform documentelor identificate pana la data emiterii Adeverintei in fondul arhivistic al CNSAS, Catrinel Lacramioara Plesu a fost lasata la vatra dupa sase ani, in 1974, la doi ani dupa ce s-a casatorit cu viitorul editorialist al ziarului “Adevarul” Andrei Gabriel Plesu si la doi ani dupa intoarcerea in tara si in ciuda faptului ca ofiterii recrutori si responsabili de caz recomandasera, “calduros”, in doua randuri, incadrarea ei in structurile de informatii, ca ofiter deplin conspirat. Cursurile scolii de spionaj a DIE infiintata de sovietici la Branesti dureaza doi ani. Dar sa nu speculam sau… anticipam. Sa concretizam: Intr-o “Nota de Stadiu privind cazul informatoarei “Maria”, intocmita la 15.08.1972″, in aceeasi perioada in care era tanara informatoare era curtata de Andrei Plesu, se arata ca:
“Din analiza acestui caz, a evolutiei muncii cu el si a randamentului informativ obtinut, se desprind urmatoarele:
– “MARIA” este o tanara inteligenta, bine pregatita, cu sentimente patriotice vizibile. Isi iubeste familia. Ea a acceptat colaborarea cu organele noastre si a raspuns unor sarcini trasate;
– Susnumita, prin pregatirea ce o are va putea ocupa posturi in tara sau strainatate, care sa-i dea posibilitatea sa indeplineasca sarcini informative;”
Doua puncte mai jos, se revine cu propunerea:
” – Se va stabili intentia de incadrare in munca a “Mariei” dupa terminarea pregatirii universitare. In functie de optiunea ei, de posibilitatile familiei, i se recomanda o institutie de profil extern, spre a-i da posibilitatea sa lucreze in exterior.” (fila 154-156)
Nota la Nota de Stadiu in cazul informatoarei “Maria” este semnata de lt col N. Negulescu de la UM 0920. UM 0920 este indicativul pentru DIE – Divizia Spionaj Politico-Economic pentru America şi restul lumii. Dl lt col Negulescu, dupa ce critica “masurile superficiale” cu care s-a lucrat cu informatoarea noastra subliniaza totusi in Nota sa ca “avand in vedere ca “Maria” este un element de perspectiva” se mai preteaza niste masuri. Superiorul lt colonelului Negulescu insemneaza documentul pe margine, la 22.08.1972 cu aprobarea: “Da. Contactarea sa fie facuta de tov. Negulescu. Dupa primul contact, la mine cu propuneri”.
Dupa doi ani de la aceste note, propuneri si aprobari asupra perspectivelor minunate ale de-acum doamnei Catrinel Plesu – perioada in care nu mai apare la Dosar absolut nici o comunicare cu informatoarea “Maria” -, la data de 15.03.1974 (sau 16.03, Nota CNSAS prezinta doua date) se ia “hotararea de deschidere-inchidere” a Dosarului. Si totusi, unde au disparut propunerile tovarasului Negulescu catre superiorul sau, propuneri ce trebuiau inaintate “dupa primul contact”?Dar Rapoartele despre cum a raspuns informatoarea “Maria” cu succes “sarcinilor trasate”? Mister.
De altfel, in acelasi registru misterios se incadreaza si Nota la Nota de Stadiu semnata de tov Negulescu. Dupa ce in anii precedenti se stipulase pana si faptul ca informatoarea “Maria” poate sa primeasca si cerneala simpatica pentru notele sale informative din Marea Britanie, acum, dintr-o data, tov Negulescu constata dupa patru ani ca, “din studiul dosarului”, “nu rezulta sa fi dat materiale scrise (de fapt nici angajament nu are)”. Afirmatia acesta este contrazisa insa de Rapoartele anterioare, dupa cum vom demonstra mai jos. Parca ar lucra la CNSAS dl lt colonel ComeDIE! 🙂 Dincolo de gluma, este cunoscut faptul ca ofiterul recrutor nu dadea la analiza tot dosarul de caz si, conform deontologiei profesionale, intotdeauna incerca sa-si protejeze retelele si sursele. Acesta este de altfel si unul dintre motivele pentru care s-au ars dosare intregi, aflate in lucru, in decembrie 1989. Cand ii vezi la televizor pe toti spionii sovietici pe care ii urmareai, ce faci? Pai, dupa ce le copiezi frumos dosarele, pe film, le pui pe foc, ca sa-ti protejezi si pielea si sursele. Asa si cu doamna Catrinel Plesu si legendarea ei. Caci altfel, din Notele anterioare, se desprinde talentul acesteia deschizator de mari perspective in domeniu:
“Fiind receptiva la sfaturile mele, am abordat in discutie necesitatea unei legaturi permanente intre noi si ea pentru a ne comunica unele constatari. “Maria” a fost de acord” – Raport referitor la felul in care a decurs recrutarea informatoarei “Maria”, intocmit la 27.09.1968 de lt. maj. Buluncea Tiberiu, DGIE, Serv. 12
“In urma angajamentelor aditionale, “Maria” mi-a promis ca nu va divulga secretul acestei legaturi, gasind singura si legendarea venirii la Pasapoarte” – idem
“A doua zi (vineri, 20.09.1968) (…) am instruit- cu sarcinile ce va trebui sa le indeplineasca in perioda sederii in Anglia.” – idem
“A treia zi (25.09.1968) s-au continuat discutiile referitor la tinerea legaturii, in care scop i s-a dat adresa /…/ pe care sa-mi scrie scrisori banale. La trei luni odata sa ma instiinteze de situatia in care se gaseste si de cate ori este necesar sa comunice ceva important sa sublinieze cu doua linii, la adresa, cuvantul RUMANIA.” – idem
“S-a stabilit ca in cazul in care nu pot veni imediat si va veni cineva din partea mea care-i va da parola “Complimente de la tov. Roman”, va discuta deschis cu persoana respectiva. Totodata, i-am recomandat sa-si faca unele relatii si la ambasada noastra din Londra care pot sa-i fie de ajutor in unele situatii. “Maria” a fost de acord. (…) In cazul cand “Maria” va cere centralei convorbire urgenta si ofiterul de legatura din centrala nu va putea pleca in Anglia, mr Pirosca ii va da parola. De asemenea, a ramas si posibilitatea contactarii ei de catre un alt ofiter in de la rezidenta sau din centrala. Am discutat cu “Maria” ca de cate ori va veni in tara, sa ma cheme la telefon /…/, numar pe care nu-l va nota. Cu aceasta ocazie va face note cu persoanele cunoscute si caracterizarea lor pentru a primi instructiuni concrete ce va avea de facut pe viitor”. – idem (fila 13-14)
Apoi, in Raportul cu propunerea de instruire si trimitere temporara in Anglia cu sarcini informative a informatoarei “Maria”, intocmit la 30.09.1968, dactilo, completat si semnat olograf de lt. col. Goicea Andrei, sef serviciu, mr Badea Nicolae, sef birou, DGIE, Serv 1, Biroul 2, se stipuleaza:
“In urma propunerii trimiterii la studii in Anglia a lui “Maria”, pe o perioada de 3 ani, conform aprobarii, a fost recurtata in luna septembrie 1968. Intrucat “Maria” poseda unele calitati care pot fi folosite cu succes in munca de colaborator si si-a exprimat adeziunea de a spijini organele Securitatii Statului, aratand loialitate fata de noi si luandu-si angajamentul de a pastra secretul legaturii noastre, propunem sa se aprobe trimiterea temporara cu sarcini informative in Anglia a lui “Maria” si instruirea ei conform urmatorului plan” – urmeaza Planul in cele mai mici detalii, de la contactul cu ofiterul de legatura la sarcinile contrainformative si sistemul de legatura, parola, etc si ce va urma in 1969. Respectiv:
” Cu ocazia venirii sale in vacanta – 1969 – va fi pregatita cu transmiterea secreta a informatiilor pe care le are prin scrisori, In acest mod va primi si instructiunile din partea noastra.” – idem
Pai, tov Negulescu, chiar nimic sa nu fi ramas dupa toata munca informativa si contrainformativa a maiorilor si coloneilor din subordine cu “agentul de influenta” “Maria”- dupa cum apare numita intr-un Raport din 16.09.1970 si apoi intr-unul din 1972? Si, mai tranteste tov Negulescu la plezneala (cel putin conform documentatiei oferite de CNSAS): “Parintii nici cel putin in evidente nu au fost verificati” (?!). Mai ca-ti vine sa-i trantesti una golaneste amatorului care a injghebat acest document! Adica o fiica de academician, la patru ani de la recrutare, nici macar nu se stia a cui e. Da-o-n originea CNSAS-ul de treaba!… 🙂
Stilul securistic de auto-acoperire si “legendare” pare insa sa fi suferit o bresa in Raportul citat mai sus. Recititi fraza: “In urma propunerii trimiterii la studii in Anglia a lui “Maria”, pe o perioada de 3 ani, conform aprobarii“. Carevasazica, propunerea trimiterii si aprobarea acesteia au venit cam din acelasi loc in care se facea recrutarea, nu-i asa? Supozitia este intarita de insemnarea marginala a colonelului Goicea, de pe Raportul in cauza:
“De ce sa nu-i dam de acum cerneala simpatica spre a ne putea comunica problemele pe care le are? Apoi sarcinile pe care noi i le dam nu sunt suficient de clare si concise, ele trebuind sa fie aprofundate si dezvoltate. Altfel cum isi are rost trimiterea?”
“Altfel cum isi are rost trimiterea?” – sublinerea mea.
Acum ati inteles de ce nu s-au gasit Notele ei scrise, nici de catre tov Negulescu si nici de CNSAS? Au fost scrise cu cerneala simpatica! 🙂
Recrutarea Catrinelei l-a costat pe ofiterul de Securitate 29 (doazeci si noua) de lei, pe care i-a solicitat spre decontare printr-un Raport aprobat la 26.10.1968.
In Dosarul SIE 89 urmeaza apoi mai multe Rapoarte si Note pe care le prezentam, in facsimil, mai jos, integral. E vorba de jalnice turnatorii ale Catrinelei despre colegi si colege din “GALATI” si “CORABIA” – numele de cod pentru Londra si Marea Britanie – dar si despre vizitarea ofiterului de legatura in “GALATI”, Raport la care unul dintre superiorii din DIE noteaza: “Tov Constantinescu, sa discutam inainte de plecarea lui /…/” – alte Note, cea de la discutie si Raportul de la intoarcerea ofiterului, disparute de la Dosar. E bine ca nu lipseste Raportul cu decontarea celor 29 de lei pentru instructaj… Dar chitantuse semnate olograf pentru lirisoarele si silingii de buzunar ai tinerei recrute – conform procedurilor standard – unde-or fi disparut oare, si ele?
Cei sase ani trecura precum bate vantul azi in Dosarului Catrinelei Plesu. Sa zicem ca Cazul s-a inchis in 1974. Apoi, intre 1985 si 1986, Catrinel Plesu mai primeste si numele de cod “PANAIT”, ca urmarita si candidata la recrutare alaturi de sotul ei, Andrei Plesu, “pe linia obiectivului “Europa Libera”” respectiv “in vederea unei eventuale recrutari” (corect: re-recrutari, cel putin intr-un caz!). Conform documentelor Securitatii si acest Dosar se inchide la 18.10.1986.
Un alt Dosar interesant este cel legat de Meditatia Transcedentala – un fel de GDS ante factum cu iz de secta scientologica -, in care “Maria” “Panait” primeste un nou nume de cod, mai interesant decat primele: “LENA“. Inventivitatea si originalitatea ofiterilor de securitate in privinta numelor conspirative ar merita, fara indoiala, un studiu aprofundat. In general, acestea contin initiale din numele real, releva trasaturi fizice sau de caracter dar sintetizeaza si legaturi mentale necesare pentru ofiterul de caz si dosarul de grup cercetat sau al retelei din care face parte. Cam ce ar putea rezona, oare, pentru “LENA”? Sau, ca sa mai dam un exemplu: cam ce v-ar evoca numele “LULU” pentru un om de o statura intelectuala atat de profunda ca dl Gabriel Liiceanu?
“Lena” asadar, devine si mai interesanta pentru ca primeste, din nou, o noua pregatire contrainformativa, pentru a pleca, din nou, tot in Anglia, cu mentiunea ofiterului ca “la intoarcerea din strainatate va fi contactata din nou”. Alt document care lipseste, insa, de la Dosar. Dar stiati? In plin scandal al Meditatiei Transcedentale, cu un sot care ii dadea lamuriri ofiterului de Securitate Vasile Malureanu, acum general, (oare unde s-or fi ratacit “lamuririle”?; sau sunt scrise tot cu cerneala simpatica?) si ii adresa memorii de iertaciune in lant tovarasului secreter general al PCR Nicolae Ceausescu, intre doua burse Humbold in RFG, Catrinel Plesu, cercetatoare la Institutul de Teorie si Istorie Literara “George Calinescu”, primeste o pregatire contrainformativa, la data de 23.06.1980, pentru ca aceasta urma sa participe la “un seminar de literatura la Cambridge”. Nota unui alt ofiter, colonelul Gavrila Valean, sef Serviciu, Dir 3, Serv 6, data peste doi ani, la 29.12.1982, solicita: “Recontactati-o si completati datele de studiu, stabiliti daca vrea sa accepte o relatie cu noi si sa vorbeasca despre legatura ei cu englezii”. Iarasi o formulare simpatica in clasicul stil securistic. Daca pleaca, deci, cu avizul Securitatii, la Cambridge, in plin scandal al Meditiatiei Transcedentale, lasat cu arestari si condamnari, si e deja la al doilea sejur cunoscut si la al treilea nume de cod, si se mai si intoarce, in plin odios regim comunist, cam ce asteptari poate avea un ofiter de la contraspionaj cand UM 0544 e cu doua trepte mai sus in Organigrama DSS?
In mod la fel de normal, si datele, notele si rapoartele despre aceasta “recontactare” lipsesc de la Dosar…
Sa recapitulam si sa conchidem: In martie 2000, in pofida Legii CNSAS care prevedea ca actuali sau fosti membri de partid nu pot face parte din Colegiul CNSAS, “societatea civila” il impune pe Andrei Plesu, membru PCR de la 19 ani, organizator de grupa de Partid si secretar UTC (ca si Mircea Dinescu). Dupa numai un an, in 2001, actuala directoare a ICR Viena, Carmen Bendovschi, ii ia un interviu actualei directoare ICR Catrinel Plesu, pentru o carte publicata de revista dlui Sorin Ovidiu Vintu, Academia Catavencu, cu titlul “Aceste sotii care ne guverneaza” (un volum de interviuri cu nevestele unor politicieni si demnitari publici considerat de Ion Cristoiu drept “plictisitor de moarte“). Intrebata despre Dosarul sau de la Securitate, Catrinel Plesu afirma:
“Am gasit un dosar din anul plecarii in Anglia, din ’68… Iti dai seama ce minciuna a fost asta cu „anii de deschidere“?! Ma urmareau in troleibuz, cind ma duceam la prietene de-ale mamei si le lasam bilete in usa: „draga tanti Gina, imi pare rau ca nu te-am gasit, te mai caut poimiine…“! M-a apucat o furie teribila, o liota de oameni platiti pentru ce?! Am mai vazut ceva care m-a indispus teribil si de-aia iti spun ca este utila, utila istoria dosarelor, nu pentru a plati polite sau pentru a umili oameni, dar iti explica cum functioneaza un sistem. Poate ca copiii nostri sau copiii lor vor dori sa stie cum functiona acest sistem… Din dosar lipsesc anii ’82-’83, dar „PANAIT“ (numele meu de cod) reincepe a fi urmarit in 1986…”. “– Oroare?”, revine actuala directoare ICR – Viena. “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”.
Doamna Catrinel Plesu, desi avea ocazia de a isi spala pacatele ca si Alecu Paleologu, macar dupa un deceniu de la “revolutie”, minte si ascunde celalalte doua nume conspirative avute, “MARIA” si “LENA”. Sotul ei, membru al Colegiului CNSAS, ii obtine Dosarul imediat si, posibil, il cosmetizeaza. Vezi Invazia de stafii. Cum se falsifica biografii la CNSAS prin furt calificat. Istorie si frauda. Preambul final la Afacerea Catrinel Plesu – Informatoare DIE, acoperita XYE, directoare ICR. DOCUMENTE. Mai mult, Andrei Plesu incalca, cu efecte penale, Legea CNSAS care prevedea deconspirarea colaboratorilor politiei politice comuniste. Doamna Catrinel Plesu ocupa la momentul respectiv o functie in administratia de stat, la Fundatia Culturala Romana (actualul ICR). Anterior, in timp ce Andrei Plesu fonda GDS, Catrinel Plesu primea sinecuri in ONG-ul international care finanta GDS-ul, Fundatia Sörös (ambele organisme “neguvernamentale” erau conduse la vremea aceea de acelasi presedinte: sociologul Alin Teodorescu, el insusi posesor al mai multor dosare la Securitate, de urmarit al UM 0110 si cantautor la UM 0610). Catrinel Plesu a functionat in biroul din Bucuresti al Fundatiei Sörös, intre 1990-1993, iar in anii 1994-1995 a promovat in Consiliul Fundatiei. Apoi, in 1996, in Adunarea Generala a Fundatiei. In 1998 o regasim in Consiliul National al Fundatiei Sörös (Vezi Goana dupa gologani -Disidenta in cultura, intre mit si adevar – un serial de Mihai Pelin). Ulterior, Catrinel Plesu primeste postul de director cu relatiile internationale ale Fundatiei Culturale Romane, aflata sub patronajul presedintelui Ion Iliescu si stipendierea Ministerului Culturii si al Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei. Aceeasi Fundatie de stat finanta total revista “Dilema” al carei “director-fondator” era sotul “MARIEI”, aka “TULCEANUL”. Conform Legii CNSAS, investigatorii CNSAS care au manipulat Dosarul Catrinel Plesu aveau obligatia sa introduca actiune asupra ei atunci, in 2001, si nu dupa 10 ani. Acoperirea unui caz se pedepseste conform Legii, cu inchisoare si amenda penala.
Bun, peste un deceniu de cand Catrinel Plesu a intrat in posesia dosarelor sale, CNSAS a hotarat ca nu exista probe care sa o duca pe actuala directoare ICR in instanta (spre deosebire de poetul Petru Romosan: o zi de mimare a colaborarii – verdict de “politie politica” vs 2190 de zile pe munca informativa conspirata pe teren, in mediu extern si intern – verdict de “necolaborare”). Dar vinovatia morala? Grobianismului sotului care da lectii de morala din varful “cacatului”, ca sa citam din filosofia sa?
Nu stim daca Catrinel Plesu a fost re-re-recrutata dar, urmarindu-i traseul carierei de la data recrutarii si introducerii in retea, in urma cu 44 de ani, nu putem sa nu observam ca recomandarile primilor ofiteri de Securitate care s-au ocupat de ea au fost respectate: “- Susnumita, prin pregatirea ce o are va putea ocupa posturi in tara sau strainatate, care sa-i dea posibilitatea sa indeplineasca sarcini informative;” si “- i se recomanda o institutie de profil extern, spre a-i da posibilitatea sa lucreze in exterior.”
In prezent, Catrinel Plesu, alias “MARIA” si “LENA”, lucreaza tot “pe profil extern” (fara a-si prezenta CV-ul amanuntit pe niciunde), intr-o institutie de stat, cu prerogative “in tara si strainatate”, ca director al Centrului National de Carte al Institutului Cultural Roman (CNC al ICR), institut condus de un alt “pui de cominternist” – vorba lui Fanus Neagu si Dinu Sararu -, Horia Roman Patapievici, care se pretinde si el un “condamnator” al comunismului, alaturi de secretarul general al IICCMER, tovarasul Vladimir Tismaneanu. In ciuda palmelor morale si intelectuale primite din partea laureatei premiului Nobel pentru literatura, scriitoarea Herta Muller, ICR si Patapievici continua sa promoveze pe banda colaboratori deghizati ai Securitatii cu inclinatii de deservire a unor servicii anti-romanesti: Hoisie, Antohi, Berindei, Plesu. Iar doamna Catrinel Plesu munceste. Sa nu o deranjam. Ii publica, anual si in toate limbile pamantului, pe sublocotenentul de Securitate Mircea Cartarescu, pe “sursa DIE” Gabriela Adamesteanu si… chiar pe sotul ei, cu o cartulie publicata prima oara in 1980, “Pitoresc si melancolie”. Probabil in amintirea vremurilor de odinioara, pe cand faceau turul lumii occidentale (fara a lipsi si vizitele in URSS!), in calitate de disidenti “deplin conspirati”.
Partea proasta, pentru Romania, e ca doamna Catrinel Plesu, la fel ca si domnii Plesu, Liiceanu, Patapievici si Tismaneanu, lucreaza si tot lucreaza. Sub acoperirea institutiilor “statului roman”. Dar nu pentru Romania. Omul se cunoaste dupa fapte. Ori oamenii acestia urasc Romania. In ciuda imbarligaturilor celor doi agenti exponentiali ai “societatii civile” cu lumea anglo-saxona (clasice operatiuni sub steag strain), familia Plesu nu lucreaza nici pentru Anglia. Coroana Marii Britanii nu poate sa-si bata joc de poporul roman, un popor stravechi a carui vatra se constituie in leaganul civilizatiei europene, asa cum au facut-o, in repetate randuri, Plesu, Patapievici si Liiceanu. Majestatea Sa, Regina Marii Britanii, nu poate permite terfelirea cu scop de distrugere totala a unui simbol national ca Mihai Eminescu, insusi chintesenta romanismului si romanitatii, “Romanul Absolut”. (Dimpotriva, iata: un agent hipercunoscut al Coroanei il omagiaza an de an). Numai un popor barbar, condus de scelerati, care timp de sute de de ani a atentat – conform Testamentului lui Petru cel Mare si directivelor NKVD concepute de satrapul bolsevic Lavrenti Beria – la esenta sufletului si credintei romanesti si la pozitia geopolitica a statului binecuvantat de la Gurile Dunarii si Marea Neagra, se poate bucura la distrugerea tuturor efigiilor nationale ale Romaniei. Raspunsul la intrebarea Cui bono? in cazul acestei gasti otravitoare de agenti anti-Romania e simplu. Mai complicat e de raspuns la intrebarea De ce sunt lasati?!
Nota autorului: Acest articol se vrea a fi un Omagiu adus Marelui Carmaci Onorific al CC al GDS, Iosif Visarionovici Stalin, de ziua comemorarii mortii lui. Sau poate se supara trotkistii lui Tismaneanu? 🙂 🙂 🙂
trimisa de dl Bata Marianov, fost coleg de facultate şi de an al d-lui Andrei Pleşu
(Facultatea de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, anii 1966-1971)
Către Sorin Ilieşiu, membru (exclus) al Grupului pentru Dialog Social,
Frankfurt pe Main, 8 februarie 2012
Marea păcăleală
“Intr-adevăr, s-au înregistrat până acum foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în institutul nostru şi aşa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea noastră ideologică a avut mari deficienţe… Dar aşa ceva nu se va mai repeta în viitor!” – Andrei Plesu
Dragă Sorine, am aflat despre recentele tale luări de poziţie în legătură cu situaţia din România, în incitante emisiuni la televiziune. Le-am aflat prin internet şi alte medii electronice, dar şi din relatările prietenilor din ţară şi exil. Era vorba (cum ar putea fi altfel?) despre personaje controversate ale perioadei postdecembriste, implicate în evenimentele recente. Am tras concluzia că situaţia se clatină rău de tot şi că, în sfârşit, românii nu se vor mai lăsa multă vreme “aburiţi”… (…)
Cu toate reticienţele pe care le-am păstrat în faţa tinereţii oportuniste a lui Andrei Pleşu (atributul de oportunist e cel mai blând), totuşi m-am bucurat pentru evoluţia sa ulterioară. O apreciam ca fiind o schimbare pozitivă şi destul de “iluminată”. În decursul acestor 22 de ani de “tranziţie” în care, de fapt, nici nu ne-am mai văzut, am vorbit de câteva ori la telefon, scriindu-i şi câteva scrisori– la care, bine înţeles nici nu mi-a răspuns. Sentimentele mele faţă de el, cu toate bunele mele intenţii, au fluctuat incert. Spre deosebire de tine, eu nu i-am cerut nici un fel de “socoteală” asupra biografiei sale; deci, nici nu a trebuit să-mi răspundă atăt de sever cum a făcut-o cu tine: “N-am a-ţi da socoteală…!” De fapt, într-un fel, omul are dreptate: el crede că evoluţia lui a fost una dreaptă şi luminoasă, din moment ce toată lumea îl laudă (sau l-a lăudat, până nu de mult). În acest caz, are dreptul să se mire de ce vin unii să-l tragă de mâneca cu fel de fel de întrebări: “Ce treabă are “x” sau “y” să se amestece în biografia mea?”, îşi va spune dumnealui. Numai că situaţia se poate schimba total în cazul în care cel în cauză s-a expus public aşa de intens cum a făcut-o el. Dacă cineva îşi arogă hedonic şi fără reticienţe postura de creator de opinie şi pe cea de purtător de cuvânt al conştiinţei neamului, se poate aştepta şi la faptul ca cineva, cândva, să-l întrebe de una sau de alta… (…)
În ce mă priveşte, până acum, n-am spus mare lucru împotriva lui — de fapt, aproape nimic (cu excepţia acelei scrisori în legătură cu bombardarea Serbiei, cînd el era ministru de externe). (…)
Faţa lumii se schimbă puternic, nici cea a României nu poate rămâne la fel. A apărut, chiar în viaţa publică, o generaţie tânără, decomplexată faţă de trecut, informată şi, de ce să nu recunoaştem, cam disperată. Pentru aceştia, “piruetele biografice” întortochiate şi contradictorii a lui Andrei Pleşu (şi ale altora ca el), foarte iscusit împachetate într-un fals martiriu de ex-disidenţi, începe să nu mai fie o garanţie morală. În orice caz, nu una care să mai justifice imbatabilele poziţii pe care şi le-au monopolizat neruşinat. De douăzeci şi ceva de ani asta fac: s-au aşezat boiereşte pe sfântul tron cultural şi nu mai lasă pe nimeni să se apropie de sanctuar. Cenzurează şi admonestează la fel de drastic cum se făcea şi pe vremea “odiosului”. Aşa stând lucrurile, mă gândesc că aceşti copii or avea tot dreptul să le tragă picioare în fund celor care au contribuit substanţial la aducerea ţării la sapă de lemn.
Nu de mult am terminat de citit cartea lui Adrian Marino – “Viaţa unui om singur”. …Ce să-ţi mai spun? Mi-au dispărut şi ultimele şovăieli vizavi de marea majoritatea “disidenţilor” români din vremea “iepocii de aur”, o băşcălie fără pereche. Dacă ne vom lamenta şi întreba mereu, de ce nu avem o societate civilă demnă şi responsabilă, fără a găsi răspunsul potrivit, vom continua să orbecăim prin conurile de umbră ale istoriei pe care ne-o vor dicta alţii. Nu vom înţelege nici de-acum înainte mare lucru dacă nu vom porni cu analiza de la acea băşcălioasă înclinaţie de vituperare. Teatrul absurdului nu se putea naşte decât în România!
Dă-mi voie să-ţi povestesc doar două episoade – poate de mult uitate de alţii – din trecutul “de generaţie”, al meu şi al “ayatolahului” sufletesc al românilor: eram, cred, prin anul 5 la Institutul de artă “N. Grigorescu”, eu student la sculptură, iar Andrei Pleşu la Istoria şi teoria artei. Era, nu cu mult, poate doar un an după Mişcările studenţeşti din 1968. Dictaturii lui Ceauşescu i se făcuse frică ca nu cumva, chiar tardiv, scânteile de la Paris şi alte locuri fierbinţi, să ajungă şi la noi. Atunci, preventiv, s-a mărit presiunea asupra noastră: diverse prelucrări ideologice, măsuri drastice pentru orice abatere, exmatriculări etc.
Originar din Slobozia (normal), Mircea Dinescu a facut armata la Securitate (normal) dupa care Academia de cadre PCR “Stefan Gheorghiu” (normal), a devenit membru PCR de la 19 ani (ca si Andrei Plesu, tot normal) si apoi, la Uniunea Scriitorilor, secretar UTC (normal, tot la fel ca Plesu) si… portar (iarasi normal). Spre sfarsitul vietii a ajuns sa fie premiat, si oficial, la Moscova (asta chiar e normal). Cariera lui a inceput sa iasa din banal cand soacra-sa, Ludmila Longhinovskaia, si socru-sau, Albert Kovaks (Va dati seama ce era in casa aia? Ca-n bancurile cu Radio Erevan: Ce credeti ca i-ar trebui lui Ceausescu – un tigan, un ungur si-o rusoaica sau un cocktail Molotov?) l-au impins de la spate sa mearga pe la case mari, de mana cu Andrei, Andrei Plesu, ca traducator de limbi straine. De-aici n-a mai fost nimic normal. Inghesuit cu toata loja de la Comana in Dacia neagra a lui Gogu, Gogu Radulescu, drumul i-a fost bine pavat in continuare, pana la adanci batraneti.
Anul 1989 l-a gasit foarte ocupat: interviuri aranjate in organul de presa al Partidului Comunist Francez (oficina KGB), bai de sezut si repetitii revolutionare intr-o tabara de recreatie din Crimeea, apoi un sfarsit de an destul de agitat. Agitatia nu l-a lasat pe Mircea Fatecalucrezi nici astazi, cand, desi imbatranit in rele, vrea sa fie lasat la vatra la fel ca mentorul si tovarasul sau, “el insusi un revolutionar”, Iliescu-KGB. Cocotat in copac, la CNSAS, se crede mai tare ca baba si mitraliera. Trage in tot ce misca: de la “berbecutii bisericii” si “poporul ca un cur” la scriitori anticomunisti si simpli jurnalisti (mai putin in Curlateanca-tatii). Fratele sau de satra, bulibasa “Tulceanul”, tinteste si mai sus: cu tunurile pe Eminescu. Cui bono? Mumei Rossía, conform directivelor NKVD, care si-au schimbat, in timp, doar initialele executorilor lor.
Citesc in publicatia fostilor mei colegi de la ziarul “Ziua”, ZIUAnews, ca slobozeanul ma considera “un tip imoral” poate “mai ticalos decat Securitatea” pentru ca as fi dezvaluit relatia intelectuala a tovarasului sau de drum, Andrei Plesu, cu o amanta, chiar de Craciun. Eronat! De asta s-au ocupat colegii lui de pe la gazetele gen Plai cu vaci si boi, cel mai probabil adapati ca si Dinescu si Plesu de la aceeasi pompa: a distinsului neticalos Dinu Patriciu. Sau poate din cei care musca “prin batista” de la mogulasul unde mai trage si Dinescu cate-o cantare lautareasca, la ceapa, in timp ce-i pregateste mielul: onorabilul Sorin Ovidiu Vinturi. Bravo lor, in tot cazul, saraci jurnalisti siliti sa-si piarda Ajunul Craciunului urmarind o imperechere de “minima moralia”. ”E o mârlănie la adresa lui Andrei. Îţi vine să iei mitraliera si sa-i mai raresti”, slobozeste in rafale levantine intelectual-banalul Dinescu. Oricum ar fi, da prost, tovarasi! Sa te lauzi de pe scena Ateneului in fata lui Michnik ca “ai pile la Dumnezeu” pentru ca ai scris o brosura chipurile “despre ingeri” si sa cauti talpa iadului chiar de Sfantul Craciun nu e prea cuser, vorba lui Tache, Tache Brucan. Ca sa citez si-un “os de ardelean”: “Suna ca dracu’!”.
In ce ma priveste, daca am dezvaluit ceva a fost nu despre budoarele Dilemei ci despre relatia de “menage a trois” a cuplului Andrei si Catrinel “Maria” Plesu cu o amanta ceva mai batraioara, cu incarcatoarele cam cazute, dar inca foarte buna la pat: eterna si fascinanta Securitate. Tot un fel de baba cu mitraliera, ca si Dinescu. Numai ca o babuta de-a noastra, olteanca, nu una ruso-unguroaica, ca babuska Longhinovskaia. Dar poetul “clant-clant”, zis si “portofele-portofele”, e, totusi, mai tare ca baba si mitraliera: pe langa ciuruitul mitralierei vrea sa-mi mai traga – cum a vazut ca au facut inaintasii sai in grade la executiile serioase, de la Jilava la Targoviste – si “un glonţ în cap”. Parca fratiorul vitreg al bolsevicei de soacra-sa, unul de pe vremurile Pactului Hitler-Stalin, cand auzea de cultura ii venea sa puna mana pe pistol. Cum cu cultura a lasat-o cam moale, de cand nici moartea nu-i mai citeste ziarul, acum Dinescu plagiaza tovarasii nazisti cand aude de Adevar. Pistolul insa ii e cam ruginit. Si infundat rau de tot. Sa nu-i explodeze direct in fata!
Catre: Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 In atentia Domnului Procuror Sef
CC: Clubul Roman de Presa
PLANGERE PENALA
Domnule Procuror Sef,
Subsemnatul Victor Roncea, de profesie jurnalist, reprezentat prin avocat Mihai Rapcea cu sediul casei de avocatura in Bucuresti, Str. Zmeica, Nr. 12, Sector 4, formulez prezenta
Plangere Penala
Impotriva urmatorilor:
Faptuitorul Mircea Dinescu, domiciliat in Bucuresti, Bd Aviatorilor, Nr. 69 A, Sector 1, membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, cu sediul in Str Matei Basarab Nr. 55-57, sector 3, Bucuresti, pentru savarsirea infractiunii de instigare la omor calificat prevazuta si pedepsita de Art. 176 Cod Penal, respectiv de Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor, Al. 1 – « Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savarsi fapte ce constituie infractiuni » si Al. 2 – «Dacã fapta prevazuta în Al. 1 este sãvârsitã de un functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat ori de cãtre o persoanã din cele prevãzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.»
La fapta acestuia se alatura si numitul Christian Levant, redactor sef-adjunct al ziarului RING, cat si persoana juridica RIN Grup, editorului ziarului RING, reprezentata de Ionut Negoita, proprietar si Robert Negoita, deputat si vicepresedinte al organizatie de tineret a PSD, prin asociere pentru savarsirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat – Art. 323 Cod Penal si Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor.
Din cuprinsul interviului publicat de ziarul RING reiese clar ca faptuitorul principal are cunostinta de continutul articolului meu. Ca atare, desi profereaza amenintari la adresa subsemnatului folosindu-se de plural intelesul lor este clar adresat direct autorului articolului. Astfel, Dinescu Mircea afirma despre autorul dezvaluirii, repet, folosindu-se de plural, ca ”Îţi vine să iei mitraliera şi să-i răreşti, chiar dacă intri la puşcărie.” si „sa le tragi un glonţ în cap”. Autorul interviului, Levant Christian, nici nu il contrazice pe Dinescu Mircea si nici nu ma contacteaza pentru a-mi prezenta pozitia fata de aceste amenintari publice, in pofida unei minime deontologii profesionale, preferand apologia acestor infractiuni.
A doua zi, autorul interviului recidiveaza in aceeasi publicatie RING, afirmand ca «ieri au fost unii care chiar s-au arătat GATA să-și deschidă piepturile și să spună: ”Dinescu de mine a zis. Deci, să tragă, dacă are curaj!” », cu referire la subsemnatul, repetand amenintarile lui Dinescu Mircea tot fara a reproduce dreptul meu la replica, ceea ce face sa ii agraveze fapta de apologie a infractiunii.
Fapta este deosebit de grava avand in vedere si antecedentele faptuitorului Dinescu Mircea, cunoscute de organele de ancheta penala ale Parchetului General al Romaniei si de structurile specializate ale statului roman. Agresiuni asupra jurnalistilor au avut loc in Romania tocmai ca urmare a unor astfel de indemnuri transmise prin mass-media, inca de la inceputul anului 1990, prin mineriadele oribile asupra studentilor, intelectualilor si ziaristilor din Bucuresti, dar si ulterior, in cazuri punctuale. Nu in ultimul rand, inregistrez aproape zilnic amenintari cu moartea pe care le pot atasa la dosar ca probe, impreuna cu articolul de presa in cauza.
Pe latura civila inteleg sa ma constitui parte civila cu suma de doua ruble, platite de Dinescu Mircea si organul de presa prin care s-au intreprins infractiunile, ziarul RING al fratilor Negoita.
Domnule Procuror Sef,
Va rog sa luati masurile care se impun.
Victor Roncea, jurnalist Reprezentat prin Mihai Rapcea, avocat
23 Februarie 2012
DOMNULUI PROCUROR SEF AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA SECTORULUI 1
Dupa cum am prezentat in cursul zilei de azi, CNSAS ne-a dat ACCES INTERZIS la Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE – Directoare ICR in ceea ce priveste Nota de Constatare a Directiei de Investigatii. S-a invocat OUG-ul facut pe genunchii lui CP Tariceanu de Marius Oprea, Legea nascuta cu forcepsul, Articolul 10 (1 si 2), etc. Cu toate acestea, dupa cum i-am raspuns si presedintelui Colegiului CNSAS, Dragos Petrescu (vezi mai jos), acelasi Articol invocat nu ar fi permis, conform interpretarilor restrictive ale CNSAS, si transmiterea Notei de Constatare a Directiei Juridice, pe care am primit-o insa anterior si pe care o publicam acum, in integralitate si exclusivitate. Ziaristi Online considera ca in acest caz avem de a face cu o incalcare a Articolul 16 din Constitutia Romaniei: (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Continuam, asadar, pentru a lamuri opinia publica, prin acest caz exponential, asupra fenomenului “disidentei intelectuale” din timpul regimului comunist si a “societatii civile” nasite de regimul Iliescu dupa uciderea lui Ceausescu. E vremea documentelor, vorba doamnei Catrinel Plesu: “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”
Catre: Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Personal Membrilor Colegiului si Presedintului CNSAS, Dl Dragos Petrescu
Stimate Domnule Presedinte si stimati membri ai Colegiului CNSAS,
Am primit raspunsul Dvs Nr P/599/12/21.02.2012 la cererea noastra privind Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE. Din pacate, acesta risca sa arunce o lumina nefavorabila asupra institutiei pe care o reprezentati. CNSAS a fost creat pentru descoperirea catre opinia publica a adevarului asupra perioadei comuniste si a secretelor organelor de represiune nu pentru ascunderea lor.
Dupa cum am mai sesizat intr-un articol publicat de Ziaristi Online, se pare ca scriitorii adeverintelor si raspunsurilor CNSAS catre presa sunt, credem noi, prea mari amatori de sofisme. Interpretarile date in raspunsul semnat de Dvs – potrivit caruia refuzati sa transmiteti Nota de Constatare a Directiei de Investigatii in baza articolul 10 din OUG 24/2008, respectiv Legea 293/2008 – ating o extrema care aduce aminte de epoca netrasparentei decizionale pe care de multe ori cu onoare o explorati.
Tin sa va fac atrag atentia ca, in acest caz – potrivit interpretarilor plasate sub semnatura Dvs in acest raspuns oficial– tocmai ati incalcat Legea, prin faptul ca in raspunsul precedent pe care ni l-ati remis la Petitia Nr P599/16.02.2012 ati introdus si Nota de Constatare a Directiei Juridice in Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE. Ca atare, cand ati respectat Legea si Interesul Public: in primul raspuns sau in al doilea? Noi credem ca in primul.
“Cererea de verificare” invocata in raspunsul Dvs a fost transmisa catre CNSAS de catre un reprezentant al presei, in numele publicatiei la care lucra, nu de catre o persoana privata. Noi ne adresam din aceeasi calitate, in numele si in slujba interesului public. Persoana verificata este functionar public. Ca atare, ce este valabil ca informatie publica despre un functionar public pentru o publicatie nu poate fi interzis pentru alta.
Va rugam sa reanalizati cazul de urgenta si sa ne remiteti Nota Directiei de Investigatii dupa cum ne-ati remis-o si pe cea a Directiei Juridice, considerand aceasta informatie de Interes Public si avand in vedere Legea 544/2001 si Art 31 din Constitutia Romaniei – Dreptul la informatie.
Obtinerea Notei solicitate pe alte cai legale ar leza si mai mult imaginea institutiei, si asa destul de afectata de scandalurile in care a fost tarat CNSAS in numele unor interese private sau de grup.
March 27th, 2012 
VR 
Fostul informator al Securitatii si beneficiar al unor stipendii MAE si ICR Andrei Corbea Hoisie s-a gandit, ca de la turnator la turnator, ca Catrinelei Plesu, fosta informatoare a DIE si actuala directoare ICR, nu ii strica o mentiune “de bine” in “presa culturala”. Si a si facut-o. Ca de la dreptaci la dreptaci, cum sunt – n-asa?, vorba lui Brucan – domnii ICR-isti, turnatorul Hoisie, care a oripilat-o prin prezenta lui intr-un program ICR in Germania pe laureata Nobel Herta Muller (vezi Dosarul de Presa mai jos), s-a gandit ca e bine sa-l invie in “presa culturala” pe ideologul marxist Walter Benjamin, tradus “atat de reusit” de sotia lui Andrei Plesu (alt mare “dreptaci”) cu “Iluminarile” lui. Ce pot sa mai spun? “Traiasca Lupta pentru Pace!”, vorba altui mare dreptaci si “detinut politic” de la Banca de Stat a RSR, tatal celui mai mare dreptaci malahian-cultural al Romaniei, pe care teologul Bogdan Duca (doctor in Stiinte Politice) îl acuza de “lipsă de caracter şi ticăloşie”.
Posted in 
Tags: 
