Dupa cum v-am spus in episoadele anterioare ale Jurnalului (part one & two) azi speram sa ma vad cu presedintele CNSAS, dl Dragos Petrescu, pentru finalizarea protocolului cu Civic Media pentru proiectul Martirii Marii Uniri in Dosarele Securitatii. Dar sedinta Colegiului (au loc doua pe saptamana, martea si joia) s-a prelungit prea mult, asa ca a ramas sa ne vedem luni. Pentru ca tot eram la CNSAS (unde sunt cercetator acreditat din 2006), am conspectat si niste dosare pe care voiam sa le citesc demult. Si iata ce-am gasit: o fotografie inedita, cu Parintele Arsenie Boca, civil, filat de Securitate (“obiectivul Bratu”). Am trimis-o la Marturisitorii.Ro, un portal dedicat sfintilor martiri si marturisitori romani din inchisori (unde se afla prezenta si o alta fotografi, cu monahul Ieronim Stefan, dupa cum mi-a semnalat dl. Florin Dutu, caruia ii multumesc). Mi-am adus astfel aminte de ce spunea regretatul nostru prieten si coleg, Mile Carpenisan, in urma cu exact patru ani (si cateva zile): sa nu treaca o zi fara o fapta buna. Sper ca se inscrie, cu voia Domnului, chiar daca e una micuta si mai e si spusa (dar e o provocare! – vedeti mai jos).
Stiu ca sunteti jurnalisti, bloggeri, oameni cu pareri, moguli. Ei bine tuturor va adresez o provocare astazi (04.02.2010 ) si nu o leapsa care poate fi ignorata sau nu. Va provoc sa fiti oameni si sa o demonstrati macar o saptamana in fata tuturor celor de la care aveti pretentia sa va citeasca. In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti 7 povesti care sa descrie pataniile ce i-au facut sa se simta din nou oameni printre oameni.
Mărturiile despre procesul Ceauşeştilor, chiar dacă neverificate, sunt cutremurătoare. Dintre declaraţiile-bombă ale procurorului Dan Voinea, două vin să întărească ipotezele care au început să bântuie printre români, în ciuda negării vehemente a lor de către potenţialii regimului Iliescu: Ceauşeştii fuseseră condamnaţi la moarte înainte de proces.
“Mile Cărpenişan a fost un jurnalist care a făcut cinste Timişoarei. Mile este şi cetăţean de onoare al municipiului. Cred că în primul rând trebuie să ne cinstim personalităţile locale”, a declarat Sorin Grindeanu
Noi, românii, ca grup etnic, nu ne mai vedem ca având un destin comun şi că depindem unul de altul. Când ai sentimentul că eşti lăsat să te descurci pe cont propriu, este firesc să desconsideri orice partid, Prim Ministru sau Preşedinte care ţi se suie în cap cu pretenţia că te reprezintă.
Asociatia Civic Media onoreaza memoria colegului nostru Mile Carpensian, de Ziua Libertatii Presei, prin premiul pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, acordat anul acesta jurnalistului de cursa lunga Corneliu Basarab Vlad, in opinia noastra cel mai stralucit analist de politica internationala din presa romana. Premiul ii este acordat domnului Corneliu Vlad pentru intreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii romanesti, in semn de mic omagiu la implinirea varstei de 70 de ani. Mai multe amanunte, la conferirea premiului in valoare de 1000 de euro, pe 10 Mai, in cadrul unei Conferinte academice privind istoria secreta si relatiile internationale ale Romaniei. Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism se acorda anual de Asociatia Civic Media, de Ziua Libertatii Presei, 3 mai. Primul laureat a fost jurnalistul Dan Nitescu, premiat pentru pentru curajul demonstrat la evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chisinau, apoi Cristian Botez si Florin Budea, premiati pentru curaj si profesionalism in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist pe parcursul anului 2010. Detalii, la https://www.inmemoriam-milecarpenisan.ro.
Cristina Pinzaru, colega mea, a rezumat foarte frumos si emotionant ceea ce pentru cei din afara televiziunii ar parea o munca de cosmar! Noi sintem obisnuiti, de aproape 20 de ani lucram in acest ritm si sintem o echipa buna si de caracter. De aceea reusim sa aducem pe lume o televiziune, chiar una mica, intr-un timp record si cu bani mult mai putini decit pun miliardarii nostri in organele lor media.
Cred ca o singura precizare lipseste din articolul Cristinei. Nu sintem superoameni! Dar energia pe care am avut-o in ziua de 23 aprilie ne-a fost data de cea mai emotionanta intilnire cu oamenii din ultimii ani! Ne-am vazut la chip actionarii, i-am ascultat si le-am simtit caldura, speranta si increderea! Ce oameni frumosi avem alaturi! Ce oameni scriu pe acest blog si ne urmaresc pe cablu sau net! Gata, nu mai am nicio teama! Laudati-ne si criticati-ne, vom fi din ce in ce mai buni! Ne-ati dat energie, adrenalina avem, NASUL TV exista! Exista bine! Eu zic sa tineti minte 23 aprilie si sa ne comparam cu 23 septembrie, tot 2012! Sa fiti iubiti!
Astfel, dupa exact un an de la lansarea idee de post tv liber, la care actionari sa fie telespectatorii, Radu Moraru a si facut-o, in ciuda tuturor piedicilor ce i s-au pus. Bravo, Nasule!
Iata emisiunea in care Radu Moraru a emis pentru prima oara public ideea Nasul TV, emisiune consacarata Premiului Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care va fi decernat de Civic Media si anul acesta, pe 3 mai, de Ziua Libertatii Presei, In Memoriam bunul nostru coleg si prieten, Mile:
„Cuvântul Libertăţii”, primul cotidian din regiunea Oltenia, în parteneriat cu Universitatea din Craiova, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, Baroul Dolj şiEditura RAO, organizează, la Craiova, lansarea volumului „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, al istoricului american Larry L. Watts. Prezentarea cărţii va fi urmată de o dezbatere şi o conferinţă de presă, care vor fi susţinute de autor. Evenimentul va avea loc miercuri, 11 aprilie 2012, ora 12.00, în Sala Albastră a Universităţii din Craiova.
Un editorial al directorului Cuvantului Libertatii:
Cunoscut deja în România pentru succesul primului volum al lucrării „Fereşte-mă, Doamne. de prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic contra României”, istoricul american Larry Watts pregăteşte deja, pentru tipar, volumul al doilea, în care detaliază acţiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varşovia, împotriva Bucureştiului, în perioada 1978-decembrie 1989. Sub titlul „România – prinţul hoţilor”, revista „Magazin istoric”, numărul pe luna februarie, publică un episod despre generalul Pacepa – KGB, mai exact demascarea dezinformărilor şi „măsurilor active” întreprinse în SUA de agentul Moscovei şi Budapestei, de către serviciile speciale americane. Cotrobăind prin arhive, consultând documentele declasificate ale CIA, după ce le consultase pe cele ale STASI şi ale Securităţii române, Larry L. Watts, cu expertiză în materie, ne pune pe tavă adevăruri greu de contestat, menite a înlătura o ceaţă „dorită” în clarificarea unor stări de lucruri, cu care s-a confruntat regimul comunist de la Bucureşti, În permanenţă. Abordări în acest sens, chiar de dată recentă, au mai avut şi alţii, notabilă fiind lucrarea „Zid de pace, turnuri de frăţie” (Ed. Compania, 2011, autori Mircea Maliţa şi Dinu C. Giurăscu). Fără a acorda bonusuri Bucureştiului, Larry Watts spune adevăruri incomode, care, clasificate la un moment dat, nu puteau fi opuse dezinformării practicate de Ioan Mihai Pacepa. În consecinţă, „măsurile active”, care înfăţişau România ca fiind duplicitară şi hoaţă – ironie, în mai mare măsură decât ţările loiale Moscovei – au continuat să păcălească multă vreme după ce informaţia pe care se bazau fusese devoalată. Lista ziariştilor, analiştilor, diplomaţilor şi politicienilor păcăliţi de campania „măsurilor active”, personificate de Pacepa, a inclus ziarişti foarte influenţi, analişti profesionişti, politicieni din Washington, inclusiv puternicul şef al Comitetului pentru relaţii externe al Senatului, Jesse Helms, şi chiar pe preşedintele Ronald Reagan. Pacepa a căutat să compromită şi reputaţia unor oficiali ai SUA implicaţi în „relaţiile speciale” româno-americane, care manifestau simpatie faţă de ţara noastră, care îşi adusese contribuţia diplomatică, cu maximă discreţie, dar consistentă, la medierea finalului războiului din Vietnam şi apropierea americano-chineză. Oricum, americanii implicaţi în menţinerea parteneriatului cu România au devenit persoane pentru care serviciile de informaţii din ţările Tratatului de la Varşovia manifestau un interes deosebit şi deloc prietenos. Acestea au avut un sprijin şi din partea unor agenţi dubli ai Securităţii române. După ce profitase din plin de avantajele poziţiei avute în regimul comunist, Ion Mihai Pacepa a şters-o, pur şi simplu, în SUA, inducând în eroare, o vreme, serviciile speciale din această ţară şi lăsându-i pe cei care avuseseră vreo tangenţă cu el să suporte consecinţele defecţiunii. Ridicată la rang de dizidenţă, laşitatea lacomă a lui Pacepa a găsit un suport maxim în decizia Curţii Supreme de Justiţie din România, salutată, la vremea respectivă, de Valeriu Stoica, care l-a declarat nevinovat, bun pentru posteritate. Volumul doi al lucrării „Fereşte-mă Doamne de prieteni…” a lui Larry Watts îl aşează acolo unde îi era locul: între trădători. Probabil, adevăratul verdict, greu de contestat, şi într-adevăr… „reparatoriu”.
Îndelung aşteptată, aprins dezbătută înaintea traducerii şi publicării la Editura RAO, cartea istoricului american Larry Watts „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni – Războiul clandestin al blocului sovietic cu România” – urmăreşte derularea relaţiilor ruso-române, de la Războiul din 1877-1878 până în 1978, cu precădere acţiunile serviciilor de informaţii de pe ambele laturi ale Cortinei de Fier…Citeşte mai mult »
„Cuvântul Libertăţii”, primul cotidian din regiunea Oltenia, în parteneriat cu Universitatea din Craiova, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, Baroul Dolj şiEditura RAO, organizează, la Craiova, lansarea volumului „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, al istoricului american Larry L. Watts. Prezentarea cărţii va fi urmată de o dezbatere şi o conferinţă de presă, care vor fi susţinute de autor. Evenimentul va avea loc miercuri, 11 aprilie 2012, ora 12.00, în Sala Albastră a Universităţii din Craiova.
Bombardarea Iugoslaviei a inceput in urma cu 13 ani, pe 24 martie 1999 si a durat pana in 10 iunie 1999. Pentru prima oara de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, o capitala europeana era bombardata aerian, cu tot cu civili. Graficianul Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane, a fost acolo. Alaturi de cativa ziaristi “nebuni”: Mile Carpenisan, Sorin Bogdan, George Roncea. Si a transmis proteste artistice si articole pentru “Cotidianul”, al carui director de atunci, Ion Cristoiu, a fost singurul sef de gazeta din Romania care s-a deplasat, la randul sau, la fata locului, sub bombe. O parte din ce a trait Eugen Mihaescu la Belgrad este infatisata in randurile de mai jos, extrase din fenomenala marturie a artistului, cuprinsa in volumul memorialistic “Intre linii“, aparut la sfarsitul anului trecut la Editura RAO. Ziaristi Online a cules cateva dintre desenele si colajele lui Eugen Mihaescu si le prezinta intr-un clip ce contine o coloana sonora autentica din timpul bombardamentelor de Sfintele Pasti de la Belgrad.
A doua zi, Brucan m-a rugat sa-l insotesc la o intrunire a Grupului de Dialog Social. Tocmai le aprobase preluarea palatului pe care il renovase cu mare grija Nicusor Ceausescu. In imobilul din Calea Victoriei se adunase toata floarea intelighentiei romanesti. Erau acolo Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tanase, Gabriel Andreescu, si Radu Filipescu.
Cu câteva luni înainte de defectiunea lui Pacepa, la începutul lui martie 1978, comandantul Armatei a II-a române si seful garnizoanei Bucuresti, generalul Nicolae Militaru, a fost prins pe când încerca sa predea materiale strict secrete serviciilor de informatii militare sovietice. Mai tarziu a fost implicat intr-o retea GRU alaturi de generalii Ion Ionita, fost ministru al Apararii, Marin Pancea, Nicolae Pletos, capitanul de rangul unu Nicolae Radu si Virgil Magureanu.
George Roncea, 25 martie 2010: E foarte greu să „faci o ştire“ la moartea unui prieten. Am ajuns la Timişoara pentru a-l însoţi pe Mile, pe ultimul drum, cu inima frântă. Nici acum nu-mi vine să cred că scriu despre moartea lui. S-a dus în preajma sărbătorii de Buna Vestire, mare sărbătoare creştină. Sute de timişoreni, de sârbi, câţiva foşti colegi, oficialităţi, cadre militare au venit să-l petreacă, la cimitir, într-o zi cu soare şi multe, multe lacrimi şi flori.
Ieri s-au împlinit exact 11 ani de la începutul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, războiul în care a debutat cariera de excepţie a lui Mile. Avea 23 de ani, un puşti. Un puşti cu sânge în el. În anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meseriaş autentic, dintre cei din ce în ce mai puţini astăzi.
S-a dus prea devreme. Într-una dintre ultimele sale postări de pe blog, Mile scria, citandu-l pe Sinatra (video mai jos): „acum sfârşitul e aproape şi înfrunt cortina finală. Prietene, îţi spun clar că îmi susţin cauza de care sunt sigur. Am trăit o viaţă plină, am călătorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decât atât, am făcut-o în felul meu.
Regrete am câteva, dar apoi… sunt prea puţine pe care să le menţionez. Am făcut ceea ce trebuie să fac… am înfruntat tot şi am stat drept… mi-am asumat toate bunele şi relele şi până la urmă am mers pe calea mea… un bărbat trebuie să aibă puterea să spună lucrurilor pe nume…“.
Asta a făcut Mile, a spus lucrurilor pe nume, a înfruntat iadul războaielor nedrepte şi împuţite pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare şi de răspicat, că e prea mult Rău în jur, în ceea ce fac puternicii lumii sau în ceea ce fac oamenii simpli de obicei tăcând şi trecând cu vederea nedreptatea, răul din jur şi crima instituţionalizată.
Un video si trei articole de George Roncea In Memoriam Mile Carpenisan laZiaristi Online
Radu Moraru la 10 TV de Ziua Libertatii Presei, cand Civic Media a decernat Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism: “Rad usor amar, pentru ca, incet-incet, cei mai premiati ziaristi vor fi ori free-lanceri, ori pe internet, ori pe bloguri, ori… (ca Mile Carpensian). Eu ma intreb – de multi ani ma intreb – oare eu cat voi mai rezista? Stiu ca se sapa puternic, de ani de zile… Ce trist: toate jegurile, toate lichelele si jafurile care iau bani multi si, pe masura ce fac servicii, iau bani si mai multi, aia prospera, au tupeu!… Cred ca singura solutie – pentru o presa curata – este sa facem o cheta publica. Poporul sa finanteze acest proiect si sa fie actionar direct!… Stiti de de ce? Eu m-am lamurit: nici un mogul nu vrea sa investeasca intr-o presa independenta. Nu vrea nimeni – dintre moguli – Adevarul!”