Ministrul de interne britanic s-a declarat în favoarea abrogării Legii privind drepturile omului pentru că aceasta “creează obstacole în calea deportării unor criminali sau a unor suspecţi de terorism din alte ţări”
Ministrul britanic de interne, Theresa May, s-a declarat duminică în favoarea abrogării Legii drepturilor omului, pe motiv că acest document blochează acţiunile guvernului de deportare a imigranţilor suspectaţi de infracţiuni.
Theresa May a făcut această declaraţie la Manchester, înainte de conferinţa anuală a Partidului Conservator, aflat la putere.
Ministrul de interne a declarat că şi-ar dori ca Marea Britanie să abroge Legea privind drepturile omului deoarece aceasta creează obstacole în calea deportării unor criminali sau a unor suspecţi de terorism din alte ţări.
Theresa May este susţinută şi de premierul David Cameron, care a spus că ar prefera o lege autohtonă pe această temă.
“Ar fi bine să înlocuim Legea drepturilor omului cu o cartă britanică. Aceasta a fost politica Partidului Conservator înaintea alegerilor şi cred că aşa ar fi cel mai bine.
“Suntem într-o coaliţie şi avem o înţelegere privind înfiinţarea unei comisii care să se ocupe de această problemă. Evident însă că lucrurile vor merge mult mai încet decât ne-am dori”, a declarat David Cameron.
Vicepremierul liberal-democrat, Nick Clegg, are însă o altă variantă când vine vorba despre legea drepturilor omului.
“Lăsaţi-mă să vă spun ceva foarte clar. Pentru asta voi folosi doar cuvinte monosilabice. Este aici pentru a sta”, a declarat Nick Clegg.
Organizaţiile care militează pentru drepturile omului susţin la rândul lor că ar fi o ipocrizie din partea guvernului britanic să renunţe la această lege pe care au folosit-o pentru a condamna regimurile din lumea arabă şi au precizat că o cartă britanică nu ar conferi mai multe puteri autorităţilor locale, aşa cum sugerează susţinătorii ideii, ci ar spori puterea tribunalului de la Strasbourg care ar urma sã judece eventualele contestaţii.
Dacă statul cheltuieşte aiurea banii publici, construind parcuri în câmp sau terenuri de fotbal înclinate, societatea civilă nu putea rămâne indiferentă la nesfârşit, fără să reacţioneze ferm, justiţiar. Şi a reacţionat, iar asta nu de azi, de ieri, ci încă din 2008-2009, când a început să caute programe europene de unde să ia nişte fonduri pe care să le poată sparge după bunul plac.
Să luăm un caz. Proiect finanţat de UE, prin Fondul Social European, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), în valoare de 3.664.365 de lei. Proiectul, numit „Incluziunea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii“ îşi propune ca în perioada desfăşurării (1 noiembrie 2008-31 octombrie 2011) să „identifice şi să asiste în procesul de obţinere şi păstrare a unui loc de muncă un număr de 50 de persoane cu dizabilităţi“. Cum ar veni, pentru fiecare persoană cu dizabilităţi angajată s-ar cheltui, timp de trei ani, 17.450 de euro. Dacă banii ar fi folosiţi pentru plata salariilor celor 50 de persoane cu dizabilităţi, fiecare ar primi, timp de 36 de luni, un salariu brut de 484,70 de euro. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, iar această abordare s-ar dovedi a fi una lipsită de viziune, nedurabilă. Nu aşa se fac lucrurile, iar fondurile europene nu sunt pentru a da, direct, salarii tuturor handicapaţilor. Atunci pentru ce sunt fondurile europene destinate incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi? Păi, conform unui caiet de sarcini pentru achiziţii publicat pe la începutul anului, asociaţia cu pricina dorea, din bani europeni, nu mai puţin de 21 de laptop-uri (dintre care 9 MacBook Pro), pe care era dispusă să dea aproape 28.000 de euro, şi 22 de smartfoane (10 Nokia E72, 8 HTC Desire Z şi 4iPhone4), pe care era dispusă să plătească 10.000 de euro. Cum se numeşte asociaţia? ActiveWatch/Agenţia de Monitorizare a Presei, dar asta este mai puţin important. Important e că s-au prins şi ei că te incluzi mai uşor dacă ai un MacBook Pro şi un iPhone4, decât dacă şofezi un scaun cu rotile.
Mircea Toma si Liviu Mihaiu, un fel de Pat si Patason ai puscariasului Vintu, prin asociatiilor lor “non-profit” sunt unii dintre cei mai mari “salvatori” ai Pamantului si a tot ce e verde si fosgaie (nostalgia de bisnitar a dolarilor). Pe langa Pamant, ei mai salveaza, in special, Rosia Montana, Vama Veche, Dunarea, Delta, carasii si carasele care li se nimeresc in mana, pe plaja sau prin plasa de prins fraieri cu cioc, “idioti folositori”, bine intinsa de golanasul Sorinus si golanoiul de Soros. Fostul lor coleg de la Catavencu, Patrick André de Hillerin, a surprins cateva instantanee reusite cu “salvatoriile” lor de milioane. Milioane de euro.
Anticrizul
Poliţia Română avea, la un moment dat, o campanie răutăcioasă în care întreba mişeleşte: „Dacă aţi şti că un cerşetor câştigă până la 5.000 de lei lunar, i-aţi mai da bani?“. Întâmplător sau nu, campania începuse în plină criză mondială, inducând ideea că cerşetoria nu este un mod de a face bani tocmai cosher.
Bun, şi-au zis unii oameni din target, dacă nu ştii să faci nimic (dar nimic-nimic), nu ai părinţi bogaţi şi, totuşi, criza te-a prins cu un anumit standard de viaţă destul de ridicat, ce ai putea face? Trebuie să recunoaştem că e greu de dat un răspuns acestei întrebări aproape abisale. Dar nu imposibil, de vreme ce unii oameni dintre cei anterior descrişi au găsit soluţia: s-au făcut oengişti şi au accesat fonduri europene. Azi vorbim despre o asociaţie care a reunit mai mulţi oengişti de meserie, nu foarte pricepuţi în alte domenii de activitate, care au reuşit să pună mâna pe un proiect european (Programul Operaţional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane) pe care l-au botezat Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă (Este vorba de Active UATC-ul lui Mircea Toma – “salvatorul” in fundu’ gol de la Vama Veche si Rosia Montana – aflata in “parteneriat durabil” cu Salvati pelicanul lui Liviu Mihaiu- Nota mea, VR). Numai în 2010 au încasat de la POSDRU 1.183.170 de euro, reprezentând 79,09% din bugetul asociaţiei pe anul trecut. Şi dacă tot aveau banii respectivi, dacă tot era criză şi dacă tot nu ştiau să facă nimic, s-au hotărât să cheltuiască pentru resursa umană internă. Astfel, cei 17 membri ai asociaţiei au luat anul trecut salarii brute de 570.772 de euro. Adică, în medie, 33.574,82 de euro de om pe an sau 2.797 de euro pe lună. O cârcă de bani, mai ales pentru nişte competenţe extrem de vagi. Dacă la asta mai adăugăm şi salariile personalului auxiliar şi administrativ, de 61.938 de euro în 2010, ajungem la un frumos 45,15% din buget. Aşa că vin şi eu şi întreb: dacă aţi şti că un oengist câştigă până la 3.000 de euro lunar, i-aţi mai da 2% din banii voştri ca să – chipurile – salveze pelicani? Căci da, asociaţia cu asta se ocupă teoretic, cu salvarea pelicanilor, numele său de scenă fiind „Salvaţi Dunărea şi Delta“, dar cel mai bine se pricepe la salvarea resursei umane.
Micul siren
Sâmbătă, pe malul Dunării se afla în plină desfăşurare primul Festival Internaţional al Bărcilor cu Vâsle. Pe malul unui lac din Tulcea se strânseseră câteva sute de oameni ca să admire vedetele festivalului: Ivan Patzaichin şi canotca.
Din când în când, printre picioarele oamenilor de ordine se strecura un cetăţean mic de statură, nevoit să urle din toţi rărunchii: „Lasă-mă să trec, băi! Tu ştii cine sunt eu?“. Până la urmă, un lipovean cu televizor s-a milostivit de el: „Domnu’ Mihaiu, dacă dădeaţi pe la serviciu cât eraţi cineva, aţi fi aflat că nu mai sunteţi guvernator din 2009!“. Căci el era.
Pe ce se irosesc banii UE. Întâlniri, vorbărie, site-uri şi hârţogărie de milioane de euro
Dacă studiile de fezabilitate, cercetările sterile şi work-shopurile înghit mulţi bani, există şi asociaţii care renunţă temporar la activitatea lor de bază pentru a pune mâna pe cât mai mulţi bani veniţi de la contribuabilii europeni.
Una dintre aceste asociaţii este „Salvaţi Dunărea şi Delta!”, mai vechea noastră cunoştiţă, care desfăşoară un proiect generos finanţat de către UE prin POSDRU. Proiectul, însă, nu are decât o legătură foarte îndepărtată cu obiectul principal de activitate al SDD. Dacă Salvaţi Dunărea şi Delta se laudă că este cel mai mare ONG de mediu din România, deşi nu are printre angajaţi prea mulţi specialişti în problemele mediului ci, în general, doar oengişti de profesie, nu vedem ce i-ar fi împiedicat să acceseze şi fonduri care nu au legătură cu protecţia mediului.
Aşa se face că SDD, în parteneriat cu alte două asociaţii, a primit o consistentă finanţare din bani publici (europeni şi naţionali) pentru a desfăşura un proiect despre dezvoltarea durabilă. În 2010, în conturile SDD au intrat nu mai puţin de 1.183.170 de euro pentru programul respectiv. Ce s-a făcut în 2010 în cadrul programului? Să lăsăm să vorbească raportul anual al SDD:
“În acest an al proiectului, ne-am întâlnit cu beneficiarii din fiecare din regiunile de
dezvoltare ale României si am elaborat raportul de cercetare “Dezvoltarea durabilă a resurselor umane“.
Am organizat la Braşov conferinţa internaţională “Dezvoltare durabilă şi resurse umane“,
bucurându-ne de prezenţa a 127 de participanţi. În urma celor nouă întâlniri cu reprezentanţi ai unor instituţii si organizaţii europene, am identificat programe si proiecte care pot constitui modele de bună practică pentru prima Comunitate de practică pentru dezvoltare durabilă din România.
Şi nu în ultimul rând, am construit website-ul www.comunitatedurabila.ro, o platformă de informare, dialog şi dezbatere pentru grupul nostru ţintă, în special şi cei interesaţi de
dezvoltarea durabilă, în general.”
Aşadar, 1.183.170 de euro din banii noştri au fost cheltuiţi pentru o cercetare desfăşurată, în principal, online, o conferinţă la care au participat până în 200 de oameni, un site. Asta
dacă vorbim de rezultate concrete.
Cum singura expertiză reală a SDD în materie de dezvoltare durabilă este atelierul de împletit papură de la Mahmudia, n-ar fi exclus să fi scăpat un pic hăţurile finanţării. Dar, poate, totuşi, există o justificare pentru cheltuirea acestor bani. Una dintre ele ar fi că, în 2010, bugetul de salarii şi onorarii al SDD a fost de 632.660 de euro (cu tot cu impozite).
Aceşti bani sunt plătiţi de noi, cei care contribuim la bugetul României şi la cel al Uniunii Europene, aşa că avem tot dreptul să întrebăm ce ne-a oferit „Salvaţi Dunărea şi Delta!” în schimbul acestei sume imense cheltuite doar pentru salarii. Dar tare mă tem că, în afară de un sfios “Nimic cu adevărat important”, nu vom primi niciun răspuns.
Noi afaceri marca „Salvaţi Dunărea şi Delta!”: 115.000 de euro pentru puieţi
Pentru ca Traian Basescu nu a avut GPS pe aparatul sau foto ca sa identifice din elicopter care e exact raul poluat care se varsa din Rosia Montana in Aries, si a furnizat presei fotografii cu apele din Rosia Poieni, o intreaga pletora de activisti a sarit sa-l conteste atacand, in fapt, argumentul primordial: si anume ca raul care izvoraste din vechea cariera a Rosiei Montane este extrem de poluat si azi, la atatia ani de la inchiderea minei. Practic, apele ies rosii din munte si se varsa in Abrudel si Aries, exact ca si de la Rosia Poieni. Sau pentru ca ar fi alte poze nu exista poluare la Rosia Montana??? Ce trebuie sa intelegem, de fapt, din realitatea de la fata locului, pe care o prezint, frust, mai jos: ca, desi de 14 ani zeci de asociatii “ecologiste”, unele de-a dreptul organizatii-fantoma ale Retelei Soros, sustin ca lupta impotriva viitoarei poluari cu cianura a Rosiei Montana, in tot acest timp nu au facut absolut nimic pentru “salvarea” localnicilor de actuala situatie, a apelor rosii care le invadeaza fantanile si le otravesc viata, zi de zi. Si-atunci pentru ce “salvare” lupta de fapt activistii lui Soros? Iata realitatea:
«”Salvarea” patrimoniului “romanesc” de la Rosia Montana, o prioritate “nationala”» – este o fraza sforaitoare, trambitata in prostie – fara ghilimele mele, absolut necesare – atat de brigazile rosii ale lui George Soros cat si, paradoxal, de nationalisti adeseori de parada, lipsiti insa de o minima pregatire contramanipulativa. Unii, chiar daca au batut drumul pana la Rosia Montana, n-au vazut nimic. Un val bine aruncat peste ochiii lor, strans infasurat timp de 14 ani de propaganda sorosita antiromaneasca, ii impiedica sa vada. Altii, clantanisti de internet, dau si lupta din transeele anonimitatii securistice, cot la cot cu comunistii si anarhistii internationalisti, practicand o noua forma de “nationalism” schizofrenic (a se citi troglodit): de la Miscarea Legionara la adularea bolsevicului Chavez si a borfasilor lui Iliescu. In numele “luptei pentru Rosia Montana” se creeaza un adevarat front anarhist cu potential violent, tip Londra-Paris-Berlin, strajuit deja de bisericute virtuale, unde se practica asiduu un “monasticism” facebook-ist din care mai lipseste doar o papesa ca Monica Macovei care sa predice “salvarea” – cuvant sacru furat de altfel din terminologia crestina – impreuna cu soata sa – ca deh, acum e “libertate” – Renate Weber si pruncul lui Soros, Alina Tatiana Mungiu Pippidi.
Scriu toate acestea pentru ca m-am saturat de prostie. Sau naivitate. Sau lene intelectuala. Si iata si exemplul pe care il ofer azi spre trezirea “idiotilor folositori” (pentru edificare, a se citi putin din Lenin) si spre informarea celor care chiar cauta adevarul. Zeci si sute de activisti se dau cu fundul de pamant pentru “salvarea” – nu-i asa?! – “patrimoniului romanesc” de la Rosia Montana. Ministerul Culturii (fost si al Cultelor), prin ministrul sau care mai e si grangur sef al UDMR, Kelemen Hunor, extremistul apologet al autonomiei teritoriale pe criterii etnice in asa-zisul “Tinut Secuiesc”, a alocat 70 de milioane de euro (ati citit bine!) pentru “salvarea” patrimoniului “romanesc”. Haida, de! Ce patrimoniu “romanesc” este la Rosia Montana – localitate in care motii erau sclavii ungurilor, aruncati la periferie, ca tiganii, si unde le era interzisa scoala romanesca si credinta ortodoxa (nici o biserica ortodoxa nu se afla in centrul orasului, in “aria protejata”) – va voi explica maine. Acum haideti sa va arat ce se intampla la doar cativa kilometri mai jos, in Abrud, oras istoric care musteste de sange de roman si jertfa pentru neam si tara, pe langa care trec cohortele de anarhisti, dar si de nationalisti, pentru a “salva” monumentele unguresti ale batjocoririi romanilor de la Rosia Montana.
Mai jos sunt imagini pe care le-am facut la inceputul acestei luni la – asa cum este el intitulat chiar pe site-ul Primariei Abrudului – “Obiectivul Istoric Nr 1”, din strada Motilor Nr 2. Citez:
“In aceasta casa s-a pus la cale tradarea si prinderea lui Horea si Closca in decembrie 1784. Tot aici, in subsolul acestei case au fost tinuti Horea si Closca in noaptea de anul nou 1784/1785, de unde au fost escortati spre Alba Iulia.” Tot de aici, peste numai o luna de la data tradarii si uciderii celor doi martiri, a fost trimis la moarte si Gheorghe Giurgiu Crisan (1733 – 1785). Redau: “Fost conducator al rascoalei din 1785, a invatat la scoala romaneasca din Abrud. Prins prin tradare in 30 ianuarie 1785 la hotarul dintre Mogos si Ponor fiind inchis si interogat in aceeasi zi. Dupa moarte o parte a corpului sau a fost pusa pe roata in piata Abrudului.”
Vizavi se afla Scoala primara romaneasca intretinuta de biserica intre intre 1782 – 1918: “Aici a fost invatator tribunul Ioan Nemes ucis in revolutie la Baia de Cris. In cimitirul bisericii se afla mormintele celor 25 martiri ucisi in mai – iunie 1849.”
Si iata cum arata “Obiectivul Nr 1”, din pridvorul caruia, in 1905, marele istoric Nicoale Iorga a tinut un discurs de a zguduit inimile motilor (poate ar trebui sa mentionez ca tiganii i-au furat gardul si ii surpa temelia “imprumutand” caramizi din monumentul istoric de la 1700 dar mi-a frica sa nu ma reclame la CNCD Mircea Toma, “salvatorul” in fundu’ gol de la Vama Veche si Rosia Montana):
Soros ar putea sa nici nu existe. Maine-poimane da ortu’ rabinului sau vreunui psiholog de serviciu (se ofera Mircea Toma?). Masinaria va toca mai departe. Soros e doar un nume in spatele caruia se intinde o retea globala, anti-nationala, anti-crestina si, in fond, anti-umana. De mana cu ea vreti sa stati in ca “idiotii utili” ai lui Lenin strigand frenetic “Salvati Rosia Montana!”? De catre cine? Cui prodest? Romaniei sau Ungariei?
UE refuză României intrarea în Spaţiul Schengen. Printr-un precedent neîntâlnit, Spania închide piaţa muncii pentru români. UE taie din fondurile structurale acordate României, în vreme ce o comisie a ONU blochează Bucureştiul pe piaţa tranzacţiilor cu certificate de emisii de carbon (de cel puţin 1,5 mld. euro). De unde vine eşecul?
Suntem de asemenea indignaţi de reacţia europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor, care într-o intervenţie televizată la Antena 3, a afirmat textual „Nu ştiu ce competenţă are prefectul Bucureştilor să dea amenzi pentru chestiuni artistice, muzicale şi chiar de simbolistică naţională.”
Insa, cred, problema grava, in opinia mea, este nu doar “cenzura” lui Pavel, ci si faptul ca linia melodica aleasa de interpet te ducea cu gandul, mai degraba, la o manea decat la un imn national.
Soros ar putea sa nici nu existe; desi l-am avut sub ochii mei, la aceeasi masa de la faimosul Rainbow Room, la etajul 65 din Rockefeller Center, intr-o seara new-yorkeza, acum vreo doua decenii. Era tipul clasic de comerciant ajuns, o combinatie intre bisnitarii din fata de la Patria si comis-voiajorii care-ti vand pamant pe luna. Bondoc, grasut, agitat si transpirat, cu ochii invartindu-i-se in cap incontinuu – asa cum i-am mai vazut doar pe ai unui actual sef de serviciu secret -, strangand in mana un telefon mobil cat o caramida, cum erau pe vremea aceea – si erau rare! – si tragandu-se de cravata care-l strangula asudandu-l si mai mult, obiect vestimentar obligatoriu in restaurantul exclusivist (eu primisem una la intrare, chiar de la seful de salon 🙂 ). Cu o zi inainte il vazusem la o serata unde mai fusesera invitati Milos Forman si alti artisti din spatiul nostru est-european. Cu totii se stransesera in jurul lui ascultandu-i, chipurile, interesati si cu deferenta, discursul gangav si ignorandu-i turul lasat al pantalonilor. Pe vremea aia mai avea accentul idis de care nu s-a putut dezbara nici Heinz Alfred Kissinger, in ciuda atator ani de America, sau, ca sa dau un exemplu mai neaos, Tatiana Alina Mungiu, cu pronuntia ei de Balti (oras negustoresc basarabean cu o populatie majoritara evreiasca, inainte de razboi, de unde se trage activista). Spre deosebire de multi alti consangeni de-ai sai, Soros nu-si ascundea originea evreiasca. Era mandru de ea. Avea o vorba care mi-a adus aminte atunci de “a nimerit orbul Braila”. Zicea ceva de genul “si-a vazut un evreu din ghetourile Budapestei si London School of Economics”…
Acum, la masa de la Rainbow Room, cu tot New York-ul luminat la picioare, evreul ungur care nu a ezitat sa colaboreze si cu nazistii vanzandu-si coreligionarii, vorbea cu dezinvoltura despre cum va cuceri Europa de Est, Rusia si China cu reteaua sa de fundatii ale “societatii deschise”. Afland ca sunt din Romania nu a ezitat sa-mi povesteasca despre “aventurile” sale post-revolutionare: cum, chiar in ianuarie 1990, a fost intampinat la scara avionului de pe Otopeni de insusi Silviu Brucan si apoi a fost dus la sediul GDS, pentru a “intari democratia” si a constitui Fundatia Soros-Romania cu un fond de “vreun milion de dolari”. Mi-a recomandat sa trec pe-acolo, ca sigur “voi primi ceva”. Nu m-am dus. Eu lucram si pentru “Romania libera” si pentru “Miscarea”, publicatia Miscarii Pentru Romania (asa ca puteam sa ma prezint dupa cum imi poftea inima 🙂 ). In aceeasi perioada, Michael Shafir deja intocmea Rapoarte la RFE despre tinerii Pietei Universitatii si pericolul “intoarcerii radicale”. Nu am cazut in plasa bisnitarului transpirat. Insa, de curiozitate 🙂 , am mai stat prin cercurile ungro-americane ale “acoperitilor” lui Soros, multi ajunsi “mari” acum, pe la Bruxelles sau Washington, Budapesta sau Bucuresti. Tatiana Alina Mungiu, ca sa folosesc acelasi exemplu, isi poate aminti cum am invatat-o sa treaca strada in New York, incercand sa si inteleg ceva din ce-mi ingaima. Vremuri…
Acum, Reteaua Soros a fost data afara si din Rusia si din China. La noi stapaneste tara, prin “societatea civila bolsevica” si toate excrescentele sale din structurile politice si de stat. A legiferat homosexualitatea, a tiganizat romanii si Romania, pe plan intern si international, a vrut si vrea in continuarea sa elimine religia si icoanele copiiilor din scoli, militeaza pentru “independenta” Transilvaniei dupa modelul Kosovo. Iar daca eu stiu ca acest rau absolut se impotriveste de 14 ani – prin toate mijloacele politice, economice, securistice, “civile” si psiho-operationale – Proiectului Rosia Montana, ati vrea sa sustin acelasi lucru? In cazul de fata, desi este actionar minoritar la Newmont, la randul ei o companie actionara minoritara la Rosia Montana Gold Corporation, interesele si ambitiile lui Soros sunt mult-mult mai mari.
Spre edificare – pentru cei care nu au devenit deja zombii lui Soros in campania “Salvati Rosia Montana” – va invit sa vedem ce a facut Soros dupa ce a cumparat Macedonia (nu intamplator loc de zbenguieli “anti-coruptie” pentru Monica Macovei) si dupa ce a sprijinit independenta Kosovo, inclusiv prin sustinerea financiara a organizatiei teroriste separatiste UCK. Ati auzit de Kosovo, nu? E provincia aceea sarbeasca – vatra ortodoxiei sarbe, pentru care si romanii si-au dat viata, pe Campia Mierlei, trimisi de Mircea cel Batran -, pamantul sfant al Serbiei, despre care bietii sarbi spuneau ca nici in veci si doar peste cadavrele lor va deveni republica. Na, ca nu trecu mult timp, si, chiar asa, peste cadavrele lor, steagul Kosovo aproape flutura la ONU, iar in UE provincia separatista are deja 22 de ambasade in capitalele europene ale caror state i-au recunoscut independenta (pe langa China si Rusia, care contesta actualul statut la ONU, tarile din UE care se opun sunt: Spania, Cipru, Grecia, Slovacia, Romania).
Inchei: Soros ar putea sa nici nu existe. Maine-poimane da ortu’ rabinului sau vreunui psiholog de serviciu (se ofera Mircea Toma?). Masinaria va toca mai departe. Soros e doar un nume in spatele caruia se intinde o retea globala, anti-nationala, anti-crestina si, in fond, anti-umana. De mana cu ea vreti sa stati in ca “idiotii utili” ai lui Lenin strigand frenetic “Salvati Rosia Montana!”? De catre cine? Cui prodest? Romaniei sau Ungariei?
Iata un articol-semnal, aparut in luna iulie in revista Capital, care merita toata atentia (pentru cei care pot sa si priceapa ceva, bineinteles). Mai retineti ca in Romania, asa cum a fost inchisa mina de la Rosia Montana, regimul Iliescu-Roman, secondat de regimul Constantinescu-Zoe Petre (cu totii minoritari sau cu tangente in structurile secrete ale fostei URSS), au pus pe butuci si minele de carbune:
O “țară” de lângă România se vinde. Soros vrea s-o cumpere
Proaspăta provincie independentă Kosovo s-a vizitat de mai multe ori pentru a se ajunge la câteva acorduri privind minele de cărbune
Este vorba despre delegaţii ale miliardarului american George Soros, care s-a arătat interesat să cumpere rezervele de cărbune din Kosovo. Acordul s-ar încheia cu deplina colaborare a miliardarului albanez Sahit Muja, care locuiește la ora actuală în America, la New York.
Conform unor informații publicate de Wall Street Journal, Sahit Muja, care este director al companiei Albanian Minerals, are acces la bogățiile minerale ale statului Kosovo care mai cuprind și zăcăminte de zinc, crom, aur, argint și nichel.
Mai mult, valoarea totală a rezervelor de cărbune (15 miliarde de tone) este estimată a fi de 300 de miliarde de euro.
O serie de informații publicate anul trecut de către presa sârbă arată că guvernul din Kosovo ar fi promis administrației Clinton ca acordurile de concesionare a rezervelor să fie făcute cu companii americane.
Coincidenţă sau nu, preşedintele Agenţiei de Privatizare din Kosovo este Dino Asanaj, un personaj al cărui CV este strâns legat de activităţi realizate în Statele Unite (vezi link). Mai mult, Asanaj a fost reprezentant al UCK / KLA (Kosovo Liberation Army) în Statele Unite. Conform unor informaţii publicate într-un comentariu pe blogul Wall Street Journal, KLA (organizatie terorista acuzata de uciderea in masa a sarbilor ortodocsi din Kosovo, inclusiv prin mutilare de membre si decapitare – nota VR) ar fi primit ajutoare financiare de la Fundaţia lui George Soros.
Dupa ce Traian Basescu a promis desecretizarea contractului Rosia Montana Gold Corporation,Ministerul Economiei a publicat pe site-ul sau contractele de infiintare a societatii Rosia Montana Gold Corporation cu statul roman si anexele sale, pe care le preiau integral mai jos, spre descarcare si edificare. Pentru ca am auzit recent enormitatea ca “Basescu semneaza contractul” ma bucur sa public aceste documente, care puteau fi obtinute de altfel inca de la momentul semnarii lor. Dupa cum stie orice om cat de cat informat si care nu sufera de tembelism cronic, contractul initial a fost semnat pe vremea Guvernarii Emil Constantinescu – Zoe Petre – Radu Vasile, in anul 1997, dupa ce Ion Iliescu si Petre Roman trimisesera industria nationala la fier vechi, la propriu. Structurile putrede patronate de Regimul Zoe Petre – numele sub care ar trebui sa ramana in istorie aceasta perioada neagra a Romaniei – au avut grija ca procentul detinut de statul roman sa fie cat mai mic. Asa s-a ajuns la 19,31%.
Ce se mai poate face astazi, legal, in contextul in care contractul este semnat si parafat – la fel ca si cele privind Romcim-ul dat francezilor, Petrom-ul dat austro-rusilor, combinatul ALRO ajuns la rusi si toata industria strategica a Romaniei data pe mana strainilor – este doar o renegociere a acestor procente. Adica exact ceea ce a cerut presedintele Basescu. Tot Basescu s-a aratat revoltat de procentele detinute de statul roman si a afirmat ca daca el era presedinte in 1997 nu ar fi permis asa ceva. Desigur, ramane sa-l traga la raspundere pentru situatia actuala si pe Radu Berceanu, fostul sau coleg de partid si unul dintre semnatarii contractului, in calitate de Ministru al Industriilor si Comertului.
Ca noi ne-am dori sa dam timpul inapoi si, poate, zic si eu, sa-i impuscam pe Ion Iliescu si Petre Roman pentru distrugerea minelor si subminarea economiei nationale, pe langa multe alte capate de acuzare – in urma unui proces, fireste -, si sa pastram aurul, petrolul, gazele, aluminiul, padurile si pamanturile vandute ale tarii in posesia Romaniei, este dorinta fireasca a oricarui roman.
Ceea ce a afirmat Basescu, cel mai recent la Scoala de Vara de la Eforie, aminteste de acest deziderat national: “Eu nu spun: daţi-i drumul aşa cum este. Eu spun: ori îi daţi drumul aşa cum este şi spuneţi investitorului străin «Nene, matale pleci acasă şi exploatăm noi Roşia Montană» ori daţi drumul la proiect. (…) Lipsa unei decizii ne va duce la situaţii de genul celor cu certificatele verzi, la litigii, la procese, pentru că avem contract semnat. Le vom pierde şi vom plăti despăgubiri degeaba”, a mai spus şeful statului.
Da, ar fi de dorit sa exploatam noi aurul nostru. Dar cum? In nici un caz adoptand isteric propaganda maghiara a organizatiilor pro-homosexuale si anti-crestine din trena lui Soros, cea mai eficienta retea antiromaneasca din ultimele doua decenii. Aici e nevoie de minte. De mintea romanului cea de pe urma.
Organizatorii Fan Fest au fost si in anul acesta Mircea Toma si sotia, tanara Teo Zabava, de la Active UATC, organizatie sponsorizata de filantropul “filoroman” George Soros. Din 1997 incoace, Reteaua Soros “in par” se opune Proiectului de la Rosia Montana. Pensionarul MApN Mircea Toma, reactivat de Soros ca cap al societatii civile bolsevice, s-a remarcat in ultimii ani, printre multe altele, ca militant pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si introducerea unui manual si a unui curs alternativ de jurnalism si discriminare bazat pe “drepturile homosexualilor”, in vederea inlocuirii cursului de religie, iar in ultimul timp, prin asociatia sa, activeaza pe post de komisar al “corectitudinii politice” in presa romana, sanctionand orice ziarist care vorbeste despre tigani si homosexuali asa cum sunt ei de fapt.
Si anul acesta, Fan Fest a fost doar un loc de exhibare a marxism-ecologismului de tip Remus Cernea, a pornografiei – chiar in biserica unitariana – si a satanismului, dupa cum se vede cat se poate de clar mai sus, din ipostaza in care se afla Mihai Gotiu, “salvatorul” Rosia Montana de pe platforma lui Sorin Ovidiu Vintu “Voxpublica”, aflat alaturi de Teo Zabava, micuta victima a psihologului pilotilor aeronavei speciale a lui Ceausescu, l’ent-colonelul Mircea Toma.
Nici o mirare nu am avut cand am constatat ca Fan Fest-ul brigazilor rosii ale lui Mircea Toma si enormitatile activistului “ecologist” Mihai Gotiu sunt la mare rang pe blogul unui “apologet crestin” cu nume schimbat, dupa modelul guru-ului sau. E de-a dreptul inaltator (mai ales in grad) sa-ti dai mana – pentru un “scop nobil”, “salvarea” Rosiei Montana, nu-i asa? – cu toti cei care militeaza pentru distrugerea credintei si a neamului romanesc.
October 3rd, 2011 
VR 
Ministrul de interne britanic s-a declarat în favoarea abrogării Legii privind drepturile omului pentru că aceasta “creează obstacole în calea deportării unor criminali sau a unor suspecţi de terorism din alte ţări”
Posted in 
Tags: 
