Or, a deconstrui această unitate culturală, a nega specificul lumii româneşti înseamnă a anula dreptul la existenţă al acestui popor, care nu-şi poate găsi sensul pe această lume şi nici apăra locul lăsat de Dumnezeu dacă nu ştie ce este, ce preţ are moştenirea părintească şi de ce trebuie să o păstreze.
Aşadar spiritul regimului Băsescu e diferit de duhul – vrăjmaş: comunist sau fascist – regimurilor Kackzynski, Putin sau Orban. Cu toate astea, Băsescu pretinde că ne salvează de Putin făcându-se frate cu Orban. Şi dl Tismăneanu îl susţine.
Fiecare dintre ei avea o fiică. Fata moşului era harnică, cuminte, frumoasă şi ascultătoare, iar fata babei era urâtă şi rea.
Fiind foarte răbdătoare şi harnică, fata moşului îndeplinea toate muncile grele pe care i le cereau baba şi fata ei să le facă.
Când venea dintr-un loc de la muncă, pleca în altul, iar cele două tot nemulţumite erau. În faţa moşului, fata babei şi baba spuneau mereu vorbe urâte despre fata lui.
Moşneagul îşi cheamă fiica şi o îndeamnă să plece încotro îi va arăta Dumnezeu, pentru că la casa lui nu mai este chip să rămână, fiindcă se face gâlceavă din pricina ei, căci e „rea de gură şi înnărăvită”.
Fata moşului plecă de acasă şi, în drumul ei, întâlni o căţeluşă bolnavă, un păr plin de omizi, un cuptor dărăpănat şi o fântână părăsită. Ea s-a oprit din drum şi i-a îngrijit, apoi a mers mai departe să-şi caute stăpân.
Fata s-a rătăcit şi, în cele din urmă, a întâlnit o bătrână care o găzdui şi o rugă să-i facă de mâncare şi să-i îngrijească copilaşii.
Când Sfânta Duminică (căci ea era bătrâna) se întoarse de la biserică, a găsit copiii hrăniţi şi, fiind foarte mulţumită, o chemă pe fata moşului să-şi aleagă din pod … o ladă.
Fata îşi alege cea mai mică şi mai urâtă ladă şi se întoarce acasă. În drum spre casă, e întâmpinată de cuptor, care-i dă plăcinte, de fântână, care-i potoleşte setea şi-i oferă două pahare de argint, de păr, care-i dă pere dulci, şi de căţeluşa care-i oferă o salbă de galbeni.
Fata ajunge acasă şi, din lada primită de la Sfânta Vineri, umple gospodăria moşneagului cu herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de oi.
Fata babei privi cu ură la tot ce adusese fata moşului şi plecă şi ea lăudându-se că va aduce mai multe bogăţii. Întâlneşte, ca şi fata babei, căţeluşa bolnavă, părul plin de omizi, cuptorul dărăpănat şi fântâna părăsită, dar nu îngrijeşte pe nimeni.
Ajunge şi ea la Sfânta Duminică unde va face treburile casei cu nepricepere, de şi-a pus mâinile-n cap bătrâna când s-a întors de la biserică.
Înainte de a pleca de la bătrână, îşi alege şi ea o ladă (cea mai mare şi mai frumoasă) şi, în drum spre casă, cuptorul, fântâna, părul şi căţeluşa refuză, la rândul lor, să o ajute. Ajunsă acasă, din lada aleasă, au ieşit balauri care au înghiţit-o pe babă cu tot cu fata ei *.
* Versiunea la zi: se pare ca, de fapt, l-au inghitit pe mos, din moment ce in poza apar doar baba si brigadierii de la Monsters Inc 🙂
Motto: „Cum poti sa fii calm in Romania?“ – Mircea Badea, realizator Tv
„Dragi compatrioti, voi fi un aparator devotat al libertatii presei, care in ultimii patru ani a inregistrat un regres grav, datorita constrangerilor si presiunii politice fara precedent practicate fata de mass-media romanesti. Confiscarea libertatilor presei este primul pas spre confiscarea libertatilor cetatenesti. Victoriile democratiei nu pot avea loc fara existenta presei libere, a dreptului la cuvant si la libera exprimare. Vreau sa va asigur ca in persoana noului presedinte al Romaniei, societatea civila va avea un sprijin. Romania are nevoie ca societatea civila sa isi preia, la un alt ritm, rolul de aparator si promotor al drepturilor fiecarui cetatean“, rostea, mai an, noul presedinte al Romaniei, Basescu Traian, in discursul sau de la ceremonia de depunere a juramantului, in decembrie 2004. În care mai spunea: „Natiunea romana are nevoie de un presedinte care sa o reprezinte cu demnitate“.
Si ce-mi face el, badica Traian? Capitanul nostru, pe care il speram de cursa lunga? Îmi zice ca ziaristii care pun „intrebari-capcana“ sunt „gaozari“. De data asta, presedintele chiar a dat cu mucii in fasole. Mi s-a consiliat el cu Elena din Udrea prin firidele Cotrocenilor, mi s-a golden-drojdit el cu Jiji, mi s-a dat cu masina blitz-abtiguit in vazul intregii tari, mi s-a turnat in realitate cum e cu chiulul si fumatul in prima zi de scoala, si cate si mai cate… Toate iertate, ca deh, iarna nu-i ca vara, nici Nastase ca Basescu!
În ciuda a ceea ce pare, eu il aprob pe presedinte. Gaozarismul trebuie demascat! Este adevarat ce spune Basescu la nervi: avem multi ziaristi-gaozari printre noi. Însa pentru aceasta trebuie sa-i caute; acolo unde zice el. Dar ce-ar fi oare sa inceapa presedintele sa-si ingaozareasca intai limbistii si pupincuristii din institutiile media de stat sau aproape ca si de stat, dupa cum au devenit deja unele publicatii si posturi TV ai caror proprietari joaca dupa cum le canta presedintele de pe mesele tavernelor dambovitene (sau invers)?!
Sa incepem sa credem ca, in evenimentele zilei din realitatea cotidiana a Romaniei libere Traian Basescu isi dezvolta, prin mimetism politic, ca un adevarat „alien“, aceleasi maniere ca si Ion Iliescu, tatucul sau din FSN? Un exemplu de gaozarism public neobservat de doi ani la Cotroceni: Televiziunea Romana, transformata dupa incorporarea oranj intr-o noua masina automata de spalat creiere si suflete.
De ce nu observa oare presedintele ca gaozarii cu trese ale fostei Securitatii din institutia televiziunii publice – platiti, ca si el, din banii nostri – ignora, de exemplu, prioritatile ramase doar rostite ale „noii“ presedintii a Romaniei? Ca, spre exemplu, Basarabia este tratata nu ca la Televiziunea Republicii Moldova, ci ca la TV Moskba a URSS?
Sau, oare, n-ar fi mai bine sa inceapa ex-manieratul nostru sef, cu propria ograda? Ce sunt oare aceia care-si ascund biografia si chiar si identitatea reala aspirand cu nesat la cele mai inalte functii in stat? Purtatorii de fulare rosii, ministrii cu obrajori rozalii, sepcarii cu stea rosie-n frunte, fosti, actuali si viitori komisari, cu aviz de bun tovaras de la intelectualii patriei, aceiasi care il proslaveau si sustineau la vot pe anchetatul penal pentru crime Ion Iliescu? Din cei care, dupa ce l-au cadorisit pe seful statului si pe consoarta lui de confesional din cancelarie cu o „mentalitate de mafioti“ nu au ezitat sa treaca la trocuri informative si informationale, ajunsi cu dosarul la os. Deh, ca intre mafioti! Ce mica e lumea… “Piccolo Mondo”…
Dar de ce n-am vorbi si de comesenii potcoviti de futurologul Basescu cu un mare viitor: Adriean premierul-minune doi, Radu mamii ei de ce-a mai ramas nefurat din Craiova – al doilea tasmanian in stat si Vasilica, bun la toate guvernarile, stapanul inelelor coruptilor neauziti si nevazuti din Alianta DA.
Nu, e clar: presedintele nu o sa-si ceara scuze „gaozarilor“, „animalelor“, „legionarilor“, „golanilor“ si „huliganilor“!
De fapt, totul este ingrozitor de trist. Noi ziaristii, gaozari sau nu, traim un grav „sindrom al tacerilor ilegale“, ca sa il parafrazez pe Ion Cristoiu. Basescu, fost simpaticul si neconformistul presedinte patriot, devine pe zi ce trece un matroz cazut de la bordul navei lui imaginare pe un pamant care-i pare ca si pe mare, plin de spuma zilelor.
Purtat de pe-un val pe altul, la brat cu gaozari de rang inalt, nu mai are timp sa explice natiunii ametite de tangaj de ce ticalosul de ieri este tovarasul lui de drum de azi. Sau de cand un simplu ziarist care a luptat prin cuvant pentru eliminarea sistemului ticalosit – cum zicea o data si Base’ al nostru – a devenit un gaozar periculos acuzat de „capcanarea“ institutiilor statului.
Personal, n-am inteles niciodata de ce se lauda Basescu ca a fost capitan de vas si-uite asa o sa conduca si Romania. Pai, oricine stie: marinarii, plecati cel putin jumatate de an din tara, erau departe de orice realitate romaneasca. Cum pot sa inteleaga ei, din bataia vantului, ce am trait noi aici, cu picioarele pe pamant?
Apoi, comparatia Romaniei cu un cuirasat – mai stiam noi pe cineva luat la fel de valuri – nu-mi cade bine la stomac. Daca ne scufundam?
Victor Roncea / Ziua
Candva, prin 2006…
(va urma)
INFO: Protest la Cotroceni
Peste 50 de jurnalisti au marsaluit ieri in jurul Palatului Cotroceni pentru a protesta fata de insulta adresata de presedintele Traian Basescu unui reporter, la finalul saptamanii trecute, la iesirea de la SRI. Se pare ca presedintele Basescu l-a numit “gaozar” pe un ziarist de la ziarul “Curentul”, Ovidiu Zara, care i-a adresat o intrebare legata de prezenta fostilor securisti in structurile de conducere ale SRI.
Jurnalistii, reprezentand Asociatia Civic Media, coordonata de Victor Roncea, Agentia de monitorizare a Presei – Academia Catavencu si cotidianul Curentul s-au adunat in fata Palatului Cotroceni in jurul orei 13,00, in urma unui apel pe care Victor Roncea l-a adresat cu o seara in urma la un post de televiziune (Antena 3 – In dialog cu Ion Cristoiu! – n.m.).
Protestatarii nu au putut manifesta in fata palatului pentru ca nu aveau autorizatie, motiv pentru care politistii i-au rugat sa nu stea pe loc, pentru ca este un spatiu protejat prin lege. Protestatarii au spus ca nu este vorba despre un miting, ci despre o “adunare spontana intre prieteni”, motiv pentru care au fost trimisi de fortele de ordine sa se plimbe pe trotuar si sa nu incurce circulatia in zona.
Coordonatorul Civic Media, Victor Roncea, a declarat, in fata camerelor de filmat, ca inca il mai considera pe Traian Basescu presedinte al tuturor romanilor, dar ca acest lucru nu se va mai intampla daca nu isi cere scuze public fata de jurnalisti. Reprezentantul Agentiei de Monitorizare a Presei a anuntat ca va da publicitatii, impreuna cu jurnalistii de la Reporters Sans Frontieres, o reactie comuna fata de presupusele injurii aduse de seful statului in incidentul de la SRI, declaratie care urmeaza sa fie difuzata presei romane si celei din strainatate.
De asemenea, jurnalistii protestatari au tinut sa le atraga atentia liderilor partidelor politice din Romania sa nu isi faca campanie electorala pe seama lor. Dupa mai bine de 30 de minute, nici un oficial de la Cotroceni n-a venit sa discute cu cei care purtau pe piept inscriptii care fac istoria recenta a insultelor prezidentiale fata de jurnalisti, de la “mai, animalule!” la “gaozar”.
Bogdan Stoleru • 11 Octombrie 2006 • Cronica Romana
Articolul informativ de mai jos l-am scris inainte de Referendum dar, din mila fata de Suspendatul, nu l-am publicat. Si ca sa nu mai zica credulilor de capa si spada ai familiei ca sunt “vector USL”… Dar cum banda de neo-kominternisti urmasi de NKVD-isti cu care s-a insotit il slujeste azi mai ceva ca pe tatuka Soros, cred ca este necesar ca tot mai multi romani sa inteleaga cine sunt de fapt cei care formeaza garda pretoriana ideopolitica a lui Basescu, brigazile rosii ale GDS din PDL. Iata Adevarul, cunoscut de ofiterii de informatii ai Serviciului Secret Roman, de la la opinca pana la vladica:
Cu putin timp inainte de Referenum, Suspendatul Traian Basescu a poposit in curtea GDS, pe teresa localului “Green Hours”. Nu cu mult timp in urma gazdele sale il premiasera, exact in acelasi loc, pe Victor Ponta, cu steaua Rosia Montana, pentru eforturile sale de “salvator al poporului”. Basescu era familiar cu localul de cand in acelasi loc se intretinuse cu fondatorul GDS, Saul Bruckner, alias Silviu Brucan. Ex-presedintele a fost instalat pe un podium caraghios, ca un diriginte prafuit in fata elevilor. Cei mai cuminti dintre ei stateau in primele bancute: Liiceanu, Patapievici, Pora, trei plagiatori de toate marimile. Plagiatori buni, nu ca raul de Ponta.
De-a dreapta domnului presedinte, la “masa verde” de diriginte al GDS, neterminatul Sorin Ionita, prim-adjunctul Alinei Mungiu Pipidi de la SAR, o persoana care i-a balacarit copilul in toate capitalele europene. Si totusi Basescu s-a asezat la masa cu el. Lipit de presedintele ales si suspendat, Magda Carneci, fiica poetului proletcultist Radu Carneci (silvicultorul al carui debut publicistic a fost prefatat de Marcel Breslaşu, pseudonim al lui Marcel Bresliska) si fosta directoare a ICR-Paris. In stanga sa, ideologul GDS Andrei Cornea, fiul satrapului culturii romane Paul Cornea, fost stab CC al UTM. Cu numai o saptamana in urma, cand nu se stia ca se va introduce pragul electoral la Referendum, Cornea decretase in organul GDS, revista “22”, ca “mahalagiul Basescu a fost indispensabil intelectualilor”. Si totusi, Basescu statea acum alaturi de el. Lipsa de informare? Vina consilierilor? “Sfatul” fiicei colonelului Gherghescu – fost instructor la Sectia Militara si Probleme de Justitie – Sector MAI – a CC al PCR -, procuroarea stalinista Pauker Macovei? Nu stiu. Oricum, jenant.
Dupa cum spuneam, in primul rand: Liiceanu, fiul unui nomenklaturist comunist de la Ministerul Finantelor RSR, cu care presedintele suspendat a avut si un schimb amabil de replici, spre finalul discutiei, cand “filosofeanu'” a tinut sa-si prezinte monologul pregatit de acasa cu mare grija, in fata oglinzii, intre doua cremuiri ale frumosului sau trup (pana si in curtea GDS cand si-a dat drumul la discurs s-a auzit un “aooleu” – vezi video). “Vrea sa va multumesc pentru onestitatea cu care ati privit toata perioada asta dificila… si am vazut-o in scrisul dvs”, a spus presedintele Basescu inainte de a-i da cuvantul lui Liiceanu. “Sigur, multumindu-va in acelasi timp si pentru criticile facute cu bun simt si pe care le apreciez intotdeauna.” Critici facute cu bun simt. Pai Liiceanu a zis ca se leapada de Basescu ca de Satana! Intre timp o fi uitat. In tot cazul, retinem ca “lepadarea de Basescu” e “de bun simt”. A spus-o chiar el!
Pe bancuta langa Liiceanu, demisul MAE Baconski si o parte din conducerea ICR, respectiv propagandista comunista adulatoare a lui Gogu RadulescuTania Radu Mihailescu, inca presedintele ICR, HR Patapievici, fiul unui agent dublu al NKVD, ilegalist comunist si traducator al trupelor Armatei Rosii in Viena ocupata si apoi functionar in Banca Centrala a RSR. Intre ei, lipit de Liiceanu (vezi foto jos): Andrei Oisteanu, fiul comisarului bolsevic Misa Oigenstein si nepotul mai cunoscutului Leonte Lev Rautu, un fel de Goebbels al sistemului criminal adus din URSS si instalat in Romania de trupele de ocupatie ale Armatei Rosii. Oisteanu este si cel care a primit cadou, impreuna cu guru Plesu – si el fiu de nomenklaturisti comunisti – , un fantomatic “Institut al Religiilor”, pus fortat sub egida Academiei Romane printr-o fila de buget eliberata de Boc la solicitarea directa a lui Basescu (in termeni legali: trafic de influenta la nivel inalt si incalcarea Constitutiei Romaniei prin interferenta cu Executivul).
Iata ca un cititor al blogului Roncea Ro ne semnaleaza ca tatal pretorianului lui Basescu, Andrei Oisteanu, a fost nu numai comisar bolsevic ci si gardian si politruc insarcinat cu reeducarea antiumana si anticrestina comunista a prizonierilor romani si a basarabenilor deportati in lagarele NKVD din stepele Kazahstanului, respectiv la Karaganda.
Desigur, o se se spuna ca urmasii agentilor nu au nici o legatura cu crimele parintilor. Dar nu-i oare cam mare coincidenta sa fie adunati cu totii in acelasi Grup de interese? Si credeti ca presedintele demis de popor nu stie proverbul romanesc “aschia nu sare departe de trunchi”? Sau “cine se aseamana, se aduna“? Sau: “spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti“? Iata ca i le spun si cititorii mei:
O cititoare Roncea Ro comenteaza:
Supravietuitorii de la Karaganda din GDS!!!
Doi dintre supravietuitorii de la Karaganda sunt fratiorii Valeri si Andrei Oisteanu (Oigenstein). Dar acestia nu au supravietuit ororilor lagarului pentru ca le-a dat Dumnezeu zile, ci din cu totul alt motiv:
TATICUL OIGENSTEIN A FOST COMANDANTUL LAGARULUI.
“Dom profesor” Andrei e mare gedesist si acum ne da lectii de democratie si europenism. E si nepotul satrapului comunist Leonte Rautu. Verisoara Anca Oroveanu, a supravietuitorilor Andrei si Valerii, imparte burse la New Europe College impreuna cu ANDREI PLESU cu scopul de a crea “elite” indobitocite, aculturate si deznationalizate care sa conduca Romania.
Roncea Ro raspunde: Doar Valery s-a nascut in Karaganda iar Andrei in Bucuresti, inainte ca tat’su sa fie trimis komisar la Cernauti, in 1948.
Insa familia a stat acolo intre 1944 si 1948. Asa ca este posibil. Aveti vreo informatie suplimentara in acest sens?
Informaţii altele decât cele publice nu am, asta până când purtătorii de epoleţi pe trup şi-n suflet nu vor desecretiza dosarele ţinute sub cheie, vezi Doamne că ar atenta la siguranţa naţională.
„Ocupaţia sovietică din 1940 a însemnat atât distrugerea sistemului economic cât şi al fiinţei naţionale în Basarabia, fiind deportaţi zeci de mii de români în Siberia la dispoziţiile date de Stalin. La 14 iulie în acelaşi an, la ordinul lui Beria familiile românilor basarabeni au fost dezmembrate şi deportate, bărbaţii fiind trimişi în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile şi copii lor. Astfel bărbaţii au fost deportaţi în lagăre cum ar fi Kozeliscenski (500 bărbaţi), Futilovski (300 bărbaţi), iar restul familiilor lor alcătuite din femei şi copii în lagărele din Karaganda şi Aktiubinsk (11.000 de persoane). Aceste fapte cutremurătoare s-au repetat şi în 1941 (înainte de începerea eliberării ordonate de Antonescu), fiind deportaţi în regiunea Omsk, 6.000 de români basarabeni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimişi 10.000 de români basarabeni. Dezmembrarea familiilor a fost apilcată şi în aceste cazuri, bărbaţii find separaţi de familiile lor.”
„OIŞTEANU, Mihail – Mişa OIGENSTEIN (1916-2003) – fratele mai mic al lui Leonte Răutu; ilegalist (membru de partid din 1931), arestat şi condamnat în 1932 şi 1937, fugit în U.R.S.S. în 1941, ofiţer politic într-un lagăr de prizonieri de război români şi italieni în Karaganda (în Kazhstan, acolo unde i se naşte şi fiul, Valery Oişteanu), revenit în august 1944 în România ca ofiţer N.K.V.D., în 1948 transferat din nou în U.R.S.S., apoi întors în România împreună cu familia în octombrie 1954; din 1955 doctorand, iar apoi profesor de istoria mişcării muncitoreşti la Şcoala Superioară de partid, ulterior Academia “Ştefan Gheorghiu”; pensionat în anii ‟70; căsătorit cu Bella (n. Iosovici), tatăl fraţilor Andrei şi Valeri Oişteanu, publicişti; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a (v. mai ales Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 505, n. 6)”
„Acolo, în Asia Centrală, din august 1941 până în august 1944 bolşevicii evrei fugari căpătaseră instructajul apropriat pentru a deveni komisari-guvernanţi în ţările care urmau a fi ocupate şi sovietizate – unii; alţii (sau unii dintre primii) au urmat cursurile de perfecţionare a “consilierilor sovietici” în carantina aurită (numai pentru ei, bolşevicii) de la Cernăuţi (1944-1950).”
„ Si s-a mai întamplat un lucru bun: un politruc evreu, Misa Oigenstein, cel mai bun dintre politrucii pe care i-am avut în lagar, a înfiintat o scoala de zece clase, pe modelul liceului sovietic. A scos din minele de carbune o multime de oameni de valoare, profesori, ingineri, medici, oameni de stiinta, si i-a adus ca profesori la scoala noastra.”
5,2 milioane de alegatori au votat pentru ca Traian Basescu sa devina presedinte, in 2009. Peste 8 milioane de romani au votat pentru demiterea lui Traian Basescu in 2012, la Referendumul national din 29 iulie. In ciuda acestui rezultat, Traian Basescu a sustinut ieri seara ca “flacara democratiei a ramas aprinsa” (desi aceasta, de fapt, i s-a stins chiar in propria-i mana – vezi foto mai jos). Tinand cont de faptul ca presedintele nedemisionat s-a inconjurat de agenti anti-Romania din grupul mondial de interese patronat de George Soros, recte Monica Macovei, Mihai Razvan Ungureanu et eiusdem farinae, avandu-l ca vector pe Andrei Plesu si ca motor Grupul pentru Dialog Social infiintat de Silviu Brucan, putem spune ca Traian Basescu a aprins deja lumanarea de pe coliva Romaniei.
“Vrea sa va multumesc pentru onestitatea cu care ati privit toata perioada asta dificila… si am vazut-o in scrisul dvs”, i-a spus presedintele Traian Basescu lui Gabriel Liiceanu la “sezatoarea” de la GDS unde a stat pe aceeasi bancuta si a fost aplaudat mai ceva ca Ceausescu de personaje monitorizate in trecut de fosta Unitate Anti-KGB – unica in Europa de Est -, pentru apartenenta lor la serviciile de spionaj maghiare si sovietice. “Sigur, multumindu-va in acelasi timp si pentru criticile facute cu bun simt si pe care le apreciez intotdeauna.” Critici facute cu bun simt. Pai Liiceanu a zis ca se leapada de Basescu ca de Satana! Intre timp o fi uitat. Sau asta era critica “de bun simt”?
In tot cazul n-am inteles de ce un Liiceanu, cu lepadarea lui cu tot, sau un Cartarescu, care a afirmat despre Basescu ca este “un om al trecutului” si “un presedinte terminat”, fac “critici de bun simt” iar ziaristii care arata ca cei doi sunt niste impostori si niste plagiatori ordinari sunt “golani de presa“. Sau e din seria plagiatorii mei sunt mai buni decat plagiatorii vostri, securistii mei sunt mai buni decat securistii vostri, mogulii mei sunt mai buni decat mogulii vostri? Asa sa fie. La fel ca si cu micul Ceausescu al domnului Basescu: dupa ce a vrut sa dea pe gratis averea Fundatiei Gojdu ungurilor – peste 3 miliarde de euro aur plus terenuri in plin centrul Budapestei -, de mana cu alt MeReU tradator, snagoveanul Tariceanu, si a aprobat si inhumarea cu onoruri “nationale” a fascistului antiroman Nyiro Jozsef, acum e cel mai mare patriot al Romaniei, bun de presedinte! Al ungurenilor, desigur, nu al romanilor!
Dupa cum spunea si marele carturar roman Raoul Sorban (desigur, nu atat de mare ca Cartarescu ca sa auda si Basescu de el): Ceea ce a facut Ungureanu “contrazice prevederile Testamentului Gojdu. Iar acest ministru de externe… nu stiu ce experienta politica a asimilat, dar roman nu pare sa fie, asta e clar”… Pentru necunoscatori, profesorul Raoul Sorban a fost o personalitate legendara a Romaniei, care a primit titlul de “Drept intre Popoare” acordat de Yad Vashem fiindca a salvat, in vremea Holocaustului, mii de evrei amenintati cu moartea in Ardealul romanesc, ocupat de unguri. Este si profesorul, fost detinut politic, pe care a incercat sa-l capuseseze Andrei Plesu inainte de a se lipi ca un limax de Noica. Sorban i-a spus destul de sec lui Plesu ca n-are nevoie de cineva care sa-i culega scamele de pe sacou. Motiv pentru care l-a urat pe marele profesor toata viata.
Dar, de ce s-a lepadat Liiceanu de Basescu? In primul rand pentru ca nu-l mai baga in seama. Apoi, din motive de “marketing”. Daca observati datele celor doua capturi de ecran din “Adevarul” lui Patriciu veti vedea ca lepadarea lui Liiceanu s-a petrecut simultan cu lepadarea lui Cartarescu, in aceeasi perioada in care si “telenobelistul” nostru afirma ca: “Epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit”. Pe scurt, Basescu nu mai era la moda, deja incepuse sa scada in sondaje iar ei nu voiau sa piarda puncte pe piata din cauza asocierii lor cu un “produs expirat”.
Dar de ce il sustin acum cei doi? Pentru ca si-au facut un calcul simplu si profitabil. Dupa anuntul Curtii Constitutionale si presiunile Bruxelles-ului privind obligativitatea intrunirii cvorumului la Referendum (50% plus 1), moment in care a devenit clar ca Basescu se va intoarce la Cotroceni, profitorii tuturor regimurilor au realizat ca mai pot… profita, normal, inca vreo doi ani de pe urma “sustinerii” lor. “Postulatul lui Liiceanu” pro Basescu – “politica e ca un meci de fotbal” – intins pe la toate televiziunilor “mogulilor buni”, o sa ramana, cred, de referinta pentru filozofia si pulitologia – vorba lui Pastorel Teodoreanu – romaneasca. Undeva, intre… Platon si Ponta sau, poate, intre “metafizica si clitoris”, ca sa citez un alt clasic in viata.
De ce s-a lepadat, totusi, oficial, Liiceanu de Basescu? Pretextul a fost destul de pueril: pentru ca Basescu a spus intr-o emisiune “Nasul” de la B1 TV ca “daca Ceausescu ar fi stat la putere doar 10 ani, ar fi ramas un mare preşedinte în istoria românilor”. Si Liiceanu “n-a mai putut suporta”! Insa eu, personal, sunt foarte de acord cu Basescu. Si nu numai eu. Mari lideri ai acestei lumi – oameni care nu se adapa si nu pot trai in minciuna ca gasca prin apa, asemenea lui Liiceanu – de la Golda Meir la Ronald Reagan sau Carter sau Nixon, au spus-o raspicat: Ceausescu a fost un adevarat barbat de stat si un mare om politic la nivel mondial. In tot cazul, cel mai mare din ultimii 70 de ani. Dar dlui Liiceanu i s-a parut “cah” declaratia asta. Cu toate ca, in perioada regimului “de trista amintire”, dl Liiceanu facea naveta Bucuresti – Berlin – Paris (si retur), petrecandu-si verile la Heidelberg si revelioanele in Montparnasse, cu “disidentul” Andrei Plesu si impreuna cu familiile lor cu tot. Plesu, cel care si el si-a pus o buca acum in barca prezidentiala, desi a fost injurat de cateva ori de Basescu (in public si privat), din simplul motiv ca “toti oamenii presedintelui” – fostii demisi de la MAE Ungureanu si Baconschi, listacul Preda si godacul Neamtu – sunt, de fapt, toti oamenii scolii de bune maniere si spionaj ruso-german “Colegiul Noua Europa”. Atentie la barca, dom’ presedinte ales si suspendat: sa nu se scufunde cu atatea cururi intelectuale!
Mi-a aduc aminte ca mamei mele i-au trebuit vreo 10 ani pana cand i s-a aprobat obtinerea unui pasaport pentru o excursie in strainatate. Si asta numai dupa aprobarea unanima a “Comitetului Oamenilor Muncii”. Anterior, la alte incercari, niste “oameni ai muncii” nu-si dadusere incuvintarea. Si, cand a obtinut pasaportul si a reusit sa plece, a “ramas afara” – cum se zicea – instant. A ales libertatea, chiar daca aceasta s-a concretizat la inceput printr-un an din viata petrecut intr-un lagar de refugiati. Dl Liiceanu a urat atat de mult odiosul regim comunist incat de fiecare data s-a intors cuminte acasa, de la Paris sau de aiurea, din Occident, pentru a pleca apoi din nou, la fel de cuminte, la vreo bursa aprobata cu larghete de “organe”, la brat cu durduliul si nelipsitul sau tovaras de drum, in alta misiune “fenomenologica” a existentei sale de limbric.
Întrebat atunci, la momentul declaratiei cu Ceausescu din emisiunea de la B1 TV, despre implinirea a sase ani de mandat la Cotroceni, Traian Băsescu a comentat razand: “Cam multi!”. A sosit momentul sa-i spun si eu lui Traian Basescu ca, daca ramanea la putere doar opt ani si isi dadea o demisie de onoare – fara ca tara sa mai cheltuiasca zeci de milioane de euro pentru un Referendum al orgoliilor si “misiunilor imposibile” – ar fi ramas “un mare preşedinte în istoria românilor”. 10 ani sunt, intr-adevar, “cam multi”. Si, din pacate, nu spun asta razand.
Si iata si un eseu despre “Referendumul” din decembrie 1989:
Eugen Mihăescu s-a născut într-o familie de intelectuali din București. Tatăl său, Nicolae Mihăescu, a fost asistentul lui Tudor Vianu. Și-a făcut studiile liceale (Liceul Sfântul Sava) și universitare (Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”) la București. În 1961 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Între 1960 și 1963 a fost directorul artistic al revistei „Secolul 20”, a cărei concepție grafică îi aparține și, ulterior, al revistei Luceafărul (1964-1966). În 1963 a expus la Bienala de la Sao-Paolo, iar peste doi ani și-a deschis prima expoziție personală la Galeriile Fondului Plastic din București. Persecutat in tara de gasca culturnicilor ideologici, paraseste Romania si se stabileste în Elveția, la Lausanne (1967), unde devine directorul artistic al Editurii Rencontre. Publica desene în Le Monde și Le Figaro litéraire. Din 1971, s-a stabilit la New York și a devenit colaborator permanent în paginile editoriale ale cotidianului The New York Times. A realizat 69 de coperți pentru prestigiosul săptămânal The New Yorker și a colaborat cu numeroase alte publicații americane importante: Time Magazine, The Los Angeles Times, The Atlantic Monthly, Vogue, dar și europene: Le Monde, Le Figaro. Desenele sale au fost reproduse în revista Graphis, una dintre cele mai importante publicații de artă grafică și design, care i-a dedicat două numere. Între 1981 si 1982, a fost profesor la Institutul Pratt din New York, unde a predat cursul de Teoria ideii în artă. În 1996 a fost desemnat consilier și ambasador itinerant al Președintelui României. În perioada 2001-2004, a fost ambasador, Delegat permanent al României pe lângă UNESCO, la Paris. A fost membru în Consiliul Executiv al organizației internaționale. În aceeași perioadă, a continuat colaborarea cu ziarul francez Le Monde, publicând desene în pagina editorială. A fost ales senator, în Parlamentul României, pe listele Partidului România Mare, unde a ajuns ca protest fata de politica lui Ion Iliescu. A fost vice-președinte al Comisiei pentru Politică Externă a Senatului, în legislatura 2004-2008. În perioada 2005-2007 a reprezentat România în Parlamentul European. Este Membru de Onoare al Academiei Romane.
Motto: „Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta slujitorilor săi” – Gh. I. Bratianu
La Referendum nu votezi Ponta si Antonescu versus Basescu. Votezi DA pentru alegeri anticipate!
Cu alte cuvinte, daca Basescu va fi demis la Referendum nu e nici o problema! Astfel va putea candida la alegerile prezidentiale anticipate chiar el, pentru ca nu si-a incheiat cel de-al doilea mandat, dar si pupilul sau si al lui Plesu, Mihai Razvan Ungureanu, micul utecist ajuns acum “maaaree”. Si chiar le-ar putea castiga, “n-asa?”, vorba lui Brucan. De asemenea, daca Basescu va invinge prin neprezentarea electoratului sau, ceea ce este foarte posibil aproape clar acum, are sansa apoi sa-si dea demisia si sa anunte el insusi alegeri anticipate pentru a-i lasa pe cei mai mititei sa-i ia locul: ca Horia Neamtu, Cristi Preda, “brandul” Baconschi esuat la malul PDL si alti fatalai din ograda aceluiasi Plesu, mangaiati pe crestet si gadilati la burticica de grofii din GDS si ICR. Cum o fi nimerit Basescu pe langa el numai bastarzi fara de Dumnezeu de-ai lui Plesu, acest profitor al tuturor regimurilor care-i spunea din ziarul lui Patriciu ca e badaran si “lipsit de respect si simpatie umana” fata de intelectuali?! Na, ca fata de Patapievici, care considera ca romanii sunt buni de spanzurat iar Romania e ca o fecala, are respect! Ba chiar si “simpatie umana”! Toata afacerea asta de orgolii perfide costa Romania cu mult peste 20.000.000 de euro cat si distrugerea imaginii tarii pe termen lung, pe mana colonelesei Monika Makarov. Iata ca Der Spiegel confirma intr-o analiza la rece ceea ce am sustinut si eu aici din primul moment: avem de a face de fapt cu o bataie oribila intre gasti corupte, pentru controlul puterii. Din pacate, chiar in jurul celui mai simpatic presedinte al Romaniei de pana acum – l-am numit pe Traian Basescu – roiesc cele mai nefaste javre din istoria recenta a tarii. Mi-era drag Basescu dar mai drag mi-e Adevarul. Pentru cei care chiar isi doresc sa inteleaga ceva, recomand articolele edificatoare de aici:
September 11th, 2012 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
