Evident, daca ai ghinionul sa fii contemporan cu Rica Basescu si Jean Pataputievici, poti sa muncesti si sa ai talent cu carul, ei nu-ti ofera nici o sansa sa realizezi ceva de soi pentru tara ta!
Romania a votat, ne informeaza Acuvio.blogspot.com, intr-o noua imagine reusita, surprinsa ieri in varful dealului de la Cotroceni, dupa cum se poate vedea mai jos. A fost, de altfel, exact cerinta purtatorului de cuvant al ARD, Traian Ungureanu, asa cum a relatat la timpul respectiv Politica ta (vezi foto). Zis si facut!
Cea mai buna veste a acestor alegeri: Profesorul Dinu Giurescu va deveni decanul de varsta al Parlamentului Romaniei.
Bucuria romanilor ar putea fi dublata daca am afla ca candidatul preferat al presedintelui tuturor ungurenilor, recte osul de aradean Mihai Razvan Ungureanu, va avea nevoie de o doza dubla de ungurent rectal dupa aflarea rezultatului, ca singura satisfactie ramasa disponibila in buda ARD. UPDATE: Bingo! Tragem apa si mergem mai departe. UPDATE 2: Desi initial contracandidatul USL, liberalul Ovidiu Marian, era creditat cu 53%, acum, numaratorii – vezi vorba lui Stalin – par sa-i scape procentele printre picioare iar Ungueanu creste din mormoloc in broscoi. Chiar asa? S-a dat ordin, dar tot pe invers, tot pe invers? UPDATE 3: Se pare ca Traian Igas, colegul de ARD, il surclaseaza pe Ungureanu, asa ca. in mod normal – dar este, oare, cazul? – fostul membru supleant al CC al UTC, fostul bursier al lui Patriciu si Marc Rich, fostul membru al “board”-ului Fundatiei Soros, fostul secretar de stat al lui Plesu, fostu asistent al lui Bodo Hombach, fostul ministru de externe, fostul sef al SIE, fostul prim-ministru, etc, etc, etc, a devenit, automat, si fost senatoriabil si fost prezidentiabil. No (more) comments.
Cea mai proasta stire: ca Ponta, de frica masinatiilor diabolice ale lui Basescu (care-i chema pe unguri la vot, in ultimul ceas, ca sa aiba si ei, saracii, “drepturile aparate”, de fapt cersindu-le voturile pentru un posibil Guvern de curlangii, combinagii si pomangii, realizat in extremis cu ARD-PPDD-UDMR-minoritati plus UNPR (!) si alte loaze santajabile dispuse sa paraseasca USL) a anuntat ca a intrat in negocieri cu UDMR. Dar daca nu fac ungurenii – Doamne, ajuta! Traiasca SRI!?- 5%? In tot cazul, daca va ajunge sa puna in practica manevra, Ponta va avea de furca chiar cu academicianul Dinu Giurescu, care mi-a spus, cand l-am felicitat pentru rezultate, ca n-ar vrea sa fie silit sa iasa la Antena 3 impotriva Guvernului. Parerea mea despre noua alianta tradatoare UDMR-USL e aceeasi cu cea a lui Mircea Badea (sper ca Antena 3 sa o posteze pe undeva!).
PS: Si ziceti, stimati pupincurtelectuali ai marelui rasfoitor de Cartarescu, v-ati luat deja bilete de avion sau sunteti gata sa dati cu subsemnatul (nu, nu e vorba de autografe 🙂 )?
Din declaratiile politice trecute ale deputatului care a vrut sa-l “corupa” pe Mos Nicolae:
Deputatul Ion Stan: UDMR, o conspiratie impotriva Romaniei
Ca urmare a declaraţiilor anticonstituţionale ale liderului UDMR Marko Bela, favorabile înfiinţării „Ţinutului Secuiesc“, deputatul PSD Ion Stan, secretar al Comisiei SRI, a citit în Parlamentul României declaraţia politică intitulată „Un viceprim-ministru al Guvernului României recunoaşte public că UDMR este o conspiraţie împotriva Constituţiei României“.
Deputatul Stan a cerut, printre altele, implicarea urgentă a instituţiilor statului pentru a împiedica actul secesionist pus la cale de maghiari. El i-a cerut, evident fără scucces, prim-ministrului Tăriceanu să-i demită pe vicepremierul Marko Bela, dar şi pe ceilalţi demnitari implicaţi. În plus, a cerut serviciilor de informaţii „să investigheze posibilele legături de afaceri stabilite între actuali şi foşti membri ai Guvernului, începând din 1990 până în prezent, cu persoane din Ungaria a căror apartenenţă la securitatea maghiară – inclusiv sub acoperirea serviciului diplomatic îndeplinit în România – este fapt de notorietate, pentru a fi înlăturate sau, dimpotrivă, confirmate suspiciunile conform că- rora în numele unui astfel de interes comun, importante centre de decizie politicostatală au devenit vectori de influenţă şi acţiune împotriva Constituţiei României“.
“Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”. – Emanuil Gojdu, 1862
Pe acest Roman l-a tradat Ungureanu. In urma cu sase ani, in chiar ziua votului final din Senat pentru Ordonanta de Urgenta a agentilor pro-maghiari Tariceanu si Ungureanu, prin care intreaga mostenire Gojdu – imobilele din centrul Budapestei si active in valoare de peste 3 miliarde de euro – era data pe tava Ungariei, am scris un editorial, care incepea cu un strigat al marelui mecena: “Senator roman, nu ma trada!” La Budapesta, ungurii ratificasera de opt luni “Acordul”, in tropote de veselie (vedeti extrase din alocutiunile lor mai jos) iar la Bucuresti Ungureanu deja il instalase pe Sorin Antohi – turnatorul Securitatii si doctorul inchipuit obligat sa se retraga pana si din Comisia Tismaneanu -, in postura de presedinte al clonei frauduloase a Fundatiei Gojdu, rebotezata de ungureni Fundatia “Ungaro-Romana”.
In plenul Senatului, impreuna cu colegii mei, eram pregatiti sa boicotam votarea cu o actiune civica, in cazul in care votul ar fi inclinat in favoarea tradatorilor. Dumnezeu a tinut cu iubitorii de dreptate si a facut sa cada Ordonanta in Senat, cu un vot zdrobitor impotriva ei, si apoi si in Camera Deputatilor, insa aici cu numai un singur vot in plus, obtinut printr-o minune, cand o alta colega de-a noastra – Dumnezeu sa-i dea sanatate! – a impins un deputat de pe hol sa intre la vot exact in clipa decisiva. Votul de aur. Cand eram in Senat, tensionati de ticalosiile care aveau loc sub ochii nostri – Berceanu incercase sa-i interzica reprezentantului Fundatiei, Mitropolitul Streza, sa vorbeasca in plen pentru a apara Testamentul si drepturile romanilor ortodocsi, impingand timpul “negocierilor” pana aproape de ultimul minut al sesiunii – eram gata-gata sa intrerupem sedinta tapetand sala de la balcoane cu sute de afise pregatite din redactia ZIUA, pe care se aflau figura si Testamentul marelui roman insotite de strigatul: “Senator roman, nu ma trada!”. In banca sa, senatorul grafician Eugen Mihaescu, inainte de interventia sa fulminanta, putea fi vazut desenand tacticos. Cu negru, mare: DEMISIA! Hasurat, usor, usor: UNgureanu, devenit apoi UNGUReanu (vezivideo).
In pofida acestei infrangeri si a demonstratiei facute de inaltii ierarhi ai Bisericii privind actul de tradare care avusese deja loc, fara insa a fi definitivat si la Bucuresti, traiectoria mijlocitorului tranzactiei, utecistul infocat Mihai Razvan Ungureanu, desi trebuia sa fi inghetat brusc, urmand ca numele lui sa fie inscris pe vecie pe zidul rusinii diplomatiei romane si a tradarii nationale, a urcat tot mai sus. Demis pentru o alta magarie, facuta pe mana cu Basescu – cand doi cetateni romani au fost incarcerati ilegal in Irak – , Ungureanu s-a dat, din nou, la fund, pentru a fi ridicat apoi de urechi de Basescu si cocotat in capul la ditamai Serviciul de Informatii Externe. Recompensa pentru tradare dar si pentru “limba lui Ungureanu”, ceva mai “light” la pupincureala din Palat, dupa cum a insultat chiar ungureanul bietii romani basarabeni. Acum, ceangaul iesean e… “os de aradean”.
In editorialul pomenit, condamnam nefasta Alianta PDL-PNL-UDMR si imi exprimam dezgustul si pentru guvernarea precedenta PSD-UDMR, dovedind o complicitate si continuitate a tradarii intre cele doua grupuri organizate de infractori politici. Sigur ca e greu de ales intre lichele si canalii. Victor Eftimiu o spunea, insa, cel mai bine: “M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!” Raul facut de lichelele sorosiste ale lui Basescu in ultimii opt ani – Patapievici, Tismaneanu, Macovei, Plesu, Liiceanu, Ungureanu et iudem farinae (sic) – un rau care a tintit fiinta nationala, pana in strafundurile sufletului ei, este un rau aproape iremediabil, cu mult peste jaful de la suprafata Romaniei savarsit de ticalosii lui Iliescu. Intre aceste lichele si micile canalii de azi, dati-mi voie sa-l “plagiez” in gandire pe Victor Eftimiu.
Alegerea lui Ungureanu in Senatul Romaniei, ce spera in urma cu sase ani ca o sa-l tradeze pe Gojdu, ar fi un sacrilegiu care l-ar rasuci, din nou, pe acest sfant al Ardealului, in mormantul sau pana nu demult profanat de ungurenii de la Budapesta. “Romane, nu ma trada!”, striga Gojdu, de acolo, din groapa. “Erumpe de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei lui”. Nu-l auziti? Voteaza, romane, voteaza pentru tara ta! Voteaza, in asa fel incat sa ajunga la gunoi definitiv toate lichelele lui Basescu! Nu in ultimul rand, acest vot ar trebui sa-l invete minte pe presedintele tuturor ungurenilor si, a doua zi dupa alegeri, sa-l faca sa-si depuna frumos mandatul, cu ultima bruma de cinste si demnitate pe care, cred, o mai are. Daca punem la socoteala ca suntem 7 milioane cei care nu-l mai vrem inca 2 ani, reiterez si eu vorba filosofului Constantin Barbu: domnule Basescu, nu fura romanilor inca 14 milioane de ani, pe care i-am putea trai in slujba tarii, intr-o Romanie libera de ura!
Si un ultim amendament, pe care l-am enuntat si in fata unei sali pline de ofiteri de informatii din SIE si SRI, activi, in rezerva si retragere: daca mai exista Servicii Secrete ale Romaniei, acum este momentul sa vedem ca apara tara; lasand tradatorii sa se scufunde pe vecie in mlastina istoriei din care au iesit.
Iata cuvantul aparatorilor Fundatiei Gojdu, asa cum a fost, prefatat cu un extras din ultimul interviu al marelui roman Raoul Sorban:
“Ministrul de externe Ungureanu a tinut un discurs in Senat in care afirma ca noua fundatie nu atinge drepturile vechii fundatii, desi aceasta noua fundatie se suprapune si prin nume si prin activitate vechii fundatii, sunt acordate burse pentru studentii maghiari si romani…
Asta contrazice deja una din prevederile Testamentului Gojdu. Iar acest ministru de externe… nu stiu ce experienta politica a asimilat, dar roman nu pare sa fie, asta e clar.”
Mesaj transmis de catre IPS BARTOLOMEU ANANIA, Arhiepiscopul Clujului, pentru a fi citit in sedinta plenului Camerei Deputatilor, in data de 27.02.2006.
FUNDAŢIA GOJDU, 27 februarie 2006
prin principalii ei reîntemeietori,
Ierahii ortodocşi din Mitropoliile Transilvaniei şi Banatului,
c ă tr e
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
Domnilor Deputaţi,
Potrivit agendei de lucru a Domniilor Voastre, astăzi vă revine îndatorirea de a vă pronunţa, prin vot, în favoarea sau împotriva Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privitoare la Acordul Româno-Ungar din 20 octombrie 2005, care stipulează înfiinţarea Fundaţiei Publice Ungaro-Române „Gojdu”.
Avizul negativ pe care Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor l-a pronunţat în şedinţa din 21 februarie a.c. e un semnal că parlamentarii noştri au reuşit să învingă presiunile de tot felul, precum şi campaniile de dezinformare asupra unei probleme care implică nu doar materialitatea unei moşteniri fabuloase, ci şi demnitatea noastră naţională.
De aceea, reiterând afirmaţia noastră, făcută prin presă, că ne declarăm împotriva acestui Acord şi că vom face toate demersurile legale pentru ca acesta să nu fie validat de către parlamentarii celor două Camere, cărora le vom atrage atenţia că sunt aleşii noştri şi că principalul atribut al unui om politic este patriotismul, ne luăm permisiunea de a interveni şi în plenul de astăzi al Camerei Deputaţilor printr-un supliment de informaţii extrase dintr-un bogat material documentar, dar şi din explicaţiile pe care Ministerul de Externe ni le-a înaintat recent şi care , desigur, exprimă punctul de vedere al Guvernului. Dorind să nu abuzăm de timpul Domniilor Voastre, nu vom intra în amănunte şi nu vom readuce la suprafaţă datele deja cunoscute, ci ne vom limita la câteva observaţii pe marginea celor de ultimă oră.
1. Se pretinde că Acordul nu desfiinţează Fundaţia Gojdu din Sibiu. În realitate, noua Fundaţie Publică nu o desfiinţează, ci preferă să şi-o anexeze prin racolarea a doi din membrii ei cu funcţii formale importante, obţinute într-o perioadă de absenţă a autorităţii superioare bisericeşti din Sibiu. Fundaţia Gojdu ar urma să devină un simplu organ consultativ al Fundaţiei Publice.
2. Se pretinde că Fundaţia Gojdu e liberă să acţionaze pentru revendicarea bunurilor ce-i revin de drept prin Testamentul marelui mecena, dar în mod repetat i se atrage atenţia că va avea de luat în considerare, pe de o parte, enormele costuri ale unor demersuri juridice şi, pe de alta, că legislaţia ungară nu prevede retrocedări de imobile naţionalizate, în afara locaşurilor de cult. Nimic însă despre sumele din conturile bancare. Se omite şi menţiunea că există instanţe europene, cum sunt cele din Strassburg şi Haga. Pe de altă parte, se eludează menţiunea că, practic, Acordul Ungaro-Român din octombrie 2005 îl anulează pe cel din 1937, ratificat de parlamentele ambelor ţări şi încă valabil, singurul temei juridic prin care Fundaţia Gojdu îşi poate revendica drepturile. Cu alte cuvinte, Fundaţia Gojdu poate să rămână în fiinţă, dar cu mâinile legate.
3. Se pretinde că Fundaţia Publică nu are ca obiect moştenirea Gojdu, dar îşi propune să obţină o seamă de clădiri din complexul budapestan al „Curţilor Gojdu”, chipurile spre a le salva de la transformarea lor în spaţii comerciale..
4. Fundaţia Publică îşi propune să ridice în acest complex o statuie a marelui filantrop (ceea ce, desigur, e foarte frumos!), dar uită că Gojdu are deja o gigantică statuie morală, în al cărei soclu sunt încrustate numele celor câteva mii de bursieri români ortodocşi, printre care se numără Traian Vuia, Victor Babeş, Octavian Goga, Aron Cotruş, Dumitru Stăniloae, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Andrei Oţetea, Constantin Daicoviciu şi Ioan Scurtu. Or, statuia lui Gojdu nu va fi niciodată completă în lipsa miilor de tineri cărora, în ultimele şase decenii, li s-a furat dreptul şi posibilitatea de a fi beneficiarii burselor marelui filantrop şi de a-şi înscrie astfel numele în istoria culturii şi spiritualităţii româneşti.
5. Se pretinde că Fundaţia Publică (pe care Ministerul nostru de Externe o numeşte „Româno-Ungară”) are la bază principiul parităţii. Iată însă şi opinia partenerilor, aşa cum reiese din stenograma şedinţei din 21 noiembrie 2005 a Parlamentului ungar, când noua Fundaţie a fost ratificată, cu voioşie, în numai un sfert de oră, cu 107 voturi „pentru”, două voturi „împotrivă” şi şapte „abţineri” (cităm în traducere românească). Németh Zsolt, deputat: „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Esenţa acestei probleme […] este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu, şi acest lucru înseamnă, în acelaşi timp, că partea română acceptă punctul de vedere al Ungariei conform căruia, în 1953, tratatul de drept material a rezolvat problema averii Gojdu”. De partea sa, Bársony András, secretar de stat în Ministerul de Externe, afirmă: „Gozsdu Manó, nobil ungur de naţionalitate română, în testamentul său datat 4 noiembrie 1869, îşi lasă întreaga avere acelor români din Ungaria şi Transilvania care sunt de religie ortodoxă răsăriteană. […] La 20 octombrie 2005 s-a semnat Acordul Guvernelor Republicii Ungare şi României asupra înfiinţării Fundaţiei Publice Ungaro-Române Gojdu. Pe baza Acordului, fundaţia a fost înfiinţată ca fundaţie publică ungară, competenţa şi funcţionarea sa îi revine Republicii Ungare şi urmează să fie înregistrată la Tribunalul Capitalei. […] În virtutea Acordului, actul constitutiv al Fundaţiei va fi elaborat pe baza normelor de drept din Ungaria”.
Domnilor Deputaţi,
Mitropoliţii ortodocşi LAURENŢIU al Ardealului, NICOLAE al Banatului, Arhiepiscopul ANDREI al Alba Iuliei, Episcopii TIMOTEI al Aradului, LUCIAN al Caransebeşului, IOAN al Oradiei, JUSTINIAN al Maramureşului, IOAN al Covasnei şi Harghitei şi SOFRONIE al Românilor din Ungaria vă adresează întrebarea: Sunteţi convinşi că Acordul Româno-Ungar din 20 octombrie 2005 îi aduce României vreun folos? Vă rugăm să răspundeţi prin votul Domniilor Voastre.
Din încredinţare,
BARTOLOMEU ANANIA
Arhiepiscopul Clujului
Editorialul ZIUA
Senator roman, nu ma trada!
Este strigatul de dincolo de vazduhuri al Nobel-ului Romaniei, transmis senatorilor romani prin vocea tinerilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria, reuniti intr-o asociatie pentru respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Multi dintre ei manipulati sau manipulatori, senatorii romani trebuie sa decida saptamana aceasta asupra legalitatii Ordonantei de Urgenta Ungureanu-Tariceanu emisa pentru uzurparea Fundatiei Gojdu. Joia trecuta, uleiul chiar a iesit la suprafata apei, prin declaratia imberbului Razvan Theodorescu, care a recunoscut ca proiectul Ordonantei Rusinii apartine Guvernului Adrian Nastase si ministrului sau de Externe Mircea Geoana, iar preluarea sa de catre Cabinetul Popescu Tariceanu si supusul sau Mihai Ungureanu ar reprezenta “o dovada de continuitate”. Adevarul frust ar trebui, cred eu, sa-i ultragieze pe votantii Aliantei fara de Dreptate si fara de Adevar: exista asadar o continuitate politica in tabara executantilor de proiecte anti-romanesti.
Tot joi, in aula Senatului, urechile alesilor tarii au fost zgariate de falsele argumente ale ministrului de Externe Mihai Razvan Ungureanu. Inrosit de furie, micul UTC-ist a inceput sa urle pitigaiat la senatorii Romaniei care se impotriveau din bun simt Ordonantei sale paguboase. Simtind ca situatia scapa de sub control, tartorul masinatiunilor politice din Senat, PD-istul Radu Berceanu i-a facut semn capului UDMR-ist Gyorgy Frunda care i-a dat peste culoar un sut PNL-istului (ex-APR, ex-FSN) Teodor Melescanu pentru a amana dezbaterile. Cu 42 de voturi la 23 (si 4 abtineri), senatorii pro-guvernamentali au decis sa mearga la masa: treburile tarii mai pot astepta.
Dovada ca in afara sefuletilor de grupuri marea majoritate a senatorilor habar nu au ca risca sa aprobe o tradare a intereselor nationale sta in declaratiile lor incerte. Intr-o prima faza, MAE a reusit sa-i pacaleasca, introducand un pretins amendament prin care s-ar respecta drepturile Fundatiei Gojdu originale, de la Sibiu. Fals: un Acord international, deja ratificat ca atare in Parlamentul de la Budapesta, nu suporta “amendamente”. ZIUA a demonstrat aceasta printr-o declaratie ferma a MAE al Ungariei publicata in exclusivitate. Senatorii care doresc sa voteze in cunostinta de cauza o pot descoperi in arhiva electronica a ziarului nostru. Mura in gura: www.ziua.ro (arhiva in prezent rasa de pe suprafata internetului – n.n.).
Tot asa, pentru a intelege matrapazlacurile legislative ale aparatcik-ului MAE in cardasie cu diversi tovarasi din Comisiile Senatului pentru Politica Externa si Juridica, senatorii pot consulta un Raport profesionist, “Afacerea Gojdu, dincolo de diplomatie”, elaborat de Fundatia Strategikon si disponibil la www.strategikon.ro. Aici vor putea descifra ce se afla in spatele aberatiei unice in istoria Parlamentului Romaniei, de “respingere a respingerii”, invocate in cazul Gojdu, “dezinteresat”, dupa cum declara, de colegul lor UDMR-ist Eckstein Kovaks.
Insa cea mai mare ticalosie comisa de reprezentantii UTC din MAE, in frunte cu secretarul sau general, Mihai Razvan Ungureanu, este invocarea unui pretins acord al Bisericii stramosesti, administrator de drept al averii lasate de Gojdu, prin Testament, tinerilor romani ortodocsi saraci si destepti din Transilvania si Ungaria. Dupa ce insusi Patriarhul Romaniei Teoctist a rugat senatorii sa respecte Testamentul lui Gojdu, Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania avertizeaza oamenii de paie ai actualului stat capitulard ca risca sa provoace o disputa directa cu Biserica, pentru ca, in numele adevarului, ierarhii ortodocsi sunt dispusi sa apere drepturile fiilor tarii la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. “Nimeni nu are voie sa dispuna de o avere privata, care apartine tinerilor ortodocsi, asa cum este aceea a lui Emanuil Gojdu si sa ignore un Testament care are valoare de lege nationala si internationala”, spune transant IPS Anania, in calitatea sa de co-administrator al averii Gojdu. De la Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, Episcopul ei, PS Sofronie, ne comunica faptul ca “isi exprima dezaprobarea totala fata de proiectul Ordonantei de Urgenta a Guvernului Romaniei privind infiintarea “Fundatiei Publice Ungaro-Romane Gojdu” si solicita Senatului Romaniei sa respinga cu hotarare acest act rusinos de capitulare si recunoastere a masurilor unilaterale de nationalizare savarsita de partea maghiara.” “Nimeni nu are dreptul sa vorbeasca in numele Bisericii, fara a avea o imputernicire scrisa din partea acesteia”, transmite oficial acest co-administrator al Fundatiei Gojdu. “Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria face apel la opinia publica, la societatea civila, la organizatiile neguvernamentale, pentru ca proiectul tradarii memoriei lui Emanuil Gojdu sa primeasca tratamentul pe care-l merita.”
Este dispus Senatul sa tradeze interesele beneficiarilor de drept ai Testamentului lui Gojdu, sa scuipe pe rugamintea Bisericii si sa terfeleasca vointa propriilor lor alegatori, in special a celor din Transilvania? Parafrazandu-l pe Lucretiu Patrascanu, cred ca senatorii nostri de azi ar trebui sa-si aduca aminte ca inainte de a fi penelisti, pedisti sau pecisti sunt romani.
Emanuil Gojdu, 1862: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”.
Senator roman, nu uita de tinerii ortodocsi in numele carora vei vota!
Generalul de brigada SRI (r) Aurel I Rogojan, acuzat de Scanteia Zilei ca se afla in spatele deputatului Ion Stan, vicepresedintele Comisiei Parlamentare pentru controlul SRI, invinuit de DNA, ARD si presa Retelei Soros de grave fapte “neinteligibile” de coruptie si mita electorala (pachete de Mos Nicolae – vezi stenograma mai jos), s-a hotarat sa rupa tacerea si sa prezinte adevarul, intr-un interviu acordat in exclusivitate portalului Ziaristi Online. Pana maine, cand veti afla, printre altele, din surse sigure, si o lista a principalilor agenti de influenta din presa si politica ai Retelei Soros, SIE si DGIA din cadrul filierei internationaliste care a acaparat “institutiile statului”, cititi o parte din ce a deranjat DNA-ul… si nu numai.
Mai intai un extras din “actul de acuzare” marca DNA folosit pe final de campanie de Tribunalul Poporului Ungurean:
“STAN ION: Nu, stai puţin! Eu trebuie să fac… Am în colegiu cinci mii de… şase mii de copii.
DIMA SORIN NICUŞOR: Da.
STAN ION: Trebuie să fac nişte pacheţele pentru Moş Nicolae. Două portocale, două banane, o ciocolată şi o napolitană.
DIMA SORIN NICUŞOR: …[neinteligibil]…
STAN ION: …[neinteligibil]… câte fac.
DIMA SORIN NICUŞOR: Gata! Vă dau…ă… vă dau răspuns pe, pe …[neinteligibil]…
STAN ION: Da. Da, da. Ca să-mi spui ce… Da’ vezi că pungile ţi le dau eu, că sunt pungi cu Moş Nicolae.
DIMA SORIN NICUŞOR: Îhî. Sunt marcate de …[neinteligibil]… dumneavoastră şi …[neinteligibil]…
STAN ION: Nu! Nu, nu, că nu …[neinteligibil]…
DIMA SORIN NiCUŞOR: Aoleu!
STAN ION: N-avem voie să dăm produse alimentare, a dat PONTA… a dat PONTA…
DIMA SORIN NICUŞOR: A dat or do… ordonanţă, da.
STAN ION: Ordonanţă.
DIMA SORIN NICUŞOR: Ă… păi, eu… mâine, mâine?
STAN ION: Da.
DIMA SORIN NICUŞOR: Ne-auzim mâine, să dau… ?
STAN ION: Da.
DIMA SORIN NICUŞOR: Bine!
STAN ION: Da’ nu …[neinteligibil]…
DIMA SORIN NICUŞOR: Nu e, nu, nu. Bine, vă salut, sănătate!”.
Aceasta se pare ca a deranjat anticoruptii din DNA. Pe buna dreptate! Acum sa vedem ce ar fi putut deranja poporul ungurean al ARD:
Ancheta săptămânalului italian L`espresso: Autorităţile române protejează afacerile Camorrei. Mafia napoletană sufocă România cu gunoaiele italienilor.
Proiect de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
Propunere legislativă privind instituirea unei indemnizaţii sociale minime garantate pentru persoanele în vârstă care nu primesc pensie
respinsă definitiv
ETC, ETC, ETC
Alte declaratii politice – din care nu lipsesc Plesu, Patapievici si Liiceanu, interpelari, care o privesc pe “comisareasa Monica Macovei” si propuneri legislative cu caracter national puteti gasi la pagina sa de deputat roman de pe site-ul Camerei Deputatilor
Exemplu:
20.”Nimic nou în politica externă a României” – o concluzie surprinzătoare a preşedintelui Traian Băsescu la întâlnirea anuală cu ambasadorii şi consulii generali ai României”
“(…)
Doar cu numai câteva zile înaintea întâlnirii cu ambasadorii, Traian Băsescu a ieşit pentru întâia oară la scena declaraţiilor belicoase la adresa puterii de la Chişinău, declarând ameninţător: “Este ultima agresiune la adresa României orchestrată şi vom răspunde extrem de dur, de data asta. S-a mers prea departe”.
Peste numai două săptămâni, acelaşi vehement Traian Băsescu îi compătimea pe Voronin, pe primul său ministru şi pe ministrul de externe de la Chişinău, găsindu-le scuze şi spunând că nu ar dori să fie în locul lor sub presiunile Moscovei şi ale Tiraspolului, care i-ar determina, chipurile, să-şi piardă uzul raţiunii şi să vadă negru în faţa ochilor numai ce aud de români şi România.
Dar până să se ajungă la ultima agresiune, în fapt cea mai recentă din partea pigmeilor de la Chişinău, la adresa României, relaţiile româno-moldave au înregistrat evoluţii extrem de sinuoase, condimentate cu grave ofense şi atacuri la demnitate, ajungându-se până la provocări pe care România le-a suportat cu o resemnare pe care Voronin, după mintea şi instructajul Moscovei, ar fi putut să o interpreteze ca vinovăţie.
S-a acrit vinul de dar al neamului Voronin şi nimic nu-i nou în relaţiile externe ale României, cetăţene-preşedinte?
Aproape concomitent cu reuniunea ambasadorilor, Rompetrolul a devenit kazah.
Consilierii şi generalii din preajma cetăţeanului-preşedinte au încasat perdafuri grele. Putin şi Bush ştiau că Kazahstanul va cumpăra Rompetrolul, Băsescu, nu.
Aşadar chiar nimic nou în politica externă a României?!
Nu fiindcă ar fi lipsit evenimentele, ci pentru că sistemele informativ-analitice diplomatic, al Serviciului de Informaţii Externe, şi cele al Direcţiei Generale de Informaţii al Armatei ori nu mai există, ori nu mai lucrează pentru Preşedintele României. Dar pentru România?
(…)
Constatăm că nu avem strategie de relaţii externe, fiindcă în locul unor instituţii naţionale oficiale care să se ocupe de studiile strategice de politică internaţională, Guvernul finanţează un aşa-zis Institut Cultural Român, care se ocupă de imaginea externă a directorului sau şi a garniturii de aplaudaci ai puterii, a căror operă necunoscută în ţară este publicată în ediţii de lux peste hotare.
Patapievici, Pleşu, Dinescu, Liiceanu et comp. sunt livraţi ca hrană spirituală românilor de pretutindeni, în vreme ce la Chişinău nu se permite dezvelirea unui bust al clasicului Liviu Rebreanu.
Românii de pretutindeni sunt faultaţi de la Bucureşti, cetăţene-preşedinte, inclusiv prin blocajul şi lentoarea cu care “draga dumneavoastră Monica” a tratat proiectele legislative necesare apărării identităţii românilor din străinătate. (…)”
Turneul de prezentare a celei de-a doua editii a cartii generalului Aurel I Rogojan despre secretele serviciilor secrete si agentii anti-Romania care-si fac de cap la varful “statului roman”, in politica si mijloacele de manipulare in masa, sub ochii neputinciosi ai “institutiilor statului” si “comandantului suprem”, continua.
Liderul nr. 1 Xi Jinping şi ceilalţi şase membri ai instanţei superioare a partidului comunist dispun nu numai de cel mai numeros popor al lumii, dar şi de cel mai mare depozit de dolari US din lume, de arma nucleară şi de o economie care a avut creşteri neîntrerupte de peste zece la sută din 1978 şi până acum, în momente de criză.
Probabil Ada Milea nu a conştientizat că românii trăiesc într-o societate de canibali. Adică s-a ajuns la ceea ce Iuliu Maniu nu bănuia. Când, la procesul lui Antonescu, a fost admonestat de ce a dat la sfârşit mâna cu condamnatul, Maniu a spus: „Eu şi Mareşanul Antonescu am fost adversari, nu canibali”. Încă nu s-a făcut un spectacol pe această idee, iar FNT nu s-a ridicat deasupra imitaţiilor, în care a triumfat Silviu Purcărete cu pastişa universală care a avut drept pretext Călătoriiile lui Guliver.
Am trăit s-o văd şi pe asta: licitarea de tablouri comuniste la Artmark, casa de licitaţii în care vedem elita artei plastice româneşti. Dar aşa cum se spune că banii nu au miros, nici tablourile nu au culoare.
Atâta timp cât cei de la Artmark, cu Patriciu în frunte (dacă o mai fi el patronul), nu învaţă şi din experienţa altora, lucrurile se vor degrada şi mai mult.
Ce nevoie are Artmark să liciteze lucrări precum Comunism şi Securitatea, ora 11 dimineaţa? Cine cumpără aşa ceva şi pune pe perete în casă să contemple? Dovadă că aceste tablouri semnate Christian Paraschiv, un pictor recuperator de simboluri comuniste, au fost adjudecate cu 550 şi respectiv 450 euro, cel mai slab preţ al serii! Recordul pozitiv l-a atins, în prima parte a licitaţiei, Corneliu Baba cu Maternitate – 19 mii euro! Tot maternitatea, săraca, o temă saturată în comunism, umple punga bogaţilor!
Trebuie spus că licitaţiile Artmark se fac cu tablouri ale pictorilor români, în general cu lucrări „nostalgice”, unele derizorii, fără valoare, precum cele ale unor Ion Grigorescu, Csaba Syabo, Mircea Cantor (un tinerel nascut in ’77, a carui “instalaţie fotografică” de 112,5 x 15 cm s-a vandut cu 6.800 de euro [?!]), un oarecare Şerban Savu (nascut in ’78) , cu un tablou şantierist, tipic pentru magistralele socialismului (adjudecat cu 10.000 de euro [!?]) sau un “Golem” de Perjovschi (vandut cu 1700 de euro)!
Numeroşi pictori români au citit articolul şi mi-au dat dreptate. Unii mi-au şi scris. Precum Gabriela Culic:
„Da, foarte interesant articolul, aveţi dreptate în privinţa comentariilor care lipsesc cu desăvârşire în cadrul licitaţiilor. Cred că o licitaţie interesantă ar trebui susţinută de un fel de show-man… doldora de informaţii, licitaţia în sine să fie ceva spectaculos. La noi lipseşte implicarea, dar mai ales entuziasmul”.
Pictorii contemporani sunt interesaţi să participe şi ei la aceste licitaţii. Iată opinia pertinentă a altui pictor special, ocolit de Artmark, Mihai Potcoavă: „Am citit articolul despre Artmark. Câtă dreptate aveţi! Câte elemente interesante aţi găsit doar la Magdalena Rădulescu! Câte se pot găsi şi la alţi pictori! Tablourile se vând împreună cu poveştile lor. Sărăcia elementelor referitoare la un anumit pictor sau tablou, micşorează valoarea acestora. Iar dacă mai adăugăm şi slaba pregătire a cumpărătorului, ajungem la un fel de loz în plic, unde alege mâna şi nu capul sau inima”.
Apropo de Magdalena Rădulescu, un tablou al prietenei sale, Margareta Sterian, o altă doamnă a plasticii româneşti, tabloul Veneţia, s-a vândut cu suma derizorie de 2 400 euro, cu puţin peste minima estimată! Iar Nuntă la Brăneşti era la un pas de a fi respins! S-a vândut în schimb o macara pe o platformă, cu patru muncitori în salopetă pe ea (“Proveniență: colecţie privată, Olanda”), cu zece mii euro!
La Zilele Filmului German am văzut filme care recuperează comunismul, precum Trădător de ţară (2011) de Annekatrin Hendel, de ce nu ar fi şi arta plastică a socialismului repusă pe tapet? Să-ţi inviţi prietenii la o serată şi să ai pe perete tabloul Securitatea, , ora 11 dimineaţa, cât rafinament, câtă perversitate!
Dar licitaţia de la Athénée Palace Hilton a debutat în forţă, cu un alt pictor, simbol al comunismului, cumpărat şi apreciat în persoană de însuşi Ceauşescu: Sabin Bălaşa, căruia i s-a cumpărat Fluxus, un tablou fără expresie, cu exorbitanta sumă de 9 500 euro! Şi altui om de casă al lui Ceauşescu, Constantin Piliuţă, i s-au vândut bine cele patru tablouri licitate, Pădurea de neocolit, Flamenco, Flori albe, La birt. Astfel de licitări nu se fac cu cumpărătorii în sală, ei fac licitaţiile telefonic, prin intermediari.
Pictorii comunişti trăiesc prin Artmark o nouă vârstă, o vârstă a recuperării. Dacă obiectele regale, cum am văzut la o licitaţie anterioară, se risipesc în patru vânturi, de ce să nu fie recuperate tablouri de Sabin Bălaşa, Piliuţă, Ciucurencu sau Ion Pacea, stâlpi ai realismului socialist?
Nota Ziaristi Online: O “instalatie fotografica” de 15 cm a unui tinerel anonim (altfel o “realizare” de doi ani: “1998, Nantes – 1999, Budapest”), 6.800 de euro si un tablou santieristic al unui alt tinerel anonim (“de provenienta Olanda”), 10.000 de euro, in comparatie cu un (alt) Corneliu Baba, vandut, probabil corect, cu 2.700 de euro? Dl Patriciu spala bani prin Artmark sau e doar o alta metoda de spaga legala?
Sa admiram si invitatii speciali ai Artmark: scriitorii Mihaela Radulescu, Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici vorbind unul (Plesu) despre maretia artei contemporane post-moderniste si “nimicul romanesc” si un altul (Patapievici – “frumoasa fara corp”), cu un discurs tern de 20 de minute in care, dupa cum se aude atat de clar pe fundal, participantii s-au multumit sa-si vada, zgomotos, de ale lor…
Mass media neromaneasca din Romania a tratat superficial sau, cel mult, propagandistic, o stire care, altfel, cu putine sapaturi, ar putea deveni un subiect-bomba: Ce a cautat Ungureanu la Baku?
Dupa cum am semnalat aici, “liderul” ARD a intreprins saptamana trecuta o vizita la Baku, in Azerbaijan, pentru a se intalni cu Ilham Aliyev, dictatorul urmaselor KGB, FSB si SVR, care i-a succedat in functie tatalui sau, Heidar Aliyev, ex-grangur NKVD si lider totalitarist comunist al fostei republici sovietice. Conform unei cablograme a US DOS – Departamentul de Stat al SUA – interceptata si publicata de WikiLeaks, Aliyev este poreclit de diplomatii americani “Nasul” de la Baku, rezidentii Ambasadei Americii din Azerbaijan comparandu-l in stilul sau mafiot de a face afaceri cu Sonny, cel mai violent fiu al lui Don Corleone, “Nasul” “Nasilor.”
“Stirea” cu “finutul” unui alt “Nas”, cel “din suflet”, a ajuns in presa ungurenilor din Romania – intr-o limba FCR de lemn vintanian cum nici la MAE nu se mai mestesugeste – dupa ce a fost publicata pe site-ul Agentiei oficiale, de stat, AzerTag. Deci, nu stim daca Ungureanu chiar a vrut sa se stie ca umbla langa pe la Baku sau daca a fost silit sa o faca cunoscut, pentru a nu se descoperi ulterior.
De la AzerTag aflam ca, intre o intalnire cu doi liderici “post-sovietici”, prim-vice-premierul Republicii Belarus si vice-presedintele Consiliului Federal al Rusiei, plus o dezvelire de statuie a propriului sau tata (foto jos), patronul SOCAR – companie de stat care si-a deschis recent un lant de benzinarii si in Romania – si, totodata, presedinte al Azerbaidjanului, s-a vazut si cu “fostul premier al Romaniei”.
Dar in ce calitate s-a prezentat, de fapt, Ungureanu la Baku? De… “fost”? Fost membru supleant al CC al UTC? Fost ministru de Externe demis, fost sef al SIE obligat sa demisioneze si fost premier, iarasi, demis, cu tot cu Guvern?! Cam slabe calitati pentru o intalnire cu un presedinte.
Dar daca Ungureanu a fost doar un mesager al unui sef temator sa vorbeasca pe telefoane, cand toate comunicatiile globale sunt stocate de NSA? Si cine sa fie fricosul? Basescu sau seful lui Basescu? Si ce a oferit, in noua lui calitate de liderici ICCD si FCR? Un post pe listele ARD? 🙂 Contra a ce?
Iata niste intrebari la care, in mod normal, Ungureanu ar trebui sa raspunda. Nu de alta, dar, conform CIA World Factbook, Azerbaidjan este caracterizat printr-o coruptie omniprezenta, la cele mai inalte nivele iar omul cu care Ungureanu a dat mana nu este decat un dictator corupt care guverneaza un sistem totalitarist criminal bazat pe forta structurilor fostului NKVD.
Pe scurt, despre Aliyev Jr, Ilham, pe langa dezvaluirile WikiLeaks si porecla de “Nasul” de la Baku: a absolvit in perioada URSS-ului MGIMO – scoala de spioni cu staif ai KGB – unde a si predat, apoi. Cu tatal sau la fraiele republicii a devenit vice-presedinte al companiei petroliere de stat SOCAR, apoi deputat in Parlamentul unicameral (cum ii place lui Basescu) al Azerbaidjanului (fosta Mare Adunare Nationala), premier si, la moartea tatalui sau, normal, presedinte. Ales si reales. Dupa cum semnaleaza si CIA, Aliyev poate fi reales cam de tot atatea ori de cate putea sa fie reales Ungureanu in CC al UTC si, apoi, normal, al PCR.
Despre Aliyev Sr, Heidar, “Tatukul” de la Baku, cred ca e suficient sa spun ca a intrat in NKVD la 21 de ani si a iesit din el la 80, cu picioarele inainte, dupa ce a urcat cu ele toate treptele totalitarismului comunist criminal de tip sovietic. Nu ma indoiesc ca, in “convorbirile” cu fiul sau, “Nasul” de la Baku, Ilham Alyiev, “dreptaciul” “Nasului” de la Bucuresti, Traian Basescu, “si-a adus respectul” fata de “Tatukul” care strajuieste acum, si el “omniprezent”, fiecare piata din fiecare oras si fiecare sat din Azerbaijan, asa cum ar visa, mai mult ca sigur, sa ajunga, intr-o zi, “finutul” Mihaita Razvanel Ungureanu.
Deci, intrebarea ramane: ce a cautat Ungureanu la Baku, altceva decat praful nabuccian de pe toba utecciana?
PROMO: Ovidiu Ohanesian ne promite o noua bomba despre “omniprezentii” DIE-CIE-SIE. Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Catrinel sau Valeanel?
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Charles Upson Clark (1875-1960), profesor si ofiter de informatii al Armatei SUA, a fost un remarcabil observator american al provocarilor Romaniei Mari, devenit membru de onoare al Academiei Romane, printre altele si pentru lucrarea sa “Basarabia – Rusia si Romania la Marea Neagra“, publicata de Dood, Mead & Company la New York, in 1927, si din care va prezentam ilustratiile selectate de Basarabia-Bucovina.Info.
Am fost invitat la lansarea revistei „Capital 300 bogaţi”, care a avut loc la Palatul Cesianu-Ravoviţă, adică la sediul Casei de licitaţii Artmark, care, cu acest prilej, a lansat şi albumul „100 cei mai valoroşi pictori români”.
Evident, este o ruşine pentru o ţară săracă, disperată, să faci un asemenea eveniment sfidător. Corect ar fi fost ca această revistă fără personalitate, condusă nu de ziarişti, ci de economişti, să fi lansat o broşură numită „Capital 300 cei mai săraci români”. Fapt imposibil, fiindcă semnul crizei autentice este tocmai să imiţi clasamentele celor mai bogate ţări din lume. Dacă în România a ajuns să se practice Halloween, de ce nu s-ar imita şi revista Forbes. Sigur, sunt multe de spus, dar aici nu vreau decât să prezint ideea din titlu.
O lansare de revistă în care vorbesc 6 oameni, timp de peste o oră, ultimul fiind Patapievici, în costumul lui de fürer cu papion, adus fiindcă ceilalţi 5 erau în admiraţia lui, şi nicidecum nu era cerut de public, care privea tablourile expuse şi-şi bea cafeluţa, este un fapt inacceptabil, o sfidare a publicului, o mitocănie.
Bun, au vorbit, dar ce? Au bătut câmpii, şefii de la Capital nu au nici o legătură cu arta, n-au rostit o vorbă despre un pictor, iar fürerul Patahârbici a vorbit despre Nefertiti, care înseamnă „Frumuseţea care, iată, vine”, o femeie bogată din Egiptul antic, care nu ar fi însemnat nimic dacă un artist nu o eterniza. Şi această bomboană a tot supt-o fürerul Pata-HR, adică Hârbici, timp de 45 de minute! Toată lumea a plecat, a rămas să le vorbească admiratorilor, celor cinci „capitalişti”, unul mai tămâie decât altul.
De ce trebuia să vorbească kilometric Patahârbici, când îşi putea rezuma ideea la o frază, două?! Cea mai banală idee de pe lume, faptul că bogăţia e efemeră, iar arta eternă, acest amartoloi a întors-o pe toate feţele, de parcă era un copil handicapat care trebuie să înţeleagă el ce spune, a presărat-o cu tot felul de citate, cu date şi ani, imitându-l incult pe Vadim, încurcând anii, ca şi numele, cum ar fi celebrul palat Frick de la New York, căruia în spunea Frick Museum, când el se numeşte Frick Collection. A luat-o de la Amenhotep al IV-lea şi a ajuns la marii industriaşi americani, care şi-au dat averea pe artă. Bogăţia nu înseamnă nimic dacă nu e pusă în slujba unor valori artistice. Ceea ce ştie toată lumea, banalitatea supremă! Mă mir că nu a vorbit şi de epoca Regelui Soare, de epoca elizabethană, de teatrul lui Wagner de la Bayreuth, care nu ar fi existat fără investiţia lui Ludwig II de Bavaria şi de alte cazuri celebre. El a vorbit de hitiţi şi de Noica, fiindcă nu cunoaşte alt filosof decât pe Liiceanu!
Dar ce a făcut Patapievici timp de 6 ani şi mai bine cât a fost director al ICR, având în mână milioane de lei, o avere, care e opera lui de artă în care a investit? Şi-a tradus „Omul recent” în 17 limbi, aşa cum l-a tradus şi pe Clismăneanu şi alţi amartoloi ca ei, asta e opera fürerului cu papion, care arată ca un bidon. Adică poate fi numit „frumoasa fără corp”, cum ar spune Eminescu, pe care el îl îndrăgeşte nespus din debaraua proprie. În afară de camarila lui, n-a ajutat nici un artist.
I-am întrebat pe cei de la Capital dacă ştiu câţi artişti plastici are România şi să-mi spună câteva nume. Habar nu au. Le-am spus eu, 5 mii, iar mulţi dintre ei sunt muritori de foame. De ce nu faceţi măcar un număr de revistă numit aşa: „Capital 300 de artişti plastici muritori de foame”? Cu ce-i ajutaţi voi „capitaliştilor” pe sute de artişti români care nu au bani să-şi cumpere pânze, rame, culori, nici măcar hârtie, ca să scrie titlul lucrărilor atunci când expun în expoziţii de grup!
Pictorii români sunt total necunoscuţi în lume fiindcă amartoloi ca Patahârbici şi „capitaliştii” de la Capital sau de la alte scursuri profitabile nu investesc un leu în cunoaşterea lor. Şeful de la Capital îmi zicea că Patahârbici a investit în cinematografie, că a făcut cunoscută cinematografia română în lume! Ha, Ha, acest individ nici nu auzise de CNC şi de Cannes. Sau poate că Patahârbici a plătit juriile de la Cannes, să le dea premii lui alde Puiu şi Mungiu, să facă cinematografia noastră cunoscută în lume! Ignoranţa acestor admiratori ai unui hârb e fără comentarii!
Ce blestem pe cultura română un amartoloi ca Patahârbici, care, iată, are şi admiratori. Acum ştim şi cine sunt, cei de la Capital! Bravos naţiune capitalistă, să admiri un hoţ şi un personaj penibil, care se autocitează şi autocultivă, mândru de el, care nu are nici un pic de modestie şi respect pentru gazde şi public! Habar nu avea că se află într-o casă istorică, nici de efortul de restaurare al celor de la Artmark. El e prea plin de sine. Şi bate câmpii cu graţia unei cocote. Nu îi este ruşine să apară în lume, când un popor întreg ştie cum a risipit banii ICR. El vorbeşte că bogăţia trebuie să ajute cultura? Cum a ajutat el cultura timp de 6 ani? Câţi pictori a impus în afară, câţi oameni de teatru? Câţi balerini, câţi muzicieni sau cântăreţi de operă? Nici unul. A pompat în ai lui şi în doi regizori foarte cunoscuţi, Lucian Pintilie şi Andrei Şerban, care nu aveau nevoie de ajutorul ICR, ba acest ajutor i-a omorât ca artişti, aşa cum voi arăta cu alt prilej.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
În actuala conjunctură, istoria naţională a încetat să mai fie o disciplină formativă. Treptat-treptat, multe generaţii vor pierde sentimentul apartenenţei la acest neam. Ca urmare nu vor mai avea o ţară de iubit și apărat.
Asocierea politică de sfârşit de an, prin refacerea emanaţiei criminale a anilor ’90, i-a făcut pe ‘intelectualii publici’ să se trezească în postura de budă publică în care lichelele urinează patologic.
În perioada 24–27 octombrie 2012, la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional, va avea loc cea de-a VIII-a ediţie a Salonului de Carte „Polemos” – Istorie, Ştiinţe Politice, Securitate şi Apărare, eveniment care se înscrie între manifestările prin care Editura Militară marchează Ziua Armatei României.
December 10th, 2012 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
