Membru de baza al GDS si fondator al IMAS alaturi de un alt turnator, a doua servicii secrete comuniste – Securitatea si AVO, respectiv Alin Teodorescu (primul presedinte al GDS si, simultan, al Fundatiei Soros), sociologul Calin Anastasiu a fost dovedit de CNSAS, in urma cererii Civic Media, drept “sursa a Securitatii”, dupa ce intr-o prima faza beneficiase de adeverinta de necolaborare cu numarul 182, eliberata de CNSAS pe vremea cand institutia era controlata de colegii sai din GDS, Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici. Cu ocazia obtinerii noii adeverinte de la CNSAS am aflat ca “sursa” cu numele conspirativ “Anghel”, folosita de Securitate “cu aprobarea PCR” (!) este si… editorialist la TVR. Ei bine, acum se pare ca domnul in cauza suge de la doua tate ale statului, si de la TVR si de la SRR, pentru ca Initiativa Profesionala Radio atrage atentia ca distinsa “sursa”, transferata ca “consilier” de la fostul PDG al SRR instalat de PNL la noul PDG al SRR de UDMR, coordoneaza nici mai mult nici mai putin decat un Referendum in Radioul Public pe tema… “Statutului jurnalistului”. Aproape fantastic daca n-ar fi real. Si cica nu ia decat 8000 de lei pe luna pentru asta…
Cristian Sima e finantist, actionar al casei de brokeraj WBS Holding dar si al portalului HotNews, unde a publicat recent un articol, care a ajuns, probabil, numarul 1 in topul accesarilor site-ului de stiri: SOV si “Junimistii”. Ma duc la el, la sediul WBS. Ma intampina reticent dupa ce l-am bruscat pe blog publicand un fisier audio cu o conversatie privata dintre noi despre relatia sa cu Securitatea. O reactie de-a mea in urma prezentei sale, in direct, la noul loc de munca al lui Robert Turcescu, ca al doilea invitat dupa informatorul Dan Puric. Lucrez la un studiu privind Securitatea si numele de cod avute de diversi, gen “Lulu” pentru Liiceanu sau “Cain” pentru Tismaneanu (trebuie sa recunostem ca li se potrivesc). Iar eu am “dat pe goarna” ca Sima a fost “Toma Caragiu”. Sta infundat intr-un scaun, cu ochelarii cazuti pe nas si se uita peste ei la mine, gandindu-se, cel mai probabil: “Asta-i ticalosul?!”. Recunosc franc: “Am gresit, ma enerva Turcescu!” 🙂
Pe masura ce vorbim insa ne prindem amandoi ca nici unul nu-i chiar asa de negru. Ma conduce prin interiorul casei sale de brokeraj, unde dau de niste tineri relaxati, care fac cu zecile de mii de euro pe minut jucand la bursa pentru WBS. Sunt absolventi de MIT, Columbia sau Harvard si s-au intors acasa, pentru a munci pe bani la fel de buni ca in Occident. Sima schimba cateva “parole” cu ei intr-o limba straina, criptata, a brokerilor. Retin doar ca TCH-ul a depasit GFT-ul pe Dow Jones. Imi notez repede, poate dau si eu un tun dupa interviu. Facem un tur si prin subteranele sediului. Chiar si cladirea din Ionel Perlea 14 a avut de a face cu Securitate. In perioada interbelica a fost primul sediu din Romania al Generali Asigurari. Sima a tinut sa o cumpere mai mult pentru valoarea simbolica. Iar pentru asta a trebuit sa-l pacaleasca pe Patriciu, primul proprietar de dupa 1990, folosindu-se de un artificiu imobiliar. I-a mers. La restaurarea ei, constructorul a avut surpriza sa constate ca de dupa un perete din subsol se aude a gol. Au daramat zidul si au gasit o celula cu sute de dosare din perioada cand NKVD-ul facea jocurile in Romania. Timp de mai bine de 50 de ani statusera zidite acolo. Nici SRI-ul, care a venit sa le ia, nu stia de ele.
PROMO. In curand pe Roncea.ro: Ion Cristoiu despre ce ar trebui sa faca “deontologii” lui Vintu
Revenind la oile noastre albe si negre, am intrat direct in subiect: relatia sa cu Securitatea. Sima era un tanar student la Matematica in 1985, cand s-a apucat sa faca manifeste cu inca doi colegi de-ai sai. Prima oara a scapat de arestare, la mustata. la interventia Zoiei Ceausescu, care era profesoara la Matematica. A doua oara nu i-a mai mers. Avea deja niste intalniri suspecte cu un diplomat britanic: Mark Stevenson, posibil ofiter MI6. Iar el, devenit intre timp asistent universitar, impreuna cu prietenii sai, ajunsesera atat de eficienti cu raspanditul manifestelor incat Securitatea credea ca este vorba de o retea intreaga. “Ce pot sa zic? M-au batut pana am spus tot ce stiam”, marturiseste acum Cristian Sima. Finantistul de azi sustine ca a fost torturat prin doua metode: “la protap” – legat cu catuse de un par si invartit intre doua birouri – si prin bataie in sacul cu apa, ca sa nu fie lasate urme. Noaptea, in celula, isi simtea toate oasele rupte. Un coleg de arest, pus, cine stie?, sa-l influenteze, i-a mai istorisit la culcare niste metode de tortura, cu tigari stinse pe talpi si alte nenorociri. Dimineata, la prima ora, era la raport. “Atunci mi-am ales numele de cod Toma Caragiu”. Dosarul pe care il avea la Securitate era impresionant, continand stenograme dupa toate conversatiile pe care le-a avut la intalnirile sale “conspirative” cu Mark Stevenson: “Sima Cristian – TRADARE, scria pe el”, rememoreaza azi. Dupa o saptamana si cateva zeci de note a fost lasat sa plece. Si-a informat imediat colegii: “V-am dat in gat pe toti!, le-am spus”. Apoi, in timp, a mai dat cateva note “la misto”. Pe 16 decembrie 1989 erau convocati cu totii la Securitate, pe Luigi Cazzavillan. Cand au ajuns acolo securistii i-au trimis la plimbare. Deja “incepuse”. Pe 22 decembrie era in Studioul 4, la TVR, alaturi de Dinescu si Caramitru: “Sunt acolo in poza clasica cu “Am invins”. Aveam plete si parul cret. Spre seara mi-am dat insa seama ca “revolutia” e o escrocherie monumentala. Au vrut sa ma si elimine. Nu eram in schema”, isi aminteste Sima. A participat la Fenomenul Piata Universitatii. Pe 21 mai, dupa alegerile din “Duminica Orbului”, a parasit tara. S-a intors pe 13 iunie iar pe 14 minerii ii spargeau capul in Facultatea de matematica. Normal: avea plete si ochelari. “Uitati urma aici, pe frunte, osificata: amintirea pe care mi-au lasat-o minerii!”, imi spune enervat si profit de moment sa-i fac o poza (foto).
Acum, dupa 20 de ani, Cristian Sima a devenit practic un nou caz Sorin Rosca Stanescu. Desi si-a recunoscut prin cateva interviuri relatia cu Securitatea, de la CNSAS a primit recent o hartie frumoasa (vezi foto mai jos) in care se afirma, negru pe alb, ca “nu exista date ori documente din care sa rezulte calitatea de lucrator sau de colaborator al Securitatii”. “Pai unde e dosarul ala al meu, gros de-o palma?”, se intreaba azi Sima. Buna intrebarea.
Pentru ca Sima e si patron de presa vorbim putin si despre afacerile lui Vintu cu “deontologii” Romaniei, de la santajistul Bogdan Chirieac si versatul Mircea Dinescu la Cristian Tudor Popescu. Despre CTP, Sima spune transant ca fuge de adevar si ca a infiintat ziarul Gandul cu banii de la Vintu – un milion de dolari. “Eram acolo, la Vintu, cu Dinescu, atunci cand s-a aranjat tranzactia, la cald. Uite-asa-si freca Vintu mainile: “Gata! L-am cumparat si pe CTP-ul!””
Oare ce-i trebuie Clubului Roman de Presa si Asociatiei Jurnalistilor din Romania ca sa ia in discutie acest caz, de o gravitate exceptionala, tinand cont de statutul lui CTP de fost presedinte al CRP, in prezent si presedinte si membru “de onoare” al celor doua asociatii? De ce nu sunt pusi cei doi actionari media fata in fata? Si DNA-ul, DIICOT-ul, ce fac? E vorba de o spalare de bani. Ia, acolo, un milion de dolari…
Sima mai spune ca CTP minte si cand afirma ca nu stia despre faptul ca Bogdan Chirieac, colegul sau de banca la Adevarul si Gandul, este milionar in euro. “Minte! Minte sigur! Eu l-am informat, deci minte. Cu mult inainte de a se afla public. Uitati-va dvs exact, pentru ca, intrucat n-a facut nimic cu ce i-am dat, am scris atunci articolul Mineriada din mass media sau Mercenarii din mass media“.
Am verificat. Articolul lui Cristian Sima Mineriada din mass-media a aparut pe 21 aprilie 2007. Iar despre Tunurile lui Chirieac s-a publicat prima oara pe 8 noiembrie, acelasi an.
Iata ce scria Sima in 2007, in articolul despre mercenarii-mineri: “Iliescu si-a dat cuvantul ca nu a adus minerii la Bucuresti si ca teroristii s-au volatilizat, Felix si-a dat cuvantul ca nu a facut politie politica, Tariceanu ca demisioneaza si ca nu l-a sunat pe Patriciu, Basescu si-a dat si el cuvantul ca demisioneaza, CTP-ul si-a dat cuvantul ca nu mai candideaza la presedentia Consiliului de “onoare” al clubului roman de presa si ca nu mai apare la Realitatea; toti ne-am obisnuit sa ne dam cuvantul, pentru ca apoi sa-l aruncam in latrina istoriei.”
Si continua cu niste ponturi “grase” : “CTP-ul, noul Goebbels al propagandei postdecembriste (inainte de a fi demnitar, Goebbels a fost ziarist national-socialist), dupa ce a gasit droguri si faina la sediul PNTCD in 1990 a inceput sa ne livreze zilnic “Adevarul “ lui Taher si Hrebenciuc.
Cand acest adevar nu l-a mai convins si mai ales de cand e sarac si cinstit si-i sufla Vantul prin buzunare ne-a coplesit cu Ganduri curate spuse in fata icoanei marelui poet si disident Mircea Dinescu. Dupa ce a scuipat si icoana lui Dinescu, ne-a declamat esenta moralei lui teutonice: Ein Mann ein Wort, un Jurnalist ein Worterbuch.
In traducere libera, daca nu avem oameni politici care sa poata spune un barbat, un cuvint, macar avem ziaristi ca CTP-ul care pot spune un barbat, un dictionar. Imi vine in minte o emisiune televizata in care semi-eruditul CTP ne dadea un citat (gresit de altfel) din Verlaine “Par delicatesse j’ai gache ma vie”. Aveati dreptate Domnule: cu delicatete ne-ati distrus viata.
CTP-ul si “Onoarea” clubului roman de presa n-ar reusi sa convinga decit maxim 10000 de romani dar pana la “dumnezeul presei scrise” mai sunt si alti “sfinti”.
Un fost ghid ONT, care a invatat limba romana scriind pe genunchi informatii despre turistii occidentali, s-a reprofilat in caraus al valizelor cu arginti de la multinationale catre bebitza, alias miky spaga, catre mircea pascu si alti corifei pesedisti.
Cum in decembrie 2004 productia de oua de aur a lui Nastase n-a fost suficienta pentru a-l instala in fotoliul de Ministru de Externe, a trecut in tabara adversa.
Un alt dijmuitor cu “Ganduri “ curate zeciuia multinationalele farmaceutice intrebindu-se retoric in propriul ziar de ce s-au scumpit medicamentele si preocupandu-se constant de sanatatea populatiei sarace din Romania.
Am asistat siderat la o sponsorizare ziaristica dupa care formatorul de opinie dadea liber unui articol contra sponsorului explicindu-mi cu nonsalanta: “trebuie sa ne stie de frica ca sa cotizeze si data viitoare”.
Un alt ziarist cu “ganduri “ curate, in timp ce publica telenovela cu casa din Mihaileanu isi comstruia o casuta pe malul lacului Herastrau si cumpara un apartament in Piata Charles de Gaulle cu ajutorul sponsorilor care i l-au platit in coroane suedeze in conturile din Elvetia de la Imperial Bank of Canada. Deh, repede ne-am adaptat la globalizare...”
Deci, doamna Indira Crasnea, distinsul dvs ex-sef si presedinte de onoare al CRP a stiut mai bine de sase luni ca are in fata sa, zilnic, un individ care incalca orice deontologie profesionala amestecand la Gandul propriile interese de afaceri cu asa-zisul act jurnalistic. Si n-a facut nimic. Dimpotriva: dupa aproapa sapte luni a afirmat senin “ca nu era la curent cu activitatile lui Bogdan Chirieac in afara ziarului”.
Stimata doamna presedinta a CRP, cam ce aveti de gand sa intreprindeti pentru presa din Romania? Credeti ca ati putea, cumva, sa spuneti ceva, mai ales cand acelasi personaj sinistru, CTP, acum in calitate de membru al “Comitetului Director al AJR”, cere explicatii Parchetului (!) pentru Stenogramele Rusinii. Nu-i mai place in batista?…
Dezvaluirile lui Cristian Sima sunt, dupa parerea mea, extrem de importante, in mod special pentru starea presei romane si a reporterilor de azi. Ascultati-le mai jos, in interviul de aproape o ora. Merita!
Interviu cu finantistul Cristian Sima, actionar HotNews, despre relatia sa cu Securitatea
NapocaNews a cerut, în mod oficial, stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii pentru Dan Puric
Ca urmare a declaraţiei actorului Dan Puric, acordată publicaţiei QMagazine în cadrul unui interviu publicat în 1 octombrie 2010, prin care se autodenunţa ca fiind un fost colaborator al Securităţii încă din anul 1976, când a semnat un angajament cu această instituţie, conducerea NapocaNews a cerut Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii stabilirea calităţii de colaborator a dlui. Dan Puric.
Declaraţia exactă a lui Dan Puric, care a stat la baza acestui demers este: “Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist… M-au şi turnat. Pentru că eu, la 17 ani, îl imitam pe Ceauşescu. Strângeam două clase într-una şi dădeam decoraţii. Ei bine, colegul meu de la Royal Shakespeare Company sau de la Comedia Franceză nu a cunoscut lucrurile astea.”
Cererea a fost trimisă către CNSAS joi, 7 octombrie 2010.
Sperăm ca răspunsul oficial al CNSAS să lămurească detaliile autodenunţului lui Dan Puric, cel mai vândut autor din România din ultimii ani, un influent membru al societăţii civile şi membru în consiliul director al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare, din care mai fac parte Mugur Isărescu, Călin Georgescu, Mircea Maliţa şi Sergiu Celac.
“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă” – Nicolae Manolescu in “Literatura română de azi. 1944-1964”, Editura Tineretului
“Un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc.” – George Calinescu despre Nicolae Manolescu, intr-o scrisoare de protest adresata lui George Ivascu, publicata in extrase in Contemporanul
Mai intai sa citim cateva pareri ale Hertei Muller despre “micul gigant” al lui Manolescu, navetistul ICR Cartarescu:
Herta Muller: “Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi”
“Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe. Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! Era ceva de la sine înţeles. Nici nu mi-aş fi putut închipui să nu ascult un post de radio care îmi spune într-o oarecare măsură ce se întâmplă cu noi. Şi peste tot, în restul ţărilor comuniste, mă refer la Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, scriitorii au fost mult mai preocupaţi de politică. Pentru ei, era de la sine înţeles să facă analiza politică şi socială a ţării în care trăiau. Se vede asta şi din operele lor. În România, nu prea găseşti similitudini în acea perioadă.” (Un interviu de Marius Cosmeanu pentru Revista de culturaCorso, viaNapocaNews)
Herta Muller: “Cartarescu a trait cu nasu-n vant”
Interviu acordat de Herta Muller ziarului Romania Libera:
S.F.: Mircea Cărtărescu declara pentru Frankfurter Allgemeine că înainte de ’89 scriitorii nu doar că aveau mai multe subiecte, rezistenţa la dictatură, dar aveau pe deasupra şi mai mult timp: „Sistemul era groaznic, însă aveam stabilitate şi fiecare ştia ce-l aşteaptă în ziua următoare”. Astfel de argumente ar putea explica de ce nu a existat o rezistenţă anticomunistă în România?
H.M.: Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el.
S.F.: Cum aţi putea defini acest gen de neimplicare?
H.M.: În limba germană există termenul „Mitläufer” (*), cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri.
(*) “Mitläufer” e un termen foarte dur in germana, pentru sustinatori pasivi si colaborationistii unei dictaturi.
(ViaAuftakt. Mai multe despre interviul scriitoarei,aici)
Acum sa vedem cine este, de fapt, Nicolae Manolescu, “marele” critic literar care, in “monumentala” sa “Istorie critica a literaturii romane” aparuta in 2009, nici macar nu a inclus-o la “mentiuni” pe cea care avea sa obtin Nobel-ul pentru literatura in acelasi an:
“Innoirea” – “Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune”
“Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei”. Dar nu numai muncitorul reflecta chipul omului nou.
Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune, dupa cum ne-au trasat-o diferitele forte politice conducatoare: Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.” (Contemporanul, 23/24 August 1962)
“Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană”
Ieri, 6 octombrie, “Adevarul” a iesit la lumina: Directorul executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, Călin Georgescu, (foto la stanga lui Dan Puric) a fost prezent la videochatul adevarul.ro pentru a ne spune cum arată economia României după doi ani de criză.
Numele lui Călin Georgescu a fost vehiculat de fiecare dată când s-a adus în discuţie o posibilă schimbare de conducere la Ministerul de Finanţe. În vara acestui an, despre directorul executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă se spunea că ar putea fi un posibil înlocuitor tehnocrat pentru Emil Boc. Cert este că Georgescu este şi secretar general al reprezentanţei României în selectul Club de la Roma, al cărui preşedinte este guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Principalele declaraţii ale lui Călin Georgescu:
României îi lipseşte harta viitorului. Statul ar trebui să o facă. Statul trebuie să fie un stat al bunăstării.
Cea mai bună idee pe care au avut-o românii a fost că am înţeles că trebuie să intrăm în clubul NATO.Leadershipul înseamnă să ai viziune. La noi, nu există viziune pe termen lung.
Politicul îngenunchează în faţa influenţei şi asta nu trebuie să se întâmple.
Noi suntem permanent într-o criză perpetuă.
Am muncit un an şi două luni la cel mai bun proiect de dezvoltare durabilă, dar nu a fost pus în aplicare.
Cartea “România după criză” arată că mediul de afaceri este extrem de important şi am identificat un obiectiv comun.
În patru ani, România ar putea să devină lider european.
Alegerile anticipate nu ar fi o soluţie, ar duce ţara în dezastru.
Este nevoie de un guvern de tehnocraţi.
Eu aş contribui în orice echipă care ar aduce binele acestei ţări.
Cine este Călin Georgescu
Călin Georgescu este doctor în ştiinţe, pedologie, diplomă obţinută în urmă cu 11 ani. Printre funcţiile deţinute de-a lungul timpului se numără şi cea de: consilier al Ministrului Mediului. Acesta a fost, de altfel, şi reprezentant al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu.
Georgescu a mai lucrat la stat şi în funcţia de director al Direcţiei de Organizaţii Economice Internaţionale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Acesta a fost şi coordonator al proiectului Guvernului României pentru lansarea Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă în 1999 şi în 2008. (Cristina Iana, Cristina Sbîrn / Adevarul / 6.10.2010 )
Reiau mai jos articolul meu cu linkuri utile, din 10.08.2010:
Ghici cine se vrea prim-ministru al Romaniei
Am mai scris aici ce ascundea, si o face in continuare, Dan Puric: apartenenta sa la o organizatie de tip suveica, condusa de secretarul general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma (ARCOR), Calin Georgescu, din care fac parte actori, masoni, kaghebisti, securisti si “oameni de bine”, de tipul lui Mircea Malita, Sergiu Celac, Daniel Daianu sau Mugur Isarescu. Cu o denumire pompoasa, ca sa nu spun tipic securistica – Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) al lui Calin Georgescu – structura in care Puric a jucat un rol de mim al “strategiei de dezvoltare durabila” a Romaniei -, a mosit o noua suveica, care se vrea reteaua de baza a unei viitoare formatiuni de elita, al carei candidat se imagineaza, probabil, insusi actorul Dan Puric, ca viitor presedinte, alaturi de “prim-ministrul” Calin Georgescu. Personajul se agita zilele aceastea pentru a-si crea “cabinetul” si a se auto-baga in seama mai la toamna cu noua sa platforma sub-politica. Cu un nume la fel de sforaitor – Alianta Profesionistilor pentru Progres (APP sau APPP), care suna cam ca un fel de combinatie intre APR, URR si GDS, pentru cunoscatori – noua organizatie are ca viziune, conform “Manifestului” sau, ideea generoasa ca “Alianta se naste din coagularea unei diversitati de preocupari, interese si aspiratii de grup pe platforma comuna a slujirii interesului national si adeziunii la valorile europene prin punerea in valoare a celor mai bune si dinamice competente ale tarii”. Ati inteles, nu?! Lansata cu un mic tam-tam la 14 iunie anul acesta (foto sus), “Alianta” are o componenta dubioasa pentru orice roman normal. Pe langa ARCOR, IPID si, de acum, si APP/APPP, Calin Georgescu mai pretinde ca reprezinta, alaturi de un Sergiu Celac, si Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă. Mai tare ca Boc, ce mai!
Date despre personajul Calin Georgescu culese de pe Roncea.ro:
“Eşti un om necinstit sufleteşte căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate”. Vă transmit aceleaşi rânduri pe care i le transmitea Corneliu Zelea Codreanu fostului său mentor Nicolae Iorga printr-o scrisoare, în martie 1938. Rânduri spuse din suflet de Căpitan după ce Iorga dăduse ordin, în calitate de apropiat al ministrului Armand Călinescu, să fie interzis comerţul legionar. Şi rânduri care l-au costat pe Codreanu viaţa, ucis fiind de către jandarmi în timp ce era închis pentru calomnie, urmare a acestei scrisori. Am început şi scrisoarea mea în acest mod, pentru a şti de pe ce poziţii vă scriu şi pentru a înţelege cu cine aveţi de face, de la început. Căci eu, dle. Puric, nu mint şi nu mă ascund.
Sunteţi un necinstit sufleteşte pentru că aţi ascuns faptul că în urmă cu 34 de ani aţi semnat, pe vremea când eraţi elev la Liceul de Arte Plastice Nicolae N. Tonitza, un angajament cu Securitatea. Un angajament care, potrivit propriilor declaraţii, nu v-a fost băgat pe gât. Mai mult, în interviul unde aţi făcut, printre rânduri, această dezvăluire, aţi continuat într-un ton glumeţ, diversionist. Dle. Puric, să ştiţi că eu nu mai râd la glumele dumneavoastră. Pentru că m-aţi minţit şi m-aţi manipulat, pentru că ne-aţi minţit şi ne-aţi manipulat. Pe toţi cei care am cumpărat cărţile dvs. în sute de mii de exemplare, făcându-vă milionar, pe cei care s-au înghesuit la conferinţele dvs., chiar şi pe cei care vă vedeau, în naivitatea lor, următorul preşedinte, un român autentic, un mirean care luptă pentru ortodoxie, pentru fiinţa acestui neam. Dar, aţi uitat să spuneţi că, în tinereţe, aţi semnat un angajament cu Securitatea! Şi de atunci, din 1976, au trecut 13 ani până în 1989, perioadă în care aţi dat sau nu aţi dat cu subsemnatul. Nici nu contează acest lucru; mai mult contează faptul că aţi îmbrăcat o haină care aparent vă stătea bine, iar acum se destramă pe la cusături.
Dacă vă mărturiseaţi creştineşte păcatul la început, fie el şi un păcat minor al tinereţii, lucrurile stăteau altfel, nu-i aşa? Poate nu deveneaţi cel mai cumpărat autor din România, poate nu mai aveaţi emisiune la TVR, poate nu eraţi invitat ca un mesia la toate talk-show-urile. Şi toată faima, tot binele pe care aparent l-aţi făcut susţinând o renaştere a României Tainice, l-aţi făcut construind mişeleşte peste o minciună. Ceva îmi spune însă că nu a fost doar o scăpare, căci frecventele dvs. deplasări în străinătate înainte de 1989 nu mai par (acum) întâmplătoare. Veţi spune că binele făcut este un bine făcut de oricine, că mesajul dvs. este unul autentic, unul corect. Şi eu vă spun că acest lucru nu mai contează, pentru că aţi pornit, de la început, cu un neadevăr. Între dvs. şi mine., între toţi românii care şi-au pus speranţele în dvs. şi un showman care s-a ascuns după o mască şi care, probabil, mai mare multe măşti de dat jos. Românii au nevoie de multe lucruri, dar de un circar care să îi înveţe ortodoxie, de asta sigur nu au nevoie!
Ne vorbiţi doar în pilde, în citate, în aforisme, în glume şi întâmplări hazlii, chiar şi prin pantomimă, artă în care sunteţi maestru. Dar aţi vorbit ascunzând un lucru pe care îl ascund prea mulţi români. Îl ascund politicieni, preoţi, scriitori, sefi de scară la bloc şi chelneri.
Intr-un interviu care se dorea a fi de periere a maretei personalitati a micului Puric, actorul bun la toate se scapa asupra unei informatii-bomba (pentru ticalosii de pe bloguri 🙂 ). Chiar daca a ramas neobservata de intervievatoarea de la Q Magazine care, probabil, statea tremurand cu carnetelul pe genunchi in fata “maestrului”, aceasta a facut deja valuri printre fostii detinuti politici vrajiti de farmecele actorului, din cauza gravitatii ei. Si anume: ca marele “anti-comunist” Dan Puric a semnat un angajament cu Securitatea inca de pe bancile scolii, pe cand era elev in clasa a XI-a, la Liceul de Arte Plastice Nicolae N. Tonitza (din pacate pentru ce scriu, acelasi liceu pe care l-am urmat si eu din clasa a V-a). Bun-bun, nu-i problema. Oameni suntem… Baietelul Puric, moralistul in pilde de azi, avea doar 17 anisori, varsta la care Labis era deja faimos. Unii stiau ce fac la varsta asta, mai ales cand erau activi prin UTC. Altii, la acelasi liceu, refuzasera sa intre in UTC, pentru a fi pusi la index de secretarul de partid al scolii. Chestiune de optiuni. Dar chiar si la 17 anisori, UTC-istii auzisera, cred eu, de Securitate… Stiau sa citeasca, stiau, poate, sa si toarne… Dupa cum spuneam, nu-i problema. Oportunist sa fii, noroc sa ai. Dar de ce a tacut pana acum? 20 de ani!?
Si ar mai fi ceva de spus: de la data semnarii angajamentului cu Securitatea, respectiv anul 1976, pana la caderea regimului, in 1989, au trecut 13 ani. Ce s-a intamplat in toata aceasta perioada? Dar dupa?
In fine. Fie iertat! Iata pseudo-confesiunea ortho-show-man-ului, scapata printre randuri, dupa 20 de ani, si observata de ochiul ager al vulturilor de la NapocaNews (Sa traiti bine! 🙂 ). Chiar daca “scurgerea” a fost aranjata de experta in obtinerea si prelucrarea informatiilor Floriana Jucan, directoarea Q Magazine, e de pomina.
UPDATE: Aflu de la cineva care are stomacul mai tare si s-a uitat ieri seara pana la capat la “noua” emisiune a lui Turcescu cu “noul” Puric, “confesatorul”, ca s-a tratat din fuga, prin aruncare in derizoriu, si aceasta tema. Acum e absolut clar: s-a ajuns la Dosarul sau de la CNSAS. Iar “baietii destepti” si-au dat seama ca singura scapare este plasarea subiectului in presa chiar de catre el, prin agenti prestabiliti, pentru a se putea controla nivelul “scurgerii”. Clasic, ca sa zic asa. Ceea ce inseamna ca baietii “e” activi. 🙂 Nu m-ar mira ca Dosarul sa fie ultra-periat…
NapocaNews: În cadrul unui interviu acordat de Dan Puric publicaţiei QMagazine şi publicat în 1 octombrie 2010, artistul mărturiseşte că la doar 17 a semnat un angajament cu Securitatea:
Eveline Păuna: Vorbiţi în pilde. Deşi aveţi doar – da, doar – 51 de ani. Cum este Dan Puric… nu la 50, ci la aceşti 50 şi unu de ani?
Dan Puric: Timpul meu este un timp al unei vârste prelungite. Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o.Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist…
Pam-pam.
Dan Puric turnator la Securitate: URMARITI CUM ISI FREACA MAINILE SI RICTUSUL (RAS CRISPAT) SI AGITATIA IN URMA INTREBARII P– USE !
Aceasta este Eveline de la Q Magazine, intrebareata care i-a descalcit limba lui Puric pentru ca apoi sa lase sa-i scape informatia printre genunchi:
“Apelez, tovarăşe Secretar General, la dreapta dvs judecată şi la înţelegerea dvs omenească” – A. Plesu
Am scris deja cum Gabriel Andreescu, de care ma despart destule, a castigat la CEDO dupa ce a afirmat ca Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea. Lui Andreescu ii pot fi contestate multe, insa nu si inteligenta sau disidenta reala din timpul regimului comunist, cand pana si ofiterii care-l urmareau, cum ar fi regretatul Alexandru Tonescu, supranumit Rechinul, ajunsese sa studieze filosofie pentru a fi la inaltimea obiectivului sau (Exista niste note filosofice extraordinare ale ofiterului de caz in Cartea Alba a Securitatii). Cert este ca in urma procesului intentat de Plesu lui Andreescu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotarat ca disidentului i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil iar, din cauza “filosofului” tuturor guvernarilor, romanii trebuie sa-i plateasca acum militantului pentru drepturile omului o despagubire de 10.000 de euro. E, mogulul Dilemei, distinsul membru al “comitetului de incredere” al Fundatiei Dinu Patriciu, in loc sa scuteasca statul si cetatenii de aceste costuri stabilite de CEDO din cauza lui, se zborseste la Andreescu prin intermediul spalatoresei Corlatan, recalificata de servicii la Evenimentul Zilei, si isi permite sa considere sentinta CEDO drept “bezmetica”. Dreptul lui. La fel, dreptul lui Gabriel Andreescu sa ceara corectarea inexactitatilor Corlatencei comise in dialogul comandat si aranjat punct cu punct cu “maestrul” Plesu. Eh, asta-i buna! Daca l-a interzis Securitatea de ce i-ar permite Evenimentul Zilei sa-si spuna opinia, conform bunului simt si “deontologiei”? Harsh, cu el la gunoi, mama lui de critic al guralivului “guru” Plesu. Si-uite asa a ajuns disidentul sa scrie iar pe ziduri si pe garduri, de data aceasta virtuale. Iaca, mai pun si eu un stalp, sa ramana:
Atacul la adresa CEDO. Andrei Pleşu şi legitimarea băşcăliei în viaţa publică
de Gabriel Andreescu
La 29 septembrie 2010, ziarul “Evenimentul zilei” a publicat un interviu al domnului Andrei Pleşu în care acesta se referea la istoria procesului penal pe care l-a deschis în anul 2001 şi apoi la condamnarea statului român la CEDO ca urmare a încălcării libertăţii de exprimare în acest caz. Interviul conţinea erori şi falsificări, dar mai ales trata hotărârea judecătorilor europeni cu un dispreţ fără precedent.
Calificarea de către dl Pleşu a sentinţei CEDO drept „bezmetică” m-a determinat să trimit ziarului, în aceeaşi zi, un drept la replică. La 30 septembrie a.c., redacţia “Evenimentului zilei” comitea un act contrar decenţei jurnalistice transformând dreptul la replică într-o sumă de precizări selectate partizan; pentru ca apoi să o anuleze şi pe aceasta punând-o între interpretările redacţiei şi susţinerile, reluate ca un fel de verdict final, ale domnului Pleşu. Deşi fuseseră reproduse aproape cuvânt cu cuvânt enunţurile sentinţei CEDO, redacţia le prezenta drept „propria versiune despre dosarul judecat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului”.
Am apelat la cotidianul.ro pentru a găzdui dreptul la replică, împreună cu actualul comentariu, datorită gravităţii excepţionale a tratării insultătoare a judecătorilor Curţii de la Strasbourg. Nu-mi amintesc să fi întâlnit până acum pe cineva care să fi calificat hotărârile CEDO ca fiind „bezmetice”, deşi nimeni nu spune că instanţa europeană ar fi sacrosantă. Câţiva mari jurişti au luat distanţă faţă de opinii ale Curţii, dar observaţiile critice au fost exprimate întotdeauna cu mare deferenţă şi în raport cu nuanţe la îndemâna unor oameni care ştiu ce spun.
Intervenţiile blasfematoare ale lui Andrei Pleşu au deja tradiţie. L-a calificat pe Virgil Ierunca „leninist”, pe Constantin Ticu Dumitrescu l-a numit „un Corneliu Vadim Tudor cu semnul schimbat”, iar pe Adrian Marino (atacat dupa moarte si de Dinescu si Tismaneanu – nota mea) l-a apostrofat pentru „accese de proastă creştere” exprimate în “mod rudimentar, provincial”. E adevărat că presa română suferă de 20 de ani de o imensă agresivitate, numai că lăturile revărsate de Corneliu Vadim Tudor, de Ilie Neacşu şi emulii lor sunt delegitimate prin chiar semnătura de la sfârşit. Nu este aceeaşi situaţie în cazul dlui Pleşu, fost înalt demnitar în stat (de două ori ministru, secretar de stat, consilier de stat), universitar şi director de institute ştiinţifice, cu o importantă prezenţă în presă şi o amplă reţea de adepţi în lumea culturală. El a reuşit să dea un aer de onorabilitate unei culturi a dispreţului şi batjocurii pe care o alimentează în mod constant.
Nimic nu e prea mult pentru a califica gravitatea acestei ultime ieşiri la rampă. De peste o jumătate de secol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă instituţia fundamentală a civilizaţiei Continentului. Deşi are în spate susţinerea instituţională a unei întregi maşinării interguvernamentale, esenţa puterii ei rămâne respectabilitatea. Prestigiul CEDO a reprezentat, din 1994 încoace, o pavăză importantă în lupta cu (in)justiţia societăţii româneşti. Având în vedere contextul, atitudinea fostului demnitar de stat şi persoană cu influenţă culturală poate duce la ruperea zăgazului şi la joaca cu batjocorirea generală a Curţii. Consider răul făcut covârşitor.
November 15th, 2010 
VR 
Membru de baza al GDS si fondator al IMAS alaturi de un alt turnator, a doua servicii secrete comuniste – Securitatea si AVO, respectiv Alin Teodorescu (primul presedinte al GDS si, simultan, al Fundatiei Soros), sociologul Calin Anastasiu a fost dovedit de CNSAS, in urma cererii Civic Media, drept “sursa a Securitatii”, dupa ce intr-o prima faza beneficiase de adeverinta de necolaborare cu numarul 182, eliberata de CNSAS pe vremea cand institutia era controlata de colegii sai din GDS, Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici. Cu ocazia obtinerii noii adeverinte de la CNSAS am aflat ca “sursa” cu numele conspirativ “Anghel”, folosita de Securitate “cu aprobarea PCR” (!) este si… editorialist la TVR. Ei bine, acum se pare ca domnul in cauza suge de la doua tate ale statului, si de la TVR si de la SRR, pentru ca Initiativa Profesionala Radio atrage atentia ca distinsa “sursa”, transferata ca “consilier” de la fostul PDG al SRR instalat de PNL la noul PDG al SRR de UDMR, coordoneaza nici mai mult nici mai putin decat un Referendum in Radioul Public pe tema… “Statutului jurnalistului”. Aproape fantastic daca n-ar fi real. Si cica nu ia decat 8000 de lei pe luna pentru asta…
Posted in 
Tags: 
