Expertul american independent Larry Watts contesta ultimele aprecieri despre Romania ale analistului de origine maghiara George Friedman. Conform Wikipedia, George Friedman, la fel ca si George Soros, provine dintr-o familie de supravietuitori ai holocaustului care a reusit sa emigreze din Ungaria comunista. Friedman a fost preocupat de filosofia politica a marxismului si, la fel ca si Vladimir Tismaneanu, de Scoala de la Frankfurt. Fondatorul Stratfor – o agentie americana privata de informatii care incearca sa se substituie institutiilor oficiale de intelligence ale SUA sugerand prin interpusi ca ar reprezenta o interfata a acestora -, considera recent ca Romania ar putea oricand sa tradeze America si NATO pentru o noua alianta in regiune, eventual cu Rusia. Dimpotriva, Larry Watts considera ca romanii nu sunt o natiune care sa-si tradeze aliantele, ca relatia sau presupusa inclinatie a Romaniei spre Rusia este ca si inexistenta si ca analistul de la Stratfor a cazut intr-o capcana etnica si actioneaza sub influenta originilor sale maghiare. “Abordarea lui, că Horthy şi Orban au făcut lucrurile pe care le-au făcut doar forţaţi de împrejurări, [este eronata]“, declara Watts despre Friedman, care, intr-o lunga poveste despre tara lui de origine afirma ca Orban si Horthy se aseamana in dragostea lor pentru poporul maghiar, considerand de asemenea ca dictatorul “vizionar”, care a provocat mii de crime in masa, trupele sale ucigand salbatic evrei si romani in Ardealul ocupat, de fapt… “a salvat numerosi evrei”. Analiza lui Friedman a fost criticata de observatori ai vietii ungare drept o “fara de speranta istorie inexacta“. Romania este “o ţară considerată inamică de partea cu care el e înrudit. Aşa că [românii] devin şi inamicii lui”, afirma Watts despre fondatorul Stratfor. Afirmatiile lui Friedman l-au facut si pe cunoscutul comentator de politica internationala Corneliu Vlad sa se intrebe, cu o ironie fina, care ar fi solutia pentru Romania: “CSI? Organizaţia Statelor de la Shanghai? Că în BRICS sau în Uniunea Africană încă nu avem şanse”…
„Ca naţiune, românii au aşteptări modeste şi aşteptări temperate de trecutul lor”, scria în 2010 Friedman după încheierea unei vizite în România, indreptandu-se spre romanii din Basarabia pe care ii cataloga drept “natiune moldoveneasca“. Anul trecut, politologul de la Stratfor a fost prezent din nou in Romania, unde a sustinut o conferinta la Banca Nationala a Romaniei, in prezenta premierului Victor Ponta, in care si-a pregatit terenul pentru asertiunile ulterioare. Desi a fost criticat elegant chiar de seful SRI, George Maior, politologul companiei Stratfor a bifat si o intalnire cu presedintele Traian Basescu. Vizita in Romania a sefului de la Stratfor a fost aranjata, a se citi sponsorizata, de aceiasi organizatori ai vizitei lui Gorbaciov la Bucuresti, care s-a constituit intr-un fel de reuniune de familie dintre Ion Iliescu si fostul lider al URSS. Este vorba de Thiess Holding condus de Adrian Thiess, actionarul publicatiei online Puterea si fost consilier al lui Ion Iliescu, Sorin Oprescu si Dan Diaconescu, si Media Consulta International (site suspendat), o agentie de publicitate care ii apartine lui Mihai Craiu, fost director general al trustului Intact creat de Dan Voiculescu si sponsor al blogului Reporter Virtual, asociat cu Sorin Ovidiu Vantu intr-o firma de “barter”, in prezent PR-ist al lui Viorel Catarama “pentru presedintie”. Organizatorii au obtinut pentru vizita presedintelui Stratford sponsorizari de la Unicredit Tiriac Bank si Eximbank. “Am plecat din Romania confuz. Romanii par sa creada ca solutia este sa fie parte a Europei, o putere slaba inconjurata de altele mai mari”, declara Friedman la plecarea din aceasta vizita, conform unui articol Hotnews eliminat de pe site-ul in cauza. Se pare ca asa a si ramas: confuz! (VR/ZO)
Avand in vedere noile relatii stabilite cu statul vecin, Ucraina, manifestate si prin multumirile aduse de Petro Porosenko, noul presedinte de la Kiev, autoritatilor statului roman, la cel mai inalt nivel, reprezentat de presedintele Traian Basescu, consideram ca ridicarea interdictiei primita abuziv de scriitorul nonagenar Vasile Ilica, in anul 2012, in vremurile regimului trecut, ar putea fi doar o formalitate de bun simt, daca aceasta ar fi solicitata direct de responsabilii politicii externe ai Romaniei, respectiv de Domniile Voastre.
Cercetatorul Vasile Ilica, care a fost interzis in Ucraina pe o perioada de cinci ani, ca urmare a descoperirilor sale privind noi atrocitati asupra romanilor din timpul ocupatiei sovietice a nordului Bucovinei, este veteran de razboi, fost refugiat bucovinean in tara-mama, membru de onoare al Asociatiei Nationale pentru Cultul Eroilor, membru al Asociatia “Pro Basarabia si Bucovina” si Societatii pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti, membru de onoare al Asociatiei Civic Media si laureat al Premiului “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in exprimarea adevarurilor istorice nationale.
Dl. Vasile Ilica implineste anul acesta 90 de ani si ar dori sa-si poata sarbatori ziua pe meleagurile natale, in deplinatatea drepturilor sale de cetatean roman si european, printre prietenii sai de-o viata, ramasi pe pamantul romanesc rupt de tara de o istorie nedreapta.
Cu speranta ca in urma solicitarii Dvs si a unei reactualizari a cazului la nivelul institutiilor de resort situatia actuala – in care se afla si alti jurnalisti si cetatenti romani -, se va remedia rapid, revenindu-se la o normalitate necesara in cadrul relatiilor bilaterale romano-ucrainene,
A mai trecut o iarnă, pe la Sânziene vine o telegramă de la puşcărie:
“Trimite-mi sandalele. Te sărut, mama”.
– Cum să i le trimit, dacă ea s-a dus în sandalele celea? nu se dumerea fata. Dar poate că le-a uitat în bordei şi n-are cu ce veni?!
Şi Oliţa a alergat în cătunullor, n-a găsit nici urmă de sandale în bordei. Cum o aştepta pe mama, a rămas în cătun, la una Caterina.
– Ştii ce, Oliţă, i-a zis femeia, mai fă şi tu ce poţi prin gospodărie, că o să am şi eu obraz.
Da fata, ca o furnică, fuga încolo, fuga încoace, la toate se pricepea, ba a săpat toamna şi cartofii cât era grădina de mare, şi i-a cărat, mititica, în casă.
– Vine mama ta, îi strigă într-o zi un om şi Oliţa alergă la drum.
Cu ochii duşi în fundul capului, gârbovită, mama abia mergea, sprijinindu-se într-un băţ. Până şi de la puşcărie i-au dat drumul mai înainte, aşa de bolnavă era. Când îşi văzu fata, sărută pământul, făcându-şi cruce: “E vie Oliţa! Mulţumesc, Doamne!” Cum a deschis uşa bordeiului, să creadă, să nu creadă? Au şi cartofi pe iarnă, şi morcovi, şi sfeclă roşie…
– Eu le-am câştigat, mamă, se lipi de ea Oliţa şi se uită la picioare: era tot în sandalele celea. De ce mi-ai spus să ţi le trimit, a?
– Ţi-am dat un semn că-s vie, fata mea.
În toamna aceea a trimis-o pe Oliţa la şcoală. Acum o mai rupea ruseşte, dar mai an holba ochii, nu înţelegea o boabă. Când o chema atunci la răspuns, un băiat din Bucovina îi traducea învăţătoarei ce spune Oliţa în româneşte.
Cum ajungea acasă, hai în pădure cu mama după lemne def oc. Odată, când se întorceau, mama zice:
– Oare ce-i asta, Oliţă? Parcă se învârteşte pădurea…
– Ai ameţit, mamă. Ta-are mai eşti slabă şi te-ai făcut mititică. Ia aşază-te pe creanga mea.
Mama nu se da, fata de colo:
– Hai, că eşti uşurică, ţine-te, mamă! şi o târî pe creangă până acasă. De atunci nu mai ieşea din bordei, doar că făcea focul.
Într-o zi nu ştiu care din elevi strigă: “Bujor, ia uită-te pe fereastră!” Era mama, venea într-un suflet, nu alta, s-o fi întâmplat ceva. Oliţa o zbughi afară, dar când să ajungă la dânsa, mama căzu:
– O scrisoare de la fe-te-Ie mele! Din Ba-sa-ra-bia! plângea ea.
Până acasă se târî mai mult în coate şi pe genunchi. De trei ori îi citi fata scrisoarea.
Era de la surorile ei mai mari.
– Mai citeşte-o o dată, o rugă mama, iar când au intrat în bord ei, îi spuse: Afară cârâiau ciorile, ia citeşte-o aici s-o ascult în linişte.
Pe 6 iunie Profesorul Gheorghe Buzatu ar fi implinit 75 de ani. Personal, l-am amintit si l-am pomenit, crestineste, impreuna cu monahii de la Manastirea romaneasca Prodromu de la Sfantul Munte Athos. La un an de la trecerea sa la cele vesnice, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului (INST), condus de fostul detinut politic, istoricul si profesorul Radu Ciuceanu, i-a omagiat imensa personalitate si activitatea sa impresionanta in slujba adevarului, printr-un Simpozion In Memoriam, la care au participat numerosi istorici din intreaga tara si cercetatori de la institute de specialitate si de la CNSAS. Pe langa acestia, in cadrul discursurilor comemorative, pe “monumentul Gheorghe Buzatu” – dupa cum l-a descris profesorul Radu Ciuceanu – si l-au revendicat si militari (fostul redactor sef al Revistei de Istorie Militara) si editori (directorul Editurii Enciclopedice) si luptatori anticomunisti (fosti detinuti politic).
Dar inainte de toate, am vrut sa-l revendic eu, pentru ca profesorul Gheorghe Buzatu a fost si ramane, prin munca sa, un autentic jurnalist, de cea mai inalta clasa, un comentator extrem de avizat si atent al vietii politice si publice, caruia ii simtim lipsa profund. Numai eu stiu cateva veritabile “bombe” de presa, perfect documentate, au aparut in mass media ultimilor 25 de ani, “inspirate” de profesorul Gheorghe Buzatu. Surpriza pe care am avut-o la lansarea acestei “revendicari” a fost o informatie necunoscuta, cred, publicului larg, furnizata de doamna Stela Cheptea, colaboratoarea sa apropiata, un adevarat camarad de breasla, si anume ca, inainte de a intra la Istorie, Gheorghe Buzatu a vrut sa dea la Jurnalism. QED!
Public aici fotografii si cateva luari de cuvant de la Simpozionul INST In Memoriam Gheorghe Buzatu cat si un binevenit documentar realizat de Agentia Nationala de Presa Agerpres, la aniversarea a 75 de ani de la nasterea marelui istoric roman. Vesnica lui pomenire!
DOCUMENTAR: istoricul Gheorghe Buzatu – 75 de ani de la naștere
Gheorghe Buzatu, unul dintre cei mai apreciați istorici români contemporani, ar fi împlinit la 6 iunie 2014, 75 de ani.
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES ARHIVA
Istoricul s-a născut în 1939 în comuna vrânceană Sihlea. A urmat Facultatea de Filologie-Istorie, Secția istorie în cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1956-1961) și a devenit doctor în istorie, specialitatea istorie contemporană, la aceeași facultate, cu teza ”România și trusturile petroliere internaționale până la 1929” (1971).
A fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie ”A. D. Xenopol” al Filialei Iași a Academiei Române (1961-1992); cercetător științific principal I la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană al Filialei din Iași a Academiei Române (1992-1997); secretar științific al Institutului ”A. D. Xenopol” din Iași (1975-1990); cercetător științific principal I (din 1992) la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană, al cărui fondator, director și colaborator în stagiu a fost și a rămas. Fondator și redactor-șef al revistei academice Europa XXI (din 1992).
De asemenea, a desfășurat o bogată activitate în cadrul Academiei Oamenilor de Știință din România, mărturie fiind studiile publicate în revista ”Annals” a secției de științe istorice și arheologie, precum și participările sale pline de substanță la simpozioanele și congresele științifice ale Academiei Oamenilor de Știință din România.
Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA
Între 1997-2008 a fost profesor universitar de Istorie contemporană și Relații Internaționale la Universitatea din Craiova și profesor consultant la Universitatea ”Ovidius” din Constanța (din 2007), având meritul de a fi format și îndrumat o nouă generație de istorici. Conducător științific al unui număr de 45 teze de doctorat (în majoritate tipărite), i-a încurajat întotdeauna pe tinerii aflați la începutul carierei să studieze documentele epocii, să le interpreteze și să formuleze propriile puncte de vedere.
Membru în Colegiul de redacție al revistelor, ”Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie ”A. D. Xenopol” din Iași”, ”Moldova”, ”Dosarele Istoriei”, ”Historia”, ”Document”, ”Analele Totalitarismului”, ”Saeculum”, ”Valachian Journal”, ”Analele Universității din Craiova”, seria ”Istorie”.
”Gheorghe Buzatu a fost unul dintre cei mai importanți istorici români, ale cărui contribuții științifice au vizat o arie problematică foarte largă. (…) a adus o contribuție majoră la promovarea istoriei autentice, întemeiată pe documente de arhivă și susținerea cu curaj a unor noi interpretări, chiar dacă acestea nu se înscriau pe linia unor ‘directive politice’ mai vechi sau mai noi”, declara, într-un articol, prof. univ. dr. Vasile Cândea, președintele Academiei Oamenilor de Știință din România.
În legislatura 2000-2004, a fost ales senator de Iași pe listele Partidului România Mare. A fost vicepreședinte al Senatului României (2000-2004) și a făcut parte din Comisia pentru politică externă a Senatului, precum și din Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (decembrie 2002 — decembrie 2004).
A desfășurat o bogată activitate științifică: 55 cărți publicate sub nume propriu; 72 volume coordonate sau în colaborare; autor a peste 500 de studii și micromonografii, articole, eseuri, prefețe, note ș.a.
El a coordonat timp de mai mulți ani prestigioasa colecție ”Românii în istoria universală”, ce a ajuns la peste 140 de volume. A colaborat la realizarea volumelor VIII și IX din Tratatul de Istorie a României (2003, 2008).
Foto, cu regretatul Mihai Ungheanu: (c) VIOREL LAZARESCU / AGERPRES ARHIVA
Publicații: ”Războiul Marilor spioni” (vol. I-II, Ed. Junimea, Iași, 1985-1990); ”Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial” (vol. I-II, Ed. Enciclopedică, București, 1988-1995); ”România și războiul mondial din 1939-1945” (Ed. Majahonda, București, 1995); ”Radiografia dreptei românești. 1927-1941” (Ed. FFPress, 1996); ”O istorie a petrolului românesc” (Ed. Enciclopedică, București, 1998); ”Istoria Românilor în secolul XX. 1918-1948” (Ed. Paideia, București, 1999; ”România și Marile Puteri (1939-1947)” (Ed. Enciclopedică, București, 2003); ”Eminescu: Sens, timp și devenire istorică” (vol. I-II, Ed. Universității, Iași, 1988-1990); ”Mareșalul Antonescu în fața istoriei” (vol. I-II, Ed. B.A.I., Iași, 1990); ”România și Primul Război Mondial” (Ed. Empro, Focșani, 1998); ”Discursuri și dezbateri parlamentare. 1864-2004” (Ed. Mica Valahie, București, 2004); ”Arhive secrete, secretele arhivelor (vol I-II, Ed. Mica Valahie, București, 2005); ”Istoria Senatului României” (Ed. Monitorul Oficial, București, 2004); ”A History of Romanian Oil” (vol. I-II, Ed. Mica Valahie, București, 2004-2006); ”Antonescu, Hitler, Stalin” (vol. I, Ed. Mileniul III, Ploiești, 2005; vol. II, Pitești, 2007; vol. III, Ed. Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008); ”Europa în balanța forțelor. 1919-1939” (Ed. Mica Valahie, București, 2007); ”România sub Imperiul Haosului. 1939-1945” (Ed. RAO, București, 2007); ”Pace și război. Jurnalul Mareșalului I. Antonescu, I, 1940-1941” (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008), ”Nicolae Ceaușescu — biografii paralele, stenograme, agende, cuvântări secrete, dosare inedite, procesul și execuția” (Colecția Opera Omnia, Iași, 2011).
”Lucrările sale se întemeiază pe documente de arhivă din S.U.A., Federația Rusă, Marea Britanie și evident, din România, pe care le-a studiat cu osârdie de-a lungul a cinci decenii de activitate științifică. (…). A prezenta istoria adevărată — cu plusurile și minusurile ei — a fost crezul pe care l-a slujit cu credința Gheorghe Buzatu. Pentru adevărații istorici, care nu se rușinează de faptul că sunt români, opera și viața lui Gheorghe Buzatu rămân un prețios reper științific și moral” aprecia, într-un articol, prof. univ. dr. Ioan Scurtu.
I-a fost decernat Premiul Academiei Române pentru vol. ”România și trusturile petroliere internaționale până la 1929” (Iași, 1981); premiul Academiei Române pentru vol. ”Aspecte ale luptei pentru unitate națională. Iași 1600-1859-1918” (Iași, coordonare și colaborare, 1983); Premiul de excelență al UNESCO (1997).
Senatul Universității ”Ovidius” din Constanța, i-a decernat, în iunie 2007, titlul de Doctor Honoris Causa, iar Adunarea Generală a Academiei Oamenilor de Știință din România l-a ales, în decembrie 2008, pe Gheorghe Buzatu ca membru corespondent.
Istoricul și-a lansat, în martie 2010, colecția Opera Omnia, o colecție paralelă publicată de editura Tipo Moldova, cele 13 volume pe care le conține făcând parte din colecția ”Românii în istoria universală”.
Vicepreședinte al Comitetului român pentru istoria celui de-Al Doilea Război Mondial (București, din 1995). Membru al Comisiei internaționale pentru studiul istoriei relațiilor internaționale (Italia), al Comisiei pentru istoria celui de al Doilea Război Mondial, al Comitetului științific de organizare a Colocviilor de istorie anglo-române (1979 și 1983) și a celui de-Al X-lea Congres Mondial de Istorie, București (1980), al Clubului Istoricilor ”N. Iorga”, al Comisiei Române de Istorie Militară, al Asociației Americane de Istorie (1996-1990). Din 2005, Research Fellow al American Biographical Institute.
Istoricul Gheorghe Buzatu a murit la 20 mai 2013.
Câteva zile mai târziu, Biblioteca Județeană ”Alexandru și Aristia Aman” din Craiova îi aducea un omagiu reputatului profesor și istoric, prieten apropiat al acestei bibliotecii, prin expoziția de carte ”In memoriam Gheorghe Buzatu”.
Cu ceva timp in urma, pe fondul accentuarii crizei din Ucraina, Moise Guran, analistul economic “agnostic” transferat de la Antenele lui Voiculescu la TVR, pe vremea distructivului Andi Lazescu de la GDS, perora despre cum trebuie “sa tinem” cu Ucraina. Moise Guran, care a devenit, brusc, cam la fel de polivalent ca Silviu Brucan, uita sa mentioneze insa, pentru echilibru si in spiritul mult trambitatei corectitudini profesionale, faptul ca, de cand a aparut pe harta ca “independenta”, Ucraina batjocoreste cu sarg minoritatea romaneasca aflata in teritoriile ce ne apartin de drept: Maramuresul istoric, nordul Bucovinei, Tinutul Herta, sudul Basarabiei, Insula Serpilor. Un observator acid al vietii para-politice de la noi, luand la puricat un alt ordin de zi transformat in manifest “patriotic” pe blogul lui Moise Guran, noteaza, in articolul “Propaganda ieftina“:
“Patriotismul
Zice domnul Guran:
“Baza, fundaţia acestui set, nu poate fi decât Patriotismul – acest cuvânt depăşit, obosit, uncool şi golit de conţinut de prea mulţii urlători de pe la tv.
Aşa că fiţi măcar conştienţi atunci când cineva ne atacă baza.”
Si, in timp ce zice asta, in stanga paginii e o reclama la Petrom. Stiti, Petrom acela care apartine OMV. Petrom acela care a fost vandut de politicienii romani cu totul – inclusiv cu resursele din subsol, ce dracu’! Petrom ala detinut de OMV, OMV caruia statul roman ii tot sterge datorii, in timp ce OMV anunta profituri record an de an si in timp ce statul roman ne mai baga cate-o taxa (pe stalp, pe erectie, pe ce s-o nimeri), ca… nu are bani, haha.
Da, eu zic sa fim perfect constienti de faptul ca ne ataca baza cineva. Si sa fim foarte atenti la propagandisti ca domnul Guran.”
“Patriotismul” pe paine al dlui Guran il face sa uite si ceea ce orice analist cu bun-simt stie: ca Petrom-OMV a ajuns de fapt o filiala a GAZPROM-Lukoil, a Gazorusiei, “Eurasiei” si “Eurusiei” lui Vladimir Putin. Si o spun chiar ei: Gazprom si Lukoil. In 1968, cand Romania, Statele Unite si toata Europa civilizata se revoltau impotriva invaziei sovietice din Cehoslovacia, OMV devenea prima firma occidentala din lume care semna un contract pe termen lung cu cea mai mare companie KGB-ista a URSS: GAZPROM. De atunci si pana azi, interesele ingemanate ale celor doua companii s-au cuplat perfect impotriva Romaniei dar si a Uniunii Europene, afisate direct prin acordul recent de construire a gazoductului South Stream, act sintetizat de “Romania libera” intr-o analiza, chiar prin titlul ei: “Fratia OMV-GAZPROM“. Infiltrarea conductei rusesti pana in inima Europei – in ciuda sanctiunilor impuse de UE dupa interventia militara a Rusiei in Crimeea – este echivalenta cu eliminarea totala a Ucrainei si subminarea directa a Romaniei in cadrul razboiului geoeconomic dus de demna urmasa a URSS. E vorba de aceleasi tari, Ucraina si Romania, pentru care Moise Guran se dadea gata sa mearga pe frontul de est, cu plinul facut de la o pompa austriaca, devalizatoare a resurselor romanesti si bine incarcata cu… benzina ruseasca. Il va face “patriotismul” sau sa renunte, in semn de protest, pentru “fratii ucraineni” si poate si pentru cei romani, la reclama OMV-PETROM (OMV-GAZPROM)? Sau “patriotismul” dlui Moise Guran ia o pauza cand e vorba “sa manance si gura lui o paine”?
Victor Roncea
Cu un PS la Ziaristi Online insotit de urmatoarea informare:
“Şi eu am trăit aici. Din 1982 până în 1984. Şi era groaznic. Am stat în căminul 14 din Cluj, probabil eram singurul străin care nu era din lumea a treia. Nu aveam căldură, nu aveam curent şi dacă vroiai chestii ca lapte trebuia să te aşezi la coadă cu o noapte înainte. Era o mizerie. (…) In 1993 scriam pentru corporația RAND un scenariu de război cu conflict etnic în Tansilvania, așa că…”
Pe 7 mai 2014, Banca Nationala a Romaniei a gazduit traditionalul Simpozion anual de istorie bancară “Cristian Popişteanu” si ceremonia de decernare a Premiilor Fundatiei Culturale “Magazin Istoric”. Tema celei de-a XXII-a editie a Simpozionului a fost “Cristian Popișteanu – ziarist și istoric”.
Presedintele grupului de prietenie Romania-Iran din Senatul Romaniei, ziaristul si omul politic Sorin Rosca Stanescu, a efectuat la finalul lunii trecute o vizita in Iran, impreuna cu mai multi demnitari si jurnalisti, printre care si autorul lucrarii Iranul, la rece, reputatul comentator de politica internationala Corneliu Vlad.
Veteran de razboi, publicist, scriitor, cercetator asupra masacrelor antiromanesti din nordul Bucovinei si chiar martor direct al evenimentelor ce au culminat cu masacrul de la Fantana Alba, dl. col. (r). Vasile Ilica, devenit “persona non grata” in Ucraina la 88 de ani, a fost distins de Ziua Libertatii Presei 2014 cu Premiul “Mile Carpenisan”, pentru lupta sa neobosita in numele adevarului istoric. Asociatia Civic Media si portalul Basarabia-Bucovina.Info i-au acordat dlui Vasile Ilica Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, in semn de omagiu pentru intreaga sa activitate in slujba adevarului, ca publicist si cercetator privind masacrele holocaustului bolsevic din nordul Bucovinei.
Vasile Ilica a primit in aprilie 2012, in ajun de Sfintele Pasti si a doua zi dupa comemorarea masacrului de la Fantana Alba, interdictie de intrare in Ucraina pentru cinci ani, desi casa sa parinteasca si mormintele parintilor se afla in regiunea Cernauti a fostei republici sovietice. Situatia sa a fost adusa de Civic Media in atentia presedintelui Romaniei si a ministrului de Externe al Romaniei, acesta din urma trimitandu-l sa negocieze cu Securitatea ucraineana (SBU). Cu toate ca Romania, prin conducatorii ei vremelnici, se declara o sustinatoare infocata a integritatii teriotoriale a Ucrainei si a presupusului ei parcurs european si euro-atlantic, statul articificial vecin nu catadicseste sa respecte nici cele mai elementare drepturi ale romanilor, consfintite prin acorduri internationale. Aceasta fie ca sunt la ei acasa, in Transcarpatia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta si Bugeac, Basarabia istorica, fie ca sunt cetateni ai Uniunii Europene, ca Vasile Ilica si alti doi jurnalisti profesionisti, declarati de asemenea “dusmani ai poporului ucrainean” pentru articolele lor despre comunitatea romaneasca din Ucraina, Simona Lazar si Valentin Tigau, de la Jurnalul National si Radio Romania.
Civic Media, asociatie infiintata in anul 2000 cu scopul de a contribui la apararea valorilor nationale prin intermediul mass-media si a actiunii civice directe si inteligente, devenind si o redutabila resursa de informatii si analize geopolitice, ca editor a numeroase volume de specialiate, profita de aceasta ocazie pentru a atrage atentia autoritatilor statului roman de azi, urmatoarele:
1. Actuala Ucraina va merge spre destramare in cel mai scurt timp, conform previziunilor si, momentan partial, a hartii intocmite de analistii Civic Media si prezentate in ziarul ZIUA inca de-acum 10 ani. Din cele doua state care vor rezulta, in cel cu pretentii de afiliere la structurile euro-atlantice, ponderea minoritatii romanesti – estimata la circa 600.000 de romani – va creste major, ca urmare a micsorarii populatiei ucrainene a noului stat creat. De asemenea, in aceeasi situatie se va afla minoritatea poloneza dar si cea rusa ramasa, si, cu un rol minor, cea maghiara. In noile conditii se impune ca statul roman sa faca tot ceea ce este posibil ca membrii comunitatii romanesti din Noua Ucraina – impreuna cu cei ai comunitatii poloneze, minoritate care apartine de un stat cu care impartasim numeroase deziderate europene si euro-atlantice – sa beneficieze de aceleasi drepturi de care beneficiaza minoritatea maghiara din Romania.
2. Prin preluarea sub control a Crimeii de catre Federatia Rusa, invocandu-se existenta unui act administrativ al fostei URSS, acum anulat sine-die, se creeaza premisa posibilitatii invocarii aceleiasi proceduri, ce-si va intra in legalitate dupa modelul deschis de precedentul Kosovo, si in cazul Insulei Serpilor, pamant romanesc si important punct geostrategic si geoeconomic la Marea Neagra, cedat fostei URSS, de asemenea, printr-un simplu act administrativ, respectiv un proces verbal (!), dar prezent in cadrul teritoriului national al Romaniei in urma Tratatului de la Paris din 1947.
3. Avand in vedere previzibila disolutie a statului ucrainean rezultat in urma disparitiei URSS, stat ex-sovietic cu care Romania a semnat un rusinos Tratat de baza in 1997, criticat adeseori de actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, dar niciodata denuntat, documentul in sine devine caduc si se auto-anuleaza de la sine, deschizandu-se astfel posibilitatea negocierii pe cale pasnica a revenirii tuturor teritoriilor romanesti ocupate de URSS – expresia administrativa a unui regim criminal blamat la nivel mondial – la tara mama, Romania.
Civic Media si pagina de istorie nationala Basarabia-Bucovina.Info sunt onorate sa mai spele putin din delasarea autoritatilor si sa confere acest premiu binemeritat col. (r) Vasile Ilica, impreuna cu desemnarea sa drept membru de onoare al Asociatiei Civic Media. Dl. Vasile Ilica este si membru de onoare al Asociatiei Nationale pentru Cultul Eroilor cat si membru al Asociatia “Pro Basarabia si Bucovina” si Societatii pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti si a fost distins pentru activitatea sa, printre multe altele, cu „Premiul Document” al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova şi Biroului de Informare al Comisiei Europene din Republica Moldova.
Dl. Vasile Ilica este martor direct al evenimentelor care au culminat cu masacrele de la Lunca si Fantana Alba din 1941 si un cercetator pasionat, meticulos si eficient asupra holocaustului bolsevic din nordul Bucovinei, cum il numeste chiar dansul in scrierile sale. In 2012, anul interdictiei, a facut publica o noua descoperire macabra, respectiv dovada unei alte crime in masa: sute de romani dar si ucrainieni, executati de NKVD, filiala ucraineana, dupa prima ocupatie a Bucovinei si aruncati intr-o groapa comuna in Cernauti inainte de venirea trupelor romane eliberatoare. Dl. Vasile Ilica, care banuieste ca acesta este motivul interdictiei sale, a descoperit chiar si lista cu numele victimelor ucise de NKVD, lista care ar trebui sa intre imediat in atentia Parchetului General al Romaniei, avand in vedere ca aceasta crima in masa s-a petrecut pe teritoriul Romaniei, asupra unor cetateni romani.
Concret, dansul considera ca “această măsură luată de autoritățile ucrainene de la Cernăuți se constituie ca formă de „represalii“ împotriva autorului cărții „Momente din istoria zbuciumată a Bucovinei – episodul: Nordul Bucovinei zonă de ocupație a URSS (1940–1991)“, lucrare în care pentru prima dată se publică un număr de șase liste, traduse în limba română, cu numele a 222 deținuți politici bucovineni ce se găseau în iunie 1941 în Închisoarea din Cernăuți, unde au fost condamnați la moarte și executați de către organele UKGB în perioada 28 iunie–3 iulie 1941.”
Pe langa articolele de istorie si dezvaluiri din Familia română, Crişana, Arcaşul, Plai românesc, Zorile Bucovinei, Gazeta de Herţa, s.a., laureatul Civic Media 2014 este autorul urmatoarelor lucrari de specialitate, ce ar trebui achizionate in numar cat mai mare de mai multe ministere ale Romaniei, si difuzate atat in tara cat si in strainatate:
1) „Fântâna Albă o mărturie de sânge“ – Editura Imprimeria de Vest Oradea, 1999, 320 pagini. Lucrarea a fost lansată la cel de al III-lea Congres al Intelectualității din Nordul Bucovinei (5 martie 2000);
2) Volumul „Martiri și mărturii din Nordul Bucovinei“ – Editura Imprimeria de Vest Oradea, 2003, 477 pagini. Această lucrare a necesitat mai bine de 7 ani de documentare în rândul victimelor stalinismului, în diverse arhive și în presa timpului. După lansare, această carte a beneficiat de o frumoasă recenzie a ziaristei Maria Toacă intitulată „File sângerânde din cartea neagră a neamului“ publicată în revista Zorile Bucovinei, din 4 mai 2004;
3) Volumul „Bucovina abandonată“ – Editura Imprimeria de Vest Oradea, 2010, 476 pagini. Această carte a fost lansată în cadrul simpozionului „Sărbătoarea cărții“, organizat de Societatea pentru cultură românească „Mihai Eminescu“ din Cernăuți, la data de 25 aprilie 2010, prilej cu care mi s-a acordat o diplomă de onoare;
4) „Bucovina pe calea reîntregirii – 1775–1918“, 152 pagini – Editura „Provita“ din Cluj, lucrare închinată unirii Bucovinei din 1918 și distribuită studențilo și elevilor bucovineni și basarabeni ce au studiat în România.
5) „Basarabia la întâlnire cu istoria – 1917–1918“ – Editura „Provita“ din Cluj, lucrare închinată unirii Basarabiei, ce de asemenea a fost distribuită studenților și elevilor din Bucovina și Basarabia.
6) Volumul „Momente din istoria zbuciumată a Bucovinei – episodul Nordul Bucovinei zonă de ocupație a URSS (1940–1991)“ – Editura Imprimeria de Vest Oradea, 2011, 239 pagini, lucrare propusă a fi prezentată la simpozionul „70 de ani de la masacrul de lângă Fântâna Albă“ (31 martie 2011) – simpozion organizat de Societatea Golgota din Cernăuți.
7) Volumul “Bucovina noastra – Antologie istorica 1775 -2011” – Editura Imprimeria de Vest, Oradea, 2012, 695 pagini, cu o prefata de prof. univ. dr. Mihai Drecin
La aflarea vestii noastre privind noua recunoastere a muncii sale deosebite, de catre Civic Media si Basarabia-Bucovina.Info, dl. Vasile Ilica, care implineste anul acesta 90 de ani, fiind născut la 11 noiembrie 1924 în satul bucovinean Broscăuţii Noi, din apropierea Storojineţului si apoi refugiat în anii ’44, a fost extrem de emotionat. Dansul ne-a marturisit ca tot ce-si mai doreste in acest moment este sa-si sarbatoreasca implinirea a 90 de ani alaturi de prietenii si camarazii sai, acasa, in Bucovina natala. Il va ajuta oare Presedintele Romaniei sau Ministerul de Externe al Romaniei?
Adenda: Despre toate acestea, dar in mod special despre descoperirile cercetatorului nonagenar Vasile Ilica privind masacrele holocaustului bolsevic din Bucovina ocupata, puteti afla din interviul realizat de Victor Roncea cu ocazia comemorarii a 73 de ani de la Masacrul de la Fantana Alba, din 1 aprilie 1941, disponibil mai jos. Basarabia-Bucovina. Info urmeaza sa publice largi extrase din lucrarile laureatului nostru, veteranul de pe frontul adevarului romanesc, Vasile Ilica.
Autorul Vasile Ilica, născut la 11 noiembrie 1924, în satul bucovinean Broscăuţii Noi, din apropierea Storojineţului, de profesie subinginer constructor, refugiat în anii ’40 din Bucovina, veteran de pe frontul antihitlerist al celui de-al II-lea război mondial, a cunoscut din tinereţe vicisitudinile conflictului mondial care a afectat atât de tragic ţara noastră în acea perioadă. Atunci, ne aminteşte Vasile Ilica în cartea sa, „din trupul României Mari au fost rupte teritorii şi comunităţi însemnate prin jocul politic al marilor puteri ale vremii: Germania, Italia şi URSS. Din păcate, Pacea de la Paris din 1946-1947 a sancţionat abuziv rămânerea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei sub controlul URSS. … Tragediile individuale şi colective suferite în acei ani şi după aceea, până astăzi, au rămas nu numai în memoria documentelor, ci şi a celor care au fost martorii sau actorii evenimentelor”.
„Forţele SUA vor notifica cu cel puţin 60 de zile înainte, în cazul transportului de materiale radioactive în sau pe teritoriul României. Autorităţile SUA vor obţine aprobările necesare, în strânsă colaborare cu Ministerul Apărării, pentru orice fel şi orice cantitate de încărcătură radioactivă”
Aș îndrăzni să-i întreb pe acești intelectuali, pe cei de la Grupul de Dialog Social sau pe Moise Guran spre exemplu, cărora le pute naționalismul românesc, dacă au cumva impresia că România se zbate în acest marasm care durează de aproape un sfert de secol din prea mult naționalism. Oare din prea mult naționalism am ajuns datori vânduți la FMI și la alte instituții financiare?
Revista 22, ajutată de Kelemen Hunor, mi-a făcut onoarea de a mă numi ”extremist” și ”naționalist”. Venită de la unii care vor să ne bage pe gât maghiara ca singur scop al existenței noastre, percep atacul ca pe un compliment. Pe de altă parte, nu pot să nu reacționez văzând că se creează o confuzie voită: toți cei care nu sunt de acord cu caracatița UDMR care vizează autonomia teritorială, sunt brusc extremiști.
UDMR trebuie desființat pe modelul Partidului Comunist Român pentru că, de 20 de ani de când se joacă de-a puterea, UDMR chiar a devenit un fel de Partid Comunist Maghiar.
“Drepturile noastre asupra intregii Basarabii sunt prea vechi si prea bine intemeiate, pentru a ni se vorbi cu umbra de cuvant de onoarea Rusiei angajata prin tratatul de Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra, pe cand Rusia nici nu se megiesa cu noi, Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamant drept al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul veacului al patrusprezecelea inca si pana in veacul al nouasprezecelea. (…) Chestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o chestiune de existenta pentru poporul roman. Nenorocirea cea mare ce ni se poate intampla, nu este ca vom pierde si ramasita unei pretioase provincii pierdute; putem chiar mai mult decat atata: increderea in trainicia poporului roman. Astazi e dar timpul ca sa intarim atat in romani, cat si in popoarele mari ale apusului, credinta in trainicia poporului roman”.
În fiecare început de primăvară, de douăzeci şi trei de ani, România e bântuită de fantomele iredentismului unguresc ce se apucă să bată pe la uşile şi ferestrele cetăţenilor români de etnie ungurească : ’’Hei, voi, vitejilor, urmaşi ai lui Atilla şi-ai arpadienilor, treziţi-vă, ridicaţi-vă şi puneţi mâna pe ce apucaţi şi luaţi Ardealul de la puturoşii de valahi, ce au fost slugile noastre o mie de ani ! Este 15 Martie’’.
Anul acesta, fantomele iredentismului unguresc au venit şi cu un steag secuiesc ! Si au venit mai devreme decat le asteptam. Printr-o demonstratie violenta, neautorizata dar tolerata de asa-zisele autoritati romanesti de la Targu Mures, in ciuda faptul ca la “protestul pentru autonomie” au participat reprezentanti ai unor organizatii extremiste unguresti interzise pana si in Ungaria. Dar si in Canada!
După ce Crimeea a fost ocupată de către ruși fără a se trage vreun foc de armă, forțele militare ucrainene rămase în peninsulă fiind practic neutralizate, blocate în cazărmi (vezi Crimeea a căzut fără luptă), toată lumea se întreabă ceva face Putin mai departe. Până unde va merge?
Raportul Zuber este de sorginte comunistă (autoarea sa, Ines Cristina Zuber, este membră a Partidului Comunist Portughez) și are accente radicale. El reduce femeia la un obiect care se manifestă în funcție de „cota de gen” și de politici publice.
August 11th, 2014 
VR 
Expertul american independent Larry Watts contesta ultimele aprecieri despre Romania ale analistului de origine maghiara George Friedman. Conform Wikipedia, George Friedman, la fel ca si George Soros, provine dintr-o familie de supravietuitori ai holocaustului care a reusit sa emigreze din Ungaria comunista. Friedman a fost preocupat de filosofia politica a marxismului si, la fel ca si Vladimir Tismaneanu, de Scoala de la Frankfurt. Fondatorul Stratfor – o agentie americana privata de informatii care incearca sa se substituie institutiilor oficiale de intelligence ale SUA sugerand prin interpusi ca ar reprezenta o interfata a acestora -, considera recent ca Romania ar putea oricand sa tradeze America si NATO pentru o noua alianta in regiune, eventual cu Rusia. Dimpotriva, Larry Watts considera ca romanii nu sunt o natiune care sa-si tradeze aliantele, ca relatia sau presupusa inclinatie a Romaniei spre Rusia este ca si inexistenta si ca analistul de la Stratfor a cazut intr-o capcana etnica si actioneaza sub influenta originilor sale maghiare. “Abordarea lui, că Horthy şi Orban au făcut lucrurile pe care le-au făcut doar forţaţi de împrejurări, [este eronata]“, declara Watts despre Friedman, care, intr-o lunga poveste despre tara lui de origine afirma ca Orban si Horthy se aseamana in dragostea lor pentru poporul maghiar, considerand de asemenea ca dictatorul “vizionar”, care a provocat mii de crime in masa, trupele sale ucigand salbatic evrei si romani in Ardealul ocupat, de fapt… “a salvat numerosi evrei”. Analiza lui Friedman a fost criticata de observatori ai vietii ungare drept o “fara de speranta istorie inexacta“. Romania este “o ţară considerată inamică de partea cu care el e înrudit. Aşa că [românii] devin şi inamicii lui”, afirma Watts despre fondatorul Stratfor. Afirmatiile lui Friedman l-au facut si pe cunoscutul comentator de politica internationala Corneliu Vlad sa se intrebe, cu o ironie fina, care ar fi solutia pentru Romania: “CSI? Organizaţia Statelor de la Shanghai? Că în BRICS sau în Uniunea Africană încă nu avem şanse”…
Posted in 
Tags: 
