În Ungaria, poporul românesc e vexat de guvernanţii săi. Procese urbariale îndreptate contra averei lor private, legi electorale îndreptate contra voinţei lor legitime, voturi virile în municipie pentru a îneca voturile locuitorilor, c-un cuvânt un painjiniş întreg de măsuri arbitrare, adaos prin călcarea zilnică a tuturor dispoziţiilor din lege cari au mai rămas în favoarea naţionalităţilor.
Prin urmare, întorcându-ne de unde am plecat şi considerând asiduitatea cu care presa austriacă cere de la români ca în caz dat să se sacrifice pentru ,,civilizaţie”, ni se va da voie să întrebăm dacă civilizaţia austro-maghiară, în forma în care ni se arată, merită să ni ridicăm braţul pentru ea, dacă se poate cere de la români ca ei să meargă alături cu o putere care, stăpânind ea însăşi peste trei milioane de români, îi tratează într-adins şi într-una cu dispreţul celui mai elementar simt de justiţie; căci românii – să fie bine stabilit – nu cer privilegii, prerogative; ei cer în Ungaria cel puţin aplicarea conştiinţioasă a legei pozitive a naţionalităţilor, în Bucovina nu cer decât eserciţiul liber al confesiei lor, autonomia bisericei lor; o autonomie pe care-o au evreii, lipovenii, calvinii, nemaivorbind deloc de puternica poziţie a bisericei catolice; dacă, c-un cuvânt, se poate cere să ni vărsăm sângele pentru a asigura contra mişcărei slave supremaţia simulacrului de civilizaţie evreiască din Austro-Ungaria.
După tonul cu care vorbim, s-ar putea presupune că, în dreapta indignare, exagerăm lucrurile. De aceea vom vorbi asupra materiei în mod cu totul special.
După câte se vorbesc prin jurnale, Austria pare a avea o constituţie. Pare a avea, zicem, pentru că, în faptă, nu există decât pentru a fi batjocorită de-o mână de evrei şi de beamteri cari cârmuiesc acest complex de ţări în cari nimene nu-i mulţămit. Afară de aceea, libertatea religioasă este, dragă Doamne, garantată prin o mulţime de terfeloage de origine supremă, cari se vor fi respectând faţă cu alţii, numai faţă cu românii nu. Astfel, Constituţia din 4 mart 1849 § 1, Patenta din 31 dec. 1852, ,,Diploma” din 30 oct. 1860, în fine Constituţia (Reichsgrundgesetz) din 21 dec . 1867 art. 15 în care se zice: „Fiecare biserică recunoscută de stat are dreptul de a-şi exercita cultul după credinţa ei, a-şi conduce şcolile sale, a stăpâni şi întrebuinţa fondurile şi averile sale bisericeşti şi şcolare după trebuinţa şi dorinţa ei”.
Şi într-adevăr, acest articol se şi aplică – pentru lipoveni şi evrei, pentru români nu.
De douăzeci şi şase de ani românii bucovineni se primblă de la Ana la Caiafa, pe la ‘naltele scaune, cum zic ei, pentru a putea exercita un drept garantat de Constituţie şi de 26 ani îmblă în zadar.
Pentru a înţelege anomalia atârnării bisericeşti din Bucovina – atârnare eretică, contrarie canoanelor ritului răsăritean şi cea mai nedreaptă înrâurire asupra credinţelor poporului – vom trebui să caracterizăm în două cuvinte aşa numitul partid liberal – constituţional din Austria. Într-un mozaic de popoară cu un singur guvern a trebuit să se ivească oameni care nu se ţin de nici o naţie în special, oamenii interesului personal, cari cu aceeaşi uşurinţă pot fi maghiari, poloni, germani, c-un cuvânt ce li s-ar cere să fie. Aceşti indivizi fără nici o comunitate de principii, una fiind numai întru esploatarea naţionalităţilor, care nu au nimic sfânt în lume, nu ţin la nimic decât la sine, sunt ,,liberalii” din Austria. De aceea nu ne vom mira dacă vom găsi pe d-ni ca Giskra, miniştri atotputernici , uniţi la escamotări ordinare cu evrei parveniţi, întreprinzători de drumuri de fier; nu ne vom mira, zic, dacă vom găsi că într-un rând cel mai liberal consiliu de miniştri din Austria se constituise în consiliu de întreprinzători .
Mai toţi foştii miniştri liberali sunt astăzi milionari – din advocaţi fără pricini ce au fost. De unde?
Dupa ce am sesizat in materialul numit ca un articol din Legea Statutului Minoritatilor este anti-constitutional si pune in incompatibilitate proiectul Regionalizarii, ieri, parlamentarii PDL si ai minoritatilor, din Comisia pentru drepturile omului a Camerei Deputaţilor, au trecut la treaba si au revizuit aceste doua alineate ale articolul 14 din proiect:
“(2) Sunt interzise măsurile normative sau administrative, directe sau indirecte care pot duce la modificarea componenţei etnice a unor regiuni locuite în mod tradiţional de anumite comunităţi etnice.
(3) Este interzisă modificarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv a circumscripţiilor electorale în defavoarea ponderii minorităţilor naţionale care locuiesc în mod tradiţional în acestea.”
Desigur, aceasta demonstreaza ca PDL merge mai departe cu Regionalizarea pe genunchi, fara consultarea si informarea adecvata a intregii natiuni, si fara studierea ideii – caci altceva nu este, decat o idee, si nu foarte buna, ca sa nu zic proasta – de catre forurile universitare si ale Academiei Romane. Prima mare greseala. In al doilea rand, mai grav, ce mai demonstreaza acesta febrilitate pe marginea Legii anti-nationale a Statutului Minoritatilor? Faptul ca urmeaza sa fie supusa la vot sau chiar ca se preconizeaza asumarea raspunderii asupra Legii de catre Guvern, pana la sfarsitul acestei sesiuni parlamentare. Aceasta din urma varianta ar fi perfecta pentru a se evita blocarea Statutului de catre parlamentarii romani care ar putea, probabil, sa se coalizeze pentru o cauza romaneasca indiferent de coloratura lor politica si ordinele venite “de sus”. Daca nu s-ar dori acest lucru atunci nici nu s-ar mai preocupa cineva cu cosmetizarea ei. Logic, nu?
Potrivit preşedintelui Comisiei, deputatul rom Nicolae Păun, dezbaterile asupra Legii Statutului Minoritatilor urmau sa fie reluate astazi şi continuate lunea şi marţea viitoare, “pentru a se da un raport cât de repede posibil“. Astazi insa, UDMR a cerut o amânare, fiind nemulţumită de modificările aduse legii, dupa cum relatează NewsIn. Amanarea a fost confirmata de deputatul UDMR Mate Andras şi de cel al PDL Marius Dugulescu, membru al Comisiei pentru Drepturile Omului si la randul lui parte a unei minoritati, religioase, cea baptista (Marius Mioc: Marius Dugulescu este fiul răposatului pastor baptist Petre Dugulescu, de la a cărui biserică, în 16 decembrie 1989, mai mulţi enoriaşi s-au alăturat mulţimii care se adunase în faţa casei preotului Laszlo Tokes). De subliniat, presei i s-a interzis accesul la lucrarile Comisiei, prin votul PDL-UDMR.
Prin amanarea obtinuta de UDMR se prelungeste termenul de negociere cu PDL, asupra trocului propus de Emil Boc intre Statutul Minoritatilor si proiectul PDL de transare a Romania in 8 judete. In acelasi timp se va incerca reformularea celor doua articole invocate, astfel incat ungurii sa aiba mentionat si faptul ca “statele trebuie să se abţină de la a modifica ponderea minorităţilor naţionale dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială” (i.e. – “Tinutul Secuiesc”).
Dupa cum am aratat in articolul invocat, Statutul Minoritatilor va permite UDMR – chiar si cand ONG-ul etno-politic nu va mai accede in Parlament – sa creeze mini-parlamente locale in toate judetele tarii (indiferent cate vor fi), cu valente legislative in teritoriu, si sa controleze o agentie guvernamentala cu rol executiv.
Aceste prevederi sunt cuprinse, “intamplator”, in noua Constitutie a Ungariei, conceputa de nationalistii lui Viktor Orban, la Articolul D, care stipulează următoarele: “Având în vedere că există o singură naţiune ungară care trebuie să fie unită, Ungaria este responsabilă pentru soarta maghiarilor de dincolo de frontierele sale, va încuraja supravieţuirea şi dezvoltarea comunităţilor acestora; va sprijini eforturile lor de păstrare a identităţii ungare, de afirmare a drepturilor lor individuale şi colective, de stabilire a comunităţilor cu instituţii proprii şi prosperitatea în locurile lor natale şi va promova cooperarea între aceştia, precum şi cu Ungaria”.
La fel de “intamplator”, se pare, si in proiectul noii Constitutii a Romaniei, realizat de o Comisie prezidentiala condusa de un aghiotant de-al domnului Vladimir Tismaneanu, Ioan Stanomir, este cuprins un articol similar, dupa cum am aflat chiar ieri seara din gura lui Szasz Jeno, apologet al criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert si presedinte al Partidului Civic Maghiar. Activistul extremist al ilegalului PCM – partid constituit prin fals in acte publice, cu liste fictive de sustinatori, si aceasta in ciuda sesizarilor SRI si ale presei independente – a sustinut intr-o emisiune TV urmatoarele: “Dacă cetățenii românii de origine maghiară au legiferate drepturile colective, atunci ei sunt și mai loiali statului român. În acest sens, cred că trebuie să dăm curs soluției comisiei Stanomir, soluție care vorbește despre libera asociere a autorităților locale și cred că atunci am ajunge la soluția cea mai liberă și democratică posibilă și pentru maghiarii din România și pentru români. Asta e în esență ce credem noi despre reorganizarea teritorială.”
Cu alte cuvinte, “in esenta”, imbinarea reorganizarii administrativ-teritoriale cu Statutul Minoritatilor si revizuirea Constitutiei vor servi perfect dezideratele maghiare exprimate de “disidentul” PCM, “opozant” al UDMR. Dar ce “coincidenta”, pe 29 ianuarie 2011, cel care avea sa devina presedintele formatiunii etnice aflata la Putere in Romania inclusiv cu sprijinul agentului Laszlo Tokes, Kelemen Hunor, declara: “Priorităţile noastre pentru 2011-2012, pe plan legislativ, rămân cele două proiecte privind Legea minorităţilor naţionale şi Legea privind reorganizarea regiunilor de dezvoltare”. Repet, ca sunt 8 si 1/2 sau 16, organizarea pe criteriu etnic de “autonomie culturala” prevazuta de Statutul Minoritatilor, va permite UDMR sa fie stat in stat, indiferent de desenul hartii Romaniei.
Practic, prin Statutul Minoritatilor se va incalca,de facto, insusi Articolul 1 din Constitutia Romaniei.
Si acum intrebarile pentru Traian Basescu, presedintele Romaniei:
1. A uitat Traian Basescu ca o formatiune care reprezinta o minoritate etnica a cerut si militat pentru suspendarea presedintelui Romaniei si al tuturor romanilor?
2. A uitat Traian Basescu ca in 2007, cand se lupta pentru supravietuire, politica si fizica, afirma ca “Verestoy Attila şi Marko Bela sunt echivalentul lui Ion Iliescu din maghiarime”?
3. A uitat Traian Basescu ca tot atunci il identifica pe cel cu care se afiseaza azi umar la umar in “Tinutul Secuiesc” drept unul dintre “oligarhii României” alaturi de Vintu, Patriciu si Voiculescu?
4. A uitat Traian Basescu ca, in aceleasi vremuri epocale, intrebat la o emisiune, parca chiar de 4 iulie, daca Viorel Hrebenciuc, Verestoy Attila si Bogdan Olteanu sunt capii mafiei politice din Romania, a raspuns ca acestia sunt “artizanii constructiei legate de suspendarea sa si principalii negociatori ai demersului”?
5. A uitat Traian Basescu ca peste doi ani, la alegerile din 2009, Verestoy Attila a intins toate sforile pentru ca UDMR sa sustina “proiectul politic pentru România format în jurul domnului Klaus Johannis cu domnul Geoană preşedinte”, afirmand ca “aşa se conturează şi este o şansă mare pentru România”?
6. A uitat Traian Basescu ca senatorul UDMR Verestoy Attila intrebat ce şanse îi mai dă lui Traian Băsescu să câştige un nou mandat prezidenţial, ungurul a raspuns categoric: „Niciuna!”
7. A uitat Traian Basescu ca presedinele executiv al UDMR, deputatul Kelemen Hunor, a declarat in 2009, intr-o conferinta de presa la Miercurea Ciuc, ca “empatia presedintelui Basescu fata de maghiari si dezideratele acestora se opreste la palinka si kurtos kalacs”?
8. A uitat Traian Basescu ca Kelemen Hunor afirma despre el ca: “Jucator nu inseamna sa faci scandaluri! Jucator nu inseamna sa fii tot timpul bagat in fel de fel de scandaluri, sa creezi tu scandaluri si tensiuni si dupa aceea sa vii sa rezolvi scandalul”.
9. A uitat Traian Basescu ca UDMR sustine categoric disolutia Romaniei, chiar prin statutul sau, si nu se sfieste sa o faca si declarativ prin gura presedintelui ei, Kelemen Hunor: “Noi de fiecare data am spus: in legatura cu Articolul 1 avem o singura problema – sintagma de stat national. Sintagma de stat unitar e ok, indivizibil, nu avem nimic, dar nu suntem de acord cu stat national. Noi spunem ca intr-o tara in care cam 10% din populatie reprezinta o alta etnie decat cea romaneasca, nu poti sa spui ca statul este national. Poti sa spui ca statul este un stat multietnic, poti sa spui ca exista minoritati si atunci nu mai vorbim de stat national. Stat national in acest moment nu exista decat pe hartie si poate in gandirea catorva politicieni”.
10. A uitat Traian Basescu ca, aflat in vizita in Ungaria si intrebat de un jurnalist maghiar cand va fi conferita autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc, a raspuns. “Niciodata, pentru ca Romania este definita ca stat unitar suveran si nu cred ca vreun politician roman ar avea o alta abordare decat Constitutia”?
Eu unul cred, inca, in cuvantul presedintelui Romaniei.
Ziaristi Online: Doctorul in istorie Emilia Corbu, autoarea mai multor articole cu rol de semnal de alarma privind produsul publicistic de lux “Romania Medievala”, editat de Institutul Cultural Roman si Ministerul Afacerilor Externe in patru limbi si pus sub patronajul Presedintiei Romaniei, a initiat o Petitie Online adresata istoricilor, parlamentarilor, ofiterilor de informatii insarcinati cu apararea Romaniei, jurnalistilor si oamenilor de cultura romani, solicitand stoparea raspandirii la nivel international a unor falsuri de tip Roller si Roesler asupra etnogenezei si existentei poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic.
“Romania Medievala” are două volume cu un cuprins de 400 de pagini dintre care 266 pagini planşe color si 140 de pagini text, respectiv acelasi text fasificationist conceput de un anume Laurent Chrzanovski, de 31 pagini, tradus în patru limbi – română, germană, engleză, franceză, – impreuna cu prefetele lui Horia Roman Patapievici si Teodor Baconsky. La care se adaugă pagina de gardă, pagină finală şi trei pagini albe. Hârtie cretată, scumpă.
“Ar trebui ca domnul presedinte sa mai si citeasca ce gireaza sub numele sau personal si al Administratiei Prezidentiale a Romaniei. Este al doilea caz major de falsificare grosolana a Istoriei Nationale a Romaniei dupa “Raportul Tismaneanu”. Sunt convins ca domnul presedinte nu a citit nici cele 666 de pagini ale Raportului Tismaneanu si nici cele 400 de pagini ale actualului “Raport Patapievici”. Asta e problema!” spune un prim comentariu la aceasta Petitie Online, ce poarta titlul “Aparati Istoria Romaniei” si este disponibila spre semnare si raspandire la adresa de internet https://www.petitieonline.com/aprai_istoria_romanilor.
Redam mai jos textul Petitiei:
Apăraţi istoria românilor
CĂTRE,
PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI,
În atenţia domnului Traian Băsescu, Preşedinte al României
MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL
In atenţia domnului Kelemen Hunor, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Cultural Naţional
COMISIA PENTRU CULTURĂ, ARTE ŞI MIJLOACE DE INFORMARE ÎN MASĂ A SENATULUI ROMÂNIEI
La numirea şi întărirea în funcţie, de către preşedintele României, a lui H.R. Patapievici, o parte însemnată a intelectualilor români a avut obiecţii legate de modul în care acesta trata şi caracteriza poporul român.
Câteva dintre iniţiativele şi acţiunile în numele Instituţiei au fost primite negativ de cea mai mare parte a intelectualilor români.
În cazul de faţă, iniţiativa de a publica o carte şi a realiza o expoziţie nu o judecăm. Poate fi o iniţiativă pozitivă. Chiar larga circulaţie a documentelor fundamentale ale istoriei din secolele V-XVI putea juca un rol însemnat în cunoaşterea ţării noastre peste hotare. Mai ales că acest material pregătitor “România medievală” se adresa ambasadelor.
Era firesc ca o asemenea acţiune să înceapă de la prezentarea, printr-o selecţie ştiinţifică, a materialelor sigure, devenite muzeistice. Aceasta se poate face doar prin mari specialişti români ai evului mediu românesc, sub egida unor universităţi, institute ale Academiei sau secţii de istorie ale acesteia.
Din nefericire, drumul acesta firesc, obişnuit, atestat în lumea ştiinţifică nu a fost urmat. Sub patronajul Preşedintelui şi direcţia lui Patapievici s-a pornit în sens invers.
Iata mai jos cum a fost exclus, pe vorbe, scriitorul Adrian Suciu(foto stangasus). Cititi apoi si articolul de pe blogul sau care a declansat isteria ţaţei dictatoare Elena Manolescu:
am luat la cunostinta cu stupefactie de atacul dvs., pe blogul personal, la adresa USR, a domnului presedinte Nicolae Manolescu si a conducerii Uniunii. Va anunt oficial, deocamdata pe acest mail, ca Filiala Sibiu, prin Comitetul sau, dezavueaza cu toata taria afirmatiile dvs. la adresa celor de mai sus, considerindu-le minciuni si jigniri cum rar se poate vedea in lumea noastra de azi. Ati fost premiat de curind de Filiala Sibiu pentru o carte de poeme. E cea mai buna dovada ca vi s-a acordat atentia cuvenita. Raspunsul dvs. la acesta atentie este de neimaginat pentru un scriitor si un om pe care, pina azi, l-am apreciat si l-am invitat in urma cu cinci ani de a face parte din Filiala Sibiu a USR. Va anunt ca, in perioada urmatoare, Comitetul Filialei Sibiu a USR va propune Consiliului USR excluderea dvs. din USR, pentru incalcarea grava a Statului organizatiei noastre. In orice caz, din acest moment, va rog sa nu va mai considerati coleg cu noi in Filiala Sibiu a USR si, eventual, sa va dati demisia de onoare din Filiala noastra. Ramas bun,
Ioan Radu Vacarescu, presedinte Filiala Sibiu a USR (foto stanga)
Dle. Ioan Radu Văcărescu,
Nu am motive să-mi demisia din Uniunea Scriitorilor din România, nu ştiam că Statutul Uniunii interzice dreptul la liberă exprimare! Desigur, ca să vă uşurez sarcina, nu o să fac uz de dreptul la apărare, prevăzut de Statutul Uniunii Scriitorilor din România. Aşa încît vă invit să-mi comunicaţi pe cale oficială Decizia de excludere a mea din Uniunea Scriitorilor din România, urmînd să o păstrez în cutiuţa cu amintiri personale, laolaltă cu belciugele boilor de la bicicletă!
Cu mult respect şi cu siguranţa că, în ciuda tonul d-voastră oficial, Nicolae Manolescu nu e veşnic în fruntea Uniunii Scriitorilor din România,
am luat la cunostinta, de pe blogul dvs., ca nu aveti intentia de a va da demisia din USR, in urma atacului dvs. mizerabil la adresa conducerii organizatiei si in urma reactiei Filialei Sibiu. Nici nu ma asteptam sa va dati demisia. Se pare ca la noi, in astfel de cazuri, de mult a disparut onoarea si responsabilitatea. Comitetul Filialei Sibiu a formulat un Comunicat oficial in acest caz, care va fi publicat pe siturile Uniunii si in mass-media, de unde vati afla exact ce anume se va intimpla in continuare in cazul dvs. Adica, e vorba de a inainta, din partea Filialei Sibiu, catre Comitetul Director al Uniunii, catre Consiliul acesteia si catre Comisia de Onoare si Demnitati a organizatiei, propunerea de excludere a dvs. din USR. Intre timp, luati Statutul Uniunii si studiati-l cu atentie, ceea ce n-ati facut pina acum. Pe de alta parte, nu mai deturnati cazul, previzibil si plictisitor, de altfel, spre o asa zisa ‘incalcare a dreptului la exprimare”, cum va exprimati pe acelasi blog personal. Cine v-a incalcat acest drept? Uniunea in nici un caz, astfel ca puteti scrie orice si oriunde ceea ce credeti. Aici e vorba despre altceva: in momentul in care esti membru al unei organizatii profesionale cum e USR este obligatoriu sa-i respecti Statutul si pe cei alesi sa-i conduca destinele. Chiar daca, asa cum scrieti pe acelasi blog personal, Nicolae Manolescu nu e vesnic in fruntea Uniunii. Aveti dreptate, domnule Suciu, nimeni nu e vesnic, nici presedintele Manolescu, nici cei din conducerea Uniunii, nici eu, aici la Sibiu.
Se pare ca la noi vesnica este numai mizeria morala si lipsa de rsponsabilitate. Ar fi bine sa publicati si acest mail pe blogul dvs., considerindu-l un modest drept la replica la cele afirmate de dvs. cu privire la o asa zisa “incalcare a dreptului la exprimare”.
Ioan Radu Vacarescu
Dle. Preşedinte, după cum vedeţi, dau curs sugestiei dvs. şi public şi această scrisoare din partea dvs. pe blogul meu personal. Mă voi abţine să comentez, considerînd că scrisoarea dvs. este suficient de elocventă pentru amîndouă părţile.
Nimic durabil nu se construieşte pe minciună. Literatura română de azi, în latura ei oficială, aceea de care ţin pîrghiile administrative ale fondurilor publice şi puterile iluzorii ale unor instituţii inutile e jalnică. Ca unul care a trăit cît să fie conştient în regimul comunist şi a văzut în amîndouă regimurile scriitori români lingînd dosurile puternicilor zilei pentru trei arginţi, onoruri inutile şi tinichele zornăitoare, am dreptul să spun că, pentru mine, diferenţa între o conştiinţă vie şi o jigodie e limpede. Ca unul care nu doreşte în literatură nimic, care nu datorează nimic nimănui şi dispreţuieşte profund elasticitatea coloanelor vertebrale ale majorităţii colegilor de breaslă, voi deschide gura şi voi vorbi liber. Ca unul care este neinteresat de bunăvoinţa mai marilor literaturii române, de burse şi sinecuri, de cabale literare şi de dispute de dugheană, voi spune că împăratul e gol!
Literatura română contemporană, în latura ei oficială, e o minciună. Prima minciună e în chiar vîrful ei: de ani de zile, un întreg complex financiar, organizaţional şi mediatic este pus în mişcare în chip absolut inutil pentru a-l transforma pe Mircea Cărtărescu într-un scriitor nobelizabil. Mircea Cărtărescu este un mare scriitor şi o spun ca unul fascinat de literatura lui. Dar nu va lua niciodată premiul Nobel pentru literatură, iar orbirea celor care nu pricep acest lucru este sublimă dacă n-ar fi vinovată, cîtă vreme fonduri publice imense raportate la sărăcia din literatura română, de pildă prin Institutul Cultural Român, sînt folosite pentru a promova în exterior literatura acestuia. Mircea Cărtărescu e un mare scriitor dar un individ atît de profund ratat ca şi conştiinţă publică încît simţul ridicolului ar trebui să-l împiedice a se mai manifesta ca atare. Asta, încă, n-ar fi un păcat aşa de mare. În spatele naivităţii sale funciare, însă, o întreagă armată de profitori, lichele, impostori, panglicari, curve obosite şi geambaşi literari constituie o curte de tip bizantin atît de intens preocupată să conserve privilegii, sinecuri şi relaţii în dauna oricărei evoluţii a literaturii române încît Mircea Cărtărescu, care nu va lua premiul Nobel, este şi principalul obstacol în calea unui Nobel românesc pentru literatură cîtă vreme curtea sa, în frunte cu nevasta, va fi buricul literaturii române oficiale.
O feroce cabală a mediocrilor de funcţionarea căreia Cărtărescu se face vinovat doar prin naivitate, aneantizează orice competiţie reală la adresa acestuia şi permite o carieră literară internaţională cu voie de la oficialităţile literaturii române doar unor mediocrităţi care au făcut pactul cu „sistemul ticăloşit” şi au acceptat să-i reprezinte interesele. Institutul Cultural Român este, în acest moment, o instituţie la fel de utilă pentru prestigiul internaţional al literaturii române ca şi o frecţie la papionul lui Horia-Roman Patapievici.
Aproape toate ierarhiile oficiale ale literaturii române contemporane sînt profund viciate de corupţie,majoritatea premiilor cu relevanţă naţională se dau în urma unor negocieri de talcioc între critici, editori, scriitori şi organizatori. Uneori, preşedinţii juriilor respective împart sumele de bani aferente premiilor respective cu scriitorii premiaţi. Alteori, criteriul după care se fac nominalizările şi premierile e să nu se „supere” vreo editură importantă că n-a fost la masa bogaţilor iar Uniunea Scriitorilor a devenit o simplă bursă a trocurilor literare. O literatură în care una dintre cele mai bune cărţi de poezie ale ultimului deceniu, „Aerostate plîngînd” a lui Traian T. Coşovei e complet ignorată de mai-marii literaturii pentru că personajul le e neplăcut e un fals în acte publice. O literatură în care cei mai puternici debutanţi ai ultimilor ani, Marius Ştefan Aldea, Dan Herciu sau George Asztalos sînt trecuţi cu vederea pentru că sînt excentrici complexului editorial şi mediatic specializat în crearea de mituri umflate cu pompa pe care să le vîndă pulimii e o impostură. O literatură în care scriitori de talia Danei Banu, a Ancăi Mizumschi, a lui Eugen Suciu, a lui Viorel Mureşan ori a lui Ion Chichere, ca să dau doar cîteva nume din generaţii diferite, sînt nebăgaţi în seamă de establishment e o literatură de lăbari. Aş putea să dau exemple în continuare, dar prefer să rămîn la acestea, în scop didactic. Oricum, o dezbatere reală şi onestă asupra funcţionării mecanismelor succesului şi promovării în literatura română contemporană nu va avea loc în curînd, cîtă vreme lichelele conduc, se autoreplică şi-şi conservă privilegiile meschine – e acelaşi lucru cu „reforma clasei politice”. La altă scară, dar identic.
Astfel, literatura română, în latura ei oficială, seamănă ca două picături de apă cu viaţa publică românească şi nici n-ar fi putut fi altfel. Mizele luptei literare, însă, sînt rizibile. Dacă politicienii se luptă pentru acces la resurse, femele şi putere, scriitorii se luptă pentru mize ridicole şi glorii de carton. Aş putea glosa în continuare pe marginea acestui subiect dar prefer să tac mai departe.
Pentru că mai departe găsim Uniunea Scriitorilor din România. Uniune de breaslă cum ar veni. Vorbesc din calitatea de membru al USR şi premiat de două ori cu premii ale acesteia, deci n-am altă frustrare decît aceea că instituţia asta e prost condusă. În fruntea USR îl găsim pe Nicolae Manolescu, un individ care este cea mai limpede ilustrare a adevărului că niciun om nu trăieşte pînă la moarte. În cazul lui Manolescu, acesta a încetat să mai trăiască, în sensul adagiului sus-menţionat, prin anii 90, de cînd s-a transformat într-o pernuţă de înfipt acele decoraţiilor, insignelor şi tinichelelor. De fapt, pe Manolescu îl doare undeva de scriitorimea română: plantat la Paris, într-un funcţiune decorativă, domnia-sa a delegat, practic, conducerea Uniunii unor nenea şi unor tanti. Trecînd peste pierderea sediului USR, Casa Monteoru (în nişte procese în care e limpede că cineva, nu ştiu cine, a încasat şpăgi babane pentru non-combat) Manolescu a patronat o dramatică pierdere de statut a scriitorului român. Maestru al dezinformării şi manipulării, pe care le practică atît de abil încît eu unul îl bănuiesc de participarea la stagii periodice de perfecţionare, dintr-o poziţie activă şi acoperită, Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douăzeci de ani. Fariseu şi impostor, contestat virulent şi pe bună dreptate, Nicolae Manolescu se ţine cu dinţii de o funcţie de care îşi bate joc deşi n-ar avea motive să fie atît de încrîncenat în a reprezenta prost scriitorimea română: rămîne în istoria literaturii române ca cel mai bun produs al regimului comunist în materie de critică literară, nu cred că are probleme financiare şi nici pupincuriştii din jurul domniei-sale nu merită un sacrificiu atît de dramatic! Mai ales că, lipsit de legitimitatea pe care o dă competenţa, dl. Manolescu începe a se transforma, din dorinţa de a-şi salva gaşca, într-un simplu instrument de propagandă politică. Urît final pentru cineva cu pretenţiile d-voastră, dle. Preşedinte!
Unul alt personaj detestabil ale literaturii române contemporane e geambaşul literar. Atotştiutor şi trend-setter, de obicei scriitor ratat şi interesat nu de literatură ci de propria lui statuie, geambaşul literar român presează asupra oricui, mituieşte în dreapta şi în stînga, pupă mîni şi cururi dacă e cazul, spală pahare la chefurile celor puternici, are prieteni în lumea bună şi practică machiaverlîcul de baltă. E prieten cu politicieni, ia bani de la Minister, de la Consiliul Judeţean, de la Fundaţii şi Asociaţii. În sine, n-ar fi nimic rău în asta, lumea e plină de personaje detestabile. Din nefericire, însă, geambaşul literar român e persoană cu influenţă; orice scriitor care nu-i face temenele şi nu-i ridică osanale va fi marginalizat şi considerat ciumat. La vîrful literaturii române, aşa cum e ea acuma, nu rezistă decît cei dispuşi să-şi miroasă reciproc pîrţurile şi şosetele nespălate prefăcîndu-se că reprezintă o elită valorică. Din pricina geambaşilor literaturii române, mari scriitori sînt trecuţi cu vederea şi aruncaţi în uitare! Cum ierarhiile oficiale sînt, în bună măsură, rezultatul activităţii acestor personaje sinistre, literatura română e o glumă. Sigur, în tot acest complex mizerabil, chiar şi statistic vorbind, aterizează şi scriitori de calitate, doar atunci cînd aceştia, din diverse pricini, nu mai pot fi ignoraţi. Simptomatic e cazul lui Ion Mureşan, care, dintr-un „marginal” al generaţiei 80 a ajuns să ameninţe poziţia de lider a lui Mircea Cărtărescu. Dar nu ne interesează soarta lui Ion Mureşan ci soarta literaturii române.
Care, atîta vreme cît va rămîne doar o anexă a intereselor actualilor diriguitori ai destinelor sale, va rămîne o activitate de seră, menită să satisfacă orgoliile şi interesele meschine ale unei întregi categorii de trepăduşi. Literatura română oficială este atît de departe de public şi atît de ruptă de realitate încît numai naivii se pot mira că, de cele mai multe ori, evenimentele literare oficiale sînt atît de plicticoase încît se scorojeşte varul pe pereţii sălilor care le găzduiesc. Ruptă de public, literatura română oficială e un fel de snobăreală fără miză, în care diverşi sfertoautori se află în situaţia de a pretinde că fac revoluţie cu voie de la Guvern şi avangardă cu bani de la stat.
Se pare ca dupa ce a inventat, ca-n povesti, o Alba ca Zapada (foto?) de 26% in peisajul politic romanesc, acum, Sebastian Lazaroiu, din postura de ministru al Muncii, vrea sa o si scoata “la produs”, impreuna cu Scufita Rosie, Fetita cu chibrituri, Cenusareasa, Fata babei si fata mosului, Gainareasa, Frumoasa adormita, Ileana Sanziana si, de ce nu?, poate si Capra cu trei iezi sau Greuceanu, ca “se poarta”… (pentru documentare: https://www.povesti-pentru-copii.com/)
Desigur, Sebastian Lazaroiu ramane simpatic pentru urmatoarea declaratie: “Este adevărat că şi UDMR este o formaţiune tolerată în forma care este. În mod normal, ea poate fi contestată şi cred că au fost încercări de a contesta UDMR la Tribunal, că nu este un partid politic. Dar sigur că nimeni nu a făcut-o, pentru că UDMR este un partener comod de guvernare, nu are nimeni interesul să-l distrugă. Şi apare şi povestea cu relaţiile interetnice şi atunci nimeni nu a încercat, dar, în mod normal, UDMR poate fi uşor contestat în instanţă.” (Chiar, de ce nu e contestata – Uniunea – in instanta?)
Dar declaratia lui Lazaroiu de la B1 TV legata de prostitutie lasa de dorit si-mi aduce aminte de cea facuta, tot la B1, de Basescu, la sugestia matroanei Alina Tatiana Mungiu Pipiidi (pe cand anticrestina si romanofoba nu-i ura atat de mult pe Elena Basescu si pe taica-su), si anume ca 10% dintre romani sunt homosexuali. Dupa ce i-au explicat niste oameni ca nu-i chiar asa a revenit si a spus-o clar: “Am gresit!”
Asta ar trebui sa faca si Lazaroiu.
Dar sa-i publicam celebra afirmatie de la B1: “Acum eu va spun ca am acces la sondaje de opinie si daca spun ca da, voi milita pentru legalizarea prostitutiei, am cam 50 si ceva la suta adepti. Deci in momentul asta, populatia adulta a Romaniei este in favoarea legalizarii prostitutiei“, a spus actualul ministru al Muncii.
Acum, eu cred asa: ori Lazaroiu si-a facut sondajul la clubul de sauna, masaj si bai, adicalea de “SPA”, unde-si duce iubita sa cea sexy, secretara Robertei Anastase, ori a vrut sa spuna de fapt “eu am cam 50 si ceva de adepti” (fara “la suta”) ceea ce nu m-ar mira deloc, cam acesta fiind numarul de ministri cu tot cu secretarele lor.
Suveranitatea Romaniei a fost insultata deambasadorul Ungariei de pe treptele MAE
La ceva timp dupa ce am dat un telefon virtual la Cotroceni: Alo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe Baconschi ca mutulica de Externe! Ungaria ne cere “Tinutul Secuiesc” prin Zsolt Semjen. Scripcaru PDL e gata sa-l dea. UDMR vrea autonomie si pentru Bihor, Satu-Mare si Salaj, oficialii MAE s-au gandit totusi sa-l cheme la o cafea pe Oskar Fuzes, ambasadorul Budapestei. Nu e prima pe care o bea la sediul MAE (de data aceasta fara “bunul sau prieten” Baconschi, aflat in Tunisia). In ultima perioada, diplomatia romana a schita in mai multe randuri dezacrodul cu declaratiile provocatoare ale Ungariei revizioniste, la o cafea cu ambasadorul Fuzes si “inimoasa” sa sotie. Cea precedenta s-a baut inainte ca Ungaria sa-si bage “Tinutul Secuiesc” in “Casa” de la Bruxelles, cu tot cu cererea imperativa a Romaniei de a nu se da curs acestei manifestari. Burzuluiala a durat de o cafea. Nici o alta masura nu a fost luata desi diplomatia are destule cai la indemana, de la inmanarea oficiala a unui protest verbal la expulzarea ambasadorului, dupa cum ar merita.
De data aceasta am primit urmatorul Comunicat de presa:
“Data: 16.06.2011
Ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti, Oszkár Füzes, a fost invitat astăzi, 16 iunie 2011, la sediul Ministerului Afacerilor Externe. În cadrul întâlnirii, partea română şi-a exprimat dezacordul faţă de declaraţiile publice din 15 iunie 2011 ale autorităţilor ungare referitoare la proiectul reorganizării administrative a României. Partea română a apreciat ca neuzual şi nepotrivit demersul public al părţii ungare în condiţiile în care reorganizarea teritorială a Romaniei este o chestiune strict de politică internă, iar dezbaterea publică pe marginea acestui proces a fost lansată de puţin timp.”
Si ce a zis Fuzes cand a iesit de la MAE? Ne-a injurat din nou:
“Dacă vreţi părerea mea personală, eu cred, eu am convingerea că interesul din partea Ungariei este natural, acest lucru este important şi pentru noi. Acest lucru este absolut natural: ce este, ce va fi, care este părerea comunităţii maghiare din România şi atât”, a spus Fuzes, citat de Mediafax si preluat de Gandul.
E, ce va face MAE acum? Il invita din nou la cafea? Da data aceasta cu ministrul si sotiile, nu? Nu vine si doamna Vulpe?
Un cititor Roncea.ro care a ales sa-si piarda putin timpul pe cel mai unguresc site de limba romana din Romania a observat cum incalca cei mai deontologi ziaristi ai lui Soros si Tismaneanu bunul simt ziaristic si fac propaganda pe fata autonomiei “Tinutului Secuiesc”. Observatorul HotNews a facut o simpla monitorizare vizuala a zilei de luni, in care pe prima pagina a blogului lui Soros apar nu mai putin de patru “stiri” in favoarea pretentiilor UDMR si ale celorlalti extremisti maghiari. Intr-un material, reporterul Attila Biro ii “consulta” deontologic pe trei dintre conationalii sai: Borboly Csaba, Petru Lakatos si Rozalia Biro. Intr-altul este cainat bietul Marko Bela. Apoi, ca o incununare a “deontologiei” Tapalaga tranteste o “analiza” bazata pe “expertiza” lui Csaba Astalosz, care, pe deasupra, isi publica singur pozitia “independenta”, ca colaborator al blogului Soros-HotNews “Contributors”.
Dupa trei zile, adica azi, situatia nu s-a schimbat, ba chiar dimpotriva: HotNews a infiintat deja “Tinutul Secuiesc”. In viziunea portalului maghiar de limba romana, “Tinutul Secuiesc” exista ca atare si i se poate face si “profilul”, dupa cum se vede dintr-o “stire” de azi, comentata, “deontologic” , de “istoricul” Andreea Varga, din intamplare maghiara, care ne linisteste de sus: “In ziua de azi nu e vorba de autonomie teritoriala, ci de o regionalizare. Dar e o problema ca in Romania nu se pricepe acest lucru si mereu se ajunge la istorie“. Apoi, Attila Biro revine in forta cu patru conationali de-ai sai: Itzak Balas, Tamas Sandor, Toro Tibor si Szasz Jeno, toti cunoscuti ca extremisti si antiromani de cea mai joasa speta. De subliniat: nicaieri, in toate aceste zile, nu apare pozitia romanilor din Covasna, Harghita si Mures. Mai este de amintit ca HotNews are antecedente in privinta “Tinutului Secuiesc”: dupa ce a incasat reclama de la Apemin Tusnad, companie detinuta de familia Kurko, Arpad, tatal si Gyarfas, fiul, a promovat “proiectul” TOTB, in care se facea o propaganda desantata la “Tinutul Secuiesc” fapt semnalat la vremea respectiva si de avertizorul public din Sfantu Gheorghe Dan Tanasa. Titlurile de mai jos nu mai au nevoie de comentarii suplimentare.
Alte dovezi mai vechi ale sustinerii extremismului maghiar de catre “independentul” HotNews:
Iar romanii bihoreni, cand au auzit ca ori se desfiinteaza ori devin parte a “Partiumului” maghiar, s-au gandit sa-si faca propriul referendum, printr-o petitie online, in care se afirma, printre altele:
“Cerem ca o eventuală reorganizare administrativ-teritorială a ţării să ţină cont de realităţile istorice şi geografice ale României. Considerăm că orice astfel de iniţiativă nu se poate realiza decât având în vedere zone care împărtăşesc aceleaşi tradiţii. Dacă Puterea este incapabilă să “redeseneze” o Românie mai bună, ar face mai bine să o lase aşa cum este!”
Subscriu si adaug: Aloo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe futulica, pardon, mutulica de Externe in functie!
Fix doua luni a stat pe plaiuri mioritice Manuela Vulpe, fosta ambasadoare “extraordinara si plenipotentiara” (normal) in (simultan) Mexic, Republica Costa Rica, Republica Guatemala, Republica Honduras, Republica Nicaragua şi Republica El Salvador. Se pare ca calitatile sale dar si o aventura picanta cu seful M.A.E. Baconscky – un fin teolog, conservator, presedinte al Fundatiei Crestin Democrate, om de dreapta si familist convins – au recomandat-o spre aceleasi zari sud-americane, propunerea Centralei ca Manuela Vulpe sa-si continue sejurul, de data aceasta in Argentina si Paraguay, fiind avizata miercuri de Parlament. La aceeasi sedinta, şeful Cancelariei preşedintelui României, Cătălin Avramescu (foto dreapta cu Manuela Vulpe), propus ambasador în Finlanda şi Estonia, a primit avizul pozitiv al parlamentarilor din Comisiile de politică externă la numai un singur vot diferenta, cu 16 voturi „pentru“ şi 15 „împotrivă“. Deci, sa recapitulam putin: o ambasadoare care ar fi facut sex cu Teodor Baconschi intr-un jacuzzi, actualul Ministru de Externe din Romania fiind aflat la momentul respectiv in control la ambasada Romaniei din Australia, si care din aceasta cauza, oarecum nedeontologica, urma sa fie rechemata in tara in 2007, conform afirmatiilor purtatorului de cuvant de atunci, este lasata sa-si continue misiunea sa “muy larga” desfasurata in nu mai putin de sase tari sud-americane, dupa care revine in tara pentru doar doua luni si este trimisa la loc, pe aceleasi meleaguri caldute. Cum se numeste chestia asta: corupere sexuala de ministri? Pai si cu bietul porno-consul Nuica ce-au avut? Iata ce scrie Curentul:
Manuela Vulpe îşi pregăteşte paşii de tangou argentinian
Firea „caliente“ a ambasadoarei Manuela Vulpe nu poate fi astâmpărată decât în ţara tangoului, Argentina, acolo unde iubitul său virtual, ministrul Baconschi, este pe cale să o trimită. După Mexic şi Australia, pentru Manuela se pare că locul cel mai potrivit să-şi facă o vacanţă exotică de patru ani este Argentina, ţară care poate stârni noi pasiuni diplomatico-exotice pentru neoficiala Evita Peron a MAE. Numele fostei ambasadoare a României în Mexic, Manuela Vulpe, a fost implicat într-un scandal, în iulie 2007, după ce presa din România a primit o serie de e-mail-uri trimise şi primite de aceasta, o parte din corespondenţa electronică fiind cu actualul ministru de externe, Teodor Baconschi, şi conţinând şi referiri la o posibilă relaţie intimă. În 31 august 2007, purtătorul de cuvânt de la acea vreme al MAE, Ilie Bănică, declara că procedura de rechemare a ambasadoarei României în Mexic, Manuela Vulpe, a fost declanşată, ultimul demers necesar pentru finalizarea procedurii fiind semnarea cererii de rechemare de către preşedintele Traian Băsescu (ceea ce din intamplare nu s-a mai intamplat – nota red). Mai mult, aceasta a fost acuzată în urmă cu câţiva ani că şi-ar fi aranjat la RAAPPS să cumpere un imobil la preţ scăzut pentru fiul ei. În alte ţări civilizate, „Vulpea de la MAE“ ar fi zburat lejer în cel mai bun caz în spaţiul privat, numai că la noi până şi poliţiştii pot deveni diplomaţi.
Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti (ARCB) a solicitat CEDO un răspuns referitor la un presupus proces, clamat în numeroase rânduri, pe care SC Millennium Building Development SRL (MBD) l-ar fi declanşat împotriva statului român, în privinţa auto-intitulatei clădiri „Cathedral Plaza”.
Acest presupus proces a fost folosit, în ultima perioadă, de către MBD pentru intimidarea instanţelor de judecată, pe care le acuză, nejustificat de inconsecvenţă şi părtinire, informeaza ARCB printr-un Comunicat remis presei.
Într-un răspuns oficial transmis reprezentantului Arhiepiscopiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmă faptul că „nici o cerere cu numele SC Millenium Building Development SRL nu a fost înregistrată” (vezi facsimil).
Se confirmă astfel, încă odată, că această clădire este un adevărat „Turn al minciunilor”, care „miroase a corupţie”, după cum afirma fostul ministru al culturii, Th. Paleologu. Ea a ajuns aproape de finalizare numai datorită minciunilor care s-au proferat de către investitori, proiectanţi şi executanţi şi din cauza complicităţilor autorităţilor de stat, responsabile cu aprobarea şi autorizarea acestui proiect, se mai afirma in acelasi Comunicat de presa semnat de pr. Ieronim Iacob, purtatoru de cuvant al Arhiepiscopiei.
June 18th, 2011 
VR 
Tratamentul românilor din Imperiul Austro-Ungar
Posted in 
Tags: 
