Posts Tagged ‘13-15 iunie 1990’

Marian Munteanu, turnesolul României

Mitingul maraton anticomunist din Piata Universitatii. In imagine, Marian Munteanu, lider al studentilor din Universitatea Bucuresti. Foto: Emanuel Pârvu

Mitingul maraton anticomunist din Piata Universitatii. In imagine, Marian Munteanu, liderul Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti. Foto: Emanuel Pârvu / Mediafax

Doi publicişti veterani despre reacţiile de tip bolşevic stârnite de candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei şi ce va urma:

Adrian Pătrușcă via Facebook

Mamă, ce bătaie ca-n 7 Păcate între servicii… Ce fojgăială de epoleți, care mai acoperiți, care mai descoperiți… Și de-aici, și din afară… Și ce complicități (că alianțe nu pot să le zic) împotriva naturii!
Chestia e că miza este mult mai mare decât rahatul ăsta de Primărie a Bucureștilor, trambulină spre Beciul Domnesc…

Sabina Fati scrie, negru pe alb, în România liberă din 2016, că în Piața Universității erau legionari cu cămăși verzi și centuri:
„Acum un sfert de secol, MM era un tânăr cu tendințe mistice, care vorbea de la balconul Universității ca și cum ar fi fost în amvon. În spatele lui s-au încolonat atunci nu doar nostalgicii care purtau cămăși verzi și centuri, preluate din vremea bună a legionarilor, ci și bucureșteni educați înfricoșați de perspectiva de a rămâne în capcana neo-comuniștilor.”
I-a uitat pe cei cumpărați cu o pereche de blugi de Rațiu și pe destrăbălații care se întindeau în corturi, în fața Teatrului Național.
Păi atunci înseamnă că minerii, săracii, au avut dreptate să vină la București și să devasteze, între altele, redacția României libere…
Atunci Dosarul Mineriadei ar trebui închis!
Hai, mai lăsați-o dracului!

Marian Munteanu – “hîrtia de turnesol” a societăţii româneşti

Ioan Viştea

de Ioan Viştea

Opinie de ”Golan” cu ecuson

Mare zarvă, mare deranj, vecine cu isteria, a născut reintrarea lui Marian Munteanu în viaţa publică, din poziţia de candidat al PNL la Primăria Generală a Bucureştilor!

Animator al unei mişcări anticomuniste, frumoase prin capacitatea de a elibera energii pozitiv-creatoare, stenice prin mesaj şi solidaritate, chiar şi numai temporară, situată în prelungirea elanului revoluţionar decembrist, cu obiective şi revendicări pe cît de idealiste, pe atît de ferme, însă sfîrşită în sînge, cucuie şi oase rupte, Marian Munteanu trăieşte, azi, surpriza şi duritatea vocală a unei altfel de mineriadă. De data aceasta, ca o ironie a sorţii, loviturile îi vin nu de la purtătorii de lămpaşe, ci de la unii din infatuaţii deţinători, cică, de minte doldora de fosfor! Mai că e greu să înţelegi şi să identifici, cu oricît de relativă precizie, motivaţia patimilor, a urii, a veninului vărsat şi-a dorinţei de maculare cu orice chip a simbolului, a figurii legendare a momentului Piaţa Universităţii care a fost Marian Munteanu. Mai ales acum, la un sfert de veac de la evenimentele petrecute în zorii întunecaţi, încă de-atunci, rău prevestitori, ai democraţiei noastre.

E drept că rădăcinile polarizării societăţii româneşti, nu se ştia şi nu se ştie nici azi cît de civilă, ale partipriurilor sale, ale tentaţiei de-a îmbrăca straiele coloraturii politice, ale radicalismului, dar şi ale confuziilor sale, se trag chiar din vremea aceea, din timpul şi pe urma evenimentelor din 1990. Cît de mult s-au îngroşat trăsăturile puzderiei de ONG-uri (cu lideri cu tot!), cît de băgăcios-interesate ori cît de tăcut-vinovate în faţa derapajelor antidemocratice ale ultimilor ani au devenit, cu consecinţe nefaste, vedem şi mai bine astăzi.

În corul şi-n hora detractorilor lui Marian Munteanu s-au prins cîteva organizaţii neguvernamentale care, cu trecutul lor de gardă pretoriană constituită în apărarea unui impostor, îşi trag seva radicalismului şi-a intransigenţei direct din ultimele rudimente ale cangrenei băsiste; s-a prins un jurnalist care în toiul evenimentelor tocmai dădea şi el cu bîta-n baltă şi planta cu minerii, din vîrful pixului, în oficiosul călăilor, panseluţe decorative; şi s-a mai prins în horă, printre alţi cîţiva mintoşi degeaba ai naţiei, un fost prim-ministru care nu poate scăpa din arţăgoasa, impardonabila retorică a unuia care nu pricepe nici azi cît de ridicol, de caraghios, de deplorabil s-a prăbuşit aroganţa ”imperiului” Roman.

Mă-ntreb, ce deranjează mai mult la Marian Munteanu, în afară de socotelile unora, date peste cap? Oare, să fie imaginea sa de Christ răstignit pe o targă de spital care le mai stă şi astăzi în gît şi le bîntuie somnul şi comodităţile? Să fie datele sale biografice şi profesionale, ale incoruptibilului care îşi pune la bătaie onestitatea în competiţie şi-n opoziţie cu corupţia instituţionalizată? Faptul că profilul său moral iese din tipare? Supără, cumva, ataşamentul său pentru ideea unei societăţi participative şi credinţa că acolo, în responsabilizare, în capacitarea energiilor, stă putinţa schimbării mentalităţilor şi năravurilor şi, odată cu ele, a imaginii, capabilă să redea demnitatea de cetăţean al unei capitale europene? Să fi uitat doamna Mungiu Pippidi, în calitate de prim-solist al ariei calomniei, că nimic nu este nou sub soare şi că Solon condiţiona calitatea de cetăţean al Atenei de participarea obligatorie, efectivă, a locuitorilor săi în treburile cetăţii? Şi încă, pentru că faţă de candidatul Munteanu, prea multe alegaţii s-au rostit, prea multe acuzaţii s-au adus, lipsite de temeiul faptelor şi prea de tot gogonate răstălmăciri şi denaturări au întunecat judecata unora, dezlegîndu-le limba cameleonică, continuu să întreb: e un păcat ori vreo boală ruşinoasă să crezi în Eminescu, să-l citezi, să-l venerezi, să-l cultivi, aşa cum face Marian Munteanu? Dar recursul la istoria factuală, bună, rea, însă a ţării tale, este cumva un delict demn de incriminat şi blamat? Sunt creştinismul şi valorile sale, repudiate de Occident cu atît de senină şi păguboasă suficienţă, dar privite de Marian Munteanu drept matrice, leagăn al civilizaţiei europene, întreb, aşadar, este creştinismul cultul vreunei leprozerii?

Pentru a simplifica lucrurile, fără a face ocol şi fără a intra în fundătura şi capcana corectitudinii politice, e cazul să spunem cu claritate că, în fond, în confruntarea a două curente de opinie, Marian Munteanu se află în tabăra celor care afirmă, tot mai apăsat, tot mai vizibil şi mai vocal, necesitatea resuscitării, reafirmării şi prezervării valorilor şi identităţii naţionale, tendinţă vizibilă şi generatoare, în plan european, chiar a unui greu disimulat protecţionism, în opoziţie cu tabăra mercenarilor care s-au şi predat cu arme şi bagaje, necondiţionat, tăvălugului globalizării şi neocolonialismului reînviat, fapt pentru care, ca un nealiniat, ba, mai mult, ca un deviaţionist ce este, au şi pus tunurile pe el. Iar gurile de tun, încinse rău şi prost ghidate, ca o ultimă ghiulea, mai trag o zicere, aproape umoristică de n-ar fi de toată ticăloşia, şi de tot cinismul: că alegerea lui Marian Munteanu în funcţia de primar general al Bucureştilor ar scoate ţara din circuitul ţărilor civilizate, cînd se ştie, de fapt, că tocmai barbaria represiunii acelor zile, care a oripilat lumea şi căreia i-a căzut victimă Marian Munteanu, a făcut din România anilor ’90 o insulă plutitoare, în derivă şi nefrecventabilă.

Fie din postura de proaspăt membru PNL, fie ca independent, în cazul în care partidul i-ar retrage nominalizarea, speriat fiind de reacţiile potrivnice, mai mult chiar decît propria-i buimăceală, candidatura lui Marian Munteanu e fără întoarcere şi de două ori benefică. Ca o hîrtie de turnesol va testa reacţia electoratului bucureştean şi răspunsul său în faţa unei oferte oneste, serioase, dar şi capacitatea sa de a mai crede în instaurarea normalitatăţii şi-a bunei-credinţe, după decenii de frustrări, aşteptări în zadar şi dezamăgiri, lăsate în urmă de promisiunile mereu tentante, ambalate frumos, dar, mereu, rămase deşarte, neonorate.

În al doilea rînd, în PNL, va fi prilejul limpezirii apelor tulburate de pragmatismul forţat, strident, al unei alianţe contra naturii, oferind o imagine clară despre, dacă şi cîtă viaţă mai are dualismul său nefuncţional.

Sursa: Cotidianul

Cum a vrut minerul Domokoş să-i taie capul lui Marian Munteanu. DOSARUL MINERIADEI DIN 13-15 IUNIE 1990 – DOCUMENTE CIVIC MEDIA

Marian-Munteanu-la-Balcon-in-Piata-Universitatii-1990-Foto-Emanuel-Parvu

Foto: Emanuel Pârvu

Liga Studentilor - Marian Munteanu - Piata Universitatii 13 - 15 iunie 1990 Civic Media Roncea Ro

Erata: Este vorba, desigur, de dimineata zilei de 14 iunie 1990Cum era sa fie ucis Marian Munteanu de minerul Denes Domokos in Piata Universitatii - 13 iunie 1990 - Doc Mineriada Roncea RoCum era sa fie ucis Marian Munteanu de minerul Denes Domokos in Piata Universitatii - 13 iunie 1990 - Doc Mineriada Roncea Ro 2Marian Munteanu in spital Mineriada din iunie 1990 - Foto Emanuel Parvu8 Marian Munteanu 14 iunie 1990 - Foto Andrei IliescuFoto: Emanuel Pârvu şi Andrei Iliescu / Documente: Civic Media / Sursa: Roncea.Ro

Cât o mai rabdă Justiţia pe Monica Macovei? Îl întreb public pe generalul Ion Vasilache, Şeful Secţiei Parchetelor Militare: Când vor fi audiaţi procurorii-anchetatori din 13-15 iunie 1990? Dar “ziariştii”, ca CTP & Co, care au incitat la CRIME?

Nymphomanic Monica Mandela Macovei MitomanaRăposatul Mihai Chiţac, fost ministru de Interne FSN din perioada Mineriadei din Iunie 1990, a invocat în apărarea sa, la Tribunal, o afirmaţie a fostului procuror Monica Macovei, potrivit căreia, la Unitatea de Jandarmerie de la Măgurele, unde erau deţinuţi ilegal şi maltrataţi încontinuu sute de protestatari din Piaţa Universităţii, “nu a văzut nici un act de violenţă”.

Publicată de Varujan Vosganian în 2012 pe blogul său şi reprodusă apoi de mai multe publicaţii online (InPolitics, Cotidianul, Etc), declaraţia lui Chiţac a apărut, normal, şi la Roncea.Ro de unde a fost preluată şi de Radu Tudor. Ce face Mandela de Dâmboviţa? Din toată lista ne dă pe mine şi pe Radu Tudor în judecată, împreună cu Mihai Gâdea, care l-a citat pe colegul lui de trust. De la fiecare vrea câte 10.000 de euro şi, în plus, să ştergem şi postările, adică să rescriem istoria, ca-n Orwell. Dar, cum spunea cineva, nici unul dintre noi n-a dat bani la curve.

Normal, Justiţia Română ne-a dat dreptate: am câştigat Procesul, în numele Libertăţii Presei. Dar “justiţiara” a contestat… Justiţia. Şi a făcut Apel. Pentru că azi am un nou termen îl întreb pe generalul Ion Vasilache: cât mai durează până când vor fi inculpaţi şi procurorii-anchetatori din iunie 1990? Dar “ziariştii” incitatori la violenţe rezultate în crime? De ce trebuie să ne pierdem noi timpul în loc ca Parchetul să-şi facă datoria?

Alice Draghici - Monica Macovei - Arestari la Mineriada din Iunie 1990Nu ştiu ce a făcut Macovei pe 13-15 iunie. Naşa şi colega ei de birou, Alice Drăghici, ca şi ziarista Simona Ionescu de la EvZ, susţine că Macovei a eliberat cel puţin un mandat de arestare în alb. Eu nu ştiu. Este de datoria organelor să afle. Ceea ce ştiu eu însă, cu certitudine, este că după ce a luat contactul cu ilegalităţile odioase din Unitatea de la Măgurele, “drept-omnista” Macovei nu s-a dus nici la Europa Liberă şi nici la TVR. Presa şi opinia publică au aflat despre atrocităţile de la Măgurele numai după eliberarea fraţilor Roncea, care au mers direct la România liberă, unde a apărut apoi serialul demascator “Infernul se numeşte Măgurele”. “Justiţiara” Monica Macovei, în schimb, a tăcut. Chitic. Ceea ce, din câte ştiu eu, se numeşte nedenunţare şi complicitate la torturile şi abuzurile inumane de la Măgurele. Intră sau nu în atenţia Parchetului Militar? Eu cred că da.

Haideţi să vedem împreună doar 1% din ce n-a văzut Mandela Macovei la Măgurele:


Mineriada din Iunie 1990 – Imagini unice de la Măgurele de ZiaristiOnlineTV

"Istorie" falsificata a la Macovei

“Istorie” falsificata a la Macovei

De altfel, şi astăzi Monica Macovei minte prin omisiune cu privire la rolul ei de procuror în 13-15 iunie. Pe blogul ei de “memorii” prezintă “faptele” astfel: I. 13 iunie 1990. Pe 13 iunie dimineața, în drum spre birou, am trecut prin Piața Universității, care de 52 zile era liberă de comunism. Însă, pe 13 iunie 1990, Piața nu mai era nici a Universității, și nici liberă. Era ocupată de milițieni și de alții, încă nu știm de cine și ce grade aveau. Mulți dintre demonstranți  fuseseră retinuți și duși pe la diverse secții de miliție din București, inclusiv din sectorul 1, iar apoi, unii au fost duși la Unitatea Militară din Măgurele. (…)” Atât şi nimic mai mult aflăm despre programul procuroarei din data de 13 iunie 1990. După cum vedeţi, Macovei “uită” să spună că şi ea a fost la Măgurele, dar nu în calitate de anticomunistă ci de anchetatoare a anticomuniştilor din Piaţă. De aici, Macovei sare direct în mai 1991. Şi tot aşa, până azi.

Repet, aşadar: Când vor fi invitaţi la audieri toţi procurorii-anchetatori sau tăinuitori din 13-15 iunie 1990? Au trecut 25 de ani!

Îi solicit public generalului Vasilache, ca după ce o audiază pe “coloneleasa” Macovei să-i transmită rezultatul anamnezei şi dnei judecator Mariana Hortolomei de la Curtea de Apel, ca să scurtăm drumul spre finalitatea actului de Justiţie.

gen_ion_vasilache

Până atunci, un remember asupra cazului, reprodus din Curentul, 2013 (!):

Iunie 1990: Justițiara Monica Macovei s-a prefăcut că nu observă infernul de la Măgurele

de Vasile Surcel

Venită, parcă, de dincolo de moarte, declarația dată de gen. Mihai Chițac în fața procurorilor, pe 5 iulie 2005, descrie acțiunea Poliției, din punctul lui de vedere. Dar și cu dorința, evidentă, de a-i convinge pe anchetatori că, el personal, n-a avut prea multe tangențe cu ”Mineriada din 13-15 iunie 1990”. De fapt, Chițac trece rapid peste episodul „evacuării” Pieței Universității. Pusă față în față cu relatările zecilor și sutelor de oameni care au îndurat cumplitele efecte ale „operațiunii”, povestea fostului ministru de interne pare un rezumat modest, încropit de o loază repetentă. Totuși, ea are și un merit: reamintește indiferența complice de care a dat dovadă o distinsă doamnă, fost procuror care, acum, se laudă că ar fi întruchiparea intransigenței justițiare.

Măsuri de salubrizare

De fapt, povestea lui Chițac este „cuminte”, mai că ai crede că e depănată de Ion Iliescu însuși: „Potrivit măsurilor stabilite, în dimineața de 13 iunie la ora 04,30, concomitent cu formarea cordoanelor de blocare a străzilor, s-a trecut la reținerea și îmbarcarea în autobuze a persoanelor care dormeau în piață. Acțiunea a fost condusă de șeful IGP, gen. Diamandescu și de șeful Poliției Capitalei, gen. Bâtlan și a durat aproximativ o oră și jumătate. Imediat după eliberarea pieței unitățile de gospodărie comunală au întreprins acțiuni de salubrizare a zonei”. Poate că deja am uitat dar, și în dimineața de 22 decembrie 1989, forțele de ordine comuniste au „salubrizat” străzile Capitalei. Iar atunci, asta a însemnat că au spălat cu furtunul sângele victimelor ucise în noaptea precedentă. Conform „Planului” supervizat de Iliescu, Petre Roman et comp în diminața de 13 iunie 1990, Piața Universității a fost luată cu asalt de 1480 de polițiști, plus alte cîteva sute de oameni din alte categorii de personal militar. Cu cine s-a confruntat această oaste, înarmată până în dinți? Scris chiar de mâna lui Chițac, cu tot cu ortografia lui de general format în regimul comunist, răspunsul ar putea fi considerat de-a dreptul hilar, dacă nu am fi aflat despre dramele petrecute atunci „Au fost reținute 276 de persoane care dormeau în piață, pe trotuare, în corturi, în tomberoanele destinate colectării gunoaielor, care au fost transportate la Măgurele”. Adică oștirea pusă în mișcare la ordinul lui Iliescu și ai lui, s-a luptat cu boschetarii „care dormeau în tomberoanele destinate colectării gunoaielor”? Se pare că da! În schimb, nici până înziua de azi, anchetatorii nu l-au întrebat nici pe Iliescu ori pe vreunul dintre acoliții lui, de ce au dorit și până la urmă au și reușit, să asmută, din nou, Armata împotriva propriului său popor. Victimele care au trecut prin iadul cumplit al acelei dimineți relatează că, atunci, în corturi nu mai erau decât vreo 10-15 greviști ai foamei, care au fost luați pe sus „cu fulgi cu tot”. Iar restul până la cei 276 de arestați au fost, de fapt, trecători matinali care și-au manifestat indignarea față de duritatea nejustificată a acelei intervenții în forță. Chițac spune că aceștia au fost duși la Măgurele. Este vorba despre unitatea de jandarmi care, pe atunci, funcționa în comuna Măgurele. În declarația sa Chițac a mai menționat: „Precizez că acțiunea din dimineața de 13 iunie a fost supravegheată de mai mulți procurori care nu au constatat violențe sau alte încălcări de legi din partea Poliției și au hotărât eliberarea reținuților”. Ei bine, printre acești anchetatori s-a numărat și, pe atunci încă tânăra, Monica Macovei. Implicat în mod direct fiind în acele evenimente, Mihai Chițac nu poate fi considerat o „sursă” îndeajuns de credibilă în această privință. Probabil conștient și el însuși de asta, Chițac a preferat să le relateze procurorilor ceea ce Monica Macovei povestise, ea însăși, într-o declarație publicată în numărul 1495 din 29 mai 1997 a cotidianului „Evenimentul zilei”.

„Biblioteca“ de la Măgurele

În acel interviu europarlamentarul justițiar spunea: „Am luat contact cu problema Piața Universității în mai multe etape. Prima etapă a fost în ziua de 13 iunie 1990. Eram procuror la fosta Procuratură a Sectorului 1 și, împreună cu alți doi colegi de la aceeiași unitate, am fost trimiși la Unitatea Militară de la Măgurele, unde am întâlnit câțiva colegi de fosta Procuratură a Municipiului București: Alexandru Țuculeanu, Cornel Popescu, Emil Dinu. La Măgurele am văzut în curtea unității că cei ridicați din Piața Universității stăteau la mese și scriau declarații sub suprevegherea unor polițiști”. Mai că-ți vine să crezi că, din greșală, Monica Macovei ajunsese atunci undeva, în liniștea și pacea unei săli de lectură de la Biblioteca Academiei. După aceasta urmează o afirmație de-a dreptul aiuritoare: „Nu am văzut nici un act de violență. Citind aceste declarații am spus: Nu rezultă comiterea nici unei infracțiuni, toată lumea pleacă acasă”. De ce aiuritoare? Simplu: pentru că în acea vreme Macovei era, după cum și ea spune, doar un simplu executant, procuror al unui Parchet de sector. Fostul procuror Țuculeanu ne-a relatat că, atunci, la Măgurele au fost trimiși procurori de la toate eșaloanele, inclusiv de la Parchetul General. Toți oameni cu poziții ierarhice importante, cu mare putere de decizie. În aceste condiții cum să credem că putea Macovei să-i ocolească și să dispună peste capul „granzilor” că „toată lumea pleacă acasă”? Există două posibilități: ori ea a mințit în acea declarație și doar s-a „dat mare” atribuindu-și o putere de decizie pe care nu o avea. Ori spune adevărul, caz în care atunci ea a acționat conform principiului „funcția bate gradul”. Bineânțeles că, în acest din urmă caz ne putem întreba, pe bună dreptate, cine era și cine este cu adevărat, Monica Macovei? Și mai ales, cât de importantă o fi fost, atunci, „funcția” ei?

Infernul

La Măgurele, Monica Macovei a văzut doar liniștea specifică unei biblioteci, în care cei aduși acolo, își scriau liniștiți, lucrările de doctoarat, suprevegheați „părintește” de pulanele unor foști milițieni în care domnia sa a văzut doar niște erudiți „bibliotecari”. Rememorând acele vremuri, unul dintre cei care au trecut pe acolo are amintiri cumplite care l-au marcat pentru restul vieții sale: „Traseul până la unitatea de securitate de la Măgurele, a fost un coşmar. În dubă totul era un vaiet, oamenii gemeau, îşi căinau rănile şi soarta, îl blestemau pe Iliescu şi se fereau de mine, fiecare cu durerea sa… eu eram disperat că nu mai văd, mă târam orbecăind pe la picioarele lor şi încercam să-mi fac loc pe pipăite, nişte mâini m-au tras în sus şi m-au sprijinit de ceva, nu reuşeam să-mi şterg sângele care se usca şi îmi creponase faţa umflată, îmi ardea tot corpul, dar parcă nu mai simţeam nicio durere, mă invadase o spaimă teribilă, viscerală – chiar nu mai vedeam, degeaba îmi frecam ochii, lumea devenise opacă. Acesta a fost momentul cel mai nasol, disperarea orbirii îmi luase minţile, îmi doream să mor pe loc, ideea unei vieţi de orb, mutilat şi olog mi se părea o variantă nefezabilă şi relativ lipsită de atractivitate. M-am strâns de gât încercând să mă sufoc, dar nu puteam să-mi mai strâng degetele, aveam mâinile cam zdrobite, nu-mi simţeam braţele – încă un pocinog, ce artist mai poate picta cu degetele betegite? Camionul/dubă care ne hurduca precum pe nişte cartofi s-a oprit la un moment dat cu scrâşnete de frână şi oamenii se buluceau să iasă, erau traşi şi aruncaţi pe jos, se lătra la ei şi m-am trezit şi eu smuls şi buşit de asfalt, eram complet orb şi dezorientat, am încercat să mă ridic împleticindu-mă când mi-a răsunat ca o împuşcătură după ceafă şi brusc cu un ochi am întrevăzut un fel de străluminare – vedeam ca prin ceaţă ceva! Am căzut iarăşi şi am încasat pe spinare încă o serie de lovituri – eram însă inundat de bucurie şi recunoştinţă, râdeam iarăşi „ca un drogat“ – ceva se întâmplase, şocul izbiturii de ciomag mi-a adus o dâră ceţoasă de vedere. Un şir de soldaţi oligofreni ne însoţea pe bucata de drum de la camion la uşa lagărului – garajul unităţii de la Măgurele – izbindu-ne cu cozi de lopată şi lătrând din răsputeri la noi ceva neinteligibil – totul era foarte mişto: eram totuşi în viaţă, ologit şi damblagit, semichior, dar întrezăream lumina…” Cam așa a a arătat, în realitate, cazarma de la Măgurele unde Monica Macovei a văzut liniștea unei săli de bibliotecă.
Relatrea generalului Chițac continuă prin menționarea faptului că „Între orele 13,30-16,00, acțiunile turbulenților s-au intensificat trecându-se la acte agresive turbulente directe, prin lovirea polițiștilor din cordoane cu pietre sau alte obiecte contondente și la incendierea mașinilor de poliție și autobuzelor folosite pentru blocarea unor străzi. Pe măsură ce situația din Piața Universității devenea din ce în ce mai explozivă, am telefonat de mai multe ori la sediul FSN, care prin neaducerea muncitorilor lăsase piața goală. Nu am reușit să vorbesc cu domnul Iliescu sau cu NS Dumitru, secretara acestora îmi spunea să mai aștept, că muncitorii sunt pe drum iar liderii respectivi nu sunt în local”. Bineînțeles că nu suflă nici măcar un cuvânt despre convorbirea telefonică prin care era anunțat că polițiștii și-au dat foc la autobuze, așa cum ne-am înțeles”. În urmă cu vreo trei săptămâni, distinsul avocat Doru Viorel Ursu, cel care l-a înlocuit pe Chițac în fruntea MI a încercat să explice că acel „ne-am dat foc la autobuze” era o expresie de neputință, oarecum similară cu argoticul „Ne-am dat foc la valiză”. Penibilă explicație. Pe imaginile filmate în acea dupăamiază se vede clar cum un scutier aruncă o sticlă incendiară asupra asupra unuia dintre autobuzele Poliției. Poate că, dacă tot vrea să redeschidă și „Dosarul Mineriadei”, domnul general Vasilache va pune pe cineva să se uite cu atenție și la acele filme.

Vasile Surcel

Detalii asupra cazului Macovei vs Libertatea Presei, AICI

Curentul Macovei 2013 1

Democraţia originală a lui Ion Iliescu în 11 fotografii de Andrei Iliescu din 13 – 15 iunie 1990. PS: OPREA, DEMISIA!

0 13 - 15 iunie 1990 - Foto Andrei Iliescu

Fotograful Andrei Iliescu via Facebook:

“Privind imagini din piata Taksim imi aduc aminte de Piata Universitatii din iunie 1990. La vremea aceea eram corespondent al AFP care pe atunci isi avea sediul la Inter, si nu putine au fost noptile cand n-am ajuns acasa ca sa putem “tine aproape” de manifestatia maraton care a inceput in 22 aprilie si s-a incheiat pe 15 iunie. Interesul pentru Romania era urias. Trimiteam fotografii la foc continuu si nu tin minte sa fi fost o singura zi in care sa nu fi transmis cel putin o imagine. Am si acum acele fotografii trimise (sau cel putin o parte din ele) si aproape toate filmele asa ca aceste imagini ma ajuta mult acum sa reconstitui povestea acelor zile.
11 iunie 1990 a fost o zi foarte agitate, tensiunea care avea sa atinga punctual culminant cateva zile mai tarziu, era in crestere. Fortele de ordine au aparut in cateva reprize.
Ziua de 12 a decurs calm, aparent nimic neprevestind ce avea sa se intample. Protestatarii primisera un ultimatum sa se retraga, dar nu era primul asa ca spuneau ca nu vor pleca.
In dimineata zilei de 13 iunie pe la 6 si ceva politia intervine in forta si asist la primele arestari de la Arhitectura (foto mai jos cu doi studenţi arestaţi – n.m., V.R.). Apoi pentru cateva ore piata a fost pustie, masini cu apa stropeau bulevardul si echipe de la salubrizare strangeau gunoaiele. Pe la 11:30 a inceput nebunia. Forte de ordine cu taburi si blindate, protestarii care aruncau cu pietre si incediaza masini, oameni alergand pe strazi, scene socante care m-au amintit de revolutie. Vremea devenise schimbatoare, cerul senin alterna cu reprize scurte de ploaie. Am iesit imediat pe strazile de langa Inter si piata Universitatii dar nu puteam ramane mult caci trebuia sa transmit. Ieseam cate 20-30 min “trageam” ce puteam apoi urcam in camera-laborator unde developam filmele, maream pozele, bateam textul si transmiteam prin telefon. Aparatul de marit si expunerea hartiei controlate manual (adica chiar cu mainile) erau singurele metode de prelucrare. Calitatea era rudimentara iar timpul de transmisie era imens. Textul il scriam cu o mica masina de scris. Pentru o transmisie color trebuiau lipite si niste repere CMYK, necesare la alinierea culorilor. Scoteam microfonul telefonului si in locul lui cuplam mufele unui aparat care citea linie cu linie poza 18×24 care se invartea pe un tambur (un stramos al unui scaner reflectiv combinat cu un fax primitiv) Asta era “tehnica” pe atunci.
Pe la 11 noaptea am facut o ultima iesire pentru ziua aceea si in dreptul Romartei Copiilor am auzit gloante suierand pe langa mine si ricosand in peretii blocului.
Pe la ora 5 ale dimineatii zilei de 14 totul parea ca se terminase. Intr-o liniste sinistra cu soarele care tocmai incepea sa rasara in ochi, dinspre Piata Victoriei intr-un uruit infiorator (care pe masura ce se apropia s-a transformat in tropait grotesc) o umbra hidoasa se apropia constant intr-un crescento tensionat. Erau primele grupe de mineri care ocupau Piata Universitatii. Cand s-a luminat mai bine am urcat la etajul I pe balconul circular si am inceput sa fotografiez asaltul. Minerii loveau tot ce le iesea in cale, barbati, femei, copii. Din cand in cand priveau spre mine si imi faceau semne amenintatoare cu batele. Am transmis primele imagini si aflu ca pe la 9:30 urma sa aterizeze o cursa de la Sofia unde fusesera alegeri, asa ca toate agentiile asteptau intariri.
Cateva ore mai tarziu impreuna cu colegul venit am coborat in piata cu doua F3-uri si toate obiectivele din dotare. Toate agentiile erau acolo. Aparent minerii isi consumasera parca primele momente de furie dar am vazut destule scene incredibile. Mi-aduc si-acum aminte cum minerul pe care tocmai il fotografiam a ridicat bata sa ma loveasca dar cumva spre norocul meu nu stiu prin ce resort mana i s-a oprit chiar in momentul cand l-am imortalizat. Spre ora 12 am ajuns la sediul PNTCD, apoi imi amintesc ca am facut ceva poze pe la Bucur Obor si la spitalul de urgenta unde Marian Munteanu tinea o conferinta de presa. Dupa-amiaza a trebuit sa raman in hotel, si nici a doua zi n-am mai iesit la pozat fiindca trebuia sa developez si sa transmit filmele colegului francez. Noroc ca el avea un Leaf (o masina mai “smechera” care transmitea direct de pe film) asa ca munca mea de laborator a fost ceva mai usoara.
Cam asta pot sa spun ca a fost “contributia” mea la documentarea posteritatii cu acele momente teribile din ceea ce avea sa se numeasca Mineriada 13-15 iunie, si ale carei evenimente au socat lumea intreaga.

1 Primele arestari la Arhitectura 13 iunie 1990 - Foto Andrei Iliescu 2 Student arestat de fortele de ordine in fata facultatii de arhitectura miercuri 13.06.1990 Foto Andrei Iliescu 3 Piata Universitatii 13 iunie 1990 Foto Andrei Iliescu 4 13 iunie 1990 - Inter - Piata Universitatii - Foto Andrei Iliescu 5 Femeia in rochie albastra 14 iunie 1990 - Foto Andrei IliescuCitiţi: Femeia în rochie albastră azi6 Mineriada din 14 iunie 1990 Foto Andrei Iliescu 7 Mineri in Piata Universitatii - 14 iunie 1990 - Foto Andrei Iliescu 8 Marian Munteanu 14 iunie 1990 - Foto Andrei Iliescu 9 14 iunie 1990 - Mineriada - Magheru - Foto Andrei Iliescu

Mai multe fotografii în Albumul de pe Facebook

Marian Munteanu, George Roncea, Victor Roncea şi Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, sunt invitaţi luni, la ora 10.00, la Parchetul Militar, de generalul Ion Vasilache. OPREA, DEMISIA!

Dincolo de informaţia privind Dosarul Mineriadei, am ţinut să adaug: OPREA, DEMISIA!

Miron Cozma si badigardul Gabriel Oprea

Miron Cozma si badigardul sau Gabriel Oprea

De altfel, fotografia e potrivită pentru ambele subiecte! 🙂

Vedeţi şi: Cum era să fie decapitat Marian Munteanu pe 13 iunie 1990. DOCUMENTE şi mărturii din Dosarul Mineriadei via Arhivele Roncea.Ro – Civic Media şi FOTO de Emanuel Pârvu

13 iunie 1990 – FOTOGRAFII DIN ZIUA A TREISPREZECEA. Victor Roncea: Ce-am vazut si ce-am trait, ce-am avut si n-am pierdut

25 de ani de la declanşarea Fenomenului Piaţa Universităţii 1990. Amintirile unui Golan

Amintiri din Piata Universitatii cu fratii Roncea. Jurnalul Garnizoanei Bucuresti din 13 – 15 iunie 1990, martorii, rebeliunea legionara a lui Ion Iliescu si complicitatea la crima a lui Andrei Plesu si Monica Macovei. FOTO/DOCUMENTE

Dosarul Represiunii din iunie 1990. Sinteză alcătuită de Asociaţia Victimelor Mineriadelor pentru Preşedintele României

Cu Părintele Galeriu despre jertfa tinerilor din Piaţa Universităţii 1989-1990 VIDEO. Dumnezeu să-l odihnească împreună cu Drepţii neamului românesc! († 10 august 2003)

Parintele Galeriu foto c Dinu Lazar

“In acest duh al iubirii Mantuitorului, al Adevarului, au gandit, au actionat, acesti copii ai nostri, astazi mult mai maturi, si in decembrie 1989 si in lunile martie, aprilie, mai, iunie 1990. Acest duh crestin sa ne calauzeasca, cu certitudinea ca numai acest duh, al Adevarului, si al Iubirii, poate sa biruie raul din lume. Si ca aceste doua valente, Lumina si Iubire, vor sta la temelia neincetatei noastre innoiri si invieri. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Hristos s-a inaltat!” – Parintele Galeriu la vernisajul Expozitiei de Fotografie “Ziua a treisprezecea” – Expozitie-manifest in memoriam “Piata Universitãtii” de Victor Roncea. Vorbitori: Parintele Galeriu, Sorin Dumitrescu, George Roncea. 13 Iunie – 13 Iulie 1997, Galeria Etaj 3/4 – ArtExpo, Teatrul National, Bucuresti. Organizator: Asociatia Jurnalistilor Crestin-Ortodocsi. Video:


Parintele Galeriu la Expozitia de Fotografie Ziua a Treisprezecea, de Victor Roncea, la Artexpo, Teatrul National, 13.06.1997

Mai vorbesc: Sorin Dumitrescu şi George Roncea
Foto: Dinu Lazăr

EXCLUSIV RONCEA RO: Am câştigat procesul cu Monica Macovei. Procuroarea comunistă rămâne implicată direct în Mineriada din 13-15 iunie 1990

Monica+Macovei+Macoveismul-GDS- M 10 -Basismul-UdrismulMulţumesc Justiţiei Române!

Monica Luisa “Mandela” Macovei, fost procuror comunist implicat ulterior şi în Mineriada din 13-15 iunie 1990, a decis propagandistic să dea în judecată trei ziarişti care, conform actului de Chemare în judecată, ar fi regizat o “campanie de presă” prin “acuzaţii mincinoase” şi “declaraţii denigratoare şi defăimătoare” (sic, să mai pună mâna pe manualul de Limba română, şi ea şi avocata ei!). În Cererea de Chemare în judecată, înregistrată la Registratura Tribunalului Bucureşti pe 1 august 2014 se arată în ce consta aşa-zisa “campanie de presă” “defăimătoare şi denigratoare” (sic, din nou): Victor Roncea este “vinovat” ca a postat pe blog un Document folosit la procesul său de inculpatul Mihai Chiţac, fostul Ministru de Interne al lui Ion Iliescu şi Petre Roman, în care acesta se apăra folosindu-se de o declaraţie a fostului procuror Monica Macovei, care afirma, textual, că la Unitatea de la Măgurele, unde a fost trimisă pentru anchetarea protestatarilor arestaţi în 13 – 15 iunie 1990, “nu a văzut nici un act de violenţă“; Radu Tudor era acuzat că a preluat acest document şi l-a însoţit de un mic comentariu (Monica Macovei, procuror-anchetator la mineriada din Iunie 1990); iar Mihai Gâdea că l-a prezentat într-o emisiune.

“Campania” fiind finalizată, la proces, martora de serviciu, o subalternă a actualei europarlamentare, pe numele ei Stancu Constantinescu Marilena, a susţinut că toţi colegii europarlamentari ai cunoscutei activiste homosexuale au fost ultragiaţi de afirmaţiile publicate de blogurile Roncea.Ro, Radu-Tudor.Ro şi prezentate de Antena 3 iar doamna Monica Macovei a plâns. Pentru aceasta şi pentru faptul că nu i-am publicat “Dreptul la replică”, conform deontologiei profesionale, şefa asociaţiei de locatari de la blocul M1o din Tudor Arghezi, ne cerea drept despăgubiri “morale” 10.000 de euro de căciulă. Doamna Judecător a fost curioasă dacă Monica Macovei a solicitat şi trimis acest “Drept la replică” celor incriminaţi, spre publicare. “Nu”, a zis martora lui Mandela, adevăr grăind, prin gură păcătoasă.

Acestea fiind zise, în urma unui discurs elocvent al avocatului Mihai Mustăciosu, reprezentantul celor doi ziarişti Intact, şi a pledoariei mele, care m-am auto-reprezentat 🙂 procesul s-a încheiat, spre pronunţarea Doamnei Justiţii. Care a decis: Monica Macovei rămâne ceea ce este – fostă procuroare comunistă şi procuror-anchetator la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Instanţa a respins, ieri, 6 iulie 2015, acţiunea tovarăşei Monica Macovei, ca neîntemeiată. Încercarea acesteia de a-şi recosmetiza trecutul – ca în cazul Şova cu tatăl general care era “doar” colonel Secţia Militară a CC al PCR – a fost strivită. Speranţa ei de falsificare a adevărului a căzut la pământ. Libertatea presei a învins! S-a convins, oare, că s-a înşelat (dacă nu, sunt dispus să-i public “dreptul la replică” 🙂 )?

Mai amintesc că, ulterior începerii procesului anti-libertatea presei şi de exprimare înaintat de apărătoarea drepturilor homosexualilor, afirmaţiile Monicăi Macovei de “zână” la Mineriadă au fost contrazise chiar de naşa ei de cununie cât şi de botez a fiului ei, fostul procuror, în prezent avocat, Alice Drăghici (EvZ: Monica Macovei a contribuit la arestările de la Mineriadă, dezvăluie nașa ei, fost procuror) cât şi de jurnalista Simona Ionescu, redactor şef la Evenimentul Zilei (Procurorul Monica Macovei a emis mandat de arestare în alb la mineriada lui Ion Iliescu din iunie 1990. Jurnalista Simona Ionescu de la EvZ îi arde o corecţie Mandelei de Dâmboviţa. RONCEA RO PREZINTĂ UN VIDEO EXCLUSIV DIN LAGĂRUL DE LA MĂGURELE). Monica Luisa Mandela Macovei rămâne cum am stabilit: o cotoroanţă din recuzita jerpelită a lui Gyury Soros, după cum recunoaşte chiar singură.

PS: Nu degeaba zicea colegul ei de fabulă care a tot umflat broscuţa că “macoveismul este o formă prostească a băsismului”. – 🙂 🙂 🙂

PPS: Când începe DNA căutarea şi găsirea banilor negri din campaniile PDL, milioanele murdare de euro care au făcut-o şi pe madam Mandela Macovei europarlamentară???

Monica Macovei vs Libertatea presei, Roncea Ro, Tudor, Gadea, Antena 3

Documentare: Procesul Monica Macovei vs Victor Roncea şi Libertatea Presei încheiat prin devoalarea procuroarei-călău de la Mineriada din 13-15 iunie 2015. Avocatul lui Radu Tudor şi Mihai Gâdea a demascat-o pe “martora de serviciu” a Mandelei de Dâmboviţa

BURSA: Jurnalistul Victor Roncea: «Nu sunt şi nu am fost niciodată “colaboratorul tunătorului Voiculescu”»

Monica Macovei m-a dat în judecată şi îmi cere doar 10.000 de euro. O cerere cu adevărat orwelliană: “Nu am văzut nici un act de violenţă” = “Arestaţii de la Măgurele nu-i băteau pe poliţişti şi pe colegii mei, procurorii anchetatori din iunie 1990″

Procurorul Monica Macovei a emis mandat de arestare în alb la mineriada lui Ion Iliescu din iunie 1990. Jurnalista Simona Ionescu de la EvZ îi arde o corecţie Mandelei de Dâmboviţa. RONCEA RO PREZINTĂ UN VIDEO EXCLUSIV DIN LAGĂRUL DE LA MĂGURELE

EvZ: Monica Macovei a contribuit la arestările de la Mineriadă, dezvăluie nașa ei, fost procuror

Fosta şefă a Comisiei de Etică a PMP: “Macovei, o profitoare a banilor negri pompaţi de Cocoş şi Sandu”

Monica Macovei admonestată dur: “Aţi fost garantul corupţiei şi spălătoarea de bani negri din PDL. Locul Dvs este între Ion Iliescu şi Elena Udrea, în pușcărie bineînțeles!”

Corupţie la M10: Monica Macovei a primit bani ilegal în campania electorală. AEP a confiscat din sume

Mandela, scoate banii! Monica Macovei a sustras 70.000 de euro de la alegători

Redeschiderea Dosarului Mineriadei, dubiosul procuror Mandela în “vizită de lucru” la Magurele, un general de mucava pus tartor de Macovei, un avocat care ştie ce zice şi o recomandare Roncea în Bursa

Monica Macovei contra lui Victor Roncea, sau torţionarul care nu-şi uită victima. Răspuns în BURSA la adresa aberatiilor fostului procuror comunist Monica Macovei, pentru a cărei candidatură la preşedinţie voi semna cu doua mâini

Să ne aducem aminte cine este Monica Macovei cu Radu Tudor, despre mineriada din iunie ’90, şi Victor Roncea, despre “dreapta” din PE: “Rămân alături de asociaţia ACCEPT şi comunitatea de gay, lesbiene, bisexuali şi trisexuali”

Poate aţi uitat cine este Monica Macovei – de Eduard O. Ohanesian

Foto: Acuvio

Procesul Monica Macovei vs Victor Roncea şi Libertatea Presei încheiat prin devoalarea procuroarei-călău de la Mineriada din 13-15 iunie 2015. Avocatul lui Radu Tudor şi Mihai Gâdea a demascat-o pe “martora de serviciu” a Mandelei de Dâmboviţa

Monica MacoveiAzi, chiar de 22 iunie – aniversarea unei “zile astrale pentru neamul românesc” -, a avut loc ultimul termen al procesului declanşat de actuala europarlamentară pe bani negri din Afacerea Microsoft, corupta Mandela Băsescu Minus Udrea Luisa Monica Macovei, împotriva Libertăţii Presei şi a adevărului din timpul Mineriadei, când fosta procuroare comunistă a prestat pentru regimul Iliescu-Roman, emiţând cel putin un mandat de arestare în alb şi ascunzând sub preş ororile de la Magurele. Detalii despre caz, AICI. În acelaşi proces, au fost acuzaţi şi jurnaliştii Radu Tudor şi Mihai Gâdea, pentru “crearea unei campanii de presă defăimătoare”, respectiv a unei postări pe blogul lui Radu Tudor şi unei emisiuni la Antena 3 în care a fost prezentat şi un document de pe Roncea.Ro. Mandela Macovei ne cere (doar) 10.000 de euro de căciulă, ca să acopere golul lăsat în pereţii asociaţiei de locatari M10 după ce Autoritatea Electorală Permanentă i-a confiscat sumele obţinute prin finanţare ilegală în timpul campaniei electorale (circa 70.000 de euro dosiţi de anti-coruptă în fundul conturilor PayPal).

Monica Macovei a venit cu o martoră miorlăită, care ar fi trebuit să dovedească “prejudiciul moral” suferit de Mandela de Dâmboviţa şi care s-a dovedit în final că este o subalternă servilă a frauduloasei europarlamentare pe bani negri, pe numele ei de angajată cu ora Stancu Constantinescu Marilena. Avocatul Antenei 3 a arătat că persoana respectivă este o “martoră de serviciu” fiind folosită şi în alte procese în care a repetat ca de pe bandă exact aceleaşi afirmaţii, printre care şi că “Duoamna Monica Macovei a fost foarte-foarte supărată” şi dintre care cea mai simpatică o veţi afla în final. Subalterna Marilena a susţinut, cu mâna pe Biblie, că, “în urma articolelor de pe blogurile lui Victor Roncea şi Radu Tudor, reclamanta a trebuit să dea explicaţii în Parlamentul European… pentru că, din păcate, titulatura de procuror comunist în România are o conotaţie nu foarte bună”… 🙂 Iată încă o confirmare, consemnată în scriptele nemuritoare ale instanţelor româneşti, despre celebritatea blogului Roncea.Ro şi în Parlamentul European 🙂 .

O altă aberaţie, sesizată corect de avocatul lui Radu Tudor şi Mihai Gâdea, a fost că Monica Macovei a fost “foarte supărată” şi pentru că “blogurile pârâţilor” şi televiziunea în cauză nu i-au oferit un Drept la Replică, afirmaţie stimulată chiar de avocata tovarăşei fost procuror comunist, o anumită Nicoleta Popescu, cu o prestaţie la fel de jalnică ca şi Cererea agramată de chemare în judecată întocmită împreună cu Mandela Băsescu Minus Udrea. Întrebată de doamna Judecător dacă Monica Macovei sau vreo altă subalternă a solicitat acest Drept la Replică, răspunsul, cunoscut de noi, a fost stupefiant pentru instanţă: “Nu!”. “Deci nu l-aţi cerut?”, a repetat contrariată doamna Judecător, pentru a primi acelaşi răspuns rostit de gura păcătoasei din secta Martorii lui Mandela. Adică “Duoamna” Monica Macovei voia să-i publicăm un Drept la Replică inexistent şi chiar fără să ni-l ofere, nici măcar în varianta sa invizibilă. O pretenţie în ton cu cererea de chemare în judecată: orwelliană!

Avocatul ziariştilor de la Antena 3 a arătat în pledoaria sa că vorbim despre un proces intentat pentru delict de opinie. Jurnaliştii au arătat, în principal, doar că, potrivit declaraţiei Monicăi Macovei, emisă de aceasta cu ani în urmă şi publicată de Victor Roncea din Dosarul lui Mihai Chiţac – ale cărui file se aflau deja pe internet -, preluată apoi de Radu Tudor şi Antena 3, aceasta a susţinut, textual, că la Unitatea de la Magurele în care au fost aduşi protestatarii din Piaţa Universitătii reţinuti ilegal de catre mineri şi organele FSN în 13 – 15 iunie 1990 “NU a văzut nici un act de violenţă“, ceea ce a fost caracterizat drept un neadevăr cras. “Vina” ziariştilor este, aşadar, că şi-au permis să susţină contrariul, bazându-se pe afirmaţiile martorilor oculari, victimele mineriadei regimului Iliescu-Roman, sistem din care Monica Macovei făcea parte, ca membru al unui organ de represiune al acestuia, cum a fost Procuratura în primii ani de după 1989, aservită total FSN, continuatorul PCR.

Am întrebat-o şi eu pe martoră dacă poate să indice articolul meu, pe care l-a catalogat în declaraţia sa, iată, mincinoasă, drept “defăimător”. Martora, cam tută, s-a întors neputincioasă spre avocată care a lălăit că e articolul prezent în Cererea de chemare în judecată, care este de fapt un fel de adunătură de maculatură despre “Opera civică” a Mandelei Macovei, pe vreo 178 de pagini. Evident, avocata pare să fie din aceeaşi specie ca şi reclamanta, pentru că articolul indicat şi prezent la Dosar, din data de 9 iulie 2014, este cel în care eu redau emisiunea si postarea lui Radu Tudor din 8 iulie 2014, respectiv acesta: Să ne aducem aminte cine este Monica Macovei cu Radu Tudor, despre mineriada din iunie ’90, şi Victor Roncea, despre “dreapta” din PE: “Rămân alături de asociaţia ACCEPT şi comunitatea de gay, lesbiene, bisexuali şi trisexuali” (Iată, o nouă marfă bună intrată în analele instanţelor româneşti, pentru posteritate). Tâmpenia la care nu au putut răspunde persoanele responsabile de ea este în ce consta aportul meu “defăimător” la o preluare a unei postări şi cum ar fi putut Radu Tudor şi Mihai Gâdea să preia un document şi să citeze o postare pe care eu am publicat-o după emisiunea lor. În realitate, postarea la care face referire Radu Tudor în articolul său, practic locul de unde a preluat documentul cu citatul Monicăi Macovei folosit de Mihai Chiţac în apărarea sa, datează din 13 iunie 2013 şi este aceasta: Amintiri din Piata Universitatii cu fratii Roncea. Jurnalul Garnizoanei Bucuresti din 13 – 15 iunie 1990, martorii, rebeliunea legionara a lui Ion Iliescu si complicitatea la crima a lui Andrei Plesu si Monica Macovei. FOTO/DOCUMENTE. După cum se vede, este vorba strict de fotografii şi documente din arhivele Ligii Studenţilor, Civic Media, Ziaristi Online şi Roncea.Ro. Aceasta nu înseamnă cu nu subsemnez 100% consideraţiilor lui Radu Tudor despre Monica Macovei, după cum am şi declarat public.

Eu, ca “vinovat fără vină”, m-am apărat singur. Pledoaria mea a fost, în esenţă, următoarea:

Vorbesc în calitate de persoană care a fost arestată în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi care a asistat la violenţele comise în locul în care am fost deţinut ilegal, Unitatea de Jandarmi de la Măgurele, orori săvârsite inclusiv de către procurori, colegii doamnei Monica Macovei. De asemenea, precizez că sunt martor şi parte vătămată în Procesul Mineriadei, care tocmai a fost redeschis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza plângerilor şi mărturiilor mele deschizându-se mai multe dosare de catre Parchetul Militar.

În ceea ce priveşte această Chemare în judecată, ea este complet aberantă. Doamna avocat şi martora Monicăi Macovei au afirmat că eu aş fi publicat un “articol defăimător”, pe care chipurile îl prezintă în acest Dosar voluminos. Dacă vă uitaţi la pagina 22, “articolul defăimător” care mi se atribui mie este preluarea emisiunii de la Antena 3 şi a articolului lui Radu Tudor, cu care, de altfel, sunt întru totul de acord. În acest articol, Radu Tudor afirmă că republică un document postat pe site-ul meu, Roncea.Ro. Deci este vorba de un document şi nu de un “articol defăimător”, în măsura în care Monica Macovei nu-şi face de fapt autocritica, documentul în cauză fiind o reproducere a unui interviu ce-i aparţine, publicat de Evenimentul Zilei în urmă cu mai multi ani. Documentul nu reprezintă, aşadar, nici un fel de interpretare, pentru a putea fi catalogat ca “făimător” sau “defăimător”. Documentul în cauză a fost folosit de Mihai Chiţac, fostul Ministru de Interne al Regimului FSN Iliescu-Roman, în apărarea sa, în cadrul procesului în care a fost acuzat pentru crimele din 13-15 iunie, tocmai pentru a se demonstra, prin afirmaţiile Monicăi Macovei, că nu au existat violenţe în Unitatea de la Măgurele.

În al doilea rând, în urma contestării gălăgioase a Monicăi Macovei a propriilor sale afirmaţii, interpretate în stil orwellian, cum că cei reţinuţi nu ar fi comis violenţe împotriva gardienilor lor, s-au ridicat mai multe voci abilitate, în apărarea actului nostru jurnalistic şi a adevărului istoric. Astfel, Simona Ionescu, jurnalist profesionist cu 25 de ani de presă, în prezent redactor şef la Evenimentul Zilei, a publicat un articol în care îşi oferă propria sa mărturie prin care se atestă că Monica Macovei a emis cel puţin un mandat de arestare în alb în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Mai mult, avocata Alice Drăghici, fostă procuror şi colegă de birou cu Monica Macovei, în anii ’90, şi chiar naşa sa de cununie şi naşa de botez a fiului ei – deci o persoană foarte apropiată de reclamantă – a prezentat public mărturia sa că Monica Macovei, ca procuror în Sectorul 1 al Capitalei, a contribuit la arestarea manifestanților din 13-15 iunie 1990.

Nu în ultimul rând, eu însumi, ca fost deţinut ilegal în acest centru carceral abuziv, invocat în declaraţia Monicăi Macovei ca loc de odihnă, linişte şi pace, pot certifica faptul că la Unitatea de la Măgurele reţinuţii au fost bătuţi sistematic atât de jandarmii în termen şi cadrele de conducere ale fostei unităţi de Securitate cât şi de colegii procurori ai doamnei Monica Macovei.

Vă mulţumesc şi aştept cu încredere să triumfe adevărul.

PS: Am renunţat să solicit o expertiză psihiatrică asupra Monicăi Macovei după ce martora a afirmat, ca şi în precedentele sale declaraţii de martor, din alte procese, că Mandela de Dâmboviţa, preşedinta tuturor homosexualilor (foto sus via Facebook), a plâns în hohote urmărind Antena 3 şi citind blogurile noastre. Expertiza ne-a asigurat-o, gratis, chiar martora…

Azi începe procesul torţionarei Monica Macovei contra Libertatea presei şi arestatul minerilor Victor Roncea

Monica-Macovei-vs-Victor-Roncea-13-15-Iunie-1990-2

Să recapitulăm:

BURSA: Jurnalistul Victor Roncea: «Nu sunt şi nu am fost niciodată “colaboratorul tunătorului Voiculescu”»

Monica Macovei m-a dat în judecată şi îmi cere doar 10.000 de euro. O cerere cu adevărat orwelliană: “Nu am văzut nici un act de violenţă” = “Arestaţii de la Măgurele nu-i băteau pe poliţişti şi pe colegii mei, procurorii anchetatori din iunie 1990″

Procurorul Monica Macovei a emis mandat de arestare în alb la mineriada lui Ion Iliescu din iunie 1990. Jurnalista Simona Ionescu de la EvZ îi arde o corecţie Mandelei de Dâmboviţa. RONCEA RO PREZINTĂ UN VIDEO EXCLUSIV DIN LAGĂRUL DE LA MĂGURELE

EvZ: Monica Macovei a contribuit la arestările de la Mineriadă, dezvăluie nașa ei, fost procuror

Fosta şefă a Comisiei de Etică a PMP: “Macovei, o profitoare a banilor negri pompaţi de Cocoş şi Sandu”

Monica Macovei admonestată dur: “Aţi fost garantul corupţiei şi spălătoarea de bani negri din PDL. Locul Dvs este între Ion Iliescu şi Elena Udrea, în pușcărie bineînțeles!”

Corupţie la M10: Monica Macovei a primit bani ilegal în campania electorală. AEP a confiscat din sume

Mandela, scoate banii! Monica Macovei a sustras 70.000 de euro de la alegători

Redeschiderea Dosarului Mineriadei, dubiosul procuror Mandela în “vizită de lucru” la Magurele, un general de mucava pus tartor de Macovei, un avocat care ştie ce zice şi o recomandare Roncea în Bursa

Monica Macovei contra lui Victor Roncea, sau torţionarul care nu-şi uită victima. Răspuns în BURSA la adresa aberatiilor fostului procuror comunist Monica Macovei, pentru a cărei candidatură la preşedinţie voi semna cu doua mâini

Să ne aducem aminte cine este Monica Macovei cu Radu Tudor, despre mineriada din iunie ’90, şi Victor Roncea, despre “dreapta” din PE: “Rămân alături de asociaţia ACCEPT şi comunitatea de gay, lesbiene, bisexuali şi trisexuali”

Poate aţi uitat cine este Monica Macovei – de Eduard O. Ohanesian

S-a redeschis Dosarul Mineriadei! Grupul Prospectiv a anticipat evenimentul epocal printr-un articol Roncea Ro despre Adrian Sârbu, fostul şef de cabinet al lui Petre Roman, organizator al Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990

13-15-iunie-2013-Afis-Liga-Studentilor-din-Galati-Univ-Dunarea-de-Jos-Victor-Roncea - Dosarul MineriadaDosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 a fost redeschis, după ce procurorul general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul acelor evenimente, instanţa supremă urmând să hotărască dacă va confirma decizia, transmite Mediafax. Amintesc că Dosarul Mineriadei împreună cu Dosarul Revoluţiei au fost considerate de fostul preşedinte, pe gură, drept “priorităţi” ale mandatului său. Au trecut 10 ani şi Băsescu a ales să facă echipă cu falsificatori ai istoriei ca Tismăneanu, tovarăş de drum cu groparul acestor două Dosare, generalul de mucava Dan Voinea.

Evenimentul redeschiderii Dosarului Mineriadei a fost previzionat cu o zi în urmă pe Grupul Prospectiv, unde reputatul matematician Preda Mihăilescu a semnalat un articol Roncea.Ro/Ziaristi Online:

O contributie cutremuratoare a dlui Victor Roncea despre Sârbu. Gasesc ca este un caz tipic in care ar trebui ca sa existe un canal fiabil pentru via societate civila – deci ne-ge-de(a)sista – sa plaseze doleante de justitie direct spre decizia Presedintelui. A fost arestat un organizator de crime impotriva umanitatii (mineriade) si furnizator de acte teroriste – false flag – care au dus la producerea acelor crime, si motivul arestarii este … financiar. Intr-un asemenea caz se impune un proces exemplar, in care crimele impotriva umanitatii sa intre pe prim plan. Daca tot este arestat! Poate, cine stie, se porneste ‘din greseala’ si aceasta avalansa.

Oare grupul nostru poate contribui la testarea unui drum, a unui asemenea canal? Mi se pare pe acest caz concret ca trecerea de la teoria si vis la practica si presiune de facto sunt imanent posibile! Iată articolul:

Când va fi inculpat Adrian Sârbu şi pentru crimele pe care le-a organizat în iunie 1990, ca şef de cabinet al lui Petre Roman? Doi generali SRI (r) oferă date concrete. EXCLUSIV Ziaristi Online

  • Victor Roncea Multumesc, stimate Domnule Preda Mihailescu. Chestiunea e ca aceste lucruri oribile se stiu de – in curand – 25 de ani. Le-au stiut si Iliescu si Constantinescu si Basescu. Iar Dosarul Mineriadei e, in continuare, la fel de prafuit. Sau aproape. Azi am fost pe la IICCJ si cat am stat acolo mi-au trecut vreo zece carucioare de supermarket prin fata, pline ochi cu dosare. Sa fi fost vreo doua-trei sute… Ghiciti? Era chiar Dosarul Mineriadei! Poate da Dumnezeu si se redeschide…
    18 hrs · Like · 3
    Preda Mihailescu  @ Victor Roncea  Dumnezeu da, dar mai doreste sa il si ajutam dupa putinta. Stiu cat Il ajutati! in cazul concret eu as lansa o intrebare concreta aici, in grup: Exista un mare criminal si actor principal in acel dosar – care a fost arestat pentru ca ... a mai si furat, spalat bani si alte maruntisuri. Cine suntem noi cu atatea nume … de buna credinta, daca nu putem macar sa ne propunem sa sustinem o doleanta scurta si concisa la Presedentie: Acest cetatean inainte de a fi facut fraude financiare, a uneltit si colaborat la crime impotriva umanitatii. Dorim sa fie mai intai judecat pentru aceste crime. Punct. El. Arestat. Pentru intreaga culpa, nu pentru varful icebergului. Personal, individual – nici vorba de tratarea intregului dosar al mineriadei. Nu dorim sa vedem judecatori extenuati. On the fact. Asta era intrebarea … eu cred ca se poate, si mai ales ‘se trebuie’. Ne sfatuim putin care este forma ideala de prezentare a ‘doleantei’ si cine poate cel mai bine sa incerce … 18 hrs · Unlike · 3
  • Preda Mihailescu Well – a fi criminal si a pregati un pogrom este o masura mai joasa, si de aceea sugeram sa se insiste asupra judecatii acestui aspect, suficient de bine documentat. Nu ca mi-as face iluzii ca alti moguli de presa internationali ar trage o linie curata de demarcatie intre participare la ‘mici masacre utile’ si jocurile financiare si de influenta ce se ‘impun’ la acel nivel de putere…
  • Prospectiv A-z .
    Curatenia celor 1000 de moguli incepe cu arestarea celui dintai.
  •  Victor Roncea E o idee foarte buna. Sa incercam. Generalul in cauza vorbeste cu subiect si predicat. Sunt sigur ca exista si date concrete la dosar. “Pe surse”, ca sa zic asa, am inteles ca a solicitat explozibilul de la MApN, respectiv chiar lui Victor Stanculescu.

Parchetul ICCJ anunţă: “În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/ P/ 2014, privind circumstanțele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul București, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împușcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22.01.2015, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare au propus infirmarea parțială a rezoluției nr. 175/ P/ 2008 din 17.06.2009 a PÎCCJ — Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/ 3341/ II/ 2/ 2009 din 25.08.2009 și 7301/ 3419/ II/ 2/ 2009 din 03.09.2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică”, se arată într-un comunicat al PÎCCJ transmis joi AGERPRES.

Sursa citată precizează că dosarul penal nr. 175/ P/ 2008 al Secției de urmărire penală și criminalistică are ca obiect cercetarea evenimentelor produse, în perioada 13-15 iunie 1990, evenimente cunoscute sub denumirea generică ”Mineriada 13-15 iunie 1990”.

“Prin ordonanța nr. 3/ C3/ 2015 din 05.02.2015 procurorul general al PÎCCJ a dispus infirmarea parțială a rezoluției nr. 175/ P/ 2008 din 17.06.2009 a PÎCCJ — Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/ 3341/ II/ 2/ 2009 din 25.08.2009 și 7301/ 3419/ II/ 2/ 2009 din 03.09.2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică.

Urmează ca redeschiderea urmăririi penale în cauză să fie supusă, conform legii, confirmării judecătorului de cameră preliminară competent din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție”, mai precizează Parchetul General.

Foto: 13 iunie 1990 – FOTOGRAFII DIN ZIUA A TREISPREZECEA. Victor Roncea: Ce-am vazut si ce-am trait, ce-am avut si n-am pierdut

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova