O declaratie surprinzatoare a Alinei Mungiu Pipidi a fost auzita ieri la sediul GDS: “Biserica nu ma lasa in altar pentru ca sotul meu, Andrei Pippidi, este homosexual”. Aceasta ne-a facut sa intelegem mai bine frustrarile editorialistei “Romania libera” – Alo, dle Adamescu, parca aveati un tata roman luptator pentru neam si ortodoxie: nu il auziti cum se rasuceste in mormant?!- care au determinat-o sa puna in scena blasfemia “Evanghelistii” cu posturi pe care, probabil, tare si le-ar mai fi dorit si ea dar, iata, nu le-a putut avea niciodata. Si tare ma tem ca nici nu s-a nascut mutantul care sa o poata satisfaca, verbal, intelectual si normal. Il va gasi, cu siguranta, in persoana incopitatului. Iata in imagini porcaria obsedatei Bubulina Muungiu dintr-un alt post al Nasterii Mantuitorului: piesa “Evanghelistii” in care se striga de pe scena “Fecioara Maria a fost o tarfa!”. Dumnezeu si Maica Domnului sa ma ierte!
PS: In “editorialul” ei paukerist din “Romania libera” despre “drepturile femeilor” în altar – “De ce nu are voie femeia in altar” -, Bubulina Mungiu povesteste de o pacienta de-a ei care “cînd urina o făcea ca băieţii”. Tinand cont ca in familia ei/lui, Andrei Pippidi e fetita, nu cumva se referea la propria sa persoana?
PPS: Le Figaro despre al doilea “geniu al Carpatilor”, Cristian Mungiu: “Dupa dealuri, un film al dracului”. Extras din “cronica” francezului Eric Neuhoff: “Rugăciunile se amestecă într-o dezordine vastă. Te întrebi la ce poate servi credinţa. În general, ai de câştigat de pe urma ei destul de puţin. (…) Tragedia loveşte cu viteza unui ştergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câştigă, poate că El nu are nevoie de oameni ai bisericii. (…) «După dealuri» este un miracol. Iată. Asta e tot”.
E grea pedeapsă pe acest popor cineaşti ca Mungiu, un amartoloi ca şi Patapievici, blesteme pe istoria românilor, spurcăciuni care nu urmăresc decât reclamă ieftină, să câştige de pe urma unor nenorociri. Dacă ar fi prelat, Mungiu ar fi excomunicat de biserică. Dar nu e, de aceea Satana se bucură.
Poate unii vor crede că glumesc vorbind în contextul bătăliei de la râul Kalka (1223) despre asocierea românilor la acest eveniment. Vorbim despre o mare bătălie care a însemnat, prin înfrângerea ruşilor, un important recul din istoria lor, reducându-i timp de peste trei sute de ani ca şi tributari şi supuşi tătarilor.
Sunteti invitati sa participati la conferinta internationala cu tema: ,,Dimensiunea enciclopedica si universal a operei lui Dimitrie Cantemir”, editia a II-a, organizata de Universitatea Crestina,,Dimitrie Cantemir” in perioada 26-27 octombrie, 2012, la Bucuresti.
Ion Varlam – diplomat al Școlii Franceze de Științe Politice si descendent direct al logofătului Răducanu Rosetti și domniței Aglae Ghica, fiica domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, prin strabunicul sau, Radu Rosseti -, fost detinut politic inchis de comunisti de la 14 ani (aviz Dan Puric, utecistul informator la 17 ani!) si membru marcant al exilului romanesc, fost si actual secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL), devoaleaza o intreaga retea kominternista anti-Romania, activa in Occident dinainte de 1989 si infiltrata apoi pana in maduva tuturor regimurilor de la Bucuresti, pana la actualul, adus la stadiu de osteoporoza in faza terminala.
Pentru a atinge si un subiect la moda, este de consemnat si faptul ca Ion Varlam, cand si-a anuntat Radu Duda candidatura la presedintie, intr-o baie de aplaudaci la Palatul Elisabeta (iar aviz D.P.), s-a gandit sa-i solicite “principelui” sa raspunda la mai multe intrebari legate de legaturile sale cu Securitatea si de felul in care va armoniza statutul sau de membru al casei regale cu o functie intr-o republica. Protestele civilizate ale profesorului Ion Varlam au ramas fara raspuns din partea lui Duda si a sustinatorilor sai, fiind acoperite de muzica de fond care rasuna din boxe, consemna la vremea respectiva WebPhoto.ro.
In acelasi timp, pornind de la aceasta Declaratie si ajungand la semnatarii ei, Ion Varlam sustine ca promotorul acesteia, Mihnea Berindei, a fost un agent de natura sovieto-trotkista, refuzat din acest motiv la “Europa libera”, si care, dupa ce a format GDS-ul sponsorizat de Brucan si Soros, i-a luat la “specializare” si pe alti “tovarasi de drum”, cum ar fi Stelian Tanase, “slefuit de Paleologu”, Gabriel Liiceanu, “un tip cu o inteligenta scremuta” si Alina Tatiana Mungiu Pipidi, care, afirma Ion Varlam, cand a ajuns la Paris, era “o bolsevica imputita-imputita-imputita, o hazaica”, cum se spunea dupa ce a venit Armata Rosie in “vizita” prin Romania. Fostul detinut politic mai afirma ca grupul de agenti anti-Romania isi trage seva de la “Stefan Gheorghiul” Occidentului, London School of Economics, unde, recent, Tismaneanu l-a pus pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, intr-o situatie penibila, tarandu-l la LSE-ul lui Soros pentru a inaugura seria de conferinte “Ghita Ionescu”, despre care Ion Varlam subliniza ca a fost “singurul roman trotkist pe care l-a intalnit in Apus”.
Dar iata ce-i spunea Vladimir Tismaneanu despre Ghita Ionescu unui alt presedinte al Romaniei, pe numele sau Ion Iliescu, in cartea lor de rasunet mondial (lansare in Romania, Franta si SUA) MARELE ŞOC- DIN FINALUL UNUI SECOL SCURT – Ion Iliescu în dialog cuVladimir Tismăneanu, de unde se vede cat de “anticomunisti”, pe linie gorbaciovista, erau profesorul de trotkism de la London School of Economics si elevul lui intarziat:
“Intr-un articol intitulat “Personal Power and Political Crisis in România”, pe care l-am publicat în revista „Government and Opposition” (Vol. 24, No. 2, Spring 1989, vi l-am dat în februarie 1990, când ne-am întâlnit, eram împreună cu Dorin Tudoran), revistă editată de regretatul profesor Ghiţă Ionescu, scriam: “Există grupuri în elita comunistă din România profund îngrijorate de actuala criză. Mai mult, aceşti oameni au găsit o sursă de încurajare în reformele lui Gorbaciov” şi mă refeream la dumneavoastră ca simbol al unei posibile alternative la dictatura familiei Ceauşescu; menţionam faptul că, în timpul vizitei lui Gorbaciov la Bucureşti, în mai 1987, Ion Iliescu a fost „expediat” din Bucureşti pentru a se evita o posibilă întâlnire cu oaspetele sovietic. Menţionam, de asemenea, faptul că Ion Iliescu fusese eliminat din conducerea PCR, sub acuzaţiile de „liberalism” şi „intelectualism”. Mai menţionam articolul său „Creaţie şi informaţie” (o critică voalată a ultracentralismului birocratic şi a incompetenţei dominante în epocă) apărut în „România literară” (3 septembrie 1987, p. 19), precum şi importantul profil biografic despre Ion Iliescu publicat în săptămânalul german „Der Spiegel” (9 noiembrie 1987), profil în care, de asemenea, se făcea referire la articolul amintit şi din care se reproducea celebra frază a lui Francis Bacon, întoarsă de dumneavoastră într-o oglindă mai mult decât sugestivă: „ştiinţa înseamnă putere” (Bacon), „ceea ce — adăugaţi dumneavoastră – nu înseamnă că şi reciproca ar fi valabilă”.”… Ati inteles ideea, nu?! 🙂
Dupa “Declaratia de la Budapesta”, Ion Ratiu publica in „Românul liber”(Londra, anul V, nr. 9), dinseptembrie 1989:
GRAVITATEA UNUI GEST POLITIC IRESPONSABIL
Un grup de exilaţi români au semnat la 16 iunie 1989, la Budapesta, textul unei declaraţii „româno-maghiare“, care a scandalizat în egală măsură pe compatrioţii noştri din Transilvania şi din diasporă, pentru că reia tezele revizioniste ale actualului regim de la Budapesta formulate în 1987 de autorii oficialului tratat de istorie a Transilvaniei.
Din ideile confuze şi termenii ambigui ai „declaraţiei“ reiese că autorii ei se pronunţă pentru dislocarea teritorială a Statului român, în favoarea unor considerabile transferuri de suveranitate, şi pentru subordonarea independenţei naţiunilor faţă de interese străine.
În ciuda inconsistenţei ei, „declaraţia“ este un fapt grav deoarece ar putea deveni un precedent în mâna minorităţilor alogene din Basarabia şi Bucovina.
L-am intalnit pe fostul detinut politic Ion Varlam, secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL), alaturi de Ana Blandiana la conferinta profesorilor Ion Varta si Stephan Courtois despre deportarile si asasinarile comise de bolsevici asupra romanilor din Basarabia si Transnistria. In cadrul dezbaterii care a urmat dupa prelegerile invitatilor, Ion Varlam a facut cateva declaratii aparent socante despre confiscarea anticomunismului de catre fosti comunisti, bolsevici trotkisti, gen Tismaneanu, si cum au manipulat securistii din fostul spatiu sovietic arhivele secrete, acum desecretizate, oferind drept exemplu o tranzactie dubioasa a regimului Iliescu, care a pus la dispozitia Muzeului Holocaustului din Washington, “cu manuta lui Magureanu”, un set de documente despre Antonescu si crimele comise asupra evreilor, pe care Ion Varlam il considera contrafacut. Mai mult, directorul Muzeului Holocaustului, Radu Ioanid, acuza Ion Varlam, este “un colaborator important cu uzaj extern al Securitatii care face parte dintr-o familie de agenti sovietici”. Am considerat ca asemenea afirmatii trebuie completate, asa ca i-am solicitat fostului detinut politic anticomunist un interviu explicativ, pe care il prezint in varianta video mai sus si care ar merita transcris si publicat online. Pana atunci, cateva cuvinte si despre Cine este Ion Varlam:
Un cap politic
Nascut in 1938, descendent al unor familii boieresti, Ion Varlam a fost inchis initial la varsta de 14 ani, ispasind, cu intermitente, noua ani de inchisoare si domiciliu obligatoriu pana in 1963, cand a fost eliberat. In 1965 a ajuns la Paris, unde s-a implicat in activitatile anticomuniste ale Exilului romanesc, studiind totodata stiintele politice, dreptul si finantele publice. A revenit in tara in februarie 1990, facand apoi politica taranista…
Insir aceste date intrucat pentru publicul larg Ion Varlam nu este foarte cunoscut. Asa era si pentru mine – desi ii citisem cateva articole si interviuri – pana la masivul sau volum de dialoguri, publicat de curand la editura VOG si intitulat “Pseudo-Romania. Conspirarea deconspirarii“.
Dupa opinia mea de om strain de activitatea politica (eu si politica – “Ca fait deux”), dar dornic sa ma orientez in realitate, cartea aceasta cu titlu complicat este de departe cea mai trainica analiza facuta situatiei din Romania postdecembrista. Intreprinsa din perspectiva unui militant anticomunist intransigent si independent. O analiza barbateasca, dura, apartinand unui om care este, deopotriva, cultivat (o cultura vasta si solida), instruit si informat. Intr-o tara in care evaluarea politica – si implicatiile sale – se face urechist, suetar, caragialesc, la nivel de Poiana lui Iocan, sau dimpotriva, prin reproducerea papagaliceasca a unor clisee straine, demersul lui Ion Varlam, intemeiat pe o metoda (fara sa fie didactic sau pedant), corelat cu experienta in domeniu – impune si uimeste.
Insa dl Varlam schiteaza in acelasi timp, impecabil, contextul general, explicand ce este globalizarea si care sunt fortele politice reprezentative in lumea apuseana. Schita apartine unui democrat convins, om de dreapta curajos si necomplezent. Stralucite sunt in acest sens observatiile si reflexiile sale despre “terorismul intelectual de stanga” incazarmat in universitatile apusene, despre actualitatea ideii lui Gramsci, potrivit careia “Pana si discursul anticomunist trebuie sa fie facut de comunisti pentru a fi controlat de ei, ca sa nu-i deranjeze”, despre obiectivul nemarturisit al Stangii de a elimina Dreapta si Centrul de pe scena politica… Atunci cand se raporteaza la realitatea romaneasca, Ion Varlam enumera formele si persoanele prin care marxismul resapat a patruns si patrunde la noi.
In pofida titlului cartii, dl Varlam, democrat autentic, este opusul unui conspirationist si adeptul transparentei. El abordeaza in termeni de dictionar politic teme delicate precum masoneria, miscarea legionara, antisemitismul folosit ca santaj sau in beneficiu personal… Uneori formularile sunt memorabile. Iata doua exemple: “Apropierea intre comunisti si legionari o vad prin faptul ca legionarii si comunistii erau singurele miscari fanatice din Romania si cereau membrilor lor o obedienta oarba. (…) In plus, ambele miscari au reprezentat un fenomen nou pentru romani: derbedeismul politic”. “Masoneria (ca si Securitatea, copia ei <<perfectionista>>) este o organizatie care-si acopera preocuparile de natura conspirativa cu pretexte intelectuale si justifica prin sofisme politice pretentia ei de a se situa deasupra legilor (pretinsa ei “suveranitate”)”.
Atunci cand trece de la real la concret, in poiata taranista sau in ograda Aliantei Civice ori a Conventiei Democrate, Ion Varlam devine un remarcabil portretist in descendenta lui I.G. Duca si un caracterolog pe care instinctul nu-l inseala. M-a convins de acest adevar evaluarea catorva personaje cu reputatie publica diafana. Pe autor nu-l mistifica nici ambalajul, nici firma. Uneori ii ajunge un cuvant pentru un om: “Baietelul acela” vrea sa zica Mihai Razvan Ungureanu…
Ion Varlam nu cauta efecte literare si poate de aceea le si obtine ca portretist: Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu…
Intr-un capitol al cartii, Ion Varlam se ocupa de Biserica Ortodoxa Romana. Ii cunoaste istoria, stie ce este Biserica, o marturiseste impecabil, respingand coerent si la obiect provocarile cliseistice formulate de un catolicizant rabiat. Ca nu pot fi de acord cu o parte din judecatile si propunerile autorului referitor la Biserica – asta e alta caciula. Important mi se pare faptul ca avem in sfarsit o analiza trainica a Romaniei postcomuniste, cu incursiuni in trecut si amplasare in contextul international actual. O carte care poate constitui un model si care pare sa vesteasca un sfarsit de epoca.
Protest inedit al coregrafilor si dansatorilor in fata Ministerului Culturii si Patrimoniului National
miercuri 6 aprilie, ora 11.00
In 2005 dansatorii si coregrafii independenti protestau dansand in fata Ministerului Culturii si Cultelor pentru cauza Centrului National al Dansului Bucuresti (CNDB).
In 2011, situatia cauzata de pierderea sediului CNDB si lipsa unei perspective clare asupra viitorului acestei singure institutii dedicate dansului contemporan ii pune pe dansatorii si coregrafii independenti in aceeasi ipostaza.
Astazi, miercuri, 6 aprilie, ora 11.00, o serie de artisti vor protesta la fel ca in anul 2005 in fata Ministerului Culturii si Patrimoniului Cultural.”
Acesta este inceputul unui comunicat – “spre difuzare imediata” – care s-ar fi vrut alarmant si serios, daca in capul la lista semnatarilor n-am fi regasit-o si pe apriga dansatoare a societatii civile multilateral dezvoltate Alina Mungiu Pipidi. Strict autentic, no bullshit, ca sa zic asa. Ca atare, marturisesc, nu ma pot stapani sa nu va prezent deja, in avanpremiera, cum se va derula protestul din fata Ministerului Culturii. Vezi VIDEO! :)))))
Intr-un articol de o rara prostie, plin de otrava si frustrari freudiene, spalatoreasa chilotilor lui Soros in public (prietenii ei stiu de ce), Tatiana Alina Mungiu (numele real, de forma si Pippidi, dar el n-are nici o vina, ca e pe invers) critica cu spume – academice, desigur – spionarea de catre nemernicii de “securisti” romani a “mamei-Rusia” (fatuca supra-umflata – mediatic, desigur – e scursa in targul Iesilor din Balti si isi doreste in adancurile ei infinite sa-i revina orasul de bastina inapoi in URSS). Ce e amuzant e ca daca vrei sa-i vezi mai bine unghiile (oare pentru ce/cine si le-o fi lasat lungi… oare vrea sa para femeie? bleah! 🙂 ) si dai click pe foto, automat apare si deconspirarea ei chiar de catre “Romania libera”: “Omul nostru din Moscova” (vezi mai sus). Sireaca…
„La noi ori de câte ori e vorba de promovarea României, demnitarii înţeleg să se promoveze pe ei, cum fac acum doamna Udrea şi domnul Baconschi.” – Presedintele SAR, Alina Tatiana Mungiu Pipidi
Pentru cine nu stie ce este SAR iata lista membrilor fondatori si veti intelege totul:
Lista membrilor fondatori ai SAR
– Mihai Şora
– Aurora Liiceanu
– Ioan Popa
– Sorin Vieru
– Alina Mungiu – Pippidi
– Stelian Tănase
– Andrei Pippidi
– Ana Maria Sandi
– Elena Siupiur
– Daniel Barbu
– Zoe Petre
– Stere Gulea
– Rudolf Graf
– Gabriel Liiceanu
– Carmen Bendovschi
– Andrei Cornea
– Sorin Ioniţă
– Neagu Djuvara
– Horia Roman Patapievici
– Andrei Pleşu
Multe se pot scrie despre scarboseniile facute de Alina Tatiana Mungiu Pippidi impotriva romanilor. Dar ceea ce am gasit si reproduc mai jos cred ca depaseste toate dejectiile frustratei congenitale aruncate pana acum asupra Romaniei si presei libere dar in special asupra celor mai curajosi jurnalisti ai anului 1999. Printre cei – nu multi, doar trei-patru – care si-au riscat vietile, timp de mai bine de o luna, sub bombardamentele NATO asupra civililor din capitala europeana Belgrad, s-a aflat si fratele nostru Mile Carpenisan. Public mai jos, integral, forma de denunt calomnios a corespondentilor de razboi romani, batjocoriti si ridiculizati in bloc cu teoriile conspiratiei impotriva Serbiei si Romaniei, chiar intr-un mediu academic american – New York University. Eu zic asa: sa-i dea Dumnezeu exact dupa sufletul ei. Daca il mai are.
Feature: Romanian elites identify more with the Serbs while public opinion is divided
Eastern Europe After Kosovo The War That Never Was Alina Mungiu-Pippidi
(* Pentru traducerea bloc a textului apasati aici: Google Translate)
In case you missed it, you still have a chance to learn the truth about NATO’s vicious aggression against Yugoslavia. By 1991, the plan to conquer the Balkans and deliver a mortal blow to the concept of sovereignty was already prepared. This was the final stage of a cold war that would not be complete until the enemy was entirely crushed. By 1992, the logistics were in place, and by 1993 funding was also found. It was then only a matter of seizing on the right moment. It could not take place in winter (American soldiers might catch cold) so it was planned for the spring of 1999.
Meanwhile, Kosovo was known to be a prosperous region because it was a part of Yugoslavia. So prosperous was Kosovo that poorer Albanians from Albania poured in to settle there in massive numbers until they formed a majority.
Why was the West so intent on destroying poor Yugoslavia? Many answers compete here. For one thing, it fit in with the West’s true strategic concept (although deliberately omitted from NATO’s new or public strategic concept) desovereignty. This may not be Shakespearean English, but the term has a clear meaning: the occult international conspiracy, whose strong, visible arm is NATO, decided that no state’s sovereignty is inviolable so the alliance is free to intervene wherever the momentary interests of the conspiracy demand that it do so.
But NATO had other interests as well, since Jewish international finance was pulling the strings. NATO did not want oil from Central Asia to transit the Balkans and enrich the region while Israel was losing money. The US wanted to improve relations with Arab states upset over its unwavering support for Israel, so it backed the secession of a small Islamic region in the Balkans. Russia, in its turn, pursued only its own interests and was practically selling the Serbs for IMF money. Furthermore, they wanted oil to transit Russia and not the Balkans, so they were certain not to start the third world war, as they should have, to defend Yugoslavia from the barbaric West. And there was also Bill Clinton’s persistent need to divert the world’s attention from Monica. If Clinton had agreed to the perfect peace plan set up by Ibrahim Rugova and Milosevic, the focus again would have been on him.
You may find that the war pictured here has little to do with reality.
In ultima zi a anului trecut Realitatea lui Vintu a jubilat postand reproducerea unui articol mizer din Die Welt, care poarta aceeasi marca (dara) a frustratei Alina Mungiu. Materialul comandat de “prietenii” Romaniei este insotit, printre altele, si de o poza cu Elena Udrea intr-un tricou ud, semidezbracata, cu inscriptia “The Land of choice” intre picioare. HotNews-ul (tot al lui Vintu), vrand sa para independent, da un rezumat in care totul s-ar petrece si nu s-ar petrece, declaratiile madamei (?) Mungiu din articol fiind citate cu un “ar fi spus”, de departajare si fentare. Nu, nu “ar fi spus” ci, conform articolului jenant al trustului Axel Springer, matracuca lui Soros chiar “a spus” urmatoarele „E pur si simplu scandalos sa o imputernicesti pe doamna Udrea cu administrarea fondurilor de dezvoltare europene“. Vai-vai! De ce n-am da fondurile europene oengeurilor ei de canapea, GDS si SAR?! Asta n-ar fi nimic. Dar nici unul dintre portalurile pline de “respect” si “profesionalism” ale lui Vintu nu remarca “super-deontologia” si nesimtirea colegilor nemti, care au folosit – fara a face insa nicaieri aceasta specificare – o fotografie trucata ordinar (furata de aici) pentru a ilustra un articol de… “informare”. Mai mult: si “explicatia foto” este incalificabila, tinand cond de faptul ca avem un trucaj, folosit de un ziar care se pretinde “de elita”, respectiv: “Doch bevor Elena Udrea sich in die Untiefen der Politik stürzte…”, adica “Elena Udrea inainte de a se cufunda in adancurile politicii…”. Asa da, deontologie! Ura Alinei Mungiu duhneste si supureaza scabros, dupa cum se vede, daca a ajuns sa genereze atacuri suburbane la un ministru roman, din strainatate, transformandu-se din ditamai anal-ista intr-o fotografa atat de ratata, incat e nevoita sa recurga la trucaje ieftine si stupide. Apoi, din aceeasi serie, la Bucuresti, nici nu trecusera bine primele secunde ale noului an si, la Revelionul din Piata Constitutiei, pe fondul spectacolului cu lasere, a inceput sa se auda imnul electoral al lui Geoana folosit in clipurile PSD de promovare a candidatului la fel de ratat ca Mungioaca. Coincidenta? Decideti singuri.
November 21st, 2012 
VR 
O declaratie surprinzatoare a Alinei Mungiu Pipidi a fost auzita ieri la sediul GDS: “Biserica nu ma lasa in altar pentru ca sotul meu, Andrei Pippidi, este homosexual”. Aceasta ne-a facut sa intelegem mai bine frustrarile editorialistei “Romania libera” – Alo, dle Adamescu, parca aveati un tata roman luptator pentru neam si ortodoxie: nu il auziti cum se rasuceste in mormant?!- care au determinat-o sa puna in scena blasfemia “Evanghelistii” cu posturi pe care, probabil, tare si le-ar mai fi dorit si ea dar, iata, nu le-a putut avea niciodata. Si tare ma tem ca nici nu s-a nascut mutantul care sa o poata satisfaca, verbal, intelectual si normal. Il va gasi, cu siguranta, in persoana incopitatului. Iata in imagini porcaria obsedatei Bubulina Muungiu dintr-un alt post al Nasterii Mantuitorului: piesa “Evanghelistii” in care se striga de pe scena “Fecioara Maria a fost o tarfa!”. Dumnezeu si Maica Domnului sa ma ierte!
PPS: Le Figaro despre al doilea “geniu al Carpatilor”, Cristian Mungiu: “Dupa dealuri, un film al dracului”. Extras din “cronica” francezului Eric Neuhoff: “Rugăciunile se amestecă într-o dezordine vastă. Te întrebi la ce poate servi credinţa. În general, ai de câştigat de pe urma ei destul de puţin. (…) Tragedia loveşte cu viteza unui ştergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câştigă, poate că El nu are nevoie de oameni ai bisericii. (…) «După dealuri» este un miracol. Iată. Asta e tot”.
Posted in 
Tags: 
