Dupa ce Traian Basescu a promis desecretizarea contractului Rosia Montana Gold Corporation,Ministerul Economiei a publicat pe site-ul sau contractele de infiintare a societatii Rosia Montana Gold Corporation cu statul roman si anexele sale, pe care le preiau integral mai jos, spre descarcare si edificare. Pentru ca am auzit recent enormitatea ca “Basescu semneaza contractul” ma bucur sa public aceste documente, care puteau fi obtinute de altfel inca de la momentul semnarii lor. Dupa cum stie orice om cat de cat informat si care nu sufera de tembelism cronic, contractul initial a fost semnat pe vremea Guvernarii Emil Constantinescu – Zoe Petre – Radu Vasile, in anul 1997, dupa ce Ion Iliescu si Petre Roman trimisesera industria nationala la fier vechi, la propriu. Structurile putrede patronate de Regimul Zoe Petre – numele sub care ar trebui sa ramana in istorie aceasta perioada neagra a Romaniei – au avut grija ca procentul detinut de statul roman sa fie cat mai mic. Asa s-a ajuns la 19,31%.
Ce se mai poate face astazi, legal, in contextul in care contractul este semnat si parafat – la fel ca si cele privind Romcim-ul dat francezilor, Petrom-ul dat austro-rusilor, combinatul ALRO ajuns la rusi si toata industria strategica a Romaniei data pe mana strainilor – este doar o renegociere a acestor procente. Adica exact ceea ce a cerut presedintele Basescu. Tot Basescu s-a aratat revoltat de procentele detinute de statul roman si a afirmat ca daca el era presedinte in 1997 nu ar fi permis asa ceva. Desigur, ramane sa-l traga la raspundere pentru situatia actuala si pe Radu Berceanu, fostul sau coleg de partid si unul dintre semnatarii contractului, in calitate de Ministru al Industriilor si Comertului.
Ca noi ne-am dori sa dam timpul inapoi si, poate, zic si eu, sa-i impuscam pe Ion Iliescu si Petre Roman pentru distrugerea minelor si subminarea economiei nationale, pe langa multe alte capate de acuzare – in urma unui proces, fireste -, si sa pastram aurul, petrolul, gazele, aluminiul, padurile si pamanturile vandute ale tarii in posesia Romaniei, este dorinta fireasca a oricarui roman.
Ceea ce a afirmat Basescu, cel mai recent la Scoala de Vara de la Eforie, aminteste de acest deziderat national: “Eu nu spun: daţi-i drumul aşa cum este. Eu spun: ori îi daţi drumul aşa cum este şi spuneţi investitorului străin «Nene, matale pleci acasă şi exploatăm noi Roşia Montană» ori daţi drumul la proiect. (…) Lipsa unei decizii ne va duce la situaţii de genul celor cu certificatele verzi, la litigii, la procese, pentru că avem contract semnat. Le vom pierde şi vom plăti despăgubiri degeaba”, a mai spus şeful statului.
Da, ar fi de dorit sa exploatam noi aurul nostru. Dar cum? In nici un caz adoptand isteric propaganda maghiara a organizatiilor pro-homosexuale si anti-crestine din trena lui Soros, cea mai eficienta retea antiromaneasca din ultimele doua decenii. Aici e nevoie de minte. De mintea romanului cea de pe urma.
Organizatorii Fan Fest au fost si in anul acesta Mircea Toma si sotia, tanara Teo Zabava, de la Active UATC, organizatie sponsorizata de filantropul “filoroman” George Soros. Din 1997 incoace, Reteaua Soros “in par” se opune Proiectului de la Rosia Montana. Pensionarul MApN Mircea Toma, reactivat de Soros ca cap al societatii civile bolsevice, s-a remarcat in ultimii ani, printre multe altele, ca militant pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si introducerea unui manual si a unui curs alternativ de jurnalism si discriminare bazat pe “drepturile homosexualilor”, in vederea inlocuirii cursului de religie, iar in ultimul timp, prin asociatia sa, activeaza pe post de komisar al “corectitudinii politice” in presa romana, sanctionand orice ziarist care vorbeste despre tigani si homosexuali asa cum sunt ei de fapt.
Si anul acesta, Fan Fest a fost doar un loc de exhibare a marxism-ecologismului de tip Remus Cernea, a pornografiei – chiar in biserica unitariana – si a satanismului, dupa cum se vede cat se poate de clar mai sus, din ipostaza in care se afla Mihai Gotiu, “salvatorul” Rosia Montana de pe platforma lui Sorin Ovidiu Vintu “Voxpublica”, aflat alaturi de Teo Zabava, micuta victima a psihologului pilotilor aeronavei speciale a lui Ceausescu, l’ent-colonelul Mircea Toma.
Nici o mirare nu am avut cand am constatat ca Fan Fest-ul brigazilor rosii ale lui Mircea Toma si enormitatile activistului “ecologist” Mihai Gotiu sunt la mare rang pe blogul unui “apologet crestin” cu nume schimbat, dupa modelul guru-ului sau. E de-a dreptul inaltator (mai ales in grad) sa-ti dai mana – pentru un “scop nobil”, “salvarea” Rosiei Montana, nu-i asa? – cu toti cei care militeaza pentru distrugerea credintei si a neamului romanesc.
Un adevăr spus pe jumătate devine minciună şi spus pe sfert e minciună cu tendinţă.
Pentru că domnul Târziu face nişte afirmaţii incorecte pe blogul său, asupra cărora i-am mai atras verbal atenţia, trebuie să facem nişte precizări.
O expoziţie documentară este o muncă de echipă care înseamnă specialişti care o gândesc şi o proiectează, oameni care o pun în practică şi cei care o itinerează.
Domnul Târziu spune aşa:
,,Expoziţia a fost iniţiată, în anul 2008, de Asociaţia ROST, materialele provin în special din arhivele fostei Securităţi, au fost puse la dispoziţie de CNSAS şi selectate şi aranjate de dr. Emilia Corbu, specialist al Muzeului Judeţean Ialomiţa.,,
E totuşi bine, altădată m-a prezentat în revistă ca ,,omul cu cârca,,.
Aşa că sunt nevoită, cu regret, să precizez:
Expoziţia nu a fost iniţiată în 2008 de Asociaţia Rost ci este un proiect expoziţional propus şi iniţiat de mine în cadrul muzeului în 2006 şi început cu expoziţia ,,Patru biografii de cărturari…”. Expoziţia ,,Destine…” este a doua. Practic sunt proiecte ale MJI. Prezenţa asociaţiei printre colaboratori era legată de partea de documentare şi promovare. Obişnuim să avem parteneri media sau asociaţii care se ocupă de un anumit domeniu. In cazul de faţă asociaţia în cauză nu s-a achitat aproape deloc de obiectivele ce îi reveneau.
Nu ştiu ce înseamnă “selectare şi aranjare” la o expoziţie. Eu am facut ceea ce fac la toate expoziţiile pe care le organizez:
1) M-am documentat serios cu privire la subiect. De ce am selectat doar zece personalitati din câteva zeci, cu siguranţă domnul Târziu, nu ştie.
2) Am propus şefilor mei acest ciclu expoziţional şi am obţinut acordul.
3) Am elaborat tematica necesara constituirii intr-un proiect expozitional.
4) Am cautat colaboratori printre care Mănăstirea Diaconeşti si CNSAS si m-am ocupat de toata corespondenta cu ei. Specialistii CNSAS, George Enache şi Silviu N. Petcu la răndul lor, autori de cărţi în domeniu, au fost la înălţime. Au selectat si scanat documentele necesare.
Mănăstirea Diaconesti mi-a trimis zeci de fotografii. Editura Christiana, cărţi.
5) Am scanat o parte din documentaţia fotografica.
6) Am prelucrat şi listat toate documentele.
7) Am elaborat şi listat, în sute de exemplare, mapa expoziţiei insemnând pliant, afiş, invitaţie.
8 ) Am plastifiat si machetat impreuna cu colega de birou toate panourile de expoziţie.
9) M-am ocupat de promovarea expoziţiei atat cât mi-a stat în putinţa, la Vaslui, Iaşi, Bucureşti. Acolo au muncit alţi oameni la expunerea ei.
10) Am luat atitudine atunci când au fost probleme.
11) Am avut proasta inspiraţie sa o dau Asociatiei Rost pentru a o itinera mai departe, pentru ca nu mai aveam timp sa ma ocup de ea. Am şi alte proiecte în lucru.
UPDATE: Intr-o luare de pozitie pe blogul sau, Ion Coja afirma categoric ca nu s-a folosit de semnaturi de la Petru Voda. Ramane intrebarea: ce s-a intamplat cu semnaturile copiate dupa ce au fost subtilizate de fratele lui Ionel Rusei?! Biroul Electoral Central informeaza ca domnului Ion Coja, candidat independent la presedintia Romaniei, i s-a respins inregistrarea candidaturii. Motivul: prea multe semnaturi nevalabile. Domnul Ion Coja, prezent si la Manastirea Petru Voda inainte de debutul agitatiei electorale, a fost sustinut in campania sa de domnul profesor Marcel Petrisor, fost detinut politic apropiat Parintelui Gheorghe Calciu si presedinte al Senatului Asociatiei Rost, care publica revista cu acelasi nume, ce se pretinde un fel de “GDS al ortodoxiei” si in care au fost apreciati sau s-au facut remarcati de-a lungul anilor urmatorii autori: Teodor Baconsky, Theodor Paleologu, Cristian Badilita, Dan Stanca, Varujan Vosganian, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Razvan Codrescu, eiusdem farinae. Personaje care nu mai merita nici o prezentare suplimentara in afara numelui lor de oroare la adresa ortodoxiei, traditiei si culturii romanesti autentice. Domnul Ionel Rusei si fratele sau sunt cei care l-au adus pe domnul Ion Coja la Petru Voda (foto) si l-au prezentat Parintelui duhovnic Justin Parvu, care il vedea pentru a doua oara in viata Sfintiei Sale.
Intr-un Drept la Replica recent al domnului Ionel Rusei (vezi mai jos), tipograf al revistei Rost si, mai nou, si intervievator de serviciu, acesta afirma ca “nu sunt protagonistul nici unei actiuni dubioase iar daca se face referire la fratele meu, acesta a carat niste saci fara sa stie ce este in ei”. Ei bine, sacii la care se refera editorul Rost erau cu semnaturi de la Referendumul Anti-Cip initiat de parintele Justin Parvu, furati de la Manastirea Petru Voda, cu mana fratelui sau, dusi in Bacau, unde s-au copiat cateva zeci de mii de semnaturi pana s-a descoperit hotia, fapt ce intra sub incidenta Codului Penal. “Operatiunea copierea” s-a reflectat de altfel prin numarul mare de semnaturi respinse de catre Biroul Electoral Central. Pacat ca in acest jos securistic, din care au de suferit mai multe personalitati, au fost antrenati si naivi. Ionel Rusei, fratele sau si intarziatii pe care ii deserveste nu se numara printre cei din urma. Dumnezeu a batut cum a stiut El, oprind potentiala frauda realizata pe spezele credinciosilor care l-au urmat pe Parintele Justin in lupta sa impotriva dictaturii biometrice. Cu siguranta ca ii va rasplati similar si pe puricii si capusele Ortodoxiei.
Epuratorul Nistorescu (I): Mirela Corlatan, concediata de la Cotidianul 05/08/2009 — tismaneanu Aflu de pe blogul lui Mihnea Maruta ca Mirela Corlatan a fost concediata de cadristul Nistorescu, noul expert al Romaniei in chestiuni de epurari. Am colaborat cu Mirela in numeroase situatii similare cu cazul Romosan si o consider o jurnalista de o cinste ireprosabila. Nu mai vorbesc de talentul investigativ dovedit cu asupra de masura. O asigur de solidaritatea mea, ca si pe Simona Tache, ca si pe Alina Purcaru, ca si pe Costin Ilie. Voi raspunde in curand aberatiilor proferate despre mine si Mircea Mihaies de catre cadristul Nistorescu in interviul din Evenimentul Zilei. Mirela Corlăţan, concediată şi ea de la “Cotidianul” https://mihneamaruta.ro/2009/08/05/mirela-corlatan-concediata-si-ea-de-la-cotidianul/ S-a întâmplat în urmă cu câteva minute. Cornel Nistorescu i-a reproşat că “asta nu e jurnalistică, să mergi seara la televizor”, referindu-se la prezenţa Mirelei aseară, la emisiunea “6! Vine presa”, de la postul B1 TV. Primul care a scris este Cristi Şuţu. ACTUALIZĂRI. 1. A concedia zilnic un om important din redacţie sau a-l obliga pe altul să demisioneze poate fi o strategie de păstrare a atenţiei publice, însă nimeni nu va cumpăra ziarul din acest motiv. 2. “Aştept motivaţia oficială, pentru că apariţia într-o emisiune TV nu este un motiv juridic concret”, a declarat Mirela Corlăţan pentru Mediafax, citată de impactnews. 3. Cele mai grave afirmaţii, în opinia mea, pe care le-a făcut Nistorescu în interviul de azi, din EvZ:- În redacţia „Cotidianul” există infiltraţi care execută ordine.- “Cotidianul” a fost un ziar foarte frumos scris, care n-a avut curajul să ia taurul de coarne niciodată.- N-am hotărât eu să-l dau afară pe bietul Pătrăşconiu, şi bolnav, că o fi bolnav omul, dar aici n-o să mai scrie nici el, nici Ioan T. Morar şi nici aceia care au mai fost şi au mai contribuit cu câte un pic la îngropatul „Cotidianului”. Nici Turcescu şi nici toţi ceilalţi. 4. “Azi dimineaţă, la şedinţa de sumar (Nistorescu – n.M.M.) a reluat ce a spus într-un interviu pentru Evenimentul Zilei, că în redacţie sînt agenţi ai unor servicii secrete, care, vezi Doamne, încearcă să-l boicoteze pe el (de parcă nu o face aşa de bine şi singur)”, scrie Claudiu Târziu pe blogul său. 5. Ironia sorţii în această poveste este că numirea lui Nistorescu va avea efectul opus, din punct de vedere politic, celui scontat de el şi de patronul R-C.
In urmatoarea postare a neo-kominternistului se poate analiza din nou SINDROMUL TISMANEANU. Fostul propagandist al regimului comunist si, apoi, al regimului Iliescu, il acuza pe fostul presedinte Constantinescu de “fabulatie” dupa ce acesta reproduce un dialog avut cu prietentul sau, directorul de la Muzeul Holocaustului din Washington, Radu Ioanid, in care, dupa cum se vede mai jos acesta, de fapt, este cel care fabuleaza grosolan. Deci, cine este fabulatorul: Constantinescu, cel care doar prezinta afirmatia lui Ioanid, sau cel care colporteaza informatii false si cel care le rastalmaceste? Doamne-Doamne
Fabulatiile, pozele si extrapolarile domnului Emil Constantinescu 04/08/2009 — tismaneanu Regret ca trebuie sa revin asupra unui subiect care putea ramine nediscutat daca impolitetea televizata a dlui Constantinescu nu atingea pragul calomniei si al unor jenante referinte la viata mea privata. Obligat de aceste imprejurari, voi face citeva precizari, cu regretul ca un fost sef de stat n-a putut ramine la nivelul dezbaterii de idei. In emisiunea de saptamana trecuta de la Antena 3, dorind sa ma prezinte drept “un jalnic oportunist” care sare dintr-o barca in alta dupa cum bat vanturile electorale, dl Emil Constantinescu a afirmat mai multe lucruri. A invocat fara probe si complet fantezist detalii despre presupusele dar inexistentele mele vacante mele la… Mamaia. Apoi s-a declarat dezamagit ca “prietenul cel mai bun al lui VT”, Radu Ioanid, “i-ar fi povestit cum a doua zi dupa ce el (EC) nu a mai fost presedinte am scos poza sa pe care o tineam pana atunci pe birou”… Ce unghi de interpretare a unor pozitii politice! Ce pasiune intr-un exercitiu semiotic neasteptat! Admit surprinderea mea in fata faptului ca un fost presedinte al Romaniei, care insista asupra mizei valorilor si principiilor, porneste la atac prin referinte si atacuri ad hominem. Cat priveste speculatiile dlui Constantinescu privind pozitiile intelectualitatii democratice romanesti, ele sint cel putin discutabile. In primul rand, cred ca nu a fost si nu este vorba de strategii concertate, de grupari omogene, de actiuni coordonate. Dar astept cu mare interes cartea pe care ne-o fagaduieste, fiind vorba de o marturie a unui personaj politic a carui biografie inseamna mult pentru istoria contemporana a Romaniei. Riscul cel mare in asemenea cazuri este ca marturia sa nu se transforme in pledoarie pro domo si/sau in rechizitoriu. To set the record straight, voi repeta aici: sub niciun regim al Romaniei dinainte si dupa 1989 nu am beneficiat de stipendii politizate. Implicarea in Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste a ramas/ramane si ea complet neremunerata – fiind, cu toate acestea, supus unor atacuri neintrerupte timp de mai bine trei ani. In sfirsit, nu tin pe biroul meu decat o fotografie, cea a fiului meu Adam. Am un apartament in care vizitatorii discreti sau indiscreti pot identifica diferite fotografii, amintiri de la intilnirile mele cu prieteni, rude, dar si persoane publice din Romania, Polonia, Ungaria, SUA etc. Intre acestea exista si o poza cu imaginea dlui Constantinescu (alaturi de mine) pe care o pastrez si acum, cum o aveam si acum zece ani, deasupra rafturilor din living. Fotografiile de protocol nu sunt pietre geologice si nu trebuie studiate, in context politic, cu o pasiune ultima. Pentru a intelege pozitionarile mele teoretice recomand mai curind lectura articolelor si a cartilor mele… Or, am scris amplu despre revolutia electorala reprezentata de victoria Conventiei Democratice la alegerile din 1996 (se intampla sa fi fost primul care a propus acest concept pentru cazul romanesc). Am vorbit pe larg, inclusiv in cartea de dialoguri cu Ion Iliescu, despre semnificatia alternantei democratice din 1996. Am sustinut activ politica externa a Administratiei Constantinescu si am insistat ca tocmai aceasta politica principala, deschis si consecvent pro-occidentala, a dus la o anumita pierdere de sustinere electorala. Aceste lucruri sunt spuse limpede intr-o duzina de articole si in cateva carti. Am serioase rezerve legate de pozitiile dlui Emil Constantinescu din ultimii ani. Le consider adeseori patimase si de un subiectivism dezolant. PS: L-am rugat pe dl Radu Ioanid sa ma ajute sa clarific acest dezagreabil episod. Iata mai jos raspunsul sau (pe care il public aici cu permisiunea sa). Ceea ce a fost o gluma, devine in imaginatia dlui Constantinescu un cap de acuzare ridicola. “Ceea ce pot sa-ti spun este ca intr-adevar acum aproximativ doi ani m-a intrebat intr-o discutie destinsa si in trecere — nu mai tin minte contextul si forma exacta a intrebarii — despre ceea ce simti tu in legatura cu el. I-am spus rizind – citez din nou cu aproximatie – ca nu cred ca il ai la inima pentru ca poza lui nu mai e in biblioteca ta.Dupa cum bine stii nu am fost la tine la birou si, deci, mi-ar fi fost imposibil sa ma refer la fotografile care exista acolo sau nu.”
Motto: “Ce ne facem, ca noi n-am trecut pe la Colegiul Noua Europa sa ne omologheze Plesu credinta?”
Extrase din reactiile cititorilor la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul: “Doua feluri de necredinta”. A uitat sa-l mentioneze si pe-al treilea, al sau: anti-credinta perversa, din postura de “supra-credincios”. Mai stim noi niste cazuri, patologice, din trena lui…
NECredinta d-lui Plesu Despre al treilea fel de necredinta, a intelectualului de stanga care simuleaza dreapta, dl. Plesu nu sufla o vorba. Unde mai pui ca de la Revolutie incoace elita noastra de stanga (cu dl. Plesu in frunte) este intr-un chef continuu: cand cu FSN-ul, cand cu PSD-ul, cand cu PNL-ul, de cativa ani cu Basescu si PD-L-ul si, de ceva vreme, cu Bruxelles de unde vin bani frumosi pentru petrecerile cu staif academic dar fara duh din Strada Plantelor 21.
serban
Impotriva lui Puric ? In general citeam cu placere ce scrie domnul Andrei Pleshu, insa de aceasta data atacul foarte putzin voalat la adresa domnului Dan Puric nu mi se pare nici argumentat serios nici indreptatzit. Ayana
In 1990 cand Regele Mihai a fost expulzat din Romania (cu viza de intrare in Romania in pasaport) Domnul Plesu (pe atunci ministru al Culturii) a protestat in mod original prezentandu-si o”demisie tehnica”… Popescu
Plesu, Dinescu, seful de la Humanitas – Liiceanu -, Patapievici, Dan Grigore, toti au fost utecisti, comunisti. Ei sunt inconstient blocati psihic de frica comunista. Stau si se intreaba oare ce patesc daca actionez fizic si de frica renunta la gandurile/dorintele/idealurile visate noaptea. Trebuie sa vina o noua generatie. Fosti nu sunt in stare de nimic, toti sunt obedienti. dinescu
Alo, Plesule, du-te la copilul Dinescu si daca Dunarea nu este inghetata cautati raspunsul in luciul valurilor, altfel adio nemurire. Ce aveti de pierdut? Mai jos de atat nu cadeti. Va doresc succes, altfel, adio democratie. dinescu
Care specie? Tov. Pleschu, nu puteai sa spui direct “Puric ma enerveaza, pentru ca etc., etc.”?
De ce trebuie sa folosesti vechiul stil comunist prin care sa infierezi “elementele dusmanoase”? In 20 de ani n-ai progresat si tu un pic, asa de forma sau atunci cand te lasa nervii uiti de “manierele europene”? “Umbra discreta a smereniei”… adica atunci cand vezi atatea jigodii in jurul tau (ca in Romania de azi) trebuie sa tii “ciocu’ mic”, nu trebuie sa rostesti adevarul clar si raspicat. Dupa tine, Pleschule , Iisus trebuia sa intre in templu pasind pe varful picioarelor… quintus
legionarismul scos de la naftalina De la Iliescu incoace tu si altii ca tine vedeti legionari peste tot. Lectiile de istorie invatate in comunism ti-au maculat gandirea. Nu cred ca ai trecut vreodata pe la Km0, locul liber de (neo)comunism. In schimb ti-ai facut urechile palnie la torentul iresponsabil de acuze false lansat de Iliescu in anii ’90. Plesu e si el pe aproape avand in vedere ca in 1990 era ministru al culturii, adica omul regimului Iliescu. un golan
Plesu si faptele lui de vitejie Plesu, cand era Ministrul Culturii sub Iliescu (apropos, a iesit de-acolo?), ce credeti ca a facut in toiul privatizarii desantate? L-a cadorisit pe prietenul sau (cel cu Jurnalul de la Paltinis) cu Editura Politica, acum Humanitas. Mare lucru n-am primit, zicea prietenul, doua birouri descleiate, 3 fishete ruginite, 5 creioane cu varful bont si niste traducatori speriati si turnatori pe care i-am reciclat. Hmm… alt golan
Nu e preferabil, d-le Plesu… A doua „specie” este Dan Puric. Dan Puric il indispune pe d-l Plesu. D-l Plesu nu are argumente impotriva lui Dan Puric dar il califica ca impostor si semidoct. Dan Puric ar trebui sa arate smerenie, adica, probabil, sa ceara voie de la distinsii intelectuali ai acestui veac sa-l marturiseasca pe Hristos si pe sine insusi (adica ”smerenie” in fata fariseilor). Intre atatea mizerii care ne inconjoara si care ne agreseaza, d-l Andrei Plesu a identificat „problema”: starea de spirit pe care o genereaza marturisirea de credinta a lui Dan Puric! Sunteti orbit de mandrie, d-le Plesu! Nu puteti pricepe, nu-i asa? Nu puteti pricepe cum un actor poate face inimile sa vibreze atunci cand actorul, Omul, vorbeste despre Hristos. Pentru ca vibratia cuvintelor lui Dan Puric nu vine de la el, ci de mult mai de sus, unde cei orbi de atata “intelepciune” si “invatare” nu ajung. Dan Puric vorbeste despre Iubire, iar dumneavoastra ii preferati pe cei care se multumesc numai cu oala de sarmale… Aflati, d-le Plesu, ca noua chiar nu ne pasa de indispozitia pe care v-o creeaza Dan Puric in starea dumneavoastra calduta de intelectual rasat. prafdecuratatnegreala
patetic @plesu: faptul ca ai crescut din tzatza lu’ noica nu-ti da dreptul sa-i batjocoresti pe cei care au avut curajul sa inchida mizerabilul capitol al religiei. emiti expresii la nivelul baieteilor de liceu care pozeaza emo ca sa agate haite din anii terminali… specii care te indispun, actiuni care te frapeaza. cine esti tu plesule? fericiti cei judecati de posteritate. tu vei fi dat uitarii
Alexandra Hurubas
Iubite Scaraotzki, D-le Plesu … …cum ti se mai spune, iti doresc sa ai mai mult haz in Noul An, ca in asta care a trecut, ai fost o rubla stearsa … ! N-ai sare si gata, neica… 1 Ian 2009, 03:05 aaa
Pentru domnul Andrei Plesu: Manca-mi-ai p.ula ! Stamate
e simplu… Decat zilnic fara chef cu Andrei Plesu mai bine cu chef, macar de doua ori pe an, cu Dan Puric la Realitatea TV.
dixit
dilema noptii: Ce ne facem, ca noi n-am trecut pe la Colegiul Noua Europa sa ne omologheze Plesu credinta un grup de cheflii
Inteleg din articolul necajit al dlui Plesu ca domnia sa se situeaza intre cele doua extreme, pe un loc caldut, aflat intre ireligiozitatea totala (?) si religiozitatea care vorbeste despre neam si Iisus Hristos. E locul din fruntea bucatelor, cu comeseni galagiosi si veseli, sprit garla si cadouri politice.
koby
Am nevoie de o vacanta Domnule , nu ai o combinatie sa am si eu ‘domiciliul ‘ in Tescani , o luna sau doua ? Trebuie sa ma odihnesc ca-s tare obosit ! Am nevoie de o vacanta Domnule , nu ai o combinatie sa am si eu ‘domiciliul ‘ in Tescani , o luna sau doua ? Trebuie sa ma odihnesc ca-s tare obosit !
oblomov
plictisosenie Orice e mai bine decat un articol atit de plicticos. Dar d-l autor e deasupra tuturor, el sta sus si ne comenteaza pe noi muritorii. . E cumva inger?
un ratat
Plesu se ia de Dan Puric. E invidios ca-i ia publicul Articolul dlui Plesu e din ceea ce Claudiu Tarziu si Razvan Codrescu ar numi: “Savuros, Andrei Plesu povestea”.
fidel
Mda, Claudiu Tarziu scrie despre Plesu cam asa: A-l citi pe Andrei Pleşu este o plăcere, chiar şi atunci cînd nu eşti de acord cu el. A-l asculta vorbind, pe diverse teme, este însă o sărbătoare.Ciudata placere, halal sarbatoare! Mai bine lipsa.
Teo
Of, domnule Plesu! Ziceti dvs. in final: “Nu e preferabil cheful cinstit al cetăţeanului „de rând”?”Iar eu zic: Nu, e preferabil vorbitorul de la televizor care, intr-adevar, stie nu doar crede. Dumneata nici nu prea stii, nici nu prea crezi, e limpede, te cunoastem de multisor. Fiecare cu rosturile lui, asa-i? Nu toata lumea se adapa de la izvorul NEC, ceea ce e foarte bine!
Emanuel
E usor… E usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune…
Irina : Hai sa fim seriosi: ce intelege Plesu din ce inseamna smerenia? Normal ca el crede ca neuronii lui sunt mai buni decat cei ai lui Dan Puric pentru ca habar nu are ce e aia simplitate. El e in spiritul lui Paleologu, iubeste Romania numai cand nu se afla pe strada. Ce fel de iubire e asta? Bineinteles ca el nu traieste, ci se traieste, isi traieste mandria, de aceea nici nu intelege ce insemna sa simti neamul, sa il simti nu sa il discuti. Cine in afara de intelectuali obositi si plictisiti il asculta pe Plesu? Pentru ca se pare ca trage presu’ pe uscat si nici macar nu isi da seama saracul.
Ina :
Ma uitam la fata lui Andrei Plesu, si ma gandeam ca mai are putin si seamana cu IPS Bartalomeu. Placutul si protectorul nostru IPS, nu ar jongla cu cuvinte cand vine vorba de cineva ca Petre Tutea, si nici daca ar fi vorba de un vorbitor care “Se ascultă pe sine cu plăcere, se pune în scenă, ridică mereu în sus un deget pedagogic, e ales de îngeri să ne dea curaj şi înţelepciune. ” Cat despre timp pierdut cu chefuri, a cetateanului de rand, recomand un citat minunat al parintelui Staniloaie. De citit usor: „Dacă mi s-ar cere să trimit un mesaj îndeosebi unei singure categorii sociale, l-aş trimite tinerilor, ca să pornească mai departe de unde am ajuns, printr-o îndelungă experienţă, la vârsta mea, ca să nu mai piardă timpul ce le stă înainte, încercând să caute drumul cel adevărat. Cuvântul de sfătuire pe care sunt înclinat să-l dau în urma întregii mele experienţe de viaţă ar fi: Alipiţi-vă cu toată credinţa adevărului lui Hristos şi siliţi-vă să sporiţi din unirea cu El într-o nesfârşită înnobilare, prin asemănarea cu El, Care fiind Dumnezeu şi întrupându-se pentru veci ca Om, a ridicat la suprema înălţime umanitatea Sa şi o va înălţa şi pe a noastră, ajutându-ne să creştem în iubirea Lui şi a semenilor noştri.” Daca treceti pe aici, explicati-ne mai detaliat ce inseamna “cheful cinstit”. Doamne ajuta
ilie : penibil.fara smerosenie, sint cam prostovan, dar ma indispune stilul “intelectual”.Chiar daca dl. Dan Puric nu e f inzestrat cu darul discursului sau al scrisului, esenta mesajului sau e f adevarata, spre deosebire de cea a mesajului d-lui Andrei Plesu, care parca e autosuficienta. L-as compara cu stilul IPS Bartolomeu, dar fara credinta sau fara dorinta de asceza.Pe scurt, dl. Plesu nu are dreptate. R: Eu cred ca Puric e in inzestrat cu “darul discursului”… LD
Dan : Probabil e gelos pe Puric ca i se vinde cartea (iata, in peste 70k exemplare) pe cand, sunt sigur, cartile lui nici cand mergi la toaleta nu-ti vine sa le achizitionezi – se-ntelege cu ce scop. Ori tocmai ca Dan Puric nu are harul scrisului (el fiind actor, nu scriitor) il irita pe acest bou (nu am preluat intamplator cuvantul, ci imi aduc aminte in ce fel de plai aparea Plesu, pentru cine intelege aluzia).Dealtfel, burta lui ii releva Ortodoxia – lipseste postul! Dan Puric este un traitor ortodox (adica si postitor, se-ntelege), asa ca mai bine Plesu s-ar cara preferabil pe la MISA, cred ca ei il vor primi cu bratele deschise pe acest schizoid.
ilie : da, chiar este, am vrut sa scriu: “chiar daca nu ar fi”.
usa milostivirii : păcat…păcat de lipsa de durere a inimii pentru cel pierdut, indiferent cine, şi îndiferent în ce s-a pierdut: filosofie, alcool, etc…. mă ia cu frig în mulţimea asta de inimi isteţe şi reci…
cristian K: In poza se vede ca dansul e cu degetul ridicat si vrea sa ne invete ceva ce nu stie.Nu vrea sa mai fie deranjat la mesele copioase de ganduri de mustrare pe care in mod sigur le produce pina si constiinta lui.Oare intelege Domnul Plesu freamatul si emotia din ajunul craciunului,pregatirile si bucuria,colindele cantate in diferite case cu copii din parohie?? … nu de sarmale ma bucur, ci de faptul ca acum 2008 ani sa nascut Iisus Hristos ca sa ma pot mantui si eu cristian k. … pentru mine personal sa intrupat si eu sa nu-i multumesc ci sa ma gandesc la sarmale si tuica fiarta….bääähhh.De cate ori maninc primele sarmale de craciun mai degraba imi e frica sa nu fac o indigestie.Pe cand de Iisus Hristos,Domnul meu, dragostea mea si asteptarea mea nu ma satur niciodata si nici nu imi e frica de indigestie.Ma umple de tristete cuvintele Domnului Plesu pentru lipsa de intelegere si de fericire ce o are.
MK Ultra Dan Puric e doar un puric, copiaza si el din Crainic, Nae Ionescu si Tutea, dar e doar un papagal, fara har, un smecheras, care joaca teatru. Plesu e un gigant, un intelectual de clasa I, alaturi de Patapievici, Liiceanu sau Badilita, ori Baconski. Dar, voi fete si flacai dai lui Codreanu iubiti doar pe ai de-ai vostri pe Bartolomeu Anania, ex agent Die (Cf. I.M.Pacepa, Orizonturi Rosii…), de ce blamati o glorie a culturii si civilizatiei romanesti contemporane, o lumina aprinsa in tenebrele lui Doamne ajuta, tenebros? R: Gingis-han, te-ai schimbat la fatza si te-ai intors pe la noi cu glume noi? LD
Alin : Dincolo de barbologia domnului Plesu prin care incearca sa treaca drept un om al echilibrului si a ceva ce s-ar vrea o “cale de mijloc”, de fapt cea a mediocritatii si a religiei redusa la nivelul de sentimentalism superficial si prilej de chefuri defulatoare bianuale, scopul articolului este clar si anume atacul la adresa dl. Puric. Ceea ce nu este insa clar, este daca atacul este pura invidie la adresa dl. Puric sau ii sunt incomode valorile promovate de dl. Puric. Tind sa cred ca problema pleaca de la valori si exprima frustrarea unei clase de depravati care desi au incercat intens in ultimii 70 ani si mai bine, n-au reusit sa faca uitate acele valori pentru poporul roman.
Mk Ultra : pt. L.D. nu cu glume noi, incer sa trezec constinte adormite de o ideologie ortodoxist-verde. atat, uneori ma si intreb daca poti schimba ceva foarte pietrificat, dar am incercat. e bine sa puneti in discutie orice, dar fara patima
camelia n. : Există două feluri de cunoaştere: una de la oameni, alta de la Dumnezeu. Cea de la oameni se aprofundează prin studiu şi exerciţiu continuu, iar cunoştinţa care se face prin harul lui Dumnezeu e aprofundată prin dreptate, nemâniere şi milă. Pe cea dintâi o poate primi oricine, dar de ce-a de-a doua sunt capabili numai iubitorii de Dumnezeu. (Avva Evagrie Ponticul)
janine : Pacat de cultura d-voastra domnule Plesu, erijandu-va intr-o asemenea catalogare la adresa magistralului si harismaticului domn Puric.
Motto: “Oamenii se nasc neinvatati, nu prosti; ei devin prosti prin invatatura”
Aflu de la prietenii mei, nebuni ai cuvintelor, ca pe bloguri pe care nu le mai frecventez, din motive de igiena morala, se duce un razboi cu surle si trambite, victime si eroi, sange si caltabos. Este vorba de azecii Claudiu Tarziu (pe care, zau, din mila, nu l-am prea bagat in seama) si de acel faimos “poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine” (dupa cum se auto-prezinta pe blogul Rost), adica chiar Razvan Codrescu. Cica eu, acesta, as fi distrus imaginea bunului “ziarist crestin” Dan Stanca si, pentru ca, de!, nu pot fi facut “legionar”, apelativul preferat de prietenii domniilor lor de la revista GDS -“22” sau cea a fundatiei Noua Europa a lui Plesu – “Dilema veche” -, (ca nu le da bine la bugetul lor), s-a ajuns sa mi se faca o onoare desprinsa din istoria presei romane ortodoxe (da, Eminescu era ziarist si editor roman-ortodox, nu doar “crestin”). Adica, zic distinsii “azecisti”, in bunul spirit al intampinarii Nasterii Domnului, cica eu as umba cu un pistol in mana sa-l prind pe Codrescu de mana cu Stanca la Baia Grivita, in timp ce Buduca si Plesu le fak un masaj thailandez. Haideti, domnilor, chiar asa!? Ce treaba am eu cu preferintele sexuale ale scriitorimii “traditionaliste” si intelectualitatii “dreptei crestine”? Suntem “europeni” doar, nu? O spune si modelul lui Dan Stanca, Mircea Cartarescu: “Ortodoxia si balcanismul ar trebui imblanzite, reconvertite, sublimate, transformate din frane ale progresului in marci ale diferentei, ale specificului nostru cultural… Sunt ortodox si balcanic, dar asta nu trebuie sa ma impiedice sa fiu european si cetatean al lumii. Va trebui ca, de maine incolo, psihologia noastra, cu componente ale ei vechi si puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritica, sa-si revizuiasca notiunile.” Pai, haideti sa vizitam impreuna Atelierul de revizuire a notiunilor, unde lucreaza ca prelucratori prin aschiere maestrul Razvan Codrescu Adolf Marian Crivat Vasile si ucenicul sau, putin intarziat, Claudie. Pentru cazul Razvan Codrescu, vorbeste deja, dupa cum anticipam mai jos, gestul de “solidaritate” al lui Andrei Badin, un alt sustinator declarat al azecistului Dan Stanca, un alt agent infiltrat in sanul dreptei romanesti, pana cand a fost deconspirat de Parintele Calciu, cu sprijinul unui “nebun”, si trimis la plimbare, adica in zgarda lui Dan Voiculescu. Asa ca o sa-mi arunc, la rugamintea celor care m-au sesizat, un ochi asupra bloggerului crestin Claudie. Cu mila, cu mila, stati linistit. Ce alt sentiment pot sa incerc pentru bietul de el, cel care retraieste drama lui Ioanide, personajul de roman, confundandu-l pe Saferian cu Vosganian pe Butoiescu cu Codrescu si pe Plesu cu Pomponescu, sau invers?!… Daca dam firul inapoi, vom observa cu atat maestrul cat si ucenicul sau, in cele cateva zile de cand dureaza “solidaritatea” respingatoare in care au fost atrasi pe langa tot felul de perversi de duzina si multi naivi foarte respectabili, tot acuza atacul fulminant declansat de mine. Aceasta minciuna ordinara – a cata, oare? (numele celor introdusi abuziv pe lista nu spune destul?)- a celor doi, ma obliga sa reactionez pe masura. Pentru ca realitatea este cu totul alta.
Calofilia zoomorpha marca Plesu
Sa dam filmul inapoi: bietul Claudie posteaza, pe 15 decembrie, o calofilie orala a lui Andrei Plesu, care, daca tot e luna decembrie, e bine sa amintim ca a fost din prima clipa a loviturii de stat (si chiar cu multe-multe clipe inainte – vezi Afacerea Tescani) un sustinator si bun slujbas al lui Ion Iliescu – supranumit si Iliescu-KGB – indiferent de crimele din decembrie 1989 si, apoi, de cele din iunie 1990, pe care le-a ignorat, desigur, de dragul “Culturii”. Pe Claudie nu-l preocupa insa aceste aspecte, el e mai cultnic. Si ii place feeria baloanelor de sapun raspandite oral de calofilul Plesu. Este vorba de un text rostit de Plesu, poate simpatic, pentru unii, despre… Zoologie. Dar pe mine nu ma intereseaza placerile lui zoomorphe. Sa fie sanatos! Eu fac altceva. Pe 16 decembrie postez si eu, ca un (fost) cititor al blogului Rost, un biet comentariu legat de fotografia postata, respectiv de cea cu Plesu pe post de Caragiale (ce blasfemie!) amintind ca distinsul morphosof este chiar cel care a dispus eliminarea lui Caragiale din fata Teatrului National si a locului simbolic si jertfelnic al Noii Romanii, Piata Universitatii, pentru a-l arunca intr-un cotlon bucurestean. Caragiale, e bine sa amintim pentru orthomorphii de serviciu, a fost nu numai un umorist (cum incearca unii sa-l claseze limitativ, asemenea lui Eminescu, prezentat doar ca poet si atat, si in nici un caz crestin) ci si un mare ziarist, polemist si nationalist. Cam asta era ideea comentariului adresat unui alt comentator al blogul Rost, nicidecum autorului, respectiv Claudiu Tarziu. In schimb, cel mai probabil vizibil deranjat ca am refuzat sa marsez la stupiditatea infiintarii unui alt “FOR”, o alta caciula centralizatoare (a cui?!) in care sa intre, la gramada, toti “ortodocsii de bine” (voi reveni pe aceasta tema) – bietul Claudie imi toarna o galeata de laturi in cap: pleosc! Secondat, imediat, de “maestrul” Adolf. La cele cateva randuri ale mele pe o tema clara: Plesu, statuie, Caragiale, Piata Universitatii, ma trezesc acum cu doua remorci pline de atacuri la persoana devarsate fara jena pe capul unui (fost) “frate”, prin intermediul unor “comentarii”. Hopa!, imi zic, s-au activat “tovarazii”, ca reactie la Plesu, de-unde-si trag seva, pe de-o parte, si la faptul ca am dezavuat infiintarea “FOR”-ului. Si bine am facut! Iti multumesc, Doamne, ca m-ai luminat sa nu cad si in aceasta capcana, dupa tampenia pe care am facut-o cu o alta organizatie “crestina”!
“FOR” contra FOR
Daca tot suntem la capitolul acesta, doua cuvinte despre FOR. Ceea ce putea sa fie o intentie notabila, spus pe sleau, pe romaneste – pute! Stim cu totii ca anul acesta Inaltul Bartolomeu a reusit – desi a pornit cu stangul si a fost sabotat de “intelectualitatea de dreapta” din Cluj, de aceeasi teapa si filon cu cea de Bucuresti, respectiv cloaca 22-GDS-NEC- Dilema -, sa reactiveze Fratia Ortodoxa Romana, adica FOR. Si-atunci, cum poti sa ai atata nesimtire mascata in lipsa de imaginatie si, la conferinta CALOR, sa scoti din palarie acelasi nume: FOR (derivat chipurile din “Forul Ortodox Roman”)?! Nu se mai gaseau alte cuvinte in limba romana pentru a nu se arunca in confuzie generala mica miscare ortodoxa nationala? Practica, nu e cazul sa va invat eu, este clasica: scoasa direct din manualul diversiunii si dezinformarii, dar nu numai al Securitatii ci, hat, vine de dincolo de veacuri, de la baietii aia care fac, odata la vreo suta de ani, cate o “revolutie”… Semnificativ: Fratia a fost atacata cu ura. Aproape desfiintata, inainte de a renaste, de Shafir, Pecican, Marga, etc. In schimb, “FOR”-ul a beneficiat si de prezenta trimisilor patriarhali si e bine-mersi. Daca in cazul FOR-ului de la Cluj, stim sigur si fara echivoc de cine tine si la initiativa cui a fost recreat – Inaltul Bartolomeu, ultimul leu ortodox – “FOR”-ul de la Bucuresti, de cine oare apartine?, este o intrebare pe care ar trebui, cred eu, sa si-o puna fiecare. Din nefericire, ca si in “cazul Dan Stanca” – un inversionist venal, si nu numai al ideilor -, alti naivi, cei adunati la “Conferinta Asociatiilor (articulat – deci a tuturor asociatiilor!?) Laicatului Ortodox Roman”, au cazut in plasa centralizatorilor de serviciu iubitori de Zoologie marca Plesu. As vrea sa nu fie asa, dar copierea numelui istoricei Fratii, mie unuia, nu-mi miroase a bine. Na, ca mi-am exprimat, si eu, niste indoieli, chiar daca maestrul si margareta lui au primit alte ordine. E voie, nenea Razvan?
Apele dilemei in care se scalda Adolf Crivat: sovieticii “romani”. Secera si ciocanul egal Crucea?
Pentru ca am ajuns si la Adolf Crivat – credinciosul de serviciu care a preferat sa iasa din sala la “FOR” cand s-a tinut un minut de reculegere pentru martirii ortodocsi asasinati sub dictaturile Romaniei – haideti sa vedem ce comenteza distinsul ortomorph pe blogul ucenicului sau, pentru a da tonul atacului la adresa unui biet ziarist, iaca, putin prost, putin nebun, dupa ei, dupa mine toate la un loc si multe altele pentru carca unui simplu pacatos. Codrescu dixit: “M-am delimitat în multe privinţe, de-a lungul vremii, de d-l Pleşu sau de d-l Patapievici, dar cad de acord ca sînt ultimii oameni care să merite să fie trataţi grobian. Cine o face, se descalifică mai degrabă pe sine. Lumea românească (d-l Roncea e mai degrabă regulă decît excepţie) persistă în primitivismul de a nu înţelege că unul şi acelaşi om poate să fie şi “bun”, şi “rău”, şi că faptul de a fi “rău” într-o împrejurare nu anulează faptul de a fi “bun” în alta. Radicalismul acesta al judecăţilor întreţine în lumea românească o tensiune permanentă şi extrem de păguboasă: este însuşi pseudo-principiul a ceea ce s-a numit “războiul româno-român”, care ne-a măcinat şi ne macină dinăuntru mult mai mult decît au reuşit şi reuşesc să ne macine din afară feluriţii adversari (reali sau închipuiţi, trecuţi sau actuali, făţişi sau oculţi). Am impresia că dreapta românească se polarizează tot mai mult, pe zi ce trece, între o tabără a alternativei valorice şi o alta a troglodelii belicoase (şi voluptuos imunde). Rămîne de sperat că procesul acesta se va dovedi în cele din urmă unul de firească şi necesară “despărţire a apelor”, iar nu unul de anulare reciprocă…” Desigur, pentru Codrescu un asemenea citat din Patapievici nu este nici pe departe “grobian” sau “primitiv” ci poate reprezenta “alternativa valorica” de “dreapta elevata”: “Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără sira spinării“. Tocmai de aceea, oameni fini, ca domnii Patapievici si Plesu, trebuie tratati cu manusi, cu manusi de caprioara si, daca ne ajuta si domnul Liiceanu, sa ii si ungem putin, cu cremutele lui pe spate. Hai sictir! Ia te uita, mi-am spus atunci: ca raspuns la trei randuri de-ale mele vizavi de o statuie a lui Caragiale, stramb-dreptaciul stia, deja, pe 16 decembrie la ora 19.18, ca incepe procesul de “despartire a apelor”. Aferim! Absolut de acord cu mafalda rosteasca: a sosit timpul. Dar cu o exceptie, majora: despre ce razboi “romano-roman” vorbeste? Ca eu stiu de razboiul sovieto-roman si, apoi, al ramasitelor sovietice cu romanii. Sau, cumva, secera si ciocanul egal Crucea, dupa Codrescu? A fost Nicolski roman, cumva, si nu stiu eu? Dar Roller? Dar urmasii lor de azi, iubitii domnului Adolf Vasile Crivat, sunt romani? Cu ce, cu pasaportul? Si daca sunt romani, de ce tot ce fac este impotriva Romaniei si a Ortodoxiei? Cum poti spune o asemenea enormitate, ca ” unul şi acelaşi om” care calca in picioare programatic constiinta si fiinta nationala a romanilor, cu scopul desfinteniei omului, un experiment Pitesti la scara larga, efectuat prin armele “culturii” si “cultului”, a “dialogului” de “idei” si “confesional”, poate sa fie si “bun” si “rau” si ca “rautatea” lui nu anuleaza “bunatatea”? Desigur, daca desprindem cele doua planuri, scopurile si mijloacele: ceea ce este rau pentru romani, poate fi, mai mult ca sigur, bun pentru altii, beneficiarii pentru care lucreaza Codrescu si prostii lui folositori. Si aici ajungem la parerea mea “buna” despre Codrescu, care nu o anuleaza, insa, pe ce “rea” despre el. Respectiv cea exprimata alaturi de doua fotografii elocvente despre varza din capul unor bieti epigoni ai epigonului sef Codrescu. Un singur randulet. Acesta a fost raspunsul meu “agresiv” la balaceala din troaca lui Claudie si Adolf, atacul meu “fuliminant”. Si anume: “As putea spune ca prostul nu-are rost destul daca nu e si… Dar n-o spun.” Vezi si foto la Turnesolul Eminescu si “savurosul Plesu”. Demolatorii lui Caragiale si Eminescu se pretind de “dreapta”. Cum se numesc cei care-i urmeaza? ALEGETI! .
Bietul Claudie!
Urmarea, bietul Claudie, fostul meu “frate”, toarna, pe 17 decembrie, in plin post de Craciun, “un puhoi de cuvinte peste un pustiu de idei” pe blogul lui, inchipuindu-si ca ma demoleaza cu inspiratia lui modesta. Eu, care, totusi, sunt ziarist, zic bine-bine, “frate”, da’ daca esti atat de tare de ce nu-mi spui si numele? Si pun mana pe telefon si-l sun. Reproduc conversatia din memorie: “Ia zi, Claudiu, ce problema ai? Te referi cumva la mine in postul tau, ca sa stiu cum discutam?” “Nu, nici pomeneala, frate!” – tot frate?! – “Zic si eu asa in general, cu Badilita, cu Savatie”. “Adica ma pui pe mine in aceeasi oala cu Badilita? Esti intreg?!”. “Pai te pui singur!”, zice bietul Claudie. Eu: “Chiar asa, Claudiu? Dar atunci comentariile alea “anonime” in care sunt injurat si pe care tu le-ai acceptat, deci ti le-ai asumat, ce zic, nu zic de mine?”. “Pai aia sunt comentatorii…”. “Comentatorii, sigur ca da, sunt convins, dar ti se pare normal sa accepti “anonime” ca la Securitate, in care sunt porcait, si apoi sa le mai si postezi? Cum pot eu sa raspund unor “anonime”? N-ar fi mai bine ca tu – sau Codrescu – sa spui singur daca ai ceva de spus si sa nu apelezi la “anonime”?”. Ca vai, ca nu-i asa, mai zice “fratele”, ca pana la urma sa sustina ca respectivele comentarii “anonime” sunt, de fapt, conforme cu parerile lui. Zice: “Ca il aperi pe securistul de Pelin…”(Pe care il evocasem pe Civic Media la parastasul de un an) “Pai si tu nu-l aperi pe homosexualul de Codrescu?”, zic eu. El, nervos: “Da de unde stii ca-i homosexual?” “Da tu de unde stii ca Pelin, care e si mort, era securist?” . Claudie: “Toata lumea stie…”. “Pai bine ma, Claudiu, tu esti ziarist, care “toata lumea”? Pe baza caror dovezi vorbesti asa? Din Dilema sau din 22?”… Tacere. “Bine – mai incerc eu un minim dialog – dar nu ti se pare cam disporportionata reactia ta si a mentorului tau la un singur randulet pus de mine pe blog?”. “Nu, ca te-ai luat de Rost si de Codrescu, adica te-ai luat de mine?” “E vina ta ca Codrescu e prost sau ca e gazduit de tine pe portalul Rost?”, mai intreb eu, timid. “Daca ai scris de Rost pe mine m-ai facut prost”. “Dar Claudiu, nu crezi ca te identifici prea mult cu Codrescu? Ca de tine am scris altceva: ca esti inexplicabil de naiv! Chiar nu vezi ca te duce de nas?” “Codrescu, chiar daca e lichea – zice bietul Claudie – e un mare filosof al Romaniei: el a pus bazele teoretice ale dreptei moderne!” “Stii ce – mai zic eu – daca chiar ti-a luat mintile atunci sa stii ca ti se potriveste si tie randul scris de mine pentru el cu prostia si fudulia!”. “Si tie postarea mea!”, mai striga el inainte de a inchide. Incredibil dar adevarat. Nu-mi venea sa cred!
Omul sub vremi, omul sub Codrescu. Cum a ramas AZEC-ul fara “Ortodocsi” si “Romana”
Nu-mi venea sa cred ca este vorba de acelasi Claudie pe care l-am votat cu totii la alegerile AZEC, dupa cum convenisem impreuna cu el, pentru a nu iesi Codrescu vicepresedinte. Codrescu care, atunci cand a vazut ca pierde, a anulat posibilitatea votului prin mandat, semnat de altfel, si a refacut, ilegal, alegerile. Ce trist a fost atunci, Claudie. Cat de rau mi-a parut pentru el. Am propus imediat impreuna cu alti frati, ca si el, sa-i cream postul de secretar general. Nu, nu a mai vrut. A zis ca nu vrea sa fie sub Codrescu. Si acum?… Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care, totusi, dupa alegeri, impreuna cu alti putin frati, parea ca sustine propunerea mea ca AZEC-ul sa fie numita Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestin-Ortodocsi. Dupa ce aceasta propunere a fost refuzata de noua-veche conducere, ca sa nu discriminam alte confesiuni, am propus sa aiba introdusa in titulatura, macar, Romana. Distinsul “ziarist crestin” Marius Vasileanu, colegul “ziaristului crestin” Dan Stanca, s-a ridicat atunci ca la sedintele de Partid si a spus: “Sa mai terminam domnilor cu nationalismele astea! Ce Roman?!”. Bine-bine, s-a replicat, dar si Biserica noastra se numeste “Biserica Ortodoxa Romana”. E voie? Ca un semn de “despartire a apelor”, dupa ce vicepresedintele Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat a zis ca e prea complicat sa schimbam denumirea la Tribunal (?!) s-a cazut de acord ca, oricum, “nu suna bine” ARZEC. Parca AZEC suna mai bine?, mi-am zis eu, si fratii mei, printre care, am crezut, se afla si bietul Claudie. Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care-mi spune ca numai eu si fratele Rafael am fost singurii care am reactionat la porcaria cu interzicerea expozitiei martirilor de la Iasi, in timp ce Codrescu si AZEC-ul au tacut malc. Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care s-a revoltat impreuna cu mine pentru sacrilegiul din centrul Bucurestiului, cand un ungur stipendiat de UAP L-a expus pe Mantuitor in postura de felatie plus o Biserica pe post de Dracula si alte abjectii, sau cand ICR a trimis un Iuda crucificat, decapitat si ejaculand pentru a reprezenta Romania in Germania. Momente cand ne intrebam impreuna: atunci la ce e bun AZEC-ul asta daca tace, tace, tace? E bun, ca sa adune toate ouale intr-o caldare, ca si “FOR”-ul, la asta e bun, ziceau niste frati calugari. Of, of!
Hotul striga hotii. Prostul moare de grija altuia. Cum a sustinut bietul Claudie un sovieto-“roman”.
Si-acum, in plin proces de “despartire a apelor”, Razvan Codrescu apare cu falsul “caz Dan Stanca”, revelator, intradevar, pentru deconspirarea filierei sovietice, neo-kominterniste, infiltrate in dreapta romaneasca, dar la care ma voi referi separat, in alt capitol. Bietul Claudie, ce face? Merge pe linia trasata de zecile de comentarii “anonime”, altfel plasate si comentate cu aplomb de Codrescu si se da, singur, in fapt. Plaseaza un nou post “inspirat”, vezi, Doamne, in care, “inteligent”, imi dedica piese psihadelice provenite din rastelul ancestral al sovieto-romanului Crivat Vasile Adolf Marian Codrescu. Mai mult, ma acuza de “sustinerea agresiva” (?! – cam slab vocabularul) a lui Iurie Rosca, “tovarasul comunistilor”. Asta-i cumea! Acum inteleg ca bietul Claudie nu e numai naiv: el l-a sustinut in alegerile din Basarabia pe candidatul PNL Nicolae Dabija, fostul secretar al Komosmolului Uniunii Scriitorilor din RSS Moldoveneasca, fost membru al CC al Uniunii Comunist-Leniniste a Tineretului din URSS, fost membru al PCUS. Claudiu i-a dedicat in Formula AS ditamai interviul plin de perieri unui agent sovietic dovedit, cu acte in regula! Vezi doar doua referiri aici: Palatul candidatului PNL Nicolae Dabija si dovezile stransei sale colaborari tovarasesti cu Militia, Comsomolul si PCUS si Fără comunişti în Parlamentul României sau de ce tovarăşul Dabija îşi camuflează trecutul. Spre deosebire de el, Iurie Rosca este singurul politician roman, de pe ambele maluri ale Prutului, care s-a impotrivit oficial propagandei homosexuale cu adevarat agresive, in plenul Parlamentului de la Chisinau, dar si in strada, alaturii de tinerii de la ASCOR-Basarabia. Vezi De ziua internaţională a familiei PPCD apara familia traditionala si Fotografii de la mitingul pentru normalitate si anti-propaganda homosexuala anti-crestina de la Chisinau. Nu este cazul sa-i explic eu politicile actuale, aici, dar nu pot sa nu notez faptul ca PPCD, partidul lui Iurie Rosca “tradatorul”, este cel care a contribuit decisiv la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, dupa lupte grele si indelungi cu aparatul sovietic kaghebist prin care a trecut, ca pestele in apa, si sovieto-“romanul” lui Claudie, Dabija-PCUS. De aceea oricine ma face pe mine “tradator” ca sustinator al singurului Partid Crestin care a mai ramas in intreg spatiul romanesc ori este bou ori este un ticalos de agent anti-roman. In tot cazul, nu are nas Claudiu Tarziu sa discute despre Iurie Rosca si nici macar sa indrazneasca sa ridice problema romanismului in Basarabia dupa ce a sustinut un agent sovietic pentru Parlamentul Romaniei.
Varza de Bruxelles din capul bietului Claudie. Tradatori ai Romaniei din curtea Rost
Si pentru ca am ajuns la Capitolul agenti, tradatori si “romani”, haideti sa vedem ce-are domnul ziarist crestin Claudiu Tarziu in curtea lui. Cand am citit prima oara revista Rost, am dat de numele lui Teodor “Doru” Baconsky, fiul poetului proletcultist Anatol E. Baconsky (cel cu Lenin – vezi “poemul”, integral, mai jos, cu dedicatie). Sigur, fiul n-ar nici o vina, dar stiti proverbul cu aschia… Baiatul, cam vai de… tatal lui, a fost luat sub pulpana de Bartolomeu. Insa, chiar asa, sau tocmai d-aia, si-a facut de cap. Era un fel de Daniel, teologul in blugi, cu care, de altfel, e si bun prieten. La toarta, as putea spune. Nu este singurul. Tanarul propagat pe orbita politicii si diplomatiei de Andrei Plesu are mai multi prieteni apropiati. Acum ambasador la Paris, s-a gandit sa nu stea in Ambasada, ca e cam veche, si si-a luat cu chirie un apartament cu… 11.000 de euro lunar plus cheltuieli. Dar astea sunt detalii. Revin. Cand l-am gasit, acum niste ani, in Rost, mi-am facut cruce, am inchis revista si am pus-o deoparte. Mi-am zis: cam infantil Tarziu asta! Daca n-o fii altceva! Am avut dreptate, in ambele cazuri. Pentru ca Baconsky fiul reprezinta exact chintesenta vie a celor aparati cu atata osardie de “fratele” Claudie si “maestrul” “dreptei romanesti” Codrescu: intelectualul “crestin” a carui misiune este sa surpe ordinea fireasca din interior, “sa revizuiasca notiunile”. Iata cateva exemple din “operele” lui Baconsky, considerat pe blogul Rost drept “una dintre cele mai luminate minti pe care le-a avut guvernul”, “unul dintre cei mai eruditi diplomati si un scriitor de real talent”: Kosovo: tot raul spre bine: “Declaratia unilaterala de independenta a provinciei Kosovo va fi curind ascultata in Parlamentul de la Pristina” (Cotidianul). “Lipsită de informaţii serioase (pentru că nu e capabilă să le caute), presa noastră s-a inflamat cu o falsă Afacere Dreyfus, în stil românesc: „erezia“ mitropolitului Nicolae Corneanu, care s-a împărtăşit din potirul greco-catolicilor.(„Cazul“ Corneanu – Cotidianul) “Ca ortodocşi, dar şi ca foşti subiecţi ai comunismului am trăit sub o dublă înstrăinare faţă de Occident. Astăzi, mediile româneşti ombilical ataşate de credinţa ancestrală respectiv de regimul politic prăbuşit în 1989 continuă să blocheze civilizarea societăţii noastre. Presupun că aici – şi nu în măruntele dispute interne – trebuie căutată rădăcina urii faţă de funcţia critică a „intelectualilor publici”… Personal, cred însă că procesul de legitimare a intelectualilor publici nu mai poate fi stopat odată ce facem parte din Uniunea Europeană. Am certitudinea că, în următoarele decenii, elita noastră îşi va realiza tot mai convingător vocaţia de a grăbi şi aprofunda occidentalizarea României. E totuşi nevoie să cunoaştem mai bine adevărata istorie intelectuală a Europei, care ne-a fost mereu ascunsă din motive confesionale sau ideologice. ” (Tăcerea vinovată –Cotidianul) “Dincolo de asemenea fineturi teoretice, independenta spirituala a catolicului sau protestantului nu s-a regasit niciodata in „biserica politica si nationala“, proprie spatiului rasaritean. E ceea ce am vazut ca se petrece si dupa ruptura din 1989. BOR s-a comportat mai departe ca „Biserica a neamului“, iar obedienta ei fata de puterea seculara s-a manifestat la cotele pe care colaborarea cu regimul bolsevic le consacrase deja ca norma.” (Sintem o turma? – Cotidianul) “Catolicii şi protestanţii beneficiază, orice s-ar zice, de o mai mare coeziune internă. Se recunosc mutual, dincolo de frontierele naţionale, şi formează ansambluri geopolitice relativ distincte. Putem depista remedii menite să facă din „lumea ortodoxă“ mai mult decât o iluzie? Unul ar pretinde o nouă condamnare a filetismului în cadrul unui sinod panortodox. Nouă, întrucât naţionalismul ecleziastic a fost deja tratat ca erezie printr-o Enciclică de la… 1848. Un alt remediu ar implica voinţa patriarhilor răsăriteni de a se întâlni mai des, indiferent de contextul politic bilateral. Nu e imposibil, de vreme ce aria ortodoxă a intrat în proces democratic. Însă soluţiile avansate par utopice. Tribalismul valorifică orgoliile locale, scuză eşecurile, ascunde stagnările şi generează adrenalină militantă. E mai comod aşa.” (Iluzia „lumii ortodoxe“ – Cotidianul) Adica, spre final, cam ce-mi arunca mie in spate cuplul Codrescu-Tarziu. Se vede ca au avut de unde sa se inspire. Personal, cred ca Baconsky vorbeste singur despre cazul Tarziu. Nu mai am ce adauga. Inainte de a va recomanda partea a doua a excursului prin pseudo-dreapta romaneasca – Cum vrea sa invie Dan Stanca din cenusa Maresalului Antonescu – mai este de remarcat, in finalul primei parti, un alt membru de frunte al “gruparii Rost”, artizan al “dreptei romanesti”: Varujan Vosganian. Pentru Varujan Vosganian, cand a fost nominalizat sa ocupe functia de “comisar de Bruxelles”, Claudie era gata sa mute muntii, sau, macar, sa aduca celebrul Radio Erevan la Bucuresti. Varujan Vosganian, revendicat de Claudiu Tarziu drept ceva membru fondator al Rost, a fost, dupa cum probabil stiti, un ministru al Guvernului PNL. Un navetist, inainte de 1989, pe ruta Bucuresti-Erevan. Cara caciuli de astrahan, pe langa informatii. Apoi, mai recent, un aranjor al ridicarii turnului de langa Biserica Armeneasca, care a dus la craparea unui perete al ansamblului armenesc ortodox, monument istoric si arhitectonic. Un baiat de mingii al mai multor mogului damboviteni si kazahstanezi. Marele patriot si nationalist roman Varujan Vosganian a facut parte dintr-un Guvern liberal care a militat si era gata-gata sa si realizeze o hotie nationala: conferirea averii marelui mecena ortodox Emanoil Gojdu, lasata tinerilor saraci ortodocsi ai Ardealului, catre Guvernul Ungariei prin inventarea unei a doua Fundatii Gojdu, botezata Fundatia publica romano-maghiara Gojdu. Cam ca la FOR si “FOR”. Dumnezeu nu a vrut sa se intample acest sacrilegiu. Cu numai un singur vot in plus, Ordonanta Guvernului liberal al stramb-dreptaciului Varujan Vosganian, cu care se mandreste Claudiu Tarziu, a cazut. Ce vreti mai ridicol decat atat pentru o grupare cu un alt “Rost”: reprezentantii “dreptei romanesti”, un post-proletcultist sovietic si un navetist armean?
Lenin (cu dedicatie speciala pentru P&ROST si sovieto-“romani”)
De mult îmi staruie un gînd: Pe Lenin cum sa-l vad dormind În Mousoleul lui, departe, pe care-l vad în cîte-o carte Sau despre care-mi spun prieteni întorsi în tara de curînd –
Sa-l vad cum odihneste lin, Sub semnul vremii care trece, Cînd iarna-si pleaca mîna-i rece Pe zidul-naltului Kremlin.
Stiu bine, drumu-i lung si greu De-aici de pe meleagul meu; Sînt mii de kilometri poate – paduri, cîmpii, îndepartate Cu holde mari al caror fosnet adesea îl aud si eu.
Sînt fluvii pe al caror vad, Cînd valurile trec la vale, S-aud vuind hidrocentrale, Cu glasul apelor ce cad.
Cei care-au fost ne povestesc Cum oamenii în valuri cresc Spre Mausoleu, din zi în noapte, pasind usor, vorbind în soapte; Din toate colturile tarii veniti, acolo se-ntîlnesc.
De-i timp frumos ori mohorît, De-i frig, de-i ploaie ori zapada, Pe Lenin vin mereu sa-l vada Cum odihneste linistit.
Batrînii îsi aduc aminte De vremurile dinainte Cînd glasul lui, vestind victorii, chema la lupta muncitorii Si parca vorbele-i de-atuncea si-acuma le rasar în minte.
Furtuni trecura pas cu pas, Si cîte-n lume se schimba – Doar visul lui n-a fost sa moara Si vesnic tînar a ramas.
Afara neaua a-nghetat Si viscolele-n zbor strabat Si undeva-n Kremlin o raza de la fereastra lumineaza – O vad mineri, soldati, colhoznici, vreun activist îndepartat.
Acolo Stalin rînd pe rînd Cai noi spre comunism croieste Si ceas cu ceas îsi împlineste Cutezatorul juramînt.
O, ne-ncetat voi astepta Pe Lenin – cînd sa-l pot vedea, Sa-i spun ca razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare, S-aprind arzînd mereu mai tare si lumineaza-n tara mea.
Un gînd îmi staruie mereu Dar calea-i grea si-ndepartata Si nu stiu de-am s-ajung vreodata Sa-l vad dormind în Mausoleu.
Stiu însa la Bicaz în munti Pe unde brazi cu-albastre frunti, Pe lînga Bistrita aproape, tacuti se odihnesc în ape Si cerbii suie spre izvoare în toiul codrilor carunti,
Un vad unde muncim mereu Si construim înaltatoare Hidrocentrala noastra mare Cu vuietul adînc si greu.
Acolo amintirea lui, Rasare-n fata orisicui! Cu fiecare zi mai vie si visul lui acolo-nvie De parca însusi Mausoleul albeste-n codrii albastrui –
Si tîrnacoapele cînd bat Si stînca din adîncuri frînta Si apele cînd se framînta Vorbesc de Lenin ne-ncetat.
Si-atunci cînd vom sfîrsi cu bine, Vor geme apele batrîne Si vor zbura prin mii de fire lumini cu raza lor subtire, Iluminînd cîmpii si sate, miscînd tractoare si combine,
Atuncea stiu ca-n fata mea, Printre caderile de ape La fel de viu si de aproape Pe Lenin am sa-l pot vedea.
“Faptul ca pictam falusuri mai noduroase sau mai uscative nu are cum sa mai scandalizeze…”
“Au venit razboiul, comunismul si toate exhibitionismele au inghetat la Aiud sau la Canal”
Dan Stanca – “ziarist crestin”
“Zvastica ma-sii!”
Romania libera
Marti, 12 August 2008
“(…)Expozitia de arta contemporana de la Centrul nostru cultural din New York nu avea cum sa evite o retorica iconoclasta, nonconformista, chiar teribilista, aflandu-se sub semnul suveran al ludicului si al eliberarii de orice conventie.
Sa nu uitam ca unul din artistii marcanti ai noului val, Dumitru Gorzo, a facut de multe ori senzatie prin lucrarile sale cu un explicit caracter sexual.
Faptul ca pictam falusuri mai noduroase sau mai uscative nu are cum sa mai scandalizeze o lume deja dezaxata, care navigheaza pe marile haosului. Si in perioada interbelica avangardistii nostri editau reviste care de care mai scandaloase, una condusa, daca nu gresim, chiar de Geo Bogza, purtand numele popular al organului sexual masculin.
Au venit razboiul, comunismul si toate exhibitionismele au inghetat la Aiud sau la Canal.
(Si eu care am crezut ca la Aiud si Canal s-a stat si s-a murit pentru credinta, pentru crestinism si nationalism. Prostul de mine – vorba unui intarziat -, era vorba de… exhibitionism! – nota mea).
Elita noastra nu a intarziat sa ia apararea artistei, expozitiei, ICR-ului si, evident, lui Horia Patapievici.
Aripa nationalista conservatoare, dar care nu prea stie ce conserva, probabil fostul trecut de cardasie cu ceausismul, a sarit ca arsa si a cerut aproape anchetarea prestigioasei institutii pentru blam adus poporului.
Ne intoarcem in anii ’96-‘97, cand actualul director al ICR era pus la zid pentru celebrul citat dintr-o scrisoare adresata in 1990 lui Alexandru Paleologu (…)”
Asa ii plangea de mila lui Patapievici in Romania libera “persecutatul” Dan Stanca, “ziarist crestin”, aparat de alti “ziaristi cre&tini”, ca Codrescu Razvan Adolf Vasile Marian Crivat Tarziu, pentru ca Romania fusese reprezentata la New York de o padure de falusuri si de o Maica a Domnului maturatoare, printre alte abjectii.
Dar haideti sa incercam sa gasim impreuna, din “operele” lui Patapievici, acel “citat celebru” la care se refera Dan Stanca, pentru care saracul filosof de “dreapta”, “era pus la zid”, si atunci ca si acum, de “aripa nationalist conservatoare”:
Horia Roman Patapievici
„Politice“, Editura Humanitas
Volum republicat anual de Gabriel Liiceanu
Despre Poporul Român: “Imi e ruşine că sunt român” (dar cine a zis ca e? – nota mea)
„Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără sira spinării“ – pag. 63.
„Cele 23 de milioane de omuleti patibulari“ – pag. 53.
„românii au devenit un popor de oameni urâti”,
„canalie de facto, românul este un colaborationist bovarizat de ipocrizia aspiratiei la disidenta”,
„gratia, generozitatea, farmecul, ironia, au prea putin contact cu letargia gnostica a materiei din care sunt facuti românii”,
„blândete, toleranta, spirit receptiv, curaj, patriotism – haida-de! Eu nu am vazut nicaieri asa ceva la români”,
„ospitalitatea, modestia, toleranta, rabdarea si alte asemenea minus-virtuti”,
”Toate aceste virtuti sunt în fond vicii de acomodare”,
„oamenii valizi în România de azi sunt tâmpii, flecarii, estropiatii, gângavii si crapulosii”
„ies pe strada si nu vad oameni normali. Ca intr-un cosmar, aproape toti cei pe care îi întâlnesc se bâlbâie, îsi bâtâie ochii, dau din picioare ca apucatii, înjura, se zdrelesc între ei cu placere, vorbesc schimonosit, rostesc idiotenii”,
„daca un român cauta adevarul într-o directie este clar ca acolo nu este nimic de gasit”,
„ce este aceea românul? e o întrebare la care se raspunde prin violenta, ura, sânge si suturi în cur”,
„numai violenta, numai sângele mai poate trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimtire. Ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa a acestei populatii ignare. Fondul ultim al substantei nationale românesti este inadecvarea“,
„Un popor cu substantă tarată. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, ochi mohorîti, maxilare încrîncenate, fete urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare“ – pag. 34.
„Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului rosu“ – pag. 64.
„România va fi distrusa de rrromâni, care nu pot alcatui un popor, pentru ca valoreaza cât o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu”,
“un neam violent si instabil, deopotriva inactiv si agitat”,
„odata ce te-ai dezgustat de el, poporul român nu îti mai poate face nici macar mila”,
“Nu sunt psihiatru, deci nu pot diagnostica boala de care sufera acest biet bolnav dar, sentimentul de mila crestineasca pe care mi-l stârneste este cât se poate de real. Nu ma mai socheaza nici macar îndemnul la genocid continut în fraza: „23 de milioane de omuleti patibulari”.
Despre Limba Română: „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…“ – pag. 64.
Despre Istoria României: „Toata istoria peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lasat romanii pe daci în formula hibrida straromâneasca, ne-au luat la urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slavi; ma rog. Apoi ne-au luat urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvântata, iar ei reîncepeau (…) apoi ne-au luat la urina rusii, care timp de un secol si-au încrucisat jetul cu turcii, pe care, în cele din urma, având o basica a udului prea mare i-au dovedit”,
„trecutul oricarui român numara un numar nesfârsit de toape si abia doi-trei oameni bine-crescuti. În noi izbucnesc vrând-nevrând, gesturile melo-epileptice, scobitul în nas, scuipatul în farfurie, argumentarea prin înjuraturi, zbieratul cu spume la gura. E o mojicie înnascuta, ceva de taran care, crezând ca poate ajunge boier cu apucaturi de precupeata, s-a instalat nesimtit în casele orasenilor devenind ireversibil si inconstient taranoi. Din cele 80 de procente de tarani autentici raportate între cele doua razboaie, au ramas azi 80% taranoi stricati, precum nu se mai poate face nimic cu zgura ramasa în athanor, nu se mai poate face nimic nici din ei”,– pag. 63.
Despre Sufletul Romanesc: „Puturosenia abisală a stătutului suflet românesc, (…) spirocheta românească îsi urmează cursul pînă la eruptia tertiară, subreptice, topăind vesel într-un trup inconstient, pînă ce mintea va fi în sfîrsit scopită: inima piftie, iar creierul un amestec apos“ – pag. 49.
etc, etc, etc
Iata si alte fapte cu care se poate mandri fiului kominternistul Dionisie Patapievici si pe care le pot apara, cu pieptul lor gol (mai ales cand apari in fotografia de editorial de la Rl descheiat la camasa pana la buric – vezi mai jos), “ziaristii crestini” Dan Stanca si Razvan Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat Tarziu:
Omagiu ungurilor revizionisti
Institutul Cultural Român prin Horia Roman Patapievici personal, care a fost insotit de Andrei Plesu, Mircea Mihaies si Brandusa Armanca, l-a premiat, din banii contribuabilului roman, pe presedintele unor televiziuni ungare cu o politica anti-romaneasca fatisa. Este vorba de presedintele DUNA TV, Cselényi Laszlo, care raspunde si de postul subsidiar denumit sugestiv AUTONOMIA TV, si caruia ICR i-a oferit pe 11 decembrie 2007, la Palatul Duna din Budapesta, un premiu in bani de 6000 de euro. Tot atunci i-a fost oferit scriitorului maghiar Esterhazy Peter, cu volumul “Un strop de pornografie maghiara”, premiul cel mare de 10.000 de euro. Din banii “patibularilor”…
Omagiu homosexualilor fara frontiere
Institutul Cultural Român (ICR) Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost 2007, decernat de Organizaţia Nordică a Agenţilor Culturali Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender (LGBT), pentru “contribuţii excepţionale” la consolidarea relaţiei dintre comunitatea heterosexuală şi cea homosexuală…
Cu acest prilej, menţionează Mediafax, ICR Stockholm i-a avut ca invitaţi pe Florentina Ionescu, vicepreşedinte al asociatiei homosexualilor “Accept”- România şi Octav Popescu, organizatorul “Bucharest GayFest” – Festivalul Homosexualilor, care au participat la o serie de evenimente din cadrul festivalului european al “Agentilor Culturali” Homosexuali. Tot din banii “patibularilor”…
“Crestinismul nationalist a facut de-a lungul istoriei mult rau.”
Dan Stanca,
Romania libera
Miercuri, 23 Iulie 2008
“Fanariotismul, balcanismul, ortodoxismul si comunismul, toate “lumini venite de la rasarit”, ne-au tras mereu inapoi, cu sau fara voia noastra, despartindu-ne de civilizatie. E inutil sa le negam sau sa le consideram o fatalitate. Ele sunt parte din fiinta noastra, sunt subconstientul nostru poate necesar. Unele dintre ele vor trebui eliminate energic… Altele, ca ortodoxia si balcanismul, ar trebui imblanzite, reconvertite, sublimate, transformate din frane ale progresului in marci ale diferentei, ale specificului nostru cultural… Sunt ortodox si balcanic, dar asta nu trebuie sa ma impiedice sa fiu european si cetatean al lumii. Va trebui ca, de maine incolo, psihologia noastra, cu componente ale ei vechi si puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritica, sa-si revizuiasca notiunile.”
Mircea Cartarescu – “Cele doua patrii”
2 ianuarie 2007 – Jurnalul National
(pe vremea cand nu-l deranja ca-si primeste salariul de la securistul de Dan Voiculescu, mai ales ca si “condamnatorul comunismului” Vladimir Tismaneanu scria si publica alaturi de el, ca si acum, la Evenimentul Zilei, si isi primea tainul din aceeasi tescherea hoteasca)
“Mircea Cartarescu este, de departe, cel mai important scriitor care a iesit din literatura postbelica. Exista la el amprenta geniului!”
Nicolae Manolescu
“Orbitor. Aripa dreapta” este o “tâsnire a viitorului în prezentul nostru”, una dintre marile carti ale lumii, a spus Gabriel Liiceanu. El a mai spus ca este incintat ca grupul celor care „terorizeaza“ si „manipuleaza“ cultura romana s-a marit cu un membru. Astfel, acum, in opinia directorului Editurii Humanitas, ar fi patru scriitori romani care domina piata cartii prin tirajele vindute: Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici. „Pe lînga cei trei boieri ai mintii, a aparut al patrulea“. Ceilalti, Andrei Plesu („Despre îngeri“) H.R. Patapievici („Omul recent“) si Gabriel Liiceanu („Usa interzisa“).
“Cei mai valoroşi prozatori apăruţi după 1989 sunt,ca să nu rămânem evazivi, Mircea Cărtărescu şi Dan Stanca”.
Alex Stefanescu Romania literara
Idei in Dialog Director Horia Roman Patapievici Lecturi formatoare 01 Aprilie 2008 Zece Dan Stanca, zero Radu Aldulescu “Un substantial interviu cu Dan Stanca (autor exceptional, dar deloc alintat mediatic) reuseste Ion Zubascu in Romania literara nr. 9 din 7 martie. Un scriitor care se dovedeste ca-si citeste cu atentie si respect de breasla criticii, un om cu constiinta profunda a scrisului, moral si smerit pana la autoanihilare, constient, logic si realist pe cat de liric, de permeabil la metafizica si ezoterism. (…)
Cu admirabil, exemplar bun-simt rezolva Dan Stanca intrebarea privind o eventuala „competitie“ cu Mircea Cartarescu. („Ma refer“, precizeaza Zubascu, „la acele pagini din romanele tale in care ai o imaginatie dictatoriala, funambulesca, parca scapata de sub orice control“). „Cred ca intrebarea e deplasata. Nu poti sa fii in competitie cu cineva ale carui carti au fost traduse in peste zece limbi, iar tu in nici una. Dar daca e vorba de o competitie, in sensul cel mai putin competitiv al termenului, atunci ma simt onorat de faptul ca uneori strabatem aceleasi campuri simbolice si zabovim asupra unor metafore inrudite“.
Chapeau! Si asa-mi aduc aminte inca o data ce frumos, cu cat firesc si tandra pretuire confraterna, s-a asezat, cuminte si tacut, in asistenta Mircea Cartarescu anii trecuti, la Bookfest, cand se lansa un roman de Dan Stanca…”
Ohh…
Pai haideti sa vedem impreuna din “campurile simbolice” si “metaforele inrudite” pe care “zabovesc” cei doi scriitori, editori si ziaristi crestini, ba chiar ortodocsi:
Mircea Cartarescu “Orbitor. Aripa Dreapta”
“Uite cum e cu tara: cica limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cacat, ca sa-i arate cum e afara (…). Limbricu-ala mic se gindeste ce se gindeste si dup-aia zice: “Pai, taticule, dac-aici e atit de frumos, de ce trebuie sa traim noi in gaura aia paroas?, in duhoarea aia de cacat, in bezna aia groaznica?” Da’ taica-su-i zise rastit: “Fiule, sa nu mai vorbesti asa! Aia-i Patria!”” (pg. 58)
“Pina si-mparatul Nero se spala la cur cu Dero” (pg. 61)
“”Avem ciorapi pentru femei cu gauri”, de unde discutia trece de la politica la femei, la gaurile lor paroase dintre picioare, la ce sa le faci ca sa le innebunesti… Pe cind unul le zice, a nu stiu cita oara, despre bilutele de rulment pe care si le-a bagat el pe sub pielea pu..i” (pg. 62)
“ii placea sa-si puna degetul pe fund si sa-l miroase apoi” (pg. 84)
“Acolo faceau parintii lui caca si pipi, asa cum el facea la oala (…). In plus, de cite ori un caca-i iesea din fund cadea pleoscaind in apa” (pg. 85)
“Dar toate fetitele si toate femeile aveau o gaura-ntre picioare, care era pasarica lor” (pg. 151)
“dragule… da-mi-o… te rog, te implor, da-mi-o si-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pg. 185)
“O fu.. in urechi, o f… in urechi, o f… in urechi” (pg. 191, cei sapte pitici despre Alba ca Zapada)
“altu’ pe piz… ma-sii” (pg.199)
“Li s-a urit cu binele, fu… in gura de prosti” (pg. 199)
“nu ne e frica de p… astea” (pg. 199)
“Fu… mama ma-sii de situatie” (pg. 199)
“pastele si grijania ma-sii!” (pg. 199)
“imi bag pu… in regina Angliei” (pg. 241)
“Ma fu… in ea de Casa Alb?” (pg. 241)
“CIA ce cacat e” (pg. 242)
“Cica o armata de spermatozoizi tisnesc dintr-o pu… si merg, voiosi si viteji, printr-un tunel lung si intunecos. Abia asteptau s-ajunga mai adinc, in piz… gagicii, sa-si faca treaba acolo. Ca orice oaste, au trimis o iscoada inainte, sa vada ce si cum. Dupa o vreme iscoada se-ntoarce si striga: “Fratilor, sintem pierduti! Am dat de cacat!”
“”Este pu… ciobaneasca? tipul pu… rominesti”, recita Dumnezeu cu patos” (pg. 276)
“Era complet gol, cu pectoralii puternici ca doua scuturi si cu sexul erect pe pintecul tare ca piatra, lipsit de buric” (pg. 329)
“Caci sfint era sa lingi cu devotiune scrotul iubitului tau” (pg. 339)
“La rindul ei, femeia primea-n gura calda, rujata, tumefiata de dorinta, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-si sfircul matern, din care supsese odata certitudine si ocrotire” (pg. 339)
“Acum ea avea picioarele prinse sub umerii lui, iar barbatul, sprijinit intr-un cot, ii simtea cu degetele pulpele, anusul umed, buzele cleioase ce-i umezeau penisul, pubisul naclait de sudoare” (pg. 341)
“Fesele barbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouale, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul si fesele femeii, care-ncepu sa scoata strigate aspre si indemnuri obscene, spuse brutal” (pg. 341)
“Nunta spermiei (!) cu ovulul este mandala (!) ce ne deschide-ntelegerea mintuirii” (pg. 343)
“Iar Miriam, israelita, stra-stra-stra-bunica lui Mircea din partea tatalui” (pg. 345)
“Mendebilul avea s-o aduca si pe Silvia, singura de data aceea, si aveau sa se dezbrace amindoi si el avea sa-i vire bara lui de carne in pasaric?” (pg. 360)
“Noi nu-l primeam nici pe popa cind venea cu botezul” (pg. 364)
“Cind se pogoara asupra lor (Duhul Sfint), cum s-a intimplat intr-a cincizecea zi de la inalaarea lui Isus, oamenii prorocesc (sic!) si vorbesc in alta limb?” (pg. 385)
“Vrei sa ne fu… in cur? Mi-am amintit, fulgerator, din bancuri si din palavrageala copiilor.
Homosexualii. Poponarii. Curistii (…). Unii oameni nu si-o bagau in gaura femeilor, ci in fundul altor barbati. Erau cei mai rai dintre toti, caci oamenii mari faceau prostii cu nevestele lor ca sa aiba copii, dar poponarii si-o bagau acolo, in caca, pe unde trageai pirturi, de unde-ti ieseau, citeodata, cind te minca, vermisorii (…) Cica la un closet public un tip si-a dat pantalonii jos sa se pise si tocmai atunci a trecut pe-acolo un homosexual, care i-a infipt-o numaidecit si a fugit. Suparat rau, tipul a luat-o la fuga dupa el, pin-a ajuns intr-o psdure. Acolo i-a pierdut urma, dar a vazut un om stind in pragul unei colibe. “Hei, n-ai vazut pe-aici un poponar fugind?”, a intrebat tipul. “Nu, zice omul, dar poate l-o fi vazut nevasta-mea: Ioaneee!”. Fiindca si ala era tot un poponar” (pg. 381).
“Printre romini erau mai multi homosexuali decit in toate celelalte popoare, fiindca toate se nascusera din Adam si Eva, numai noi din Decebal si Traian” (pg. 382)
“Si noroiu-asta gros, de caca si pipi, de hirtie de ziar botita, cu care te-ai sters la fund, de muste verzi roind si de viermi grasi suindu-se pe peretii unui closet de tara, din fundul curtii, unde-ti venea sa versi de cum si-arunci ochii in gaura aia puturoasa si colcaitoare, se ridica, incet, in camera lui Dan, acoperind mobilele si jucariile, ingropindu-ne pina la glezne, pina la genunchi, pina la briu, incit fundul gras al Nebunului nici nu se mai vedea, si-apoi urcindu-ne caca si pipi amestecate, din zeci de funduri si pu… si piz…, si mate, pina la git, pina peste gura, peste nari, peste ochi, pina la tavan, dospind acolo o vesnicie si pastrindu-ne vii, inotind, zbatindu-ne, inghitind materia aia imunda.” (pg. 381 – 382)
“Dar Biblia este achiropoietica, Mirceo, si la fel povestea vimanelor, a anciliei, a calului de fier si a inelului lui Gyges” (pg. 386)
“un popor din care fiecare cetatean era cu mult mai vestit decit orice ins care facea pipi” (pg. 397)
“Nu mai stiu cum s-ajunga mai repede prin parcuri si prin boscheti, in Cismigiu, la Kogalniceanu, la Unirii, ca sa se-nclesteze lubrici unii de altii, sa ridice nerusinat fustele de piatra, pline de cute, ale muzelor, dezvelindu-le fesele rotunde, sa le trinteasca pe pamintul inghetat si sa le patrunda cu falusurile de metal”
“Pina spre dimineata, barbatii celebri ai neamului, cu hainele intr-o totala dezordine, cu grozave falusuri intaritate, si-au risipit saminta de cuart lichid in vagine de porfir si onix, intre labii de bronz si de ghips, pe tite de piatra si calcar” (pg. 405).
“Ca ma-sii i-a placut sula neagra” (pg. 413);
“Nu-i de mirare ca toti moldovenii de azi ii seamana ca doua picaturi de apa: pitici, peltici si degraba varsatori de singe nevinovat” (pg. 420)
“Sint barbat si femeie, copil si batrin, criminal si ascet, fiara si inger. Sint creier care ejaculeaza si testicule ginditoare” (pg. 445);
Catre Dumnezeu: “Ai scris cu neuronii mei, ai format bucle din venele mele. M-ai proiectat intreg in cartea asta ilizibila, in care Mircea scrie despre Mircea, care scrie despre Mircea” (pg. 445)
“Tineam fiola de Quilibrex, mare si cilindrica asemenea unui penis in erectie (caci in somnul paradoxal, indiferent de continutul visului, penisul ne e intotdeauna erect)”. (pg. 454)
“Nici nu termina Ionel de spalat vasele ca se si pomenea cu tovarasa Emilia de la Biroul de Partid peste el, in toale de sex din dantela roza, cu pielea ei numai pistrui, vizibila prin ochiurile de plasa ale ciorapilor, cu titele acum cam cazute, cu nitica burta si ceva vergeturi, dar inca futesa pina la Dumnezeu. Si, una-doua, il tira ca o paienjenita in dormitor, unde incepeau circul si nebunia… “dragule, da-mi-o… te rog, te implor, da-mi-o si-n popou… aaaaah! aaaaaah!”” (pg. 184-185)
“Mai apuca sa strige o data “Que viva Somoza, el Padre de la Patria!” inainte de a fi apucata de hoarda aia de flacai statuti, care o mincau din ochi, de a fi despuiata din citeva smucituri, trintita la pamint, silita sa desfaca picioarele si infipta temeinic de caporal, pe cind ceilalti, ce ivisera niste stangi enorme, cum ea nu mai vazuse niciodata, se-ngramadisera in jurul fetei ei, silind-o sa le inghita cite una si cite doua, si… “ah! aaaah! trage-mi-o, Ionele, da-mi-o mai tare, iubitule, ia-ma pe la spate, scumpule! Ah! Aaaaaah!” Estera, care jumatate de ora ii soptise lui Ionel la ureche, tot mai infierbintata, scenariul asta tacanit, statea acum in patru labe in patul conjugal, doar intr-un furoas roz ce i se adunase-n jurul mijlocului, si gemea patrunsa de securistul gol, cu pieptul paros si fata congestionata. Nu mai era femeia de odinioara. Titele scoase din cupele furoului ii atirnau acum pina catre cearceaf, pintecul ii era umflat de parca statea sa nasca, pe fundul mare si greoi ii aparusera vergeturi dizgratioase. (…)
“A muerte las Sandinistas!”, urla citeodata, pentru culoare locala, iar bietul Ionel, in lipsa de alte cunostinte de spaniola, ii tinea isonul cu cite un “Oli!” nu prea convins. “Si-acum in popou, scumpule” gifii femeia. (…) Asa ca si-o scoase cuminte din lacasul licit si intra adinc in cel ilicit, la fel de larg ca si primul de atita folosire. Tocmai pompa ultimiii stropi de snaga (“fratilor, sintem pierduti! am dat de cacat!”” in tunelul acela fierbinte cind se opri deodata contrariat” (pg. 468-469).
“Mama, ii spun, stii de ce am venit? Da, ti s-a facut dor sa-ti mai dau o tita”” (pg. 498).
“A fost apoi alta femeie in viata mea plina de femei si cadavre, si cel mai adesea de cadavre de femei. O curva cu bereta roz, de parc-ai vedea o aura-n jurul capului unei tirituri goale, pe cind ti-o suge ingenunchiata” (pg. 505);
“Ne scoteam apoi animalele din pantaloni si ni le frecam inchipuindu-ne curvistinele alea vii si in pielea goala, pina ce scuipam din noi o flegma ce le pata osemintele. La inceput abia daca aveam zece ani. Ambitia mea era ca snaga sa-mi ajunga pina la fluturele Cocai” (pg. 505-506).
“Zece planse ale testului Rorschach, pe care mi l-au facut si mie porcii de doctori de o mie de ori, mai ales dupa ce au gasit pisicile alea uriase in care era o placere sa bati cuie: intram in ele usor ca intr-un mar fraged, si zbierau ca oparite, de mai mare dragul. Ce tare ma distram cu dobitocii aia in halate albe. Ce vezi aici, baietel? Piz…, chiar asa le spuneam in fata, privindu-i cu ochisorii mei nevinovati, piz… cu buzele desfacute” (pg. 506)
“Ma gindeam ce n-ar da toti mucosii sa-si poata dezumfla si impacheta mamele ziua, ca sa scape de timpitele lor guitaturi moraliste, si sa le umfle iarasi noaptea” (pg. 510)
“Desi curva de viata in care m-am pomenit – diavolul stie ca n-am vrut-o – a fost pentru mine un rahat fara margini” (pg. 504);
“inainte sa ies cu capu-n fata plin de rahat si de spuma, acolo, in cortexul
parieto-insular, deasupra iadului din talamus” (pg. 511);
“Erau intii fundatiile, sistemul de canalizare unde rataceau pe marginea unor suvoaie de rahati si urina si prezervative pline, innodate, si hirtie igienica flescaita” (pg. 511);
“De pe atunci minunea de cacat a vietii mi se parea o gluma proasta” (pg. 514);
“ma-ntreb acum daca nu cumva tot infernul nu e decit o ferma ce mulge creierele de substanta P.” (pg. 516);
“Eram din nou sorbit in rectul prin care venisem” (pg. 518);
“oricit as fi batut, ucis, violat (si o faceam de la sapte ani), mireasma entuziasta a crimei imi parea abia un iz de rahat” (pg. 519);
“Am avut milioane de tirfe, in masa lor colcaitoare de tite, cururi si vulve” (pg. 519);
“Am exersat sodomia” (pg. 519)
“medalioane cu flocii vreunei tirfe” (pg. 522);
“Am regulat la curve batrine de mi se facuse si scirba” (pg. 524);
“Cit am frecat menta la Kourou” (pg. 525);
“caci nimic nu e-ntimplator in curva asta de viata” (pg. 526).
“Asemeni acetilcolinei, dopaminei, sau serotoninei, sperma cu milioanele ei de fiinte pe jumatate, avind mate de diamant si rinichi de rubin, grabea catre receptorii postsinaptici, pe care-i ocupa, eliberind ionii de calciu si de potasiu (…). Acolo, in fisura ingusta dintre uter si gland, se petrecea a doua nunta, a fratelui si a surorii noastre estropiate, minusculi si totusi identici cu noi in afara infirmitatii lor monstruoase. Barbati si spermatozoizi, femei si ovule alternau la nesfirsit pe stringul gigantic ce urca din primele celule risipite-n ocean catre ingeri si catre Dumnezeire. Nunta spermiei cu ovulul este mandala ce ne deschide-ntelegerea mintuirii (…). Ne agitam coditele vibratile in gelatina tulbure a istoriei” (pg. 342-343).
“Cind m-am trezit, am stiut ca mama avea o pata de lupus eritematos pe sold. O vazusem de multe ori, in adincul timpului, cind ea umbla goala prin casa in dupa-amiezele incinse. O stiam goala, ochii mei de la doi si trei ani o vazusera si o tineau minte. Dar apoi, cind ne mutaseram la bloc si mama lucra la covoare persane, n-o mai puteam vedea decit goala pina la briu, cu sfircurile de aceeasi culoare ca fluturele de pe sold, acum interzis mie”…
Doamne pazeste! Din decenta pentru (unii) cititori nu am redat toate cuvintele asa cum apar ele in faimosul volum “de Nobel” publicat de nu mai putin faimoasa editura Humanitas (fosta Editura Politica a PCR oferita “disidentului” Liiceanu de Iliescu-KGB)
Iata in continuarea si cum reactioneaza aceeasi publicatie elevata, de “dreapta”, “Idei in dialog”, condusa de adulatul (de catre Codrescu) “filosof” Patapievici, la simpla critica a romanului “Orbitor”:
“In schimb, ce miros de putreziciune – cu o ranchiuna de suflet mic, analfabet moral si otravit de frustrari – se degaja din pseudorecenzia la Orbitor semnata de Radu Aldulescu in Cuvantul nr. 3 din 2008! Lasa ca nu-i consult ca subiectivitatea unui scriitor sa demonetizeze subiectivitatea altuia, dar sa afirmi sus si tare ca „pe langa lipsa unei minime abilitati de a pune in pagina intamplari mai interesante decat jocuri de copii in fata blocului, autorul n-are simtul oralitatii necesare vervei de care face abuz“, ca Orbitor este „o dezamagire crunta, bulversandu-ma si ofensandu-ma mai adanc decat orice carte proasta“, pe scurt – „o sinistra maimutareala stilistica autopastisanta“, apoi asa ceva e-o mostra de pura ne-simtire estetica si grobianism de satra.” “Zece Dan Stanca, zero Radu Aldulescu”
Limbaj elevat, nu gluma… Cam a la Vasile Adolf Marian Crivat Razvan Codrescu si Tarziu. Se vede ca au si o sursa de inspiratie pe masura… De stramba-dreapta!
„Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate…” Nicolae Manolescu
„Pentru că a batjocori Sufletul unui Om nu se poate plăti nici cu întreaga lume“
(un post scriptum la cazul Cezar Ivănescu sau despre cum înţeleg unii libertatea, solidaritatea şi onestitatea)
Celor care au comis un păcat iremisibil [„pentru că a batjocori Sufletul unui Om nu se poate plăti nici cu întreaga lume“], celor care tind mereu să inverseze Valorile, prin sfidarea Adevărului şi prin trufie diabolică, le aminteam şi le reamintesc şi acum că: „Dreptatea-n Lume singură lucrează“.
Având această convingere vă voi spune, din nou, câte ceva despre „inversarea valorilor“ ca modalitate plenară de manifestare a „moralei socialiste“ şi a „Omului de Tip Nou“, chintesenţă a zecilor de ani de aplicare a „umanismului socialist“. (După cum stupefiant şi categoric ne anunţa şi tânărul, pe atunci, Nicolae Manolescu: „Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate… Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de mare răspundere de a contribui prin toate forţa ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…”, Nicolae Manolescu, Literatura română de azi, Contemporanul, nr. 34 din 21 august 1964).
29 ianuarie 2008, după-amiaza. Dl. Ion Zubaşcu răspândea (electronic, prin e-mail), “cot-la-cot” cu agenţia NewsIn [parte a trustului Realitatea-Caţavencu] şi Mircea Dinescu, ştirea calomnioasă şi neprobată prin nimic, conform căreia Cezar Ivănescu ar fi făcut poliţie politică. Inocenţă, credulitate? Nicidecum. Domnul Ion Zubaşcu devenise, probabil, încă un pion al aplicării planului de “eliminare din viaţa publică” a lui Cezar Ivănescu. Plan urzit de Nicolae Manolescu – “cenzorul libertăţii de opinie şi elogiatorul Omului Nou” şi pus în practică printr-o ilegalitate comisă de Mircea Dinescu.
Simultan cu atacul mediatic (şi prin e-mail) declanşat de “oamenii domnului Nicolae Manolescu” de la Bucureşti se desfăşura un altul, pornit dinspre Iaşi, pe acelaşi tipic al intoxicării mediatice prin expedierea de e-mail-uri otrăvite conţinând ştirea calomnioasă.
Voi reveni cu amănunte cumplite ale acestei teribile “execuţii publice” care a dus la moartea lui Cezar Ivănescu.
Până atunci însă îmi exprim din nou consternarea în legătura cu refuzul conducerii ziarului Evenimentul Zilei de a îmi acorda un scurt drept la replică, conform legii presei [art. 79 din Legea 3/1974], la articolul “Testamentul lui Ticu: deconspiraţi-i pe securişti!”, articol semnat de Mihai Minca, Vlad Odobescu (Ev. Zilei, sâmbătă, 6 decembrie 2008). Această tăcere mă determină să cred că lipsa unui răspuns oficial din partea redacţiei este un mod birocratic de a nu spune nu pe faţă, dar şi să consider că poate fi şi o consecinţă a faptului că Ambasadorul UNESCO al României la Paris şi încă Preşedintele USR Nicolae Manolescu semnează constant în paginile acestui ziar cronici sportive. O suită de coincidenţe care mă obligă să vă amintesc şi că, nu doar practicarea unui sport implică forţă, concentrare şi caracter, ci şi comentarea unor manifestări sportive obligă jurnalistul la calităţi similare, desigur nu mă refer aici la caracteristici fizice. Ce ne facem însă atunci când de la relatarea unor competiţii inofensive, meciuri ş.a.m.d. actantul trece brusc la practicarea „vânătorii de oameni“? Când sunt depăşite barierele onestităţii şi lupta nu se mai duce la baionetă ci prin atacarea prăzii până la anihilarea psihică şi până la determinarea dezintegrării fizice a celui care a avut nenorocul sa devină din competitor adversar? Când „vânătorii au inima împăcată“? Atunci când „ei nu au în mâinile lor nici puşti, nici pistoale“, ci „doar se joacă cu sufletul oamenilor“? Sau când „hămesiţi de sângele celor puri, îi hăituiesc îmbătaţi de propria lor putere“?…
Şi pentru că, în anul 2005, acelaşi domn devenit şi cronicar sportiv întreba cu un aer uşor retoric(Cotidianul, 19 iulie, 2005): „Dar de ce devine USR o ţintă predilectă? De ce îi falsificăm imaginea?“, îi transmitem pe această cale şi opinia noastră: Pentru că asta doriţi chiar dumneavoastră, domnule Nicolae Manolescu!…
September 6th, 2011 
VR 
Dupa ce Traian Basescu a promis desecretizarea contractului Rosia Montana Gold Corporation, Ministerul Economiei a publicat pe site-ul sau contractele de infiintare a societatii Rosia Montana Gold Corporation cu statul roman si anexele sale, pe care le preiau integral mai jos, spre descarcare si edificare. Pentru ca am auzit recent enormitatea ca “Basescu semneaza contractul” ma bucur sa public aceste documente, care puteau fi obtinute de altfel inca de la momentul semnarii lor. Dupa cum stie orice om cat de cat informat si care nu sufera de tembelism cronic, contractul initial a fost semnat pe vremea Guvernarii Emil Constantinescu – Zoe Petre – Radu Vasile, in anul 1997, dupa ce Ion Iliescu si Petre Roman trimisesera industria nationala la fier vechi, la propriu. Structurile putrede patronate de Regimul Zoe Petre – numele sub care ar trebui sa ramana in istorie aceasta perioada neagra a Romaniei – au avut grija ca procentul detinut de statul roman sa fie cat mai mic. Asa s-a ajuns la 19,31%.
Posted in 
Tags: 
