Posts Tagged ‘informatori’

Magureanu, Evenimentul Zilei si informatorii Securitatii. Fereastra Serviciilor Secrete via Ziaristi Online

Încălcarea suveranităţii financiar-bancare a României

« Incapacitatea » generalului Marcu de a aduce la încălecat caii nărăvaşi din sistemul financiar-bancar l-a inspirat pe director să recurgă la armele din documentele Securităţii. Şeful unităţii de securitate economică (un colonel detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale) primeşte ordin să pună la dispoziţia patronului de presă Mihai Cârciog evidenţa reţelei in­formative create de Securitate în Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a României. Ordinul s-a executat întocmai. Colonelul îi convoacă la o în­tâlnire în boscheţii de lângă Casa Presei pe ziariştii « din legătură » pentru a le preda preţiosul document. În prealabil, acesta fusese uşor « periat », astfel încât câteva persoane preţioase să fie ulterior « fidelizate ». Ziariştii din « Secţia servicii secrete », Dan Andronic şi Mirel Curea, speriaţi de ce le-a fost dat ochilor lor să vadă, ezită să-l primească. Colonelul le spune să-l ia, că directorul Măgureanu l-a trimis. Mihai Cârciog se afla pe litoral. Dispune xerocopierea şi restituirea de îndată a originalului. În zilele ce au urmat, Evenimentul zilei a început campania de demascare a « informatorilor Securităţii din finanţe şi bănci ». Mai puţin a celor pe care un colaborator apropiat al lui Virgil Măgureanu avea să-i fidelizeze în interesul unei cauze numai de ei ştiute, deşi nu e greu de intuit.

Scandalul în interiorul Serviciului a izbucnit după toate regulile impuse de un astfel de eveniment. Directorul Virgil Măgureanu a cerut o anchetă de o severitate exemplară în vederea depistării şi îndepărtării din Serviciu a vinovaţilor. Bineînţeles, când adevărul a ieşit la lumină, ancheta s-a pierdut ca râul în deşert. Ca întotdeauna, s-a găsit vinovatul de serviciu : registrul cu pricina nu trebuia să se afle la ofiţerul din fişetul căruia fusese sustras. Dar ofiţerul, tocmai pentru a preveni un astfel de eveniment, a recuperat documentul şi l-a păstrat cum a crezut el că este mai sigur… Un amănunt important pentru istorie. Cei « fidelizaţi » prin salvarea de la demascarea în presă sunt încă piese importante şi în stare de funcţionare în maşina nelubrifiată a sistemului financiar-bancar al României. Numai « Naşul » nu se simte prea bine.

Despre irepresibila propensiune pentru avere a lui Virgil Mă­gu­reanu există o impresionantă arhivă de dosare de presă. Este de maxim interes public să se iniţieze un studiu de caz pentru a se înţelege cum tentaţiile şi pofta unora de acaparare cresc exponenţial cu puterea deţinută.
Dacă, înainte de Malta, Virgil Măgureanu era onorat de relaţia sa secretă cu Ion Iliescu, după poziţionarea lor ierarhică în sistemul puterii, lucrurile aveau să evolueze destul de repede în sensul alterării ireversibile a încrederii reciproce.

Virgil Măgureanu nu era genul de om capabil să se acomodeze într-o relaţie de subordonare, după cum nici Ion Iliescu nu avea calitatea de a lua decizii tranşante şi de a le duce până la capăt. Uneori, sentimentul că Virgil Măgureanu cenzura informarea lui Ion Iliescu era atât de jenant şi de apăsător, încât câte un prim colaborator mai încălca regula şi i se adresa direct. Afla astfel că preşedintele nu ştia tocmai ceea ce trebuia să fi ştiut. Au existat şi situaţii în care, în absenţa lui Măgureanu, Iliescu cerea să fie informat despre ceva anume. Într-o astfel de împrejurare, generalul Victor Marcu l-a întrebat fără ocol : « Cum, nu v-a informat Virgil ?! » « Nu, dragă, nu mi-a spus nimic. De ce ? » « De unde să ştiu eu, domnule preşedinte, ce o fi gândit Virgil ?! »

« În România, deasupra mea mai e numai Dumnezeu ! »

Continuarea la Ziaristi Online

Nu ratati, aici, in curand, reluarea emisiunii La Taifas cu Ion Cristoiu: Aurel Rogojan despre Iulian Vlad si 1989

Romania, intre fumigenele WikiLeaks si tunurile UDMR. Procesul Kossuth la deznodamant: Va ceda Justitia Romana la presiunea agentilor Ungariei? Conjuratia imbecililor Csibi Barna si Mircea Kivu

Astazi, Curtea de Apel Craiova urmeaza sa se pronunte in cazul UDMR si Lajos Kossuth contra Romaniei. Vezi Procesul Kossuth si Scrisoarea Deschisa catre Boc privind interesele UDMR si ale Ungariei. Cum a fost, ce s-a intamplat. Romanii ardeleni au ramas doar cu ziarele Cuvantul Liber si Cuvantul Libertatii. Multumim tuturor! FOTO/INFO

Desigur, pentru unii, aceste eveniment nu este la fel de important ca fumigenele WikiLeaks, din care putem afla si picanterii cu Chiriaci ciripoi dar si “dezvaluiri” despre viata politica din Romania crosetate chiar si de studenti stagiari pe la Ambasada SUA din Bucuresti. Intrebarea este insa cu ce ramane Romania din ambele “afaceri”. Vom vedea, chiar astazi.

Saptamana trecuta, dupa scandalul spanzurarii in efigie a Romaniei, prin chipul lui Avram Iancu, de catre activistul maghiar Csibi Barna, editorialistul EvZ si sinecuristul TVR Mircea Marian a afirmat despre motii care au protestat la Abrud ca sunt “un grup de tembeli” care “daca ar fi avut creier” l-ar fi invitat la masa pe Barna, nota Cariere de Media. In preambulul deciziei de azi de la Craiova, Mircea Kivu, comentator al “Ungariei libere”, pardon!, “Romaniei libere” s-a gandit sa-l completeze pe colegul sau, la fel de roman sadea ca si el, si sa-i catalogheze pe cei peste 120 de romani, profesori universitari, jurnalisti, scriitori, istorici, militari, s.a., care au semnat SCRISOAREA DESCHISA adresata premierului Emil Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?, drept “capete incinse” vinovate de “instigare la discriminare” in mult mai mare masura decat bietul Csibi Barna, cainat ca a fost “pedepsit” prin detasarea la Abrud.

Textul sau este referential pentru nivelul de agresivitate anti-romaneasca la care s-a ajuns in presa din Romania.

Decizia de astazi a Curtii de Apel Craiova are o valoare simbolica si o incarcatura istorica pentru directia in care se va indrepta Romania de acum incolo: pe drumul ei natural sau pe cel al Tismanenilor, Csibilor si Kivilor?

Dar cine este mult prea mediatizatul Mircea Kivu? Comentator sportiv la Dilema lui Patriciu si Plesu si, in acelasi timp, analistul preferat al lui Sorin Ovidiu Vintu (platit de filo-rus cu 76.000.000 de lei în 2009), un fel de baiat bun la toate al show-ului megalomanic al mogulului Realitatea TV  “10 pentru Romania”, Mircea Kivu a pornit marunt in viata, ca actionar al IMAS, fondat in octombrie 1991, alaturi de sociologii Alin Teodorescu si Calin Anastasiu, ambii membri ai GDS si, normal, turnatori ai Securitatii. Calin Anastasiu a fost dovedit drept colaborator al Securitatii, la cererea Civic Media, taman in 2010. Alin Teodorescu, primul presedinte al GDS si, totodata, al Fundatiei Soros Romania, a fost si el deconspirat drept informator al Securitatii dar si – atentie! – al serviciilor secrete comuniste maghiare. In 2004, Teodorescu isi face transferul de la IMAS la Guvern, ca sef al  “Cancelariei Primului Ministru”, Adrian Nastase, in ciuda avertismentelor serviciilor secrete romane. Ulterior devine deputat PSD dupa care revine la IMAS-ul controlat acum de Sorin Ovidiu Vintu, dupa cate se spune. In 2004, odata cu plecarea spionului maghiar la Guvern, noul presedinte al CA al IMAS-SA devine Mircea Kivu, pe care momentul il surprinde ca “sef al delegatiei IMAS-SA la Bagdad” (?!), dupa cum preciza Departamentul de Informare al Guvernului de la acea vreme, DAIS. In acelasi timp, mai aflam din acelasi comunicat DAIS din 2004, ca adunarea Generala a Actionarilor IMAS-SA a mai aprobat si cererea de demisie din Consiliul de Administratie a lui Theodor Czobor, care a fost numit director general al SC TNS-AGB International, castigatoarea licitatiei de masurare a audientei TV. Cam asta era mediul romanesc in care s-a invartit Mircea Kivu pana cand si-a luat zborul de la IMAS, dupa vreo un deceniu si jumatate de confrerie cu cei doi turnatori GDS-isti Alin Teodorescu si Calin Anastasiu.

Acum ne injura pe noi, in articolul “savant” intitulat “S-a deschis sezonul de xenofobie”. Noi suntem xenofobi – poate chiar “mancatori de unguri pe paine” 🙂 -, cei care aparam memoria celor 40.000 de romani ardeleni ucisi la ordinele lui Lajos Kossuth. Iar UMDR-istii care vor sa impuna, ilegal, o strada cu numele criminalului exterminator ungur, sunt, cu totii, niste “iubitori de romani”. Poate chiar mai ceva ca Kivu.
Da, se pare ca s-a deschis sezonul la injurat romani. De vreo 21 de ani. Dar de abia cand se va inchide se va vedea exact cine este vanatul si cine vanatorii. Daca vom afla, de exemplu, ca si domnul Mircea Kivu de la Laboratorul de Sociologie Urbana al IPCT a urmat acelasi traseu de promovare ca si tovarasii sai de cardasie?

Mircea Kivu, “Ungaria libera”: “Instigarea la discriminare, pentru care e cercetat penal (Csibi Barna), e greu de susţinut, cǎci în esenţǎ omul nu s-a supǎrat pe Avram Iancu pentru cǎ era român, ci pentru cǎ ar fi ucis nişte unguri.

Dacǎ e sǎ vorbim despre incitare la discriminare, mi se pare mai degrabǎ aplicabilǎ în cazul celor care, în ultimele zile, agitǎ spaţiul public protestând împotriva atribuirii numelui lui Kossuth Lajos unei strǎzi din Târgu-Mureş. Între destinele celor doi paşoptişti – Iancu şi Kossuth – existǎ simetrii şi paralelisme substanţiale. Ambii au luptat pentru drepturile naţiunilor lor şi, pânǎ la un punct, au fost împreunǎ împotriva imperiului Habsburgic. La un moment dat, drumurile li s-au despǎrţit şi s-au gǎsit în tabere adverse. Românii lui Avram Iancu, aliaţi cu saşii fideli împǎratului de la Viena, s-au gǎsit într-un rǎzboi civil împotriva revoluţionarilor maghiari conduşi de Kossuth; ca în orice rǎzboi de acest fel, într-o epocǎ în care drepturile omului erau un concept încǎ vag, distincţia dintre beligeranţi şi civili era subiectivǎ, astfel încât, privite dintr-o parte sau din alta, actele de luptǎ pot fi uşor calificate drept crime, iar eroii sunt uşor de condamnat drept criminali.

Manualele noastre de istorie nu ne ajutǎ, din pǎcate, sǎ vedem în Avram Iancu altceva decât simbolul luptei pentru afirmare naţionalǎ; dupǎ cum, probabil, manualele ungureşti de istorie nu-i ajutǎ pe maghiari sǎ vadǎ în Kossuth Lajos altceva decât simbolul luptei pentru aceeaşi afirmare naţionalǎ. Pentru cineva cu capul pe umeri este firesc ca, într-un oraş cu jumǎtate din populaţie românǎ şi jumǎtate maghiarǎ, dacǎ existǎ o stradǎ care se cheamǎ Avram Iancu (şi existǎ), sǎ se cheme una şi Kossuth Lajos. Nu însǎ şi pentru capetele încinse care cer fǎrǎ nici o noimǎ premierului Boc sǎ facǎ ordine într-o cauzǎ care, acum, se judecǎ în justiţie. Dacǎ pretinzi sǎ-ţi fie respectaţi proprii eroi, trebuie sǎ începi prin a-i respecta pe ai celuilalt.

Revenind la secuiul cu mintea încinsǎ, întâmplarea face ca el sǎ fie funcţionar de fisc. Preşedintele ANAF, care are probleme cu corupţia din instituţia pe care o conduce, s-a gândit să-şi mai spele din pǎcate (de fapt, sǎ le facǎ uitate) şi s-a evidenţiat mutându-l pe Barna tocmai la Abrud, oraşul unde Avram Iancu este adulat. Mǎsura îmi aminteşte de practicile PCR, care pedepsea delictele de opinie prin mutarea cu serviciul în cele mai neprietenoase locuri. USL i se raliazǎ, cere destituirea omului. Oare ei nu ştiu cǎ „drujba-i drujbǎ, slujba-i slujbǎ”?”

Parerea mea: O sa-i arate Dumnezeu exact care-i treaba cu drujba…

Vezi si: Criminalul Lajos Kossuth vs Avram Iancu si Calarasii Romaniei. File de Proces »

VIDEO: Cum a recunoscut Dan Puric cu jumatate de gura si frangandu-si mainile cu rictus pe fata ca a colaborat cu Securitatea si a semnat Angajament de informator la 17 ani. NapocaNews l-a dat in cercetare la CNSAS dupa scurgerile din Q Magazine si de la Robert Turcescu

NapocaNews a cerut, în mod oficial, stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii pentru Dan Puric

Ca urmare a declaraţiei actorului Dan Puric, acordată publicaţiei QMagazine în cadrul unui interviu publicat în 1 octombrie 2010, prin care se autodenunţa ca fiind un fost colaborator al Securităţii încă din anul 1976, când a semnat un angajament cu această instituţie, conducerea NapocaNews a cerut Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii stabilirea calităţii de colaborator a dlui. Dan Puric.

Declaraţia exactă a lui Dan Puric, care a stat la baza acestui demers este: “Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist… M-au şi turnat. Pentru că eu, la 17 ani, îl imitam pe Ceauşescu. Strângeam două clase într-una şi dădeam decoraţii. Ei bine, colegul meu de la Royal Shakespeare Company sau de la Comedia Franceză nu a cunoscut lucrurile astea.”

Cererea a fost trimisă către CNSAS joi, 7 octombrie 2010.

Sperăm ca răspunsul oficial al CNSAS să lămurească detaliile autodenunţului lui Dan Puric, cel mai vândut autor din România din ultimii ani, un influent membru al societăţii civile şi membru în consiliul director al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare, din care mai fac parte Mugur Isărescu, Călin Georgescu, Mircea Maliţa şi Sergiu Celac.

Redacţia

Vezi si: BOMBA: Dan Puric, micul securist: informator la 17 ani! Actorul bun la toate a semnat un angajament cu Securitatea inca din clasa a XI-a de liceu, in 1976. Ce-o fi turnat pana in 1989? Dar dupa? UPDATE: Baietii “e” activi. La CNSAS se stie

Scrisoare deschisă adresată lui Dan Puric: “Eşti un necinstit sufleteşte!”

Seful lui Dan Puric la Adevarul: Vreau sa ajung Prim-ministru! Pe la CNSAS a trecut?

Pe 10 august a.c. scriam: Ghici cine se vrea viitorul prim ministru al Romaniei. De la Asociatia pentru Clubul de la Roma la Alianta Profesionistilor pentru Progres, o platforma sub-politica a pretendentului Calin Georgescu, cu Puric, Pirvulescu si Bogdan Hossu, agitatorul sindicatelor, printre animatori.

Ieri, 6 octombrie, “Adevarul” a iesit la lumina: Directorul executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, Călin Georgescu, (foto la stanga lui Dan Puric) a fost prezent la videochatul adevarul.ro pentru a ne spune cum arată economia României după doi ani de criză.

Numele lui Călin Georgescu a fost vehiculat de fiecare dată când s-a adus în discuţie o posibilă schimbare de conducere la Ministerul de Finanţe. În vara acestui an, despre directorul executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă se spunea că ar putea fi un posibil înlocuitor tehnocrat pentru Emil Boc. Cert este că Georgescu este şi secretar general al reprezentanţei României în selectul Club de la Roma, al cărui preşedinte este guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Principalele declaraţii ale lui Călin Georgescu:

României îi lipseşte harta viitorului. Statul ar trebui să o facă. Statul trebuie să fie un stat al bunăstării.

Cea mai bună idee pe care au avut-o românii a fost că am înţeles că trebuie să intrăm în clubul NATO. Leadershipul înseamnă să ai viziune. La noi, nu există viziune pe termen lung.

Politicul îngenunchează în faţa influenţei şi asta nu trebuie să se întâmple.

Noi suntem permanent într-o criză perpetuă.

Am muncit un an şi două luni la cel mai bun proiect de dezvoltare durabilă, dar nu a fost pus în aplicare.

Cartea “România după criză” arată că mediul de afaceri este extrem de important şi am identificat un obiectiv comun.

În patru ani, România ar putea să devină lider european.

Alegerile anticipate nu ar fi o soluţie, ar duce ţara în dezastru.

Este nevoie de un guvern de tehnocraţi.

Eu aş contribui în orice echipă care ar aduce binele acestei ţări.

Cine este Călin Georgescu

Călin Georgescu este doctor în ştiinţe, pedologie, diplomă obţinută în urmă cu 11 ani. Printre funcţiile deţinute de-a lungul timpului se numără şi cea de: consilier al Ministrului Mediului. Acesta a fost, de altfel, şi reprezentant al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu.

Georgescu a mai lucrat la stat şi în funcţia de director al Direcţiei de Organizaţii Economice Internaţionale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Acesta a fost şi coordonator al proiectului Guvernului României pentru lansarea Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă în 1999 şi în 2008. (Cristina Iana, Cristina Sbîrn / Adevarul / 6.10.2010 )

  • Reiau mai jos articolul meu cu linkuri utile, din 10.08.2010:
  • Ghici cine se vrea prim-ministru al Romaniei

Am mai scris aici ce ascundea, si o face in continuare, Dan Puric: apartenenta sa la o organizatie de tip suveica, condusa de secretarul general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma (ARCOR), Calin Georgescu, din care fac parte actori, masoni, kaghebisti, securisti si “oameni de bine”, de tipul lui Mircea Malita, Sergiu Celac, Daniel Daianu sau Mugur Isarescu. Cu o denumire pompoasa, ca sa nu spun tipic securistica – Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) al lui Calin Georgescu – structura in care Puric a jucat un rol de mim al “strategiei de dezvoltare durabila” a Romaniei -, a mosit o noua suveica, care se vrea reteaua de baza a unei viitoare formatiuni de elita, al carei candidat se imagineaza, probabil, insusi actorul Dan Puric, ca viitor presedinte, alaturi de “prim-ministrul” Calin Georgescu. Personajul se agita zilele aceastea pentru a-si crea “cabinetul” si a se auto-baga in seama mai la toamna cu noua sa platforma sub-politica. Cu un nume la fel de sforaitor – Alianta Profesionistilor pentru Progres (APP sau APPP), care suna cam ca un fel de combinatie intre APR, URR si GDS, pentru cunoscatori – noua organizatie are ca viziune, conform “Manifestului” sau, ideea generoasa ca “Alianta se naste din coagularea unei diversitati de preocupari, interese si aspiratii de grup pe platforma comuna a slujirii interesului national si adeziunii la valorile europene prin punerea in valoare a celor mai bune si dinamice competente ale tarii”. Ati inteles, nu?! :) Lansata cu un mic tam-tam la 14 iunie anul acesta (foto sus), “Alianta” are o componenta dubioasa pentru orice roman normal. Pe langa ARCOR, IPID si, de acum, si APP/APPP, Calin Georgescu mai pretinde ca reprezinta, alaturi de un Sergiu Celac, si Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă. Mai tare ca Boc, ce mai!

Date despre personajul Calin Georgescu culese de pe Roncea.ro:

(more…)

BOMBA: Dan Puric, micul securist: informator la 17 ani! Actorul bun la toate a semnat un angajament cu Securitatea inca din clasa a XI-a de liceu, in 1976. Ce-o fi turnat pana in 1989? Dar dupa? UPDATE: Baietii “e” activi. La CNSAS se stie

Intr-un interviu care se dorea a fi de periere a maretei personalitati a micului Puric, actorul bun la toate se scapa asupra unei informatii-bomba (pentru ticalosii de pe bloguri 🙂 ). Chiar daca a ramas neobservata de intervievatoarea de la Q Magazine care, probabil, statea tremurand cu carnetelul pe genunchi in fata “maestrului”, aceasta a facut deja valuri printre fostii detinuti politici vrajiti de farmecele actorului, din cauza gravitatii ei. Si anume: ca marele “anti-comunist” Dan Puric a semnat un angajament cu Securitatea inca de pe bancile scolii, pe cand era elev in clasa a XI-a, la Liceul de Arte Plastice Nicolae N. Tonitza (din pacate pentru ce scriu, acelasi liceu pe care l-am urmat si eu din clasa a V-a). Bun-bun, nu-i problema. Oameni suntem… Baietelul Puric, moralistul in pilde de azi, avea doar 17 anisori, varsta la care Labis era deja faimos. Unii stiau ce fac la varsta asta, mai ales cand erau activi prin UTC. Altii, la acelasi liceu, refuzasera sa intre in UTC, pentru a fi pusi la index de secretarul de partid al scolii. Chestiune de optiuni. Dar chiar si la 17 anisori, UTC-istii auzisera, cred eu, de Securitate… Stiau sa citeasca, stiau, poate, sa si toarne… Dupa cum spuneam, nu-i problema. Oportunist sa fii, noroc sa ai. Dar de ce a tacut pana acum? 20 de ani!?

Si ar mai fi ceva de spus: de la data semnarii angajamentului cu Securitatea, respectiv anul 1976, pana la caderea regimului, in 1989, au trecut 13 ani. Ce s-a intamplat in toata aceasta perioada? Dar dupa?

Poate de aia il tot invita ziaristul bun la toti mogulii, Robert Turcescu, sa faca show-biz “crestin” pe unde-apuca. Poate de-aia pildosul Puric este membru de seama intr-o organizatie para-masonica alaturi de un Serghei Celac sau de un altul care se viseaza prim-ministru… Poate de-asta ma tot injura pe mine, cel care a lansat campania “Voci curate” in presa si “societatea civila”, lasata cu ceva deconspirati mai mult sau mai putin expirati (de unde mi se si trag toate 🙂 ) si care mai si stie ce si cum chiar de la surse, cum ii sta bine oricarui ziarist profesionist. 🙂

In fine. Fie iertat! Iata pseudo-confesiunea ortho-show-man-ului, scapata printre randuri, dupa 20 de ani, si observata de ochiul ager al vulturilor de la NapocaNews (Sa traiti bine! 🙂 ). Chiar daca “scurgerea” a fost aranjata de experta in obtinerea si prelucrarea informatiilor Floriana Jucan, directoarea Q Magazine, e de pomina.

UPDATE: Aflu de la cineva care are stomacul mai tare si s-a uitat ieri seara pana la capat la “noua” emisiune a lui Turcescu cu “noul” Puric, “confesatorul”, ca s-a tratat din fuga, prin aruncare in derizoriu, si aceasta tema. Acum e absolut clar: s-a ajuns la Dosarul sau de la CNSAS. Iar “baietii destepti” si-au dat seama ca singura scapare este plasarea subiectului in presa chiar de catre el, prin agenti prestabiliti, pentru a se putea controla nivelul “scurgerii”. Clasic, ca sa zic asa. Ceea ce inseamna ca baietii “e” activi. 🙂 Nu m-ar mira ca Dosarul sa fie ultra-periat…

NapocaNews: În cadrul unui interviu acordat de Dan Puric publicaţiei QMagazine şi publicat în 1 octombrie 2010, artistul mărturiseşte că la doar 17 a semnat un angajament cu Securitatea:

Eveline Păuna: Vorbiţi în pilde. Deşi aveţi doar – da, doar – 51 de ani. Cum este Dan Puric… nu la 50, ci la aceşti 50 şi unu de ani?

Dan Puric: Timpul meu este un timp al unei vârste prelungite. Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist

Pam-pam.

Dan Puric turnator la Securitate: URMARITI CUM ISI FREACA MAINILE SI RICTUSUL (RAS CRISPAT) SI AGITATIA IN URMA INTREBARII P– USE !

Aceasta este Eveline de la Q Magazine, intrebareata care i-a descalcit limba lui Puric pentru ca apoi sa lase sa-i scape informatia printre genunchi:

Frumoasa, nimic de zis! 🙂

Emil Hurezeanu trebuie sa lamureasca scandalul provocat de Marius Oprea privind informatorii homosexuali de la Europa Libera

Am tot vrut sa-l felicit pe Emil Hurezeanu pentru numirea sa in locul lui Sergiu Toader. Am inteles ca la Realitatea TV le cam tzatzaie scaunele mai multora de pe-acolo. In acelasi timp mi-am amintit de scandalul creat de Marius Oprea “vanatorul de rate securiste” privind persoana distinsului jurnalist. Cred ca acum, dintr-o astfel de pozitie, domnul Hurezeanu trebuie sa puna la punct calomniile lui Oprea.

In urma cu cativa ani, consilierul fara ORNISS al actualului prim-ministru l-a facut pe ex-consilierul fostului prim-ministru in mai multe feluri, incalificabile. Discutia in cauza, purtata pe telefon cu un jurnalist din Germania, Liviu Valenas, a fost inregistrata pentru a fi transformata in interviu. Ulterior, Oprea a contestat veridicitatea interviului acuzandu-l pe Valenas ca a inventat totul si afirmand transant ca il va da negresit in judecata. Chestionat de mine, Valenas mi-a spus: “Domnule Roncea, in 12 ore veti avea caseta pe birou insotita de o declaratie notariala pe propria raspundere privind autenticitatea convorbirii si a casetei, care, de altfel, poate fi verificata tehnic”.
Intr-adevar, asa a si fost. Caseta e si acum la mine (e, drept, am facut mai multe copii cadou). Iar, ciudat, Marius Oprea nu l-a mai dat niciodata in judecata pe Liviu Valenas. Deci, unde e adevarul? Datele mai jos:
Soc la “Europa Libera”

Bulgarele de zapada pornit la vale odata cu declansarea operatiunii “Voci curate” tinde sa se transforme intr-o adevarata avalansa, in ultima perioada fiind scoase la lumina nume sonore – ale unor gazetari sau politicieni – care au colaborat cu fosta Securitate. Ca urmare a unui articol aparut ieri in cotidianul “Adevarul” care relata despre faptul ca doi cunoscuti redactori la “Europa Libera” Emil Hurezeanu si Neculai Constantin Munteanu, ar fi colaborat cu Securitatea, am incercat sa aflam in ce au constat relatiile acestora cu fosta politie politica, daca, intr-adevar, a fost vorba de asa ceva. Articolul din “Adevarul” a preluat un extras dintr-un interviu realizat de Liviu Valenas, ziarist stabilit in Germania, cu istoricul Marius Oprea, aparut in ianuarie pe site-ul revistei Agero a Asociatiei Germano-Romane. ZIUA reia pasaje din interviu, redand cu preponderenta declaratiile lui Marius Oprea, personaj care a avut acces la dosarele Securitatii, consilier al primului-ministru, fost consilier prezidential al lui Emil Constantinescu. Potrivit celor publicate de “Adevarul” ca fiind declaratiile lui Oprea din interviul respectiv, Emil Hurezeanu si Neculai Constantin Munteanu ar fi colaborat cu Securitatea. Mai mult, Oprea sustinea ca “Hurezeanu a lucrat pentru Securitate, dar apoi a fost intors de americani”. Contactati de ziarul ZIUA, cei doi comentatori politici au negat orice fel de legatura cu Securitatea. Totusi, daca Emil Hurezeanu a apreciat presupusele declaratii ale lui Marius Oprea drept “aberatie” si “marsavie”, Neculai Constantin Munteanu a refuzat sa faca orice fel de comentarii. Contactat de ZIUA, istoricul Marius Oprea, consilier al premierului pe probleme de securitate si sef al Institutului insarcinat cu demascarea comunismului, acesta a prezentat o alta varianta, negand faptul ca ar fi discutat, vreodata, in timpul unui interviu, despre NC Munteanu si Emil Hurezeanu. Oprea admite ca a avut o convorbire telefonica cu ziaristul Valenas, insa nu pe aceasta tema si a amenintat ca il va da in judecata pe gazetar, pe care il considera o unealta a fostelor si actualelor servicii de informatii. Contactat telefonic, Valenas, surprins de contestarea lui Oprea, il contrazice istoric, declarandu-ne ca are inregistrat pe banda interviul mentionat si ca ne poate pune in posesia acestui material. Valenas ne-a facut, de altfel, proba inregistrarii la telefon. Marturisind ca nu il intelege pe Marius Oprea, Liviu Valenas a afirmat ca nu se poate juca cu astfel de declaratii. “Am toate detaliile Dosarului Hurezeanu, pentru ca am fost trimis, la inceputul anilor ’90, sa negociez cu SRI obtinerea dosarului Securitatii”, a sustinut Valenas. Ziarul ZIUA isi exprima rezervele fata de aceste pozitii contradictorii, dar le publica, avand in vedere notorietatea persoanelor. Prezentam mai jos declaratiile partilor implicate in acest scandal ciudat cu iz de servicii secrete.

Intrebarile ZIUA
1. Credeti ca Securitatea infiltra oameni in randul echipei de ziaristi de la “Europa Libera”?
2. Au fost depistati colaboratori ai Securitatii in cadrul “Europei Libere” inainte de 1989?
3. Intr-un articol aparut azi in ziarul “Adevarul” (n.r -ieri) este preluat un pasaj dintr-un interviu acrodat ziaristului Liviu Valenas de istoricul Marius Oprea, in care acesta din urma afirma ca ati fost colaboratori ai Securitatii. Ati colaborat cu Securitatea iniainte sau dupa ’89?
4. Ce nume de ziaristi sau politicieni care au fost colaboratori ai Securitatii credeti ca vor fi facute publice in urmatoarea perioada?

Emil Hurezeanu: “Nu am fost omul Securitatii”
1. Nu stiu. Eu nu am fost infiltrat de Securitate la Europa Libera. Cred ca a avut, de-a lungul anilor, informatii din interiorul redactiie, pentru ca altfel nu-mi explic cum stiau cam tot ce se intampla acolo, si am aflat asta din scrisorile de amenintare pe care le trimiteau si care tradau o cunoastere buna a relatiilor dintre angajati, dintre oameni, locuintele lor, felul in care isi petreceau vacantele.
2. Nu am cunostinta despre asa ceva.
3. In 1975, am fost convocat la o ancheta a Securitatii in cazul unui scriitor geman originar din Sibiu si mi s-a confiscat corespondenta pe care o aveam cu el. Asta a fost tot. In 1982, inainte de pleca in Austria cu bursa Herder, a trebuit sa fac o lista cu persoanele pe care le cunosc, stabilite in strainatate, si pe care le cunosteam din Sibiu. Asta a fost tot. Repet, in 1975 am fost convocat la o ancheta. Ceea ce sustine dl Oprea este o marsavie. Nu am fost niciodata racolat de americani, nu am lucrat niciodata cu Securitatea. Repet: nu am fost omul Securitatii la Europa Libera. In Romania, ca student la Cluj, si inainte de a parasi Romania, cand am plecat cu o bursa in 1982, am avut de-a face cu Securitatea in imprejurarile pe care vi le-am relatat. Europa Libera nu m-a folosit, nu mi-a cerut. Nu uitati ca eu, din 1983 pana in 1989 am scris impotriva Securitatii si a lui Ceausescu, si asta i s-a intamplat si lui Neculai Constantin Munteanu. Probabil, dintre angajatii Europei Libere am fost dintre cei care am scris cel mai mult impotriva lor. Afirmatia ca as fi avut de-a face cu ei dupa 1982, dupa plecarea mea din tara, este o marsavie. Aici sunt ecourile indepartate ale luptelor de putere care au avut loc la Europa Libera dupa 1992, in conditiile in care mai multe dosare ale angajatilor au fost livrate catre conducerea SRI de atunci. S-a mai pus problema asta in trecut. Ceea ce va spun acum am afirmat si in ’92 si in ’97, in interviuri la Europa Libera, preluate apoi de presa din tara. Nu am fost racolat nici de Securitate, nici de serviciile americane. Este o aberatie.
4. Nu stiu. In ce ma priveste, doresc publicarea dosarului meu, doresc sa il vad. Am fost la CNSAS in urma cu doi ani, unde am vazut dosarul de “Obiectiv” al Europei Libere, unde sunt toate informatiile legate de mine, in ceea ce priveste munca mea la Europa Libera, felul in care parintii mei au fost intimidati si supravegheati, felul in care Securitate organiza scenarii de compromitere a mea si in Romania, de persecutare a parintilor mei. Ceea ce stiu este ca am primit, din 1983 pana in 1989, amenintari cu moartea. In dosarul de Obiectiv e o imagine a ceea ce facea Securitatea mea. Alte dosare nu am vazut, le-am cerut si astept sa le vad si eu.

Neculai Constantin Munteanu: “Nu ma intereseaza ce se scrie”
1. Nu am nimic de comentat. Nu cunosc acest lucru.
2. Nu cunosc.
3. Nu ma intereseaza ce se scrie despre mine si despre Securitate.
4. Nu stiu. Nu ma pot pronunta. Nu am datele necesare si nici nu sunt masura sa fac asemenea declaratii.
Liviu Valenas: “Detin inregistrarea discutiei”
“Detin inregistrarea pe banda a discutiei purtate cu Marius Oprea si v-o pot trimite. De altfel, am trimis aceasta caseta si presedintelui Traian Basescu, in luna martie, cu ocazia unui semniar organizat de Radu Portocala, la Institutul Cultural Roman. Nu il inteleg pe Marius Oprea. Daca interviul a fost publicat inca din luna ianuarie, nu inteleg de ce vine sa il conteste tocmai acum. Eu nu ma pot juca cu astfel de declaratii. Nu mi-am permis sa modific nici o secunda fondul discutiei. Detin toate detaliile Dosarului Hurezeanu pentru ca am fost trimis, la inceputul anilor ’90, sa negociez cu SRI obtinerea dosarului Securitatii. “
Marius Oprea: “Nu am afirmat asa ceva”
“Dl Valenas nu mi-a luat niciodata vreun interviu. Am avut doar o discutie la telefon. Niciodata nu am facut o astfel de afirmatie, cum ca Emil Hurezeanu si N.C. Munteanu ar fi fost colaboratori ai Securitatii. Am avut o conversatie telefonica cu Valenas despre firmele sub acoperire ale Securitatii, pentru ca el facuse un interviu cu un fost ofiter DIE. Despre asta a fost acea discutie, iar eu nu am afirmat niciodata asa ceva despre N.C Munteanu si Emil Hurezeanu. Nu-mi pot permite sa fac asa ceva pentru ca amandoi sunt prieteni ai mei. Nu am dat nici un interviu dlui Velenas. Nu a fost vorba de un interviu, una la mana, iar la doi la mana discutia a fost cu totul alta.
Problema este insa urmatoarea: Liviu Valenas insusi a fost agent al Securitatii. A colaborat la Europa Libera, dar nu a putut fi angajat pentru ca au probat faptul ca Liviu Valenas a fost colaborator al Securitatii si nu a primit aviz spre a fi angajat si a fost indepartat din orice fel de colaborare cu Europa Libera. Din cauza asta are mari resentimente fata de angajatii de la Europa Libera si presupun ca este folosit, in continuare, ca agent de influenta, de catre serviciile de informatii din Romania.
Il dau in judecata
Vad acum ca Liviu Valenas ma citeaza pe mine. Il dau in judecata. Ceea ce a facut Valenas mi se pare unul dintre cele mai mari tromboane. Si cred ca se intampla asta pentru ca serviciile de informatii din Romania sunt foarte deranjate de stituatia actuala, pentru ca, din nefericire pentru ei, eu ma ocup de pachetul de legi care le reglementeaza activitatea. Si incearca sa ma compromita prin orice fel de mijloace. Asta este unul din ele. Iar acest lucru imi confirma ceea ce stiam: ca Liviu Valenas a fost informator al Securitatii. Dar nu aveam nici o certitudine ca Valenas a ramas in activitate. Acum o am. Am confirmarea ca si acum lucreaza pentru baietii cu ochi albastri.
Mai mult, Richard Cummings, fost sef al Contraspionajului la CIA la Europa libera mi-a declarat ca nu exista nici un fel de dovezi privind colaborarea cu Securitatea a celor doi, atata timp cat au lucrat la Europa Libera. Dimpotriva, ei s-au aflat chiar, la finele anilor ’90, sub amenintarea Securitatii.
Cred ca operatiunea “Voci curate” este absolut necesara. Dar se pune o foarte mare miza pe o zona mai putin maligna. Pentru ca mult mai periculosi sunt ofiterii de Securitate care au recrutat si au folosit, si inainte de ’89 si dupa, ziaristi si lideri de opinie. De ce nu ne indreptam atentia asupra acelor ofiteri? Sa ne spuna in ce conditii, cine, ce, cum a facut. Nu sunt impotriva operatiunii “Voci curate”, dar trebuie sa deplasam accentul asupra ofiterilor.
Extras din dialogul Valenas-Oprea din 27 ianuarie 2006
“Marius Oprea: Urmeaza sa ma deplasez la sfarsitul lunii februarie a.c. in Germania Federala, impreuna cu procurorul Dan Voinea si sa ma intalnesc cu colonelul Richard Cummings, care a fost seful contraspionajului CIA la Radio “Europa Libera”. Nu ne intalnim cu domnia sa pentru discutii informale, ci pentru a ne da o marturie oficiala privind atentatul de la “Europa Libera” din 1981, unde a fost implicat direct Nicolae Plesita. Ne vom intalni cu el probabil la Düsseldorf. D-le Liviu Valenas, noi vrem sa-l trimitem cat mai repede pe Plesita la puscarie, nu putem sa ne permitem sa debutam printr-un esec!
Liviu Valenas: Interesant. Eu m-am intalnit inca in 1993 cu Richard Cummings (in prezenta lui Nicolae Stroescu- Stinisoara), iar colonelul Cummings mi-a declarat atunci ca CIA a reusit sa descopere cinci agenti infiltrati de Securitate la radio “Europa Libera”. Mi-a dat si numele lor: Nestor Rates, Emil Hurezeanu, Liviu Tofan, Ioana Magura-Bernard si Neculai Constantin Munteanu. Am fost rugat ca sa-l ajut, pentru ca CIA dorea doar sa-i dea afara pe toti cinci de la radio “Europa Libera”, insa era constienta ca acestia vor contraataca in instanta, cu Legea Muncii a Germaniei Federale, iar nemtii vor solicita americanilor dovezi-beton in privinta lor. Eu am ramas consternat la cele auzite, sigur, nu era in puterea mea sa cotrobai prin dosarele Securitatii (poate decat foarte, foarte partial, gratie unor colaboratori de ai mei, cum a fost de pilda Didi Secrieru, la care ati facut referire deja, sau colonelul Ioan Salagean). Cummings si Stroescu-Stinisoara se bazau mai mult pe concursul lui Virgil Magureanu, care de altfel a promis tot sprijinul sau CIA. Insa Magureanu, in realitate, nu urmarea decat sa castige timp. A urmat apoi intempestiva mutare a postului de radio la Praga, in 1995 si chestiunea a cazut de la sine. Cu toate acestea, cu exceptia lui Rates, toate persoanele nominalizate mai sus s-au evaporat singure de la RFE si relativ rapid. Poate ar fi mai interesant sa va ocupati de ele, nu de un ramolit senil, de peste 80 de ani, ca Nicolae Plesita, asta, desigur, ca parere personala…
M.O.: – Probabil ca in discutiile cu colonelul Cummings ne vom ocupa si de persoanele nominalizate de dvs. Cunosc si eu lista, insa trebuie sa va spun ca Liviu Tofan a fost exonerat in final.
L.V.: – ?!
M.O.: – Mi-a povestit de acest lucru chiar Cummings, personal. A fost o intoxicare facuta de Virgil Magureanu, pentru ca Tofan a facut biroul redactiei de la Bucuresti a “Europei Libere”, iar acest lucru nu convenea lui Magureanu, ii deranja tare acest birou pe oficialii de la Bucuresti la inceputul anilor 1990…
L.V.: – Atunci de ce a parasit, peste noapte, in 1993, Liviu Tofan Germania si s-a stabilit in Romania? Daca era nevinovat, trebuia sa ramana pe loc si sa-si clameze clar nevinovatia. Magureanu a dorit, nespus de mult, sa ma elimine si pe mine de la RFE, inscenand in 1992 o mascarada (cu ajutorul lui C.V. Tudor), ca as fi fost informator (?!) de Securitate. Eu insa nu m-am repliat, am ramas pe loc si mi-am demonstrat totala nevinovatie. Aveam de altfel sa mai lucrez inca trei ani, ca free lancer, la RFE. Atunci?
M.O.: Nu stiu de ce a procedat cum a procedat Liviu Tofan, insa, va repet, a fost doar o intoxicare din partea SRI-ului. De altfel acum Richard Cummings si Liviu Tofan sunt in cele mai bune relatii… Deci Tofan nu, in cazul celorlalti, foarte posibil, mai ales in ceea ce-l priveste pe Nestor Rates.
L.V.: – Iar Hurezeanu?
M.O.: – Aici lucrurile se bat cap in cap. Dupa parerea mea, la inceput Hurezeanu a lucrat pentru Securitate, dar apoi a fost intors de americani.
L.V.:
– Curios, atunci de ce tot ce a facut el dupa 1990 au fost diversiuni comandate de Virgil Magureanu?
M.O.: – Posibil sa fi fost santajat cu fostul sau dosar de informator si apoi mai era santajat si cu dosarul lui de homosexual.
L.V.: – Va referiti la Hurezeanu?
M.O.: – Da.
L.V.: – Cu dosar de homosexual notoriu, dar şi de fost informator, a fost şantajat continuu şi Neculai Constantin Munteanu, a trebuit sã-şi retragã în final candidatura la postul de director al TVR…
M.O.: – Da, aşa este şi de aceea s-au repliat în România, atât Hurezeanu cât şi Neculai Constantin Munteanu. Ultimul însã s-a reîntors în Germania.
L.V.:
– Compromis definitiv în România, ce sã facã? Nemţii sunt mai înţelegãtori cu homosexualii decât românii şi apoi, pentru a-şi lua o pensie de la statul german, altã soluţie nu exista… Şi Neculai Constantin Munteanu nu e decât un biet om, probabil s-a scârbit definitiv de stãrile de lucruri din România…
M.O.: – Lui Neculai Constantin Munteanu toate lucrurile i-au ieşit pe dos în România. S-a bãgat în afaceri (exact ca şi Liviu Tofan) şi a pierdut toţi banii. La fel a pãţit şi Tofan…
L.V.:
– Îmi închipui ce nenorocit a putut sã fie Neculai Constantin Munteanu, la “Europa Liberã” era proverbial prin zgârcenia sa, nu a plãtit nimãnui nici mãcar o cafea…

Paris-Nürnberg, prin telefon, 27 ianuarie 2006″

Anneli Ute Gabanyi : “Am fost spionata de un coleg santajat de Securitate din cauza ca era homosexual”
Anneli Ute Gabanyi, actualul expert pentru Romania al Institutului German de Afaceri Externe (SWP) a acordat recent un interviu ziarului “Romania libera” pe tema deconspirarii agentilor politiei politice. Originara din Romania, ea a lucrat incepand din 1969 pana in 1987 la biroul din München al postului de radio finantat de Agentia Centrala de Informatii Radio Free Europe (Radio Europa Libera), ajungand sa ocupe pozitia de sef al Sectiei de Cercetari a postului. Referindu-se cel mai probabil la aceasta perioada, Gabanyi a mentionat pentru ŃRomania libera”: “Si eu am fost spionata de un coleg, care fusese santajat de Securitate din cauza ca era homosexual. Era foarte greu sa te opui si foarte periculos”. (D.E.)

Dilema lui Gabriel Andreescu la ZIUA: carnatii sau "onoarea"

INFO: Conform unor surse personale, “cei 5” fosti mari directori de ziare prinsi de EvZ la gramada – SRS, CTP, Cristoiu, Nistorescu si Bacanu – vor aparea impreuna intr-o emisiune TV de audienta bunicica pentru a-si explica pozitiile.

Drept la Replica:

Este regretabil faptul ca Gabriel Andreescu, un fost colaborator extern la ziarul ZIUA, gaseste de cuvinta sa declanseze un atac murdar la adresa noastra numai dupa ce i s-a comunicat sa nu mai treaca pe la casierie, pentru simplul motiv ca fondurile pe care le consuma pentru editorialele sale ideologizante au fost redistribuite redactorilor de teren cu merite reale.
In misiva pe care v-a incredintat-o spre publicare, domnul Andreescu emite mai multe erori grave de logica si cade rapid in pacatul invidiei si patima insultelor la adresa unor ziaristi si scriitori importanti ai ZIUA.
Domnul Andreescu sustine ca si-a inceput colaborarea “avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului – Sorin Rosca Stanescu – si in plus, o identitate jurnalistica – a ZIUA – foarte departata de cea de astazi”.
Or, identitatea jurnalistica a ZIUA a fost foarte clar definita inca de la primul sau numar si ramane aceeasi si pana astazi, indiferent de noua pozitie a lui Sorin Rosca Stanescu: ziarul ZIUA este un ziar de dreapta, care pune interesul national inaintea oricarei guvernari trecatoare si a oricaror interese absconse de grup, economic, politic, intelectual sau mafiotic. Singurul ziar central din Romania care si-a asumat clar o verticalitate ideatica.
Ca atare, pozitiile de extrema stanga ale domnului Gabriel Andreescu nu aveau cum sa se inscrie niciodata pe linia ziarului ZIUA. Pe toata durata colaborarii sale cu ZIUA, Gabriel Andreescu s-a remarcat in editorialele sale prin efluvii de ura, activism anti-crestin de sorginte comunista si o politica anti-nationala dusa la extrem. Confuzul fost editorialist Andreescu se contrazice de altfel singur atunci cand afirma ca “am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului” pentru ca dupa cateva randuri sa sustina ca “ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul”. Pentru lamurirea cititorilor dvs: domnul Gabriel Andreescu, sustinatorul “limbii moldovenesti”, a eliminarii icoanelor si religiei din scoli, a opririi tragerii clopotelor duminica pentru ca “sunt incalcate drepturile” ateilor, a fost din prima si pana in ultima sa clipa de “editorialist” impotriva convingerilor de bun-simt ale corpului redactional al ziarului ZIUA.
Ceea ce probabil l-a deranjat cel mai tare pe distinsul fost editorialist Gabriel Andreescu in “colaborarea” sa tranzitorie cu ZIUA a fost de fapt campania “Voci curate” a Asociatiei Civic Media, sustinuta totalmente de ziarul ZIUA, ca si de US MediaSind, in Romania, sau Reporters Sans Frontieres si International Federation of Journalists, in intreaga lume. In urma acestei actiuni, inca aflata in curs de derulare, s-a dovedit ca cei mai apropiati prieteni si colaboratori ai domnului Andreescu au fost informatori ai Securitatii, majoritatea regrupati in Grupul pentru Dialog Social: Alin Teodorescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi (nume de cod “Valentin”), Dan Oprescu Zenda, Mihnea Berindei (alias “Sandu” si “Mircea”), Iustin Marchis (indicativ “122 – Calugarul”), etc, sau persoane strans legate de foste cadre inalte ale sovieticilor din PCR, de talia lui Leonte Rautu sau Paul Cornea.
Domnul Gabriel Andreescu gaseste insa alte explicatii pentru dezvaluirile de presa din ZIUA: “Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul “meu”.”, scrie Andreescu.
Pentru ca suntem acuzati de fapte ireale va rugam sa consemnati cateva motive ale rafuielilor lui Gabriel Andreescu, generate de sanctionarea unor acte reprobabile, cum ar fi:
In ce o priveste pe Renate Weber, pe fondul scandalului “limbii moldovenesti” , sintagma acceptata de ministrul roman de Externe Adrian Cioroianu la Bruxelles – o alta “gafa” din cariera sa fulminanta – ZIUA a expus faptul ca Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stan sunt autorii unui studiu care promova acest concept dicutand despre legalitatea “moldovenismului” inca din 1994. Intitulat “Relatiile Romaniei cu Republica Moldova”, studiul publicat de revista GDS “22” in octombrie 1994 (!), a fost aplaudat si reluat imediat de presa guvernamentala de la Chisinau, “Nezavisimaia Moldova” – “Moldova Suverana” si “Comunistul”, organul Partidului Comunistilor din Republica Moldova.
Smaranda Enache, pe langa faptul ca este membra a GDS si co-presedinta a Ligii Pro Europa, care militeaza pentru autonomia teritoriala a “secuilor”, este si membra fondatoare a asa-zisei “Asociatii pentru Libertatea de Constiinta”, alaturi de Gabriel Andreescu si de-acum celebrul Emil Moise. Din toate aceste pozitii ale sale, fosta informatoare si activista PCR Smaranda Enache militeaza, ca si Gabriel Andreescu, pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si stergerea fundamentelor ortodoxe ale civilizatiei romanesti din mintea si sufletele copiilor. Adica exact ce si-au propus partidele comuniste internationaliste si Marx cu “edictul” – “religia este opiumul popoarelor”. Cu toate acestea, ZIUA nu poate fi de acord.
Cu Gabriel Liiceanu, ZIUA si Sorin Rosca Stanescu se afla in proces pentru acuzatiile de “plagiat” si “profitor al tuturor regimurilor” – de la Ion Iliescu, prin care a dobandit fosta Editura Politica a PCR, la Traian Basescu, pe care il trage continuu in jos in sondaje prin iesirile sale vetuste. Sa lasam Justitia sa-si spuna cuvantul.
In ce-l priveste pe membrul Comisiei Tismaneanu Mihnea Berindei, apropiatul lui Gabriel Andreescu, care a dat si el ZIUA si Asociatia Civic Media in judecata doar ca sa ponteze ca “respinge acuzatiile murdare”, avem incredere ca tot Justitia va face dreptate. Noi credem ca Decizia CNSAS Nr 1707/14.12.2006, disponibila pe site-ul Civic Media, in care se arata ca “BERINDEI Mircea a fost recrutat la data de 08.06.1968” si ca a avut doua nume conspirative “inclusiv dupa plecarea sa definitiva in Franta” – este edificatoare pentru orice Judecator din Romania noastra. Nu si din Romania lui Andreescu, care, dupa cate intelegem, se viseaza “procuror” in timp ce noi am fi “persoane nedemne” si “hoti”.
“Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii?”, se intreaba abulic Andreescu. Noi ii amintim lui Gabriel Andreescu ca, deasupra tuturor este, insa, Judecatorul.
Este de consemnat si faptul ca politica anti-nationala subterana a lui Gabriel Andreescu a mers pana la a-i reclama directorului Sorin Rosca Stanescu – profitand de o conjuctura personala generalizata – ca Departamentul de Politica Externa al ZIUA sustine pozitia presedintelui Traian Basescu in privinta Kosovo, “ceea ce este incalificabil”. De altfel, si recunoaste acest lucru, pe jumatate, dupa cum transmite Mediafax: Andreescu “precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind “campania – inculta si aventuroasa” dusa de ZIUA in chestiunea independentei Kosovo”. “Campania inculta si aventuroasa” a ZIUA era aceea de respectare a legii si dreptului international si a valorilor Organizatiei Natiunilor Unite conform pozitiei nationale exprimate de capul diplomatiei romanesti, presedintele Traian Basescu, pentru suvernitatea tarii vecine, Serbia. Andreescu a calificat pozitia demna si legala a Romaniei – chiar in articolele din ZIUA – drept “cea mai proasta posibila”: “Daca actul de sustinere a interventiei NATO in 1999 a asigurat un capital enorm pentru sustinerea ulterioara a intereselor Romaniei, atitudinea de astazi se arata incoerenta si neprofesionala”, scria Andreescu.
In “Casieria sau onoarea”, articolul din România literară Nr.10 din 16 Martie 2007, citat de Gabriel Andreescu, vice-presedintele ICR Mircea Mihaies scria:
“Dacă Roşca-Stănescu ar accepta să se debaraseze de echipa de calomniatori şi huligani de presă, s-ar putea spera în reintrarea într-o oarecare normalitate. Dacă directorul ar opta pentru varianta Roncea-Damian, evident că ar urma demisia în bloc a petiţionarilor şi condamnarea fermă a practicilor încurajate cu frenezie de Sorin Roşca-Stănescu. Evident că nu se va întâmpla aşa, chiar dacă echipa de intelectuali-editorialişti de la “Ziua” nu scrie din ataşament faţă de valorile publicaţiei. Observându-le prestaţiile, e limpede ca lumina zilei că la “Ziua” se scrie pentru bani. Roşca-Stănescu e suficient de inteligent să-şi plătească bine colaboratorii care-i pot asigura o anumită imagine de onorabilitate. (…) Pentru intelectualii colaboratori la “Ziua” a început numărătoarea inversă. Din clipa de faţă, ei au de ales doar între două lucruri: casieria lui Roşca-Stănescu sau salvarea propriei onoare.”
Se vede treaba ca Gabriel Andreescu, aflat in fata acestei dileme – casieria sau onoarea – a ales sa-si ridice carnatii de la Sorin Rosca Stanescu, chiar si de Craciunul pe care il contesta vehement. De “onoare” si-a adus aminte dupa ce s-a inchis casieria.
Nu in ultimul rand, amintim ca atacurile lui Gabriel Andreescu se inscriu in seria violenta initiata de Grupul pentru Dialog Social, prin asa zisul “Apel al 18 intelectuali” de eliminare din presa a mai multor ziaristi, act ce aduce aminte de rechizitoriile unui alt “procuror civil”, ca si Gabriel Andreescu, fondatorul GDS Silviu Brucan care cerea in ziarul “Scanteia” sa dispara din presa poporului ziaristii regimului burghezo-mosieresc. Si Mircea Mihaiesi, in editorialul sau de dupa schimbarea pozitiei directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu, intitulat foarte doct “Adio, Ciripoi”, emite o “lista neagra” similara.
Citam din “Apelul celor 18”: “Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Chiachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate excesele lui, cu repetatul si obositorul sau negationism, ZIUA recidiveaza cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, Smaranda Enache, Mihai Razvan Ungureanu, etc.”
In fapt, ca si in cazul Andreescu, a deranjat pozitia transanta a ziaristilor numiti in cauze nationale precum apararea intereselor romanesti privind Basarabia, Bucovina, Insula Serpilor, salvarea Deltei si impotrivirea fata de construirea Canalului Bastroe, umilirea romanilor din jurul granitelor, mistificarea trecutului comunist al tarii de catre urmasii bolsevicilor, “Afacerea Gojdu”, negestionarea corecta a conflictului Vatican-Romania privind Catedrala Sfantul Iosif, apararea icoanelor si dreptului la religie si, nu in ultimul rand, campania pentru deconspirarea agentilor unor servicii secrete anti-Romania din presa si societatea civila. Luari de pozitie care au generat campanii sau editoriale premiate de Comisia Europeana si Clubul Roman de Presa sau la Galele Societatii Civile.
La ora respectiva ZIUA titra, explicand:
“Atacurile” la Tismaneanu si Smaranda Enache

ZIUA din 13 mai 2006: “Vladimir Tismaneanu este un personaj care ascunde, se pare, inca multe secrete. Desemnat recent sa conduca o comisie prezidentiala al carei scop – precizat inca de la infiintare – il constituie declararea sistemului comunist drept “criminal”, fara sa se pronunte asupra vinovatilor, Vladimir Tismaneanu nu si-a precizat (inca) relatiile sale cu o serie de institutii ale statului roman si nici felul exact in care a ajuns din Venezuela in SUA. (…) Arhiva SRI, Fond “D”, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, prezinta un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismaneanu. Ceea ce dezvaluie Fisa din 13 august 1987 este un fapt neasteptat: Vladimir Tismaneanu a plecat din Romania, in noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securitatii! U.M. 0617 nu este insa alta decat codificarea “Directiei a II-a” a Securitatii, specializata in contra-informatii economice.”
ZIUA din 24 martie 2006: Ziarul ZIUA a primit saptamana trecuta, cu promptitudine, o solicitare oficiala din partea CNSAS, in atentia redactorului nostru Victor Roncea, semnata de vicepresedintele CNSAS, Viorel Mircea Nicolescu: “Urmarea articolului dumneavoastra intitulat “Neobrazare maghiara, UDM(d)R si PC(d)R” publicat in ziarul Ziua din 13.03.2006, in care faceti afirmatia ca sunteti in posesia unor documente, cu privire la o “turnatoare a Securitatii”, pe care sunteti dispus sa le puneti la dispozitia CNSAS, va informam ca, potrivit art. 20 alin. 1 si 3 din Legea 187/1999 cu modificarile si completarile ulterioare, aveti obligatia sa predati aceste materiale institutiei noastre”. Ieri, delegatul ziarului ZIUA a predat reprezentantului CNSAS, spre studiul expertilor Consiliului, un dosar cu documente intrate in posesia unui revolutionar din Targu Mures, in decembrie 1989, si ajunse ulterior in posesia redactorului ZIUA.
In acelasi timp, numerosi reprezentanti ai societatii civile reale scriau:
Vina “extremistilor”: nu le-a placut limba lui Stalin

“Ziaristi talentati de la ZIUA, ca Victor Roncea, George Damian, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, s.a, care isi fac munca pledand cu demnitate, curaj si constiinta nationala pentru interesele romanilor, nu trebuie impiedicati si descurajati in frumoasa si bogata lor activitate. Faptul ca, de exemplu, printre altele, ne atrag atentia asupra datoriei ce o avem de a lupta pentru restituirea tezaurului nostru de la Moscova, pentru apararea mostenirii Gojdu sau pentru dreptul pe care legal il avem de a denunta un Tratat nerespectat, care ne umileste si ne nedreptateste, sunt toate acestea de natura sa ne demonstreze ca ei vor mai mult sa ne ajute. Pe de alta parte, confuzia si raul pe care ni l-a pricinuit “limba moldoveneasca” inventata de Stalin, ii face pe unii dintre ei sa fie atenti la orice incercare de a se mai descoperi o limba pentru fratii nostri dintre Prut si Nistru.”
Prof. dr. doc. Ion GHERMAN Presedinte al Societatii Culturale “Tinutul Herta”
“Hozer be tsuva”
“In urma cu cateva zile am fost foarte surprins si neplacut impresionat de un atac murdar la adresa ziarului pe care il admir si al unor ziaristi pe care ii pretuiesc. Surprinderea mea a fost cu atat mai mare cu cat printre cei 18 semnatari se numarau si cateva nume pe care, pana acum, le-am socotit plenare pentru democratia si cultura romaneasca. Mi-e greu sa inteleg iritarea lor si mult mai greu mi-ar fi sa-mi explic de ce tocmai un Victor Roncea, admirabil in toate bataliile pe care le-a initiat si le poarta cu o daruire si pasiune fara egal in presa romaneasca, este propus de “Cei 18” linsajului. Il cunosc personal pe ziaristul Roncea si am regasit in el aceleasi interese pe care le poarta si evreimea: pastrarea traditiilor noastre sfinte si a memoriei sacre. (…)
Este drept, comentariile lor nu sunt neaparat pe placul autoritatilor politice, foruri pamantesti trecatoare. Dar tocmai asta admiram, noi, evreii, cel mai mult: diversitatea opiniilor.”Cei 18″ ar trebui sa devina “hozer be tsuva” cum se spune in ebraica, adica sa gandeasca a doua oara, si sa revina la adevar. Au gresit adresa, si e pacat”.
David Kahan,
Presedintele Asociatiei Evreilor Romano-Americani
New York.
In incheiere va transmitem ca, totusi, noi ne rugam pentru sanatatea lui Gabriel Andrescu, in toate privintele.
Victor RONCEA
Editorialist ZIUA
Sef Departament Externe
https://www.victor-roncea.blogspot.com/

Multumesc Agentiei Mediafax pentru publicarea a largi extrase din dreptul meu la replica si reiau mai jos si comentariul din finalul stirii Mediafax, care cuprinde si replica lui George Damian:

Pe de alta parte, George Damian reactioneaza si el, printr-un comunicat remis MEDIAFAX, la afirmatiile lui Gabriel Andreescu, care precizase: “Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile – in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios. {i tocmai pentru ca m-am gandit atent, m-am revoltat impotriva ipocriziei argumentelor. De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian?”.
“Pe de-o parte, m-a bucurat caracterizarea facuta de d-l Gabriel Andreescu articolelor mele drept “mlastinoase” – asta inseamna ca le-a citit. Trebuie sa marturisesc ca si eu am citit articolele scrise de d-l Gabriel Andreescu – care il dau de gol pe autorul lor ca fiind un banal adept al scolii antinomiste (in acceptiunea data acestui termen de Dan Petrescu) cu usoare tendinte spre umor oximoronic (vezi titlul ultimului articol al d-sale “Educatia religioasa ca abuz al copiilor”). Eu insa prefer sa cred ca Jonathan Scheele (fostul reprezentant al Comisiei Europene in Romania) era sincer in seara in care mi-a fost decernat premiul al II-lea al Concursului Reporter European spunand: “In aceasta seara, vom premia articolele considerate de juriul independent cele mai bune analize legate de aderare, din cele inscrise la concursul “Reporter European” editia 2005. Ele au in comun un spirit critic robust, care ridica intrebari si ofera explicatii”. De asemenea, am incredere in juriul compus din Mircea Vasilescu, Ioana Avadani, Cristina Guseth, Alexandru Lazescu si Anca Curigut, care mi-au acordat acest premiu pentru “stilul direct si percutant si analiza taioasa”, transmite George Damian, in comunicatul remis MEDIAFAX.

MEDIAFAX — 2008-02-04
Nr. 65 – Flux(uri): ” LIFE “

ZIUA-ANGAJATI-REACTII / Gabriel Andreescu: Identitatea cotidianului Ziua din 2004, “foarte departata de cea de astazi”

BUCURE{TI, 4 feb (MEDIAFAX) – Gabriel Andreescu, fost editorialist la Ziua, apreciaza ca, in 2004, cand a inceput sa scrie aici, cotidianul avea o identitate jurnalistica “foarte departata de cea de astazi” si ca evolutia ziarului in ultimele 10-15 luni l-a obligat sa intre “intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul”.Cotidianul Ziua a renuntat, “din motive economice”, la colaborarea cu sapte editorialisti ai publicatiei, a declarat sambata pentru MEDIAFAX Adrian Patrusca, redactor-sef al ziarului. Cei sapte colaboratori externi ai ziarului la care s-a renuntat sunt Constantin Balaceanu Stolnici, Ioan Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Adrian Severin, Roxana Iordache, Serban Orescu si Ion Spanu, potrivit publisherului, Mihai Palsu.

Ca reactie, Gabriel Andreescu spune ca a incetat colaborarea la cotidianul Ziua, la cererea noii conduceri, incepand cu 1 februarie 2008.”Deja, de cel putin un an (de zile), prieteni, cunostinte, persoane cu care ma intersectam din intamplare imi repetasera intrebarea: cum de accept eu sa colaborez la acest ziar? Prima idee a reprosurilor era “compromiterea”. Ziua a devenit locul de manifestare a unui jurnalism grobian si eronat ideologic. Cum ma pot simti bine semnand pe paginile lui? Scriind alaturi de Victor Roncea si de Dan Ciachir? Sub titlul “Onoarea sau casieria”, un scriitor indrepta degetul spre editorialistii de la Ziua declarand, aproape galgaind de satisfactie: sunt maculati! Alte critici la adresa colaborarii mele si a altor “personalitati onorabile” cu Ziua invocau motive de ordin public. Cineva atragea atentia ca “marile rasturnari si confuzii in istoria societatilor moderne s-au intamplat atunci cand s-au creat aliante nenaturale intre discursuri publice marginale, exclusiviste si discursuri publice democratice”. Autoarea condamna alaturarea cu spirite anacronice, antioccidentale intrucat, prin aceasta, ultimii se legitimeaza, spune Gabriel Andreescu, intr-un comunicat remis MEDIAFAX.
El precizeaza ca a inceput sa scrie la Ziua din primavara anului 2004, la invitatia lui Sorin Rosca Stanescu. “Il cunosteam pe Rosca Stanescu de la inceputul anului 1990, eu fiind prieten cu Petre Mihai Bacanu, el lucrand direct cu fostul director de la Romania libera. In spiritul acelor vremuri, Rosca Stanescu practica un jurnalism militant. Cele doua pericole politice care pareau sa-l obsedeze pe el erau aceleasi care ma obsedau si pe mine: fortele reprezentate de Ion Iliescu si, celalalt capat al binomului, gruparea ce-l alesese ca varf de aisberg pe Vadim Tudor. Am inceput colaborarea avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului si in plus, o identitate jurnalistica – a Ziua – foarte departata de cea de astazi. Obisnuit sa ma ocup de teme incomode, am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului. Faptul nu a pus in discutie principiul indispensabil al asocierii mele: independenta”, explica Gabriel Andreescu. El precizeaza ca o singura data a trebuit sa trimita “in alta parte” un text pregatit pentru Ziua.”Scrisesem un editorial “aspru” privind nefericita si ilegala idee de a publica un anunt de recompensa pentru prinderea lui Gregorian Bivolaru. Editorialul a fost refuzat. Am mers atunci la Rosca Stanescu pentru a cere o explicatie. Mi-a zis ca anuntul fusese retras si, acum, nu i se pare firesc sa fie pus sub acuzare chiar in paginile ziarului pe care-l conducea. Am acceptat. Era o situatie pe care o puteam trata, la randul meu, cu simt al masurii. Apoi, Ziua si-a deteriorat jurnalismul luna de la luna. Ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul. Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul “meu”. Iar editorialele apareau saptamana de saptamana. Rosca Stanescu imi reconfirma, in acest fel, libertatea totala a exprimarii. De altfel, au fost si alte gesturi ale lui care au contat. El mi-a deschis paginile ziarului pentru lungul jurnal “Ani, oameni, disidenta”, afirma editorialistul.
El precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind “campania – inculta si aventuroasa” dusa de Ziua in chestiunea independentei Kosovo.”Mi-a oferit posibilitatea sa scriu un serial pe aceasta chestiune. Acesta avea sa ocupe, timp de 5 zile, cate o jumatate de pagina a publicatiei. Acum, post factum, e momentul sa spun ca atitudinea lui, in ce ma priveste, a fost impecabila. Pentru ea nu pot decat sa-i multumesc.
Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile – in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios”, mai spune Gabriel Andreescu.
El spune ca nu a plecat de la Ziua din cauza “ipocriziei” argumentelor criticilor. “De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian? Demnitatea cuiva nu e atinsa de faptul ca respira in aceeasi camera cu persoane nedemne. E absolut contra bunului simt sa se sustina ca atunci cand il apar – de exemplu – pe Mihnea Berindei de calomniile lui Victor Roncea, in acelasi ziar, eu il legitimez, de fapt, pe ultimul. Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii? Care e consistenta ideii ca as sustine prin semnatura mea ideologiile din Ziua? Presa – chiar privata – este un serviciu public (…) Or, eu nu am fost niciodata membru unui partid tocmai pentru a nu sustine politici cu care nu ma pot identifica. In sfarsit, e aiurea sa identifici Ziua cu publicatii afiliate precum Tricolorul, Romania Mare etc.”, precizeaza editorialistul.El spune ca nu scrie ca sa treaca “niste examene”, ci ca sa atraga atentia asupra a ceea ce se intampla in lume. “Cum sa renunti sa scrii despre adevarurile care conteaza si pentru oamenii care asteapta? Cererile de a parasi Ziua erau cu atat mai putin rezonabile, cu cat cei in cauza stiau contextul: severa limitare a posibilitatii de exprimare. Presiunea patronilor si inregimentarea ziaristilor au atins astazi o cota critica. Respectul pentru dreptul la cuvant, fair play-ul si devotamentul fata de regulile de joc aproape au disparut. Grupurile intelectuale care le mai invoca considerandu-se, pe sine, un model, le tradeaza la randul lor. Si atunci? Atunci am scris despre libertate si nedreptate in pagina pusa la dispozitie de Ziua”, mai spune Gabriel Andreescu.
Pe 25 ianuarie, Sorin Rosca Stanescu a parasit functia de director la Ziua, anuntand ca ramane, insa, director onorific si editorialist al ziarului, conducerea fiind asigurata, dupa plecarea sa, de fostul redactor-sef adjunct al ziarului, Mihai Palsu, numit publisher, si redactorul-sef al Ziua, Adrian Patrusca. “Nu e vorba de o demisie, voi fi director onorific si editorialist la Ziua. E vorba de un transfer intr-o functie mai importanta in cadrul grupului”, a declarat atunci, pentru MEDIAFAX, Sorin Rosca Stanescu.
In comunicatul de presa dat publicitatii de Ziua pe 25 ianuarie, se preciza faptul ca Sorin Rosca Stanescu va fi promovat intr-o functie inalta la nivelul grupului de presa, incepand cu 1 februarie. Contactat, vineri, de MEDIAFAX, fostul director al Ziua a declarat ca, in cursul acestei saptamani, actionarii ziarului vor anunta noua sa pozitie.
END
PS: Extraordinara prezenta “societatii civile” care a incaput, duminica, toata, in fantana de la Arhitectura. “Cele mai importante organizatii ale societatii civile”, in numar de 23, de la SAR-ul Alinei Mungiu Plugaru la GDS si Apador-ul lui Gabriel Andreescu, insotite de alte 11 asociatii si fundatii “grupate in jurul fostului presedinte Emil Constantinescu”, au reusit sa stranga, “pentru democratie” si CNSAS “cateva sute de oameni”, conform Curentul, “peste 1000”, dupa Romania Libera, circa 600, conform Jandarmeriei Romane, luand in considerare, presupun, inclusiv reporterii, cameramanii, jandarmii si extraterestrii.
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova