Basarabia-Bucovina.Info publica in exclusivitate al doilea extras-bomba din cartea generalului Ion Costas TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” publicata de Editura RAO.
“Operaţiunea a fost planificată cu exactitate, în stil militar, şi elaborată în detaliu, cu posibile variante de acţiune ale grupului operativ în cazul modificării situaţiei. Informaţiile şi elaborarea acestui plan de reţinere a criminalului Smirnov şi a echipei au fost strict secretizate, în primul rând, faţă de cadrele Ministerului Securităţii naţionale al Moldovei (şef – A. Plugaru). La elaborarea planului operaţiunii, au mai participat împreună cu mine alţi doi ofiţeri superiori ai MAI, în care aveam încredere. Am ordonat ca operaţiunea să fie pusă în practică de Chiril Panteleev, şef de direcţie la MAI, un ofiţer patriot, devotat neamului, curajos şi intelegent. Panteleev a plecat la Kiev la 27 august 1991, în fruntea unei echipe de intervenţie, alcătuite din carabinierii Radu Stratan, Victor Breahnă şi Gheorghe Ciobanu. În jurul orei 17.00, a sosit în capitala Ucrainei, a cazat grupul la hotelul Dinamo şi s-a dus la MAI în audienţă la ministrul Vasilişin, căruia i-am adresat o scrisoare cu următorul conţinut:
Castiga o carte-eveniment dedicata celor cazuti in luptele pentru integritatea Republicii Moldova si apararea fruntariilor Europei: TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” – de general Ion Costas, lansata pe 8 noiembrie la Biblioteca Centrala Universitara “Carol I” si disponibila spre cumparare la Editura Rao.
Pentru a castiga cartea oferita de Editura RAO si portalul Basarabia-Bucovina.Info, trebuie sa indepliniti trei criterii:
1. Sa raspundeti la intrebarea: Cand a avut loc Razboiul din Transnistria?
Castigatorul va fi desemnat prin tragerea la sorti din data de 20 noiembrie a.c. si apoi anuntat pe paginile de Facebook ale Rao Books si Basarabia-Bucovina.Info si prin e-mail.
Daca sunteti din Bucuresti puteti ridica volumul chiar de la autor, cu autograf, in cadrul lansarii de la Targul de Carte Gaudeamus din data de 21 noiembrie, ora 16.00, organizata la standul Editurii RAO.
Perioada de desfasurare a concursului: 10 noiembrie – 20 noiembrie 2012, orele 20.00. Castigatorul va fi afisat pe site in data de 21 noiembrie, la orele 00.00.
Ziaristi Online prezinta un video-interviu exclusiv cu profesorul Corneliu Turianu:
“Imi dau demisia din CNSAS!”
Profesorul universitar dr Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, se afla intr-o situatie ingrata, fara precedenta in intreg spatiul ex-comunist: sa fie in proces cu caputul unei alte institutii care, chipurile, se ocupa de crimele comunismului: institutul lui V. I. Tismaneanu si Marius Oprea, cu multele lui initiale “post-comuniste”, IICCMER. Ciudatenia e ca sefutul acestui Institut a ajuns sa fie un oarecare Andrei Muraru, istoric de pripas de pe la Iasi si membru de vaza al “Militiilor Spirituale”, o organizatie de extrema stanga cu manifestari anarhist-violente impotriva statului de drept. E ca si cum Angela Merkel ar numi un neo-nazist sa investigheze crimele nazismului. Oare Victor Ponta stie?
Muraru si “Militiile” lui si ale lui Mircea Toma l-au pus la zid pe Corneliu Turianu denigrandu-l public, prin intermediul unei retele conspirate de presa care adopta metode de grup infractional organizat, sub acuzatia ca a fost secretar PCR al Tribunalului Bucuresti si, ca atare, ar fi un “prim-lustrabil” de la CNSAS. Cat s-au lafait in fotoliile CNSAS lustrabilii Andrei Plesu si Mircea Dinescu, ambii membri PCR de la 19 ani si ulterior secretari si propagandisti UTC, “Militiile” au stat pe “oo”. Acum, in incercarea de a-si infiltra propriul frate geaman, la randul lui un “militian spiritual”, pe scaunul lui Corneliu Turianu, Muraru, mana in mana cu pensionarul Mircea Toma si nepensionata Rodica Culcer, l-au atacat pe Turianu in sarje trase fara drept de apel din Observatorul cultural, Catavencu si, cuibul suprem de mitraliera, Televiziunea Romana. Nici una dintre oficinele media nu i-au oferit firescul drept la replica. Ca urmare, profesorul a dat in judecata atat publicatia iresponsabila cat si pe semnatarul curajos care astazi fuge cu lasitate de raspunderea pe care trebuie sa si-o asume la Tribunal.
Nu este singurul care fuge ca iepurele pe pustii: GDS-ista Rodica Culcer, ex-deontoloaga TVR, institutie publica condusa pana nu demult de fostul sef al GDS Iasi (orasul de bastina al “curajosilor” civici si politici), “Andi” Lazescu, de frica sa nu si-o ia in solidar, a dispus stergerea stirii mincinoase, in loc sa o completeze cu protestul intemeiat al lui Corneliu Turianu. Dar, dupa cum stie pana si “profesorul” Tismaneanu, pe internet nimic nu se pierde. In “prime-time”, la 3.04.2012, TVR transmitea si reproducea apoi in scris, negru pe alb: “Corneliu Turianu, de la PCR la CNSAS – Deconspirarea arhivelor fostei Securităţi este coordonată, mai nou, de un fost secretar de partid. Tot secretar este şi acum, dar al Colegiului CNSAS. Corneliu Turianu, căci despre el este vorba, va conduce activitatea curentă a instituţiei. Miliţia Spirituală consideră că funcţia actuală este incompatibilă cu trecutul său politic în Partidul Comunist, creierul sistemului represiv înainte de 1989.” Sursa: tvr.ro. Pe TVR Info si acum troneaza stirea mincinoasa extinsa in care, ce amuzant, i se mai reproseaza distinsului profesor crestin-democrat Corneliu Turianu ca “este judecătorul care, în 1996, a refuzat înscrierea lui Ion Iliescu în cursa prezidențială, susţin istoricii din cadrul organizaţiei care au scos la lumină dosarul acestuia.” Pam-pam. Un citat incriminator din Pravda n-au gasit?
Portalul Ziaristi Online a urmarit acest act unic in istoria “post-comunismului”, ca un membru marcant al unei institutii de baza a statului de drept, cum este CNSAS, sa se afle in proces cu reprezentantul “condamnatorului” de serviciu al crimelor comunismului, IICCMER. Prin intermediul portalului nostru, profesorul Corneliu Turianu, dupa ce analizeaza elocvent intregul proces cu toate consecintele sale pentru partile implicate, afirma, in premiera, ca e gata sa-si dea demisia de la CNSAS. Cu o singura conditie: ca Andrei Muraru, membrul organizatiei anarhiste de extrema stanga “Militia Spirituala”, ajuns sefut la IICCMER, sa dovedeasca ca profesorul Corneliu Turianu este lustrabil, ca fost secretar PCR, dupa cum a afirmat la TVR fluturandu-i “Mapa profesionala”, obtinuta prin mijloace ramase necunoscute din Arhiva Ministerului Justitiei. Daca acesta este adevarul si actul se afla in Dosarul de judecator al profesorului, ne alaturam si noi demersului de curatire a CNSAS, mai ales – si asta chiar ar trebui sa fie “culmea culmilor” pentru slujitorii lui Tismaneanu si Oprea -, cand stim ca profesorul Turianu a fost initiatorul Legii Lustratiei, inca din 1999! Dar, daca nu exista acest act, atunci cine ar trebui sa-si dea demisia si sa plateasca pentru minciunile raspandite din varful turnului TVR?
Colac peste pupaza, dintr-un document-bomba oferit de profesorul Turianu aflam ca publicatia care a gazduit imprecatiile lui Muraru se dezice de acesta ba chiar ii solicita sa-i plateasca drept daune 10.000 de euro, la fel dupa cum cere si secretarul Colegiului CNSAS. Dar despre toate acestea, intr-un episod urmator, cand vom oferi si dovada, spre deosebire de fugitivul sefut al IICCMER, care, se vede treaba, a preluat si naravurile si bubele lui Tismaneanu dupa ce s-au frecat bezmetic de spatarul aceluiasi fotoliu guvernamental…
Castiga o carte-eveniment dedicata celor cazuti in luptele pentru integritatea Republicii Moldova si apararea fruntariilor Europei: TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” – de general Ion Costas, lansata pe 8 noiembrie la Biblioteca Centrala Universitara “Carol I” si disponibila spre cumparare la Editura Rao.
Pentru a castiga cartea oferita de Editura RAO si portalul Basarabia-Bucovina.Info, trebuie sa indepliniti trei criterii:
1. Sa raspundeti la intrebarea: Cand a avut loc Razboiul din Transnistria?
Castigatorul va fi desemnat prin tragerea la sorti din data de 20 noiembrie a.c. si apoi anuntat pe paginile de Facebook ale Rao Books si Basarabia-Bucovina.Info si prin e-mail.
Daca sunteti din Bucuresti puteti ridica volumul chiar de la autor, cu autograf, in cadrul lansarii de la Targul de Carte Gaudeamus din data de 21 noiembrie, ora 16.00, organizata la standul Editurii RAO.
Perioada de desfasurare a concursului: 10 noiembrie – 20 noiembrie 2012, orele 20.00. Castigatorul va fi afisat pe site in data de 21 noiembrie, la orele 00.00.
Va multumim!
Despre Grupul Editorial RAO:
Fondat în 1993, Grupul Editorial RAO este orientat în principal spre publicarea de traduceri. De mulţi ani, RAO se menţine în topul celor mai bine cotate edituri.
Despre Basarabia-Bucovina.Info:
Basarabia-Bucovina.Info este un proiect interactiv de recuperare vizuala a spatiului istoric romanesc lansat anul acesta de ziua “romanului absolut”, Mihai Eminescu, si cofinantat de Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni.
Avem în faţă o extraordinară carte de investigaţie, în care cititorul român îl va întâlni pe patriotul Ion Costaş, părintele fondator al poliţiei şi armatei moldoveneşti, care îşi pune talentul de povestitor avizat în slujba recuperării istoriei nefalsificate a naşterii şi devenirii Republicii Moldova. Cartea abundă în detalii, cele mai multe absolut inedite, despre ce s-a întâmplat în Basarabia după destrămarea URSS, dar şi despre cauzele prăbuşirii atotputernicului imperiu comunist. Autorul, suprapunând peste experienţa sa directă, înţelesurile ulterioare ale evenimentelor, informaţiile colaterale, dezvăluirile incendiare bazate pe mii de documente adunate şi păstrate cu grijă, atacă şi portretizează elita politico-aministrativă a Moldovei, disecă mecanismele complicate care au dus la obţinerea independenţei acesteia, descrie războiul ciudat din Transnistria şi evenimentele care au condus la formarea autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene. Ion Costaş nu omite să vorbească şi despre începuturilor relaţiilor cu România, dar şi despre lupta lui pentru introducerea grafiei latine. Generalul Costaş dedică această carte – eveniment celor căzuţi în luptele pentru integritatea Republicii Moldova.
Iata si un prim extras-bomba din carte, publicat in exclusivitate de Basarabia-Bucovina.Info:
EXCLUSIV. Actiune 007 de Basarabia: Cum a fost rapit Igor Smirnov din plina strada in Kiev si adus la Chisinau pentru a fi apoi eliberat la Tiraspol
“Capitolul 22
Hăituirea lui Smirnov
Planul secret al răpirii. Cine a hotărât soarta liderilor de la Tiraspol? Aventurile grupului lui Panteleev la Kiev. Cum şi-a predat Smirnov toţi susţinătorii? Travkin la Tiraspol: incognito de la Moscova. Războiul feroviar al Transnistriei. De ce Ion Hadârcă a intervenit în favoarea lui Smirnov? „S-a îndreptat“ şi a fost trimis la Tiraspol. Sfârşitul blocadei căii ferate şi începutul războiului financiar. A fost Snegur un preşedinte înţelept?
(…) Soarta lui Smirnov şi a lui Mărăcuţă, acuzaţi de activităţi anticonstituţionale prin încălcarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova (art. 67 din Codul Penal al RM), a fost hotărâtă de trei persoane: Mircea Snegur, eu şi procurorul general, Dumitru Postovan. Am insistat pentru arestare, Snegur înclina spre acelaşi lucru, însă Postovan s-a tot gândit două zile, fără să emită mandat de arestare. Procurorul general al Moldovei insista că mandatul de arestare al lui Smirnov (acesta find deputat) va fi semnat de el numai când se va lua decizia parlamentară de arestare. În acelaşi timp, Smirnov, Mărăcuţă, Rîleakov şi Zagreadski care, după înăbuşirea puciului, au înţeles ce-i aşteaptă, îşi petreceau ziua în sediul păzit al Comitetului executiv orăşenesc din Tiraspol, iar noaptea – la Statul-Major al Armatei a 14-a, unde au cerut azil în seara zilei de 21 august. Ei au fost întâmpinaţi cu bucurie de generalul-locotenent Ghennadi Iakovlev care le-a propus liderilor autoproclamatei republici, sub acoperirea Armatei ruse, adăpost şi companie plăcută, precum şi posibilitatea de a lua legătura cu Moscova, Bender, Dubăsari şi Grigoropol.
Cererea Chişinăului de a-l preda pe Smirnov a fost refuzată categoric de către generalul I. Morozov, comandantul Districtului Militar Odessa. Smirnov era foarte confuz şi, după cum şi-au amintit colegii săi, în prima noapte după arestarea susţinătorilor lui, repeta încontinuu: „Acesta este sfârşitul Uniunii. Cu orice mijloace trebuie să căutăm o modalitate pentru ca republica noastră să iasă din acest vârtej, până să apuce să ne tragă la fund acest Titanic. Trebuie să convocăm urgent o sesiune, dacă nu mâine, atunci ziua următoare“.
În dimineaţa care a urmat, o dimineaţă rece a zilei de 23 august, revenind în Casa Sovietelor, am urmărit într-o tăcere deplină ediţia de dimineaţă a Mesagerului de la Chişinău. Crainica, cu o maliţiozitate ce dădea pe afară, a relatat cum comandantul armatei ruse, general Iakovlev, îi ascunde pe teritoriul Armatei a 14-a pe puciştii învederaţi din Transnistria şi ne-a pronunţat numele de familie. O oarecare lichea în uniformă militară ne‑a făcut‑o…
Duminică, 25 august, în secret, la subsolul uzinei Kirov a avut loc sesiunea Sovietului suprem al aşa-numitei RSSM nistrene, care a adoptat „Declaraţia de independenţă a RSSMn“ şi a adresat un apel către Sovietul Suprem al Ucrainei. Smirnov s-a hotărât să fugă la Kiev, sperând în bunăvoinţa lui Leonid Kravciuk. După ce i-a transferat prerogativele sale de şef al RSSMn lui Andrei Manoilov, nou-alesul şef de stat s-a deplasat la Odessa, de unde împreună cu Grigori Mărăcuţă, Vasili Iakovlev şi Veaceslav Zagreadski a plecat la Kiev cu un avion. Varianta oficială a scopului călătoriei ar fi fost, chipurile, necesitatea de a înmâna Sovietului Suprem al Ucrainei o copie a Declaraţiei de Independenţă şi cererea de a intra în componenţa Ucrainei.
La început, Smirnov şi colegii săi au stat în hotelul KGB din Ucraina, lucru despre care am aflat şi noi. Apoi, grupul s-a mutat la hotelul Sovietului Suprem al republicii, unde era păzit de persoane din cadrul Comitetului Securităţii de Stat al Ucrainei (KGB). L-am sunat, la Kiev, pe omologul meu, ministrul afacerilor interne al Ucrainei, general-colonelul Andrei Vasilişin. Cu MAI din Ucraina semnasem anterior un tratat de colaborare în domeniu serviciilor operative. La solicitarea de a acorda sprijin operativ în vederea arestării criminalului de stat Igor Smirnov, în conformitate cu mandatul de arestare emis de către procurorul general al Moldovei, Dumitru Postovan, acesta a transmis că refuză categoric, referindu-se la faptul că Moldova trebuie să-şi rezolve problemele pe teritoriul propriu. Astfel, organele de stat ale Ucrainei s-au dat deoparte cu totul. Iată că atunci a şi fost elaborat planul secret de răpire a lui Smirnov. (…)”
Ma gandeam sa scriu ceva pe tema titlului dar va marturisesc ca mi-e prea scarba, mai ales cand vad cum toti tablalagii din presa au fost activati pentru inflamarea subiectului. Este de urmarit, cu amuzament, cum presa ungurenilor se umple la ordin de elan “nationalist” si cum va da pe-afara pe masura apropierii zilei de 9 decembrie. Ati inteles ideea, sunt convins. Nu va lasati pacaliti. Sa avem un 10 decembrie fericit. Cine stie, cunoaste. 🙂
In baza acestui material va oferim si cateva dintre proiectele derulate de ICR Paris din banii nostri, pentru “promovarea” culturii “romane”: Tismaneanu, tigani, vulgaritate. Nu lipseste Poneiul-roz, care la ICR Paris s-a facut mare si cacaniu.
Mă mir că acest co-traducător al lui Heidegger n-a învăţat nimic din „Sein und Zeit”, că logica i-a rămas străină şi duşmană. Mă aşteptam ca Liiceanu să ne spună, în sfîrşit, cum de a primit cadou toată infrastructura „Editurii politice”, să ne spună şi nouă dacă ştia că soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel, şi Gabriela Adameşteanu, colaboratoarea sa de la GDS, semnaseră cîte un angajament cu DIE!
Până acum, România nu a prins niciun „ilegal” şi niciun trădător din serviciile de informaţii, ministerele Apărării, de Externe, de Interne, din parchete, adică din zonele cu informaţii secrete de importanţă majoră. Ar fi bine ca ei să nu existe, dar probabil aşa sperau, de exemplu, şi canadienii, americanii, germanii.
In urma succesului de la C.E.D.O., facilitat de Monica Macovei, escrocul Călin-Mircea Popescu-Nasta a primit cea mai mare despăgubire de la statul român, de circa un milion de euro, deşi nu are nici un document care să ateste că are dreptul la aceste proprietăţi.
Politica Ta: “Ce ne-au spus ieri liderii ARD la Opera ? Nimic din ceea ce nu stiam.
Ca Vasile Blaga e un orator mai putin seducator decat un bulldog infometat si ca numele lui Boc a fost mai aplaudat decat discursul lui ?
Ca MRU bate campii in asemenea hal incat nu intelege nimeni ce spune in afara faptului ca a facut “cute pe frunte” ?
Ca Mihail Neamtu e indeajuns de idiot incat, acuzat fiind de simpatii legionaroide, sa ”ia pulsul organului” si sa recite versuri din Radu Gyr, comandant al Miscarii, Dumnezeu sa-l odihneasca ? (…) In fine, ca toti astia sunt prezentati de caricatura intitulata TRU care le arata cu gratie semnul ULA ?
Mass media neromaneasca din Romania a tratat superficial sau, cel mult, propagandistic, o stire care, altfel, cu putine sapaturi, ar putea deveni un subiect-bomba: Ce a cautat Ungureanu la Baku?
Dupa cum am semnalat aici, “liderul” ARD a intreprins saptamana trecuta o vizita la Baku, in Azerbaijan, pentru a se intalni cu Ilham Aliyev, dictatorul urmaselor KGB, FSB si SVR, care i-a succedat in functie tatalui sau, Heidar Aliyev, ex-grangur NKVD si lider totalitarist comunist al fostei republici sovietice. Conform unei cablograme a US DOS – Departamentul de Stat al SUA – interceptata si publicata de WikiLeaks, Aliyev este poreclit de diplomatii americani “Nasul” de la Baku, rezidentii Ambasadei Americii din Azerbaijan comparandu-l in stilul sau mafiot de a face afaceri cu Sonny, cel mai violent fiu al lui Don Corleone, “Nasul” “Nasilor.”
“Stirea” cu “finutul” unui alt “Nas”, cel “din suflet”, a ajuns in presa ungurenilor din Romania – intr-o limba FCR de lemn vintanian cum nici la MAE nu se mai mestesugeste – dupa ce a fost publicata pe site-ul Agentiei oficiale, de stat, AzerTag. Deci, nu stim daca Ungureanu chiar a vrut sa se stie ca umbla langa pe la Baku sau daca a fost silit sa o faca cunoscut, pentru a nu se descoperi ulterior.
De la AzerTag aflam ca, intre o intalnire cu doi liderici “post-sovietici”, prim-vice-premierul Republicii Belarus si vice-presedintele Consiliului Federal al Rusiei, plus o dezvelire de statuie a propriului sau tata (foto jos), patronul SOCAR – companie de stat care si-a deschis recent un lant de benzinarii si in Romania – si, totodata, presedinte al Azerbaidjanului, s-a vazut si cu “fostul premier al Romaniei”.
Dar in ce calitate s-a prezentat, de fapt, Ungureanu la Baku? De… “fost”? Fost membru supleant al CC al UTC? Fost ministru de Externe demis, fost sef al SIE obligat sa demisioneze si fost premier, iarasi, demis, cu tot cu Guvern?! Cam slabe calitati pentru o intalnire cu un presedinte.
Dar daca Ungureanu a fost doar un mesager al unui sef temator sa vorbeasca pe telefoane, cand toate comunicatiile globale sunt stocate de NSA? Si cine sa fie fricosul? Basescu sau seful lui Basescu? Si ce a oferit, in noua lui calitate de liderici ICCD si FCR? Un post pe listele ARD? 🙂 Contra a ce?
Iata niste intrebari la care, in mod normal, Ungureanu ar trebui sa raspunda. Nu de alta, dar, conform CIA World Factbook, Azerbaidjan este caracterizat printr-o coruptie omniprezenta, la cele mai inalte nivele iar omul cu care Ungureanu a dat mana nu este decat un dictator corupt care guverneaza un sistem totalitarist criminal bazat pe forta structurilor fostului NKVD.
Pe scurt, despre Aliyev Jr, Ilham, pe langa dezvaluirile WikiLeaks si porecla de “Nasul” de la Baku: a absolvit in perioada URSS-ului MGIMO – scoala de spioni cu staif ai KGB – unde a si predat, apoi. Cu tatal sau la fraiele republicii a devenit vice-presedinte al companiei petroliere de stat SOCAR, apoi deputat in Parlamentul unicameral (cum ii place lui Basescu) al Azerbaidjanului (fosta Mare Adunare Nationala), premier si, la moartea tatalui sau, normal, presedinte. Ales si reales. Dupa cum semnaleaza si CIA, Aliyev poate fi reales cam de tot atatea ori de cate putea sa fie reales Ungureanu in CC al UTC si, apoi, normal, al PCR.
Despre Aliyev Sr, Heidar, “Tatukul” de la Baku, cred ca e suficient sa spun ca a intrat in NKVD la 21 de ani si a iesit din el la 80, cu picioarele inainte, dupa ce a urcat cu ele toate treptele totalitarismului comunist criminal de tip sovietic. Nu ma indoiesc ca, in “convorbirile” cu fiul sau, “Nasul” de la Baku, Ilham Alyiev, “dreptaciul” “Nasului” de la Bucuresti, Traian Basescu, “si-a adus respectul” fata de “Tatukul” care strajuieste acum, si el “omniprezent”, fiecare piata din fiecare oras si fiecare sat din Azerbaijan, asa cum ar visa, mai mult ca sigur, sa ajunga, intr-o zi, “finutul” Mihaita Razvanel Ungureanu.
Deci, intrebarea ramane: ce a cautat Ungureanu la Baku, altceva decat praful nabuccian de pe toba utecciana?
PROMO: Ovidiu Ohanesian ne promite o noua bomba despre “omniprezentii” DIE-CIE-SIE. Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Catrinel sau Valeanel?
Eleonora Cioran a simţit nevoia să ofere un răspuns energic acţiunilor agresive pe care domnia sa consideră că Gabriel Liiceanu le-a îndreptat în mod direct asupra sa, şi ca rezultat al mercantilismului acestor acţiuni, asupra prestigiului şi operei lui Emil Cioran.
______________________________________
Răspuns domnului Gabriel Liiceanu
Fiind recomandat ca unul dintre cei mai buni discipoli ai lui Constantin Noica, naşul nostru, te-am primit în casă ca prieten. Nu înţeleg agresivitatea dezlănţuită asupra mea. Te-a supărat faptul că eu sunt legatar universal al lui Aurel Cioran şi reduc cumva beneficiile tale? Cred că niciun scriitor nu şi-a permis ceea ce ţi-ai permis dumneata.
Aceasta îmi aduce aminte de o povestioară pe care o spunea Constantin Noica. Era vorba despre un acrobat care evolua pe o sârmă, atent să-şi menţină echilibrul. În plin spectacol, el vede jos un cetăţean cu o tavă, adunând banii privitorilor. La sfârşit, ajungând jos, acrobatul a constatat că cetăţeanul care strânsese banii spectatorilor dispăruse. Cam aşa mi s-a întâmplat şi mie, singura Cioran în viaţă. Profitul după opera filosofului Emil Cioran a fost luat de Gabriel Liiceanu, Laurence Tacou şi Simone Baulez. Nicidecum de mine. Şi tot tu eşti revoltat, aruncând injurii inadmisibile, până şi în ultima carte cu cele 27 de interviuri. Cum este posibil să falsifici neîncetat adevărul, fără să te jenezi? Oare nu ţi-au ajuns beneficiile importante dobândite? Conform dorinţei lui Emil şi Aurel Cioran, din aceste beneficii trebuia să dai două burse anual unor studenţi săraci. Ai dat câteva burse sporadic, fără un bilanţ declarat al veniturilor din tipărirea operei lui Emil Cioran. În plus, ai afirmat mincinos că şi eu beneficiasem din acest profit.
Lumea a început să se lămurească cine este marele scriitor Gabriel Liiceanu, care a beneficiat de burse în străinătate, în timp ce foarte mulţi intelectuali erau închişi în temniţele comuniste. Mai mult, ai primit de la domnul Silviu Brucan Editura Politică. În ce calitate, domnule Gabriel Liiceanu? Pentru care merite?
Mai recent, revoltătoare a fost reacţia pe care ai avut-o la apariţia, în cadrul Academiei Române, a operelor scrise de Emil Cioran în România. Este cea mai frumoasă ediţie pe care eu am văzut-o cu creaţia cumnatului meu. Este o ediţie de lux, excelent elaborată. Mulţumesc Domnului Academician Eugen Simion şi cercetătorului Marin Diaconu pentru realizarea lor. În loc să te bucuri şi să apreciezi această realizare editorială de excepţie, ai trimis avocaţi, pretinzi fără jenă despăgubiri materiale descurajante, convins fiind că numai dumneata ai dreptul să publici opera lui Emil Cioran.
În realitate, afară de biografia lui Emil Cioran, nu ai pătruns în profunzimile operei lui. Nu ai participat timp de 20 de ani la analiza operei lui Emil Cioran, căci la Colocviile Cioran de la Universitatea din Sibiu, organizate de profesorul Eugene van Itterbeck, ai participa fugitiv şi întâmplător. Filmul făcut de tine cu Sorin Ilieşiu este după mulţi un “film necioplit, banal, primitiv, cu aspecte de modern, un eşec”. În mod evident, nu aţi pătruns în opera lui Emil Cioran.
Scrisoarea trimisă Monei Muscă este calomnioasă.
Aşa că, domnule Liiceanu, eşti pentru mine o decepţie totală. Nu sunt singura care gândeşte astfel, ci, din păcate, multă lume are convingeri similare, chiar şi Herta Müller. Te-am cunoscut om de cultură, nu om de afaceri. În ce calitate îţi permiţi să faci pe justiţiarul? Cine eşti dumneata?
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Charles Upson Clark (1875-1960), profesor si ofiter de informatii al Armatei SUA, a fost un remarcabil observator american al provocarilor Romaniei Mari, devenit membru de onoare al Academiei Romane, printre altele si pentru lucrarea sa “Basarabia – Rusia si Romania la Marea Neagra“, publicata de Dood, Mead & Company la New York, in 1927, si din care va prezentam ilustratiile selectate de Basarabia-Bucovina.Info.
Zilele trecute, portalul ungurean Hotznews publica un interviu cu Ion Manole, unul dintre avocatii care a castigat un nou proces impotriva Rusiei la CEDO, de data aceasta in apararea elevilor romani din Transnistria. Intrebarile reporterasului (toate, practic), Vlad Mucix (sau ceva de genul asta), tradeaza habarnageala nemarginita a reportofonului ambulant pe problematica fierbinte si complexa a zonei. De fapt, mucosul Hotznews primise o comanda de la Tabalaba (sau ceva de genul asta) sa-i faca putin “teasing” fostei sale dominatoare de pe (sau sub) birourile de la Ministerul Justitiei, sorosista Monica Macovei, cazuta, dintr-odata, ce sa vezi, sie die, pe post de europarasuta, direct in capul bietilor copii din Transnistria abuzati deunazi de habarnagelile Muchixului.
Dupa cum se lauda pe blogul ei, fosta procuroare PCR, labby-ista MISA si komisara ARD, dupa ce a dat un tur pe la Chisinau, va vizita azi scoala Alexandru cel Bun “in regiunea Transnistreana”. Cu siguranta, mai multe detalii veti afla, “in exclusivitate”, de la “gaozarii” (termen prezidential (c) Traian Basescu) Hotznews. N-am prea inteles exprimarea eurobalabustei cotroceniste: a cui si ce regiune e si ce vrea sa insemne majuscula de la transnistreana? Sau s-a gandit, oare, ca da bine, dupa modelul “Tinutul Secuiesc”?!
PS: De notat un paradox: elevii din regiunea separatista transnistreana invata “Limba Romana” nu “limba moldoveneasca”, cum este cazul in foarte multe scoli din Republica Moldova. Poate de aceea se duce tovarasica noastra de la neo-komintern la ei? Sa le introduca o “limba transnistreana”?
November 14th, 2012 
VR 
Basarabia-Bucovina.Info publica in exclusivitate al doilea extras-bomba din cartea generalului Ion Costas TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” publicata de Editura RAO.
Intra in Concurs!
Posted in 
Tags: 
