Au vreo vina pentru aceasta solidaritate sordida de care dau dovada fiii ticalosilor bolsevici, satrapii kominternisti (am numit trei mai sus)? Nu stiu. Dar Fanus Neagu se intreba la randul sau: “Eu ce vina am? Ca tata a fost pe front cu cinci copii acasa si s-a intors cu prada de razboi o duzina de chibrite si doua sticle de benzina?! Macar de mi le-ar fi lasat mostenire sa dau peste ei, sa le pun la sediul lor!”
Uniunea Social-Liberală este o construcţie politică artificială, conjuncturală, creată cu un singur scop: câştigarea alegerilor. Nu are absolut nicio legătură cu ce înseamnă cetăţeanul şi nevoile sale.
Cel puţin într-o privinţă, preşedintele a avut dreptate: ni s-a umplut ţara de experţi. Fel de fel de experţi care vin pe la televiziuni să-şi dea cu părerea, care mai de care, despre evenimente şi fapte, cu o morgă dată de greutatea argumentelor şi cunoştinţelor lor. Mai ales în preajma unor date cruciale, a împlinirii unor ani de la anumite evenimente importante pentru istoria noastră, ecranele televiziunilor sunt invadate de aceşti experţi istorici, strategi sau militari.
La sfarsitul lunii trecute m-am trezit in Ziua de Vest cu o parte din corespondenta mea privata cu doamna dr Katharina Biegger, responsabilă pentru admiterea bursierilor şi secretară adjunctă a Institutului pentru Studii Avansate din Berlin care l-a cadorisit pe Horia Roman Patapievici cu o bursa post-doctorala, in 2006 (Mellon Fellowship – Wissenschaftskolleg zu Berlin). De acelasi tratament care se cuantifica intr-o suma consistenta au mai beneficiat din partea Institutului din Berlin si – sa o luam in ordine cronologica – mai cunoscutii: Andrei Plesu (de sase ori!), pentru a fonda Colegiul Noua Europa si a scrie diverse brosuri, Mihai Razvan Ungureanu, pentru un “studiu despre statutul strainilor la inceputul secolului XIX in principatele romane si tarile din Balcani”, Theodor Paleologu, pentru o “variatie la o tema nietzscheana” si doctorul inchipuit Sorin Antohi. M-am intrebat imediat daca Ziua de Vest a ajuns in posesia fragmentului dintr-un schimb de mesaje electronice pe care l-am avut cu reputatul Institut gratie unei incalcari a corespondentei private de catre la fel de reputatele structuri speciale SRI sau SIE. Conducerea ziarului m-a edificat rapid: nici SRI nici SIE nu au intrat cu bocancii in casuta mea de e-mail ci o alta “structura”, tot cu trei initiale: ICR. Institutul Cultural Rus, pardon, Roman, condus de Horia Roman Patapievici, era cel care furnizaze reporterului Ziua de Vest unul dintre mesajele doamnei dr Katharina Biegger, dupa ce o agresase pe stimata doamna cu imprecatii la adresa mea. Cum a publica doar o jumatate din adevar (in acest caz doar o zecime) este echivalent de cele mai multe ori cu minciuna prin omisiune, spre deosebire de dl Patepievici eu ofer astazi publicatiei Ziua de Vest intregul fond al discutiei mele avute cu Institutul de Studii Avansate din Berlin, pentru a edifica opinia publica asupra unui mister dezlegat in premiera, dupa 12 ani, chiar in paginile publicatiei Dvs: doctoratul lipsa al dlui HR Patapievici.
Dar sa o luam cu inceputul, ocazie cu care va voi furniza si cateva informatii inedite, in exclusivitate: In 2007, in timpul campaniei Asociatiei Civic Media de deconspirare a cartitelor fostului KGB si a delatorilor Securitatii din presa si societatea civila, operatiune sustinuta fara rezerve de ziarul Ziua, la care lucram, am dat peste informatia ca Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social si, la data respectiva, unul dintre membrii de vaza ai asa-zisei “Comisii Tismaneanu” de “condamnare a comunismului” a fost, cat de ridicol!, un turnator ordinar al Securitatii. I-am scris presedintelui Romaniei, Traian Basescu, si l-am informat, public, ca in comisia constituita sub acoperisul Presedintiei Romaniei se afla mai multi fosti ciripitori profesionisti ai Securitatii si posibili agenti ai unor servicii secrete rasaritene. Pe langa Antohi, era vorba de Nicolae Corneanu, Mihnea Berindei, Andrei Pippidi, Vladimir Tismaneanu si, oricat de ciudat ar suna pentru neavizati, de insusi Constantin ‘Ticu” Dumitrescu.
Pentru a evita deconspirarea sa de catre ziarul Ziua, Sorin Antohi, beneficiar al unei turnatorii din interiorul ziarului nostru via Vladimir Tismaneanu, cu o zi inaintea de a-l da noi in vileag pe documente isi publica “autoconfesiunea” in conditii confortabile asigurate de ziarul “Cotidianul”, plin pe-atunci de personaje de aceeasi teapa cu el. Dl Horia Roman Patapievici, intervievat de un post de radio, avea sa scape, din greseala, informatia ca a stiut de Cazul Antohi inca din perioada cat a fost membru al Colegiului CNSAS. Dezvaluirea a cazut ca o bomba in curtea GDS, al carei membru e si Patapievici, cu un Radu Filipescu, presedintele GDS, siderat ca actualul presedinte ICR nu a divulgat informatia la vremea respectiva, incalcand insasi Legea CNSAS. Cazul a devenit fierbinte. Extinzandu-ne cercetarile asupra personajului, o sursa provenita chiar din sanul acestui Grup corupt ne-a oferit inca o bomba pe tava: Sorin Antohi, profesor la Universitatea Central Europeana budapesteana a lui Soros, si pe deasupra si conducator de doctorate, nu are doctoratul! Practic, toti studentii care si-au dat doctoratul la CEU cu “doctorul” Antohi au fost nenorociti iremediabil.
Pentru a nu parea un “atac la persoana”, cum deja ne acuzau “deontologii” lui Tismaneanu de la “Cotidianul” si “22”, hotaram sa cedam laurii si acceptam plasarea acestei stiri pline de frisca intr-un ziar local, pentru a o prelua noi apoi, la Bucuresti. Urmarea este, cred, cunoscuta. Scandalul devine international. “Doctorul” Sorin Antohi se da la fund un pic, pentru a aparea apoi, fulminant, intr-un program ICR la Berlin, alaturi de un alt turnator al Securitatii, Andrei-Corbea Hoisie (membru al retelei codate de Securitate CAMELEONII), situatie care a ultragiat-o pe viitoarea laureata Nobel pentru literatura, Herta Muller (“ICR: Turnatori la Academia de Vara”), cat si pe alti scriitori germani originari din Romania, ca Richard Wagner (“Turnatorii ne dau lectii”) si Ernest Wichner (“Şeful Casei Literaturii din Berlin ia o poziţie în controversa turnatorilor”). “Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?“, se intreba, atunci, Herta Muller. Se pare ca da, raspuns valabil si azi, daca avem in vedere ca insasi directoarea Centrului National al Cartii de la ICR, dna Catrinel Plesu, sotia reputatului (si el) eseist Andrei Plesu, a fost informatoare a Securitatii, inca de la 19 ani.
Scandalul Antohi ne-a facut sa mergem inapoi, pe urmele pasilor pe care i-a facut “doctorul” in cariera sa impanata de falsuri. Am aflat astfel, ceea ce avea sa confirme si Herta Muller, ca, pe deasupra fraudei sale nemaivazute, care a compromis lumea stiintifica romaneasca pe intreaga planeta (mai putin pe “Planeta ICR”), Antohi se pretindea autor de studii in reviste invizibile si, mai mult, director al unor institute-fantoma, inventate “din burta”. Pe unul din aceste fire am ajuns si la Wissenschaftskolleg zu Berlin – Institutul pentru Studii Avansate din Berlin, unde, alaturi de Antohi, l-am gasit si pe Horia Roman Patapievici, ca bursier al “Andrew W. Mellon Fellowship”. Un cititor mai ager de ochi ne-a atras atentia asupra conditiei necesare pentru a putea candida la acest tip de bursa, dupa cum figura chiar pe site-ul reputatului, normal, Institut: “Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate.”
Nu era loc de indoiala: “Candidatii trebuie sa aiba doctoratul”. De altfel, asa apareau ambii bursieri, Patapievici si Antohi, pe site-ul Wissenschaftskolleg zu Berlin: cu un PhD in coada, adica cu doctoratul la purtator.
Fostul informator al Securitatii si beneficiar al unor stipendii MAE si ICR Andrei Corbea Hoisie s-a gandit, ca de la turnator la turnator, ca Catrinelei Plesu, fosta informatoare a DIE si actuala directoare ICR, nu ii strica o mentiune “de bine” in “presa culturala”. Si a si facut-o. Ca de la dreptaci la dreptaci, cum sunt – n-asa?, vorba lui Brucan – domnii ICR-isti, turnatorul Hoisie, care a oripilat-o prin prezenta lui intr-un program ICR in Germania pe laureata Nobel Herta Muller (vezi Dosarul de Presa mai jos), s-a gandit ca e bine sa-l invie in “presa culturala” pe ideologul marxist Walter Benjamin, tradus “atat de reusit” de sotia lui Andrei Plesu (alt mare “dreptaci”) cu “Iluminarile” lui. Ce pot sa mai spun? “Traiasca Lupta pentru Pace!”, vorba altui mare dreptaci si “detinut politic” de la Banca de Stat a RSR, tatal celui mai mare dreptaci malahian-cultural al Romaniei, pe care teologul Bogdan Duca (doctor in Stiinte Politice) îl acuza de “lipsă de caracter şi ticăloşie”.
“Dialectica în suspensie”
Andrei Corbea
“N-a sosit încă, oare, în cultura română, „momentul“ pentru Walter Benjamin? În 1990, cînd încercam să găsesc un editor pentru traducerea Dialecticii Iluminismului a lui Horkheimer şi Adorno, reacţia a sunat sentenţios: nu-i încă momentul! Era, din plin, „momentul“ lui Heidegger, care, la drept vorbind, venise, paradoxal pentru diformitatea ideologiei dominante, deja în anii ’80. Marxistul Benjamin, cel din traducerea de pionierat a lui Dieter Fuhrmann a Operei de artă în era reproductibilităţii ei tehnice, apărută în anii ’70 în Secolul 20, n-a impresionat pe atunci aproape pe nimeni, iar transpunerea în româneşte din 2002, pe cît de ambiţioasă, pe atît de reuşită, a Iluminărilor de către Catrinel Pleşu a avut parte nu mai mult decît de o primire politicoasă. (…) ” (Observator cultural, Nr. 353 / 9-15 februarie 2012)
Doi membri GDS – turnatori cu staifsi bursieri ICR
“Antohi este chiar unul dintre cei trei conducători ai evenimentului. La o privire superficială, individul dă dovadă de o carieră academică de poveste, fiind şi implicat social. Ultima oară a predat la Central European University din Budapesta, universitate întemeiată de George Soros. Antohi a fost chiar în boardul instituţiei si al Fundatiei Soros. În toamna lui 2006, cînd mass-media pregăteau demascarea colaborării lui cu Securitatea, el a venit în întîmpinarea denunţării publice printr-o scrisoare deschisă, în care recunoştea povestea turnătorului „Valentin“. În dezbaterea ce a urmat, a ieşit la iveală că filozoful Horia-Roman Patapievici – care pînă în 2005 fusese membru al directoratului CNSAS – ştia deja din 2002 de trecutul ascuns al lui Antohi. Astăzi, Patapievici conduce centrala Institutului Cultural Român din Bucureşti, patronînd astfel întrunirea de la Berlin. La scurt timp după demascarea lui Antohi, s-a dovedit că acesta îşi asuma un titlu de doctor pe care nu-l obţinuse niciodată, în orice caz nu la Universitatea din Iaşi, aşa cum pretindea. În Berlin, Sorin Antohi trebuia să ţină trei prelegeri.
Andrei Corbea-Hoişie, deţinător al Premiului Herder în anul 1998, a fost ultima oară ambasador al României la Viena. Acolo, după retragerea forţată din postul de diplomat, este profesor invitat de romanistică. Individul versatil, care se bucura de un statut special sub Ceauşescu, ceea ce îi permitea efectuarea a numeroase călătorii în străinătate, a fost şi el activ în cadrul Securităţii. Sub pseudonimul de colaborator „Horia“, el a spionat opoziţia intelectuală din Iaşi. Printre cei vizaţi se numără şi proeminentul critic literar şi oponent al regimului, Dan Petrescu, la a cărui discreditare operată de serviciile secrete Corbea-Hoişie a luat parte: s-a încercat defăimarea lui Petrescu, un liberal incomod, drept extremist de dreapta. În aprilie 2007, cînd CNSAS şi-a pronunţat verdictul unanim, care îl numea pe Corbea-Hoişie drept colaborator al poliţiei politice, acesta nu a obiectat în nici un fel. Dovezile erau apăsătoare.”
Scrisoarea Hertei Muller catre Patapievici in cazul Hoisie – Antohi
Dragă Horia Patapievici,
Aşa cum se poate observa din programul Institutului Cultural Român, la Academia de vară a ICR Berlin, care va avea loc în această lună, vor veni Andrei Corbea-Hoişie şi Sorin Antohi. Antohi este chiar „directorul“ acestui colocviu.
E scandalos că România se prezintă în Germania cu aceste persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu serviciile secrete române. În Germania s-a discutat ani de zile în legătură cu problema turnătorilor Stasi, cu consecinţe pe toate planurile: foştii turnători nu pot avea funcţii în universităţi, în presă şi în instituţii culturale.
Un grup de intelectuali si revolutionari timisoreni au protestat azi in fata Universitatii de Vest din Timisoara fata de oroarea de a i se acorda “doctorului” Horia Roman Patapievici titlul de “Doctor Honoris Causa”. Protestatarii purtau pancarde pe care se putea citi: „Jos mafia culturală şi politică!”, „Jos clica impostorilor!”, „Nu mai tolerăm selecţia negativă în politică şi cultură”. “Îi reproşăm lui Patapievici că a călcat în picioare istoria României. Nu există vreo persoană care să-i urască atât pe români şi valorile noastre ca Patapievici”, a declarat profesoara Viorica Bălteanu, inițiatoarea protestului. „Protestăm împotriva lui Patapievici pentru că acesta este un personaj ce a insultat grav România, valorile noastre, istoria şi pe Eminescu. Acum face o mişcare de conjunctură foarte interesată. Ţine prelegeri despre Eminescu şi vorbeşte frumos despre acesta, după ce l-a insultat ca nimeni altul. Patapievici ia astăzi la Timişoara un titlu fraudulos”, a mai spus profesorul universitar Viorica Bălteanu. “Nu ați citit textul meu. Ați citit alți antisemiți, legionari sau naționaliști, care au complotat acest lucru.” s-a repezit Patapievici in protestatari cu garda sa de corp Mircea Mihaiesi pe la spate. In fata extraselor din lucrarea sa “Politice” in care acesta injura poporul roman, Patapievici a sustinut ca sunt “citate scoase din context”. Dar ce altceva este un citat?! Si, daca le-am avea “in context” cu ce s-ar putea schimba, in bine, “opera” sa. Cam ce e atat de greu de inteles de oricine din aceste fraze care ii releva natura genetica de “pui de kominternist”, vorba lui Fanus Neagu (vedeti si video mai jos)? Ia sa le revedem:
“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu. Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.”
„Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul pînă la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.
„Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”… „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”,
“Numai violenţa, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. […] Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.”
Ridicolul in care s-a plasat Universitatea de Vest din Timisoara ar putea sa sporeasca insa ca urmare a anuntului oficial facut de conducerea Universitatii pe site-ul institutiei academice (vezi si foto):
“Doctor Honoris Causa Prof. univ. dr. Horia – Roman PATAPIEVICI
Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, Prof. Univ. Dr. Marilen Pîrțea, are deosebita plăcere de a vă invita la ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara Domnului Horia-Roman PATAPIEVICI, Presedintele Institutului Cultural Roman.
Ceremonia va avea loc sâmbătă, 17 martie 2012, ora 12.00, în Aula Magna IOAN CUREA a Universităţii de Vest.”
Intr-adevar, asa se cade. Ca un “dr.” sa fie facut “Doctor Honoris Causa”. Dar are Horia Roman Patapievici doctoratul? Sau a recurs la “metoda Sorin Antohi“? Intrebarea este indreptatita daca avem in vedere ca, inca din anul 2006, Patapievici a mers pe urmele “doctorului” Antohi si a solicitat si primit o bursa doctorala “Andrew W. Mellon Fellow” de la Institutul de Studii Avansate din Berlin. Bursa pentru care, conform regulilor institutiei, specificate negru pe alb in formularul de inscriere, era obligatoriu sa ai doctoratul. Asa au crezut si patronii care l-au finantat. Ca are doctoratul. Altfel, cum si-ar fi permis sa ceara bursa, “n-asa”, vorba lui Brucan?! Si chiar au si specificat aceasta pe site-ul Wissenschaftskolleg – la fel ca si Universitatea de Vest din Timisoara – Horia Roman Patapievici, PH.D. Ulterior le-a parut rau si… i-au retras titlul de “doctor”. Povestea fraudei este documentata aici: I-am luat doctoratul lui Patapievici. Antohi poate sa si-l pastreze
Biografia romantata a lui Patapievici de pe site-ul Editurii Humanitas, al carei autor celebru e, nu ne edifica. De aici aflam doar ca Patapievici este “Cercetător privat în istoria ideilor. Scriitor. Realizator TV. Director al revistei ID – Idei în Dialog.” . Dar mogulul rusofil Sorin Ovidiu Vintu a inchis demult mustaria sa de pe centura presei unde ii intretinea ca pe niste intelectuali ce sunt pe Tismaneanu si Patapievici. E drept, i-a lasat mostenire lui Patapievici Volvo-ul din dotare. E cam vechi, se pare. CV-ul, nu Volvo-ul. Poate, insa, l-a luat/dat intre timp. Doctoratul, nu Volvo-ul.
Portalul institutiei de unde ne ia banii – ICR – e la fel de misterios in privinta doctoratului capului ei. De aici aflam ca membrul SAR, GDS si al Colegiului Noua Europa este si un fel de cantautor pe “audiobook”-uri si ca, in afara de Polirom si Humanitas l-a mai publicat, totusi, si altcineva, cu Nézz vissza haraggal. A románokról – roman szemmel (Az előszót Konrád György írta). Budapest: Pont/Kiadó, 1997.
Nici CV-ul care troneaza pe site-ul Presedintiei Romaniei nu ne lamureste. Aici ni se confirma insa ca a beneficiat, prin frauda, de “Mellon fellowship la Wissenscaftskolleg la Berlin: 2006”.
In lipsa de vreo confirmare oficiala, ne intreptam spre Wikipedia, “enciclopedia liberă”. Libera de orice documentare reala. De aici aflam “adevarul”: Horia Roman Patapievici ar fi “Doctor al facultății de Filosofie din București cu teza „Imaginarul filosofic al fizicii. Cazul Pierre Duhem”“, inca din 2000! Chiar asa? Un comentariu doct de la pagina de discutii ne aduce cu picioarele pe pamant din al noualea cer unde eram de bucurie pentru rezultat:
1982 – master în laseri la aceeaşi facultate; ciudat, masteratul s-a infiintat in Romania prin legea 84/1995.
Doctor al facultăţii de Filosofie din Bucureşti cu teza “Imaginarul filosofic al fizicii cazul Pierre Duhem” (2000). University of Bucharest: Faculty of Philosophy. Patapievici nu are doctoratul, informatie obtinuta de la conducatorul sau de doctorat, prof. univ. Ilie Parvu.
Hopa, devine interesant! Cercetand situatia am aflat ca exista oameni care par destul de informati si care-i contesta aceasta calitate, de “dr.”. Timisoreanul Dan Patrascu afirma: “Acestui individ, rectorul Marilen Pîrțea dorește să-i confere titlul de doctor honoris causa. Știu este un titlu onorific, dar tot nu prea înțeleg cum poate fi acordat unui individ care nu a făcut la viața lui un doctorat și care nu a publicat niciun studiu repertoriat ISI. Orice masterand din tara asta are probabil cel putin 2 puncte ISI acumulate prin participarea la vreo conferinta sau publicarea unui eseu într-o revista academica respectabilă și, prin urmare, aproape orice masterand are mai multe puncte ISI decât Patapievici.”
Un doctor in stiinte politice, teologul Bogdan Duca, remarca la randul lui, pe contul sau de pe FB: “Am auzit că Horia Roman Patapievici va fi făcut “doctor honoris-causa” al Universităţii de Vest din Timişoara. Astea sunt titluri ce se obţin relativ uşor când eşti director al ICR. Îi propun ca, dacă tot merge spre Timişoara, să se oprească şi la Reşiţa: poate primeşte şi de acolo un titlu, ceva.
Ce e mai greu este să îţi obţii doctoratul. M-ar bucura să ştiu că domnul Patapievici şi l-a obţinut…”
Bogdan Duca a fost coleg de doctorat la Universitatea din Bucuresti cu Patapievici dar nu stie nimic mai mult, despre finalizarea doctoratului sefului ICR. Contrar “informatiilor” Wikipedia – reproduse ca “adevar” pe tot internetul – in 2010 conducatorul de doctorat al lui Patapievici, prof Parvu, nu apucase inca sa-i citeasca teza. Si n-am auzit de nici o sindrofie pe la ICR in 2011 data in cinstea geniului galitian si a doctoratului sau imaginar. In fine, cred ca oricine s-ar bucura ca dl Patapievici sa aiba, totusi, un doctorat, mai ales cei care l-au propus la Universitatea de Vest pentru titlul de “Doctor Honoris Causa” pentru niste eseuri tampe in care sustine ca „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături”, „Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”, „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”… „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare…”, etc, etc…
Dar daca, la fel ca dl Antohi, n-a avut timp sa-l ia? Doctoratul, nu Volvo-ul.
Mircea Mihaiesi, sotiorul fostului presedinte al Fundatiei Soros Ilona Mihaies si adjunctul lui HR Patapievici la ICR, i-a pregatit sefului sau un cadou de ziua lui. Cum are cam tot ce-si doreste, de la dosarul de la CNSAS al tatalui sau, agentul sovietic Dionisie Patapievici, la o limuzina Volvo data in folosinta de Sorin Ovidiu Vintu si “uitata” si azi sub posteriorul lui gingas, ce s-a gandit Mihaiesi sa-i faca cadou sefului sau? Ce-ar fi un DHC, caci tableta HTC are deja? Adica un Doctor Honoris Causa, pentru “opera” lui scatologica privind Romania. Zis si facut. Chiar daca se incalca prevederile legale, ce mai conteaza!? Dl Mihaiesi are nevoie de un cadou pentru dl Patapievici de ziua lui!!! Astfel, la implinirea a 55 de primaveri, la propunerea decanei Otilia Hedeşan, a ţircusantei Adriana Babeţi, sub coordonarea lui Mircea Mihăieş, dar şi cu Solomon Marcus, Cornel Ungureanu, Mircea Dumitru în Comisia de analiză, lui H.R. Patapievici i se va acorda în condiţii frauduloase titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara, în 17 martie, felicitarile, masa si dansul urmand sa fie date pe tarabele Humanitas de la Targul de Carte Bookfest. Cu exceptia sublocotenentului ICR si a babetilor lui, mai multi oamenii de cultura si stiinta, profesori universitari, scriitori si jurnalisti din Timisoara, scadalizati de aceasta mizerie tipica vremurilor cand asa mai era sarbatorita doar tovarasa Elena Ceausescu, au semnat un viguros protest, incercand sa salveze onoarea culturii timisorene. Cinste lor! Iata Protestul:
Protest fata de impietatea ca Patapievici sa maculeze memoria Universităţii de Vest din Timişoara
Dezavuăm cu fermitate iniţiativa unui grup de activişti servili de a se acorda titlul de Doctor Honoris Causa lui Horia-Roman Patapievici, în 17 martie 2012, la orele 12, în Aula Magna, iniţiativă ce se distinge şi prin ocolirea etapelor legale prevăzute de Carta Universităţii de Vest din Timişoara.
Cu deplină convingere, protestăm contra acestei impietăţi, întrucât Aula Magna a UVT a cunoscut emoţionante momente de gratitudine şi respect prin desfăşurarea ceremoniilor dedicate multor prestigioase personalităţi ştiinţifice, culturale, cu realizări excepţionale în diverse domenii, şirul glorios fiind deschis de marele savant Eugeniu Coseriu, aceste figuri luminoase distingându-se prin puternic, deschis ataşament demonstrat prin fapte faţă de România, de valorile sale consacrate şi emergente.
Decernarea celui mai preţios titlu de gratitudine aceluia care a publicat fraze precum „Eminescu este cadavrul nostru de debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană”, „Eminescu este incorect politic”, „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături”, „Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”, „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”… „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare…”, etc, etc, este inacceptabilă şi total inoportună, realitatea însăşi contrazicând premoniţiile cu iz de blasfemie publicate de H.-R. Patapievici, recentele sale încercări de a drege busuiocul rămânând inconsistente şi perpetuu neconvingătoare.
Personaj controversat inclusiv de rapoartele repetate ale Curţii de Conturi, H.-R. Patapievici îşi poate face un „titlu de glorie” numai din autoproclamarea sa ca anticomunist şi antisecurist (întreprindere deloc nouă în ultimii ani, însă contrazisă de fapte, de viaţa cotidiană), căruia îi imputăm cu energie „realizări” precum anularea proiectului Anul culturii române în Italia, însăşi participarea la evenimente de înalt nivel cu tradiţii decenale ca Bienala de Arhitectură de la Veneţia şi la Salonul cărţii de la Torino fiind puse în primejdie de managementul defectuos al actualei conduceri a Institutului Cultural Român. Un detaliu, poate minor dar elocvent, se referă la faptul că inclusiv manifestările propuse de Memorialul Revoluţiei din Timişoara au fost trecute pe lista celor uitate de către ferventul “anticomunist” şi “antisecurist” aflat (încă) în fruntea Institutului Cultural Român, însă vom reveni asupra multor iniţiative maligne ale sale, înfăptuite în ţară şi în afara fruntariilor, delimitându-ne fără pic de ezitare, solicitând justiţiei, altor instituţii abilitate să se facă dreptate.
Semneaza:
Dr. Cristian ARDELEAN artist liric (Timişoara),
Prof. univ. dr. Viorica BĂLTEANU (Timişoara) filolog, italienist, scriitor,
Prof. univ. dr. Doina BENEA (Timişoara) istoric,
Ing. Titus BOJIN (Timişoara),
Dr. Cătălin BUNGESCU (Timişoara) medic,
Scriitor Nina CERANU (Timişoara),
Nicoleta COLCEIAR artist liric (Timişoara),
Adrian Vasile COTUNA artist liric (Arad),
Prof. Alexandra DOGARU (Timişoara),
Dr. ing. Lia Lucia EPURE (Timişoara) jurnalist,
Prof. univ. dr. Suzana FÂNTÂNARIU (Timişoara) artist plastic,
Prof. univ. dr. Vasile FRĂŢILĂ (Timişoara) filolog,
Prof. Elena GAJA artist liric (Braşov),
Ing. Eugen GEORGESCU editor (Timişoara),
Conf. univ. dr. Mariana ISTRATE (Cluj-Napoca) italienist,
Ing. Ioan Aurel LASLĂU editor (Timişoara),
Ing. Sociolog Ioan Doinel MALCOCI (Timişoara),
Dr. Luminiţa NICULESCU (Timişoara),
Scriitor Alexandru PETRIA (Gherla),
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU (Timişoara) scriitor şi sociolog,
Ing. Mircea RĂULESCU editor (Timişoara),
Scriitor Ileana SILVEANU (Timişoara),
Dr. Robert STĂNCIUGEL istoric (Bucureşti),
Dr. Eugenia TĂURESCU (Timişoara) medic,
Prof. univ. dr. Vasile D. ŢÎRA (Timişoara) filolog,
Prof. ec. jurist Amalia VRUSIE (Timişoara),
Prof. univ. dr. Petru ZUGUN-ELOAE filolog şi scriitor (IAŞI)
Academician Prof. univ. dr. Grigore SILAŞI (Timişoara) economist,
Foto: Augustin Buzura la lansarea cartii lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni!”
Am descoperit recent o carte care promite chiar de la coperti, asa ca ma grabesc sa le prezint:
“Oricat ar parea de nefiresc, nu sufar pentru ca, de la Revolutie incoace mai ales, sunt injurat cu obstinatie, ci pentru ca sunt injurat de prosti. Nu ma refer la Mircea Mihaies, care este doar lichea. Inainte de Revolutie, nu a scos nici din greseala un sunet care sa aduca, daca nu a curaj, macar a bun-simt. Vreau sa spun ca nu l-a vazut nimeni. Astazi, a ramas tot nimeni, dar cu N mare, pentru ca a mai imbatranit, iar neputinta si uscaciunea intelectuala i-au sporit otrava. Atata doar ca, se stie, este otrava bine remunerata: patria isi cinsteste ticalosii. In mod normal, n-ar merita sa-mi pierd vremea cu asemenea indivizi, insa crisparea din textele pe care le produc, setea lor de a ma distruge ma pune pe ganduri. Din pacate, este sezonul lor, al parazitilor care-si cauta tot timpul un caine sa-i treaca strada.” – Augustin Buzura
Un fost colonel de Securitate afirma ca scriitorul Augustin Buzura urma sa devina presedintele Romaniei in 1989 iar Ion Iliescu trebuia sa ajunga doar seful Senatului. Insa cel supranumit “Iliescu-KGB” a fost mai iute de picior. Informatiile explozive apar intr-o carte de dialoguri dintre jurnalistul Dan Lupescu si colonelul (r) Ion Sandu, fost adjunct al comandantului USLA – Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista, precursoarea Brigazii Antiteroriste a SRI, unde raspundea direct de securitatea zborurilor efectuate de companiile TAROM si LAR. Volumul “Decembrie ’89 – Scenariul si Regia” a aparut in tiraj limitat la Editura Scrisul Romanesc din Craiova, in urma cu cativa ani. Pentru o mai buna intelegere a dezvaluirilor si afirmatiilor de mai sus republic mai jos un interviu, in varianta sa originala, despre relatia lui Augustin Buzura cu Securitatea. In perioada executiilor comandate de “parazitii” statului, interviul a aparut in fostul Cotidianul, intr-o versiune trunchiata, semnata cu pseudonimul Izabela Niculescu sub care se ascundea un oarecare Razvan Vintilescu. Interviul era urmarea unei calomnii din Cotidianul pentru care Buzura ii solicitase redactorului-sef al fituicii lui Vintu de la acea vreme, Adrian Ursu, un Drept la replica (vezi facsimil in baza textului). Posibil sa fi avut legatura si cu dezvaluirile din carte…
Stimate Domnule Vintilescu,
Vă trimit alăturat răspunsurile la întrebările Dvs. Simt însă nevoia unui preambul. De ce acest interviu? De ce această temă? Nu sunt şef, nu am nici o obligaţie faţă de stat, sunt un simplu particular, deci legea cu dosarele nu mi se aplică. Şi nici nu au apărut elemente noi după sentinţa CNSAS. Ce ziceţi?
1. Cand aţi aflat de existenţa unui dosar în arhivele Securităţii în care figuraţi drept colaborator al acesteia, cu numele de cod „Gusti”?
Augustin Buzura: Am şase Dosare de urmărire, dar nu am figurat şi nu figurez în nici unul drept colaborator al Securităţii şi nici nu există vreo sentinţă a CNSAS în care să se spună aşa ceva. Sigur, când a început nebunia cu dosarele eram convins că nu puteam lipsi din arhivele respective, dar dacă nu ar fi apărut lista cu numele celor pe care Evenimentul zilei, solicita să fie verificaţi, nu le-aş fi consultat niciodată. Nu mă interesa ce s-a spus despre mine şi nici să-i descopăr pe cei ce m-au turnat. Aşa, însă, am primit o comunicare eliberată în baza deciziei Colegiului CNSAS nr.186/13.07.2004, în care se spunea că subsemnatul „nu a fost agent sau colaborator al organelor securităţii, ca poliţie politică”. Colegiul CNSAS era alcătuit, la ora când mi se ceruse să trimit un Curriculum Vitae şi o copie după buletin, din următorii domni: Gheorghe Onişoru-preşedinte, Mihai Gheorghe-vicepreşedinte, Claudiu Octavian Secaşiu-secretar, Constantin Buchet, Florian Chiriţescu, Ladislau-Antoniu Csendes, Mircea Dinescu, Viorel-Mircea Nicolescu, Horia-Roman Patapievici, Andrei –Gabriel Pleşu şi Aurel Pricu. Cât despre numele de cod, se ştie că securiştii dădeau asemenea nume nu numai turnătorilor, ci şi tuturor celor urmăriţi. Din Dosarele mele de urmărire am aflat că, în afară de „Gusti”, aveam şi altele, printre care foarte frecvent era, nu ştiu de ce, „Oşanu.”
Un intelectual de stanga, dar in primul rand intelectual, profesorul Claude Karnoouh pare indragostit de Romania la cat timp a petrecut in tara noastra. Antropologul a fost citat de Ziaristi Online in contextul accentuarii politicii secesioniste maghiare in Romania, in articolul Claude Karnoouh: Autonomia “Tinutului Secuiesc” ar crea un ghetou » care reproduce un fragment din cartea sa “Duşmanii noştri cei iubiţi”, capitolul “Transilvania: iarăşi si dintotdeauna”.Claude Karnoouh s-a nascut in martie 1940 la Paris, unde si-a facut si studiile superioare. Din 1959 si pina in 1965 a urmat studii de stiinte (fizica si chimie) la Sorbona, iar din 1966 pina in 1969 studii de stiinte umane (filosofie, antropologie sociala, sociologie si lingvistica) la Universitatea Paris X Nanterre. Incepand din 1970 este membru al Centrului National de Cercetare Stiintifica din Franta (CNRS) si a predat, de asemenea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO, Universitatea din Gand (Belgia), Charlostville (Virginia, SUA), Urbino (Italia), ELTE (Budapesta). Ganditorul francez a fost profesor la Babes-Bolyai si in prezent este profesor invitat la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti (fosta Academie, fostul Institut de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”).
Claude Karnoouh are darul de a spune lucrurilor pe nume. El este cel care a zgariat urechile fine ale dilematicilor afirmand transant: “Intelighentia romåna are de demult un sens al slugarniciei exceptional de bine dezvoltat”. Tot el este cel care a radiografiat secta lui Tismaneanu in doua propozitii: “Pe scurt, toţi aceşti parveniţi care îşi cântă acum profesia de credinţă anticomunistă, servindu-şi stăpânii în calitate de lachei cu normă întreagă, joacă un rol capital în proiectul de amnezie naţională. Ei sunt la microfon pentru a face uitate originile părinţilor lor, altfel spus, pentru a ascunde nivelul social de unde au provenit ei şi felul în care au fost obţinute aceste transformări sub egida regimului comunist” [Revista Cultura].
De aceea, pentru a-l prezenta mai bine cititorilor nostri, am considerat benefic sa-i publicam si parerile despre societatea romaneasca – pe langa cea despre ghettoizarea maghiarilor -, dupa cum sunt lansate, verde-n fata, intr-un interviu acordat in luna ianuarie Cristinei Bobe de la HotNews. Prezentam aici cateva extrase edificatorii:
“Problema in Romania nu este numai aceea ca tiganii nu sunt integrati, ci faptul ca legea nu este aplicata si de romani. Aici statul de drept nu exista”
“Din anumite puncte de vedere mi se pare mai interesant in Romania decat in Franta. Discutiile cu studentii sunt mai interesante, chiar daca studentii sunt un pic tacuti. In Franta este prezent un conformism atat de dreapta, cat si de stanga care este extrem de plictisitor. In ultimii 30-35 de ani, in Franta, s-a instituit un fel de autocenzura. Pe anumite teme, ideile care se vehiculeaza ajung sa fie destul de penibile. Spre exemplu, in filosofie, ceea ce este legat de Heidegger. La un moment dat se vorbea la curs despre Heidegger, iar din sala s-a ridicat un student si a spus: “Este interzis sa vorbiti aici despre un ganditor nazist!”. Eu l-am dat afara, iar el s-a dus sa faca plangere la seful departamentului.
La fel se intampla cu aceasta cale de gandire germana, cum ar fi in filosofia politica cu Carl Schmitt. Nu trebuie sa vorbim despre istoria ideilor legate de comunismul real sau fascismul italian. Intotdeauna este cineva care vrea sa te opreasca sa vorbesti. Faptul ca are o idee opusa nu este o problema. Fiecare are ideile lui. Insa faptul ca cineva incearca sa te opreasca sa vorbesti devine din ce in ce mai penibil. (…)
Aici, [in Romania], anticomunismul este o gargara. Singurii anticomunisti nu sunt deloc prietenii mei politici, dar sunt anticomunisti adevarati: legionarii, greco-catolicii si catolicii maghiari. (…) Nu sunt prietenii mei politici, insa faptele lor trebuie sa le recunoastem.
Anticomunismul astazi este lipsit de importanta. Adeptii lui se plang poate ca nu au actionat atunci cand trebuiau sa actioneze. Istoria a trecut. Au ratat momentul istoric. Un moment istoric ar fi fost greva din Valea Jiului sau revolta din ‘87 de la Brasov.
Oamenii care au facut adevarate crime in perioada comunismului nu mai sunt in functii cheie pentru ca ei nu mai sunt in viata. Perioada cu adevarat criminala a regimului comunist din Romania este perioada Dej, nu cea a lui Ceausescu.
Ceea ce este cu adevarat periculos este faptul ca Liiceanu, Plesu etc. isi pot etala dizidenta, in timp ce dizidenta adevarata era in timpul lui Dej. Unde erau Marius Oprea, Liiceanu, Patapievici, Plesu, Mihaies in anii ‘70-‘80? Cine crede ca Meditatia Transcendantala a fost o disidenta? A fost ceva monden si o capcana organizata de Securitate ca sa le produca teama intelectualilor. Nu a fost nimic altceva. De ce nu am auzit nimic despre ei atunci cand eram in Romania in anii ‘70?
(…)
Faptul ca astazi intalnim putini oameni care mai pastreaza o credinta autentica este o urmare a modernitatii, fie comunista, fie capitalista. In Europa de Vest este acelasi lucru. Biserica este in cadere. Capitalismul propune si el o religie care are ca element central consumul. Prin consum este implinit raiul pe pamant. Pana cand va tine aceasta credinta, nu stiu! Pana cand vom crapa.
(…)
Poporul roman este rasist, ca orice alt popor, numai ca popoarele din Vest tac, pentru ca se tem. Oamenii nu sunt curajosi. Aici integrarea tiganilor ar putea fi simpla. Ea ar putea fi facuta prin forta culturala. Prin forta au fost integrati in Franta taranii in cadrul republicii centralizate. Cei care nu isi trimiteau copiii la scoala erau pedepsiti.
Partial este vina guvernului dumneavoastra. A primit foarte multi bani din partea Uniunii Europene pentru a-i integra pe tigani prin mai multe mijloace si nu le-au facut. Bineinteles ca o mare parte dintre tigani sunt greu de integrat pentru ca acesti oameni au un simt extraordinar de dezvoltat al libertatii lor. De ce fura din cand in cand tiganii? Fiindca nu vor sa lucreze. Dar de ce nu vor sa lucreze? Fiindca nu vor sa fie alienati. Asta este respectabil. Numai ca traim intr-un sistem european unde munca este o valoare. Atunci tiganii traiesc intr-un sistem extrem de arhaic care nu corespunde cu valorile societatii actuale europene.
Trebuie organizate niste scoli, iar copiii tiganilor trebuie sa fie siliti sa mearga la scoala. Cei care in momentul de fata refuza sa faca asta nu sunt destul de pedepsiti. E impotriva rasismului. Cineva incearca sa ii faca pe tigani sa fie ca orice cetatean respectabil, spunand totodata ca este tigan. Poti spune “eu sunt tigan si manager sau mare actor” etc.
Toleranta? Eu nu stiu ce este toleranta. Eu cunosc numai case de toleranta. Toleranta moderna a luat un sens stupid. Acum se practica toleranta analfabetismului, toleranta relativismului general. Singurul sens in care toleranta are valoare este acela in care este exprimata in preambulul Edictului de Nantes. In acest preambul se intalneste modelul teoretic si practic al tolerantei.
Ce inseamna toleranta? Faptul ca tiganii pot face orice, fiindca in momentul in care vei semnala anumite nereguli, te vor acuza de rasism. Acesta este un joc pervers. Am vazut in Moldova un deal plin de case care aratau ca niste palate. Toate aceste case erau legate la electricitate ilegal. L-am intrebat pe primar: “Domnule, pai ce faceti in sensul acesta?”. Primarul mi-a spus ca nu poate face nimic. Daca face ceva, un reprezentant al tiganilor va merge la Bruxelles si va spune ca romanii sunt rasisti. Exista o mica minoritate foarte bogata intre tigani, care se joaca foarte bine cu legile din Uniunea Europeana, astfel incat sa beneficieze de toate avantajele, fara sa aiba nicio datorie civica. Daca ii atingi in vreun fel, ei spun: “Ah, sunteti rasisti!”. In conditiile acestea cum altfel poti realiza intergarea decat prin forta? Daca nu te supui regulilor statului roman esti pasibil de puscarie. Aceasta este egalitatea fata de lege.
Integrarea populatiei minoritare intr-un sistem centralizat cere autoritate, fara sa fie o atitudine criminala. Daca statul reprezinta din punct de vedere institutional legea, atunci legea trebuie sa fie respectata. Problema in Romania nu este numai aceea ca tiganii nu sunt integrati, ci faptul ca legea nu este aplicata si de romani. Aici statul de drept nu exista. Societatea civila este o saga aici. Grupul de Dialog Social este o gargara. Este un Grup de Monolog Social. Membrii acestor grupuri nu au avut niciodata o actiune adevarata de dialog. “
Marin Gruia, liderul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC), a aparat gruparile de huligani in uniforma de politisti care au scandat la adresa presedintelui Traian Basescu “Iesi afara, javra ordinara!”, gasind explicatii de militian. Cum insa presedintele Romaniei reprezinta toti romanii, din tara si de pretutindeni, distinstii politisti, de fapt, au facut “javra ordinara” intregul popor roman, imitandu-l practic pe Patapievici, care a scris despre “puturosenia abisala a statutului suflet romanesc”, “un popor cu substanta tarata”, “23 de milioane de omuleti patibulari” si pe adjunctul sau la ICR, Mircea Mihaiesi (sotul Ilonei, sefa Retelei Soros), care a afirmat ca “nesimtirea lui Basescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale”. Rugamintea mea catre noul ministru de Interne, Traian Igas: nu-i mai lasati pe politisti sa citeasca carti de la Humanitas caci iata unde se poate ajunge.
Cine este Traian Igas
Traian Igas, care a fost numit luni Ministru al Administratiei si Internelor, dupa demisia lui Vasile Blaga, este liderul senatorilor PD-L, de profesie jurist si este un apropiat al primarului Aradului, Gheorghe Falca.
Traian Igas, presedintele grupului parlamentar PD-L, a fost ales in colegiul uninominal 3 din Circumscriptia electorala nr.02 Arad din partea democrat-liberalilor si a fost deputat intre 2004 si 2008, in timpul mandatului fiind vicepresedinte la Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic.
Este presedinte al Comisiei pentru Regulament a Senatului si membru in Comisia permanenta a Camerei Deputatilor si Senatului privind Statutul deputatilor si al senatorilor, organizarea si functionarea sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
Nascut in Sibiu, pe 19 septembrie 1968, Igas isi va sarbatori ziua de nastere la doar doua zile dupa ce a fost numit in functia de Ministru de Interne. Este licentiat in Stiinte Juridice la Universitatea de Vest “Vasile Goldis” Arad, Facultatea de Drept si are si o diploma de absolvire in Managementul si Finantarea in Administratia Publica, Universitatea “Aurel Vlaicu” Arad, Facultatea de Stiinte Economice.
Senatorul, care potrivit CV-ului cunoaste limba germana si italiana, are si un certificat de absolvire in “Securitate si Aparare Nationala”, la Colegiul National de Aparare.
Igas a fost administrator al Organizatiei “Tineretul Liber Aradean” (1990-1995) si Director Tehnic la SC Astralegno SRL (1996-2000), dar si Administrator al SC Costellor 2000 SRL (2000-2004).
Intre 2000-2004, Traian Igas a fost consilier local in orasul Pecica, judetul Arad, iar in 2004 consilier judetean in Arad. In 2007 a fost Presedinte al Filialei Europene a Parlamentarilor Lumii pe Habitat, iar in 2006 vicepresedinte in cadrul Consiliului Director pentru Europa al Parlamentarilor Lumii pentru Habitat.
Din 2007 si pana in prezent, Igas a fost vicepresedinte al Biroului Permanent Judetean al PD-L Arad (functie ocupata si in 2005, in Partidul Democrat), iar in 1998 a fost vicepresedinte al Partidului Democrat.
Potrivit unui comunicat guvernamental remis luni, Traian Igas este propunerea trimisa presedintelui Romaniei pentru postul de ministru de Interne, dupa demisia lui Vasile Blaga. Totodata, un alt comunicat, de data aceasta de la Presedintie, arata ca presedintele Traian Basescu a aprobat propunerea PD-L.
Ministrul Vasile Blaga si-a depus demisia de onoare luni, in urma unui scandal provocat de marsul neautorizat al politistilor pana la Palatul Cotroceni, de saptamana trecuta.
Politistii au aruncat cu sepcile inspre cladirea Administratiei Prezidentiale si au strigat “Iesi afara, javra ordinara!”. Ulterior, presedintele Traian Basescu a anuntat ca renunta la serviciile de escorta ale Polititiei, acuzand politistii ca au subminat autoritatea statului.
Chipurile infamiei (VI): Cornel Nistorescu il concediaza pe Cristian Patrasconiu
03/08/2009 — tismaneanu
Diferenta de fus orar m-a facut sa aflu cu intarziere despre decizia lui C. Nistorescu de a-l concedia pe Cristian Patrasconiu. Marturisesc ca nu ma mir. de ani de zile am observat cu tristete declinul profesional si moral al lui Nistorescu, un reporter candva interesant. Nu voi comenta lucruri personale. Sa spun doar ca, impreuna cu Petru Romosan, C. Nistorescu a fost/este unul dintre cei mai inversunati denigratori ai intelectualitatii democratice romanesti, ai condamnarii comunismului si ai eforturilor de asanare a climatului public. Pentru cei care il citim pe Cristian Patrasconiu, si suntem foarte multi, este limpede ca el reprezinta o generatie care are alte repere decat cele ale expiratului Nistorescu (un suflet mort, cum il numeam ieri, spre oroarea unui vanitos si nu tocmai coerent neo-culturnic), un personaj din categoria pe care eu o numesc a oamenilor pe langa care a trecut trenul. Cristi si colegii sai de optiuni (sper ca e limpede la cine ma refer si mai ales la cine NU ma refer) nu s-au pliat niciodata pe “indicatiile” cuiva (diversele reincarnari ale Sectiei Presa a CC), nu confunda registrul monden (cool si kitsch) cu istoria contemporana, nu sunt lacheii nici unui patron. Mai ales, nu sunt cinici. Salut interventia lui Liviu Antonesei de pe blogul lui Cristi Patrasconiu. Am fost si eu editorialist la Cotidianul, deci subiectul ma priveste si direct. Abia astept sa aflu ce va spune Doru Buscu. Intre timp, un excelent articol al lui Ioan T. Morar pe blogul sau si o interventie a lui Mircea Mihaies pe blogul lui Cristian Patrasconiu (inca permis la Cotidianul). Intre cei care si-au exprimat solidaritatea cu jurnalistii hartuiti, ii amintesc pe Mihail Neamtu, Razvan Braileanu, Alina Purcaru, Cristian Ghinea.
“Draga Cristi, intru pentru prima oara pe un site de acest tip. Nu puteam sa ma abtin acum, cind o fantoma a trecutului, un politruc de presa – la Nistorescu ma refer – reinvie cu brutalitate, isteric, practici din vremea stalinsimului. O face, din pacate, in indiferenta celor care ar putea sa-l puna la punct (oameni precum Doru Buscu sau Emil Hurezeanu) si care, astfel, devin complicii lui. Nu vom uita aceste secvente. Nu vom uita usor aerul de superioritate imbuibata pe care-l afisaza in aceste clipe oameni care au facut din “Cotidianul” un reper in presa romaneasca, iar acum sunt partasi la terfelirea lui. Nistorescu minte cu nerusinare: el, si nu altcineva, afirmase in editorialul de azi ca nimeni nu va mai fi “ingropat” la “Cotidianul” fara a i se da dreptul la aparare. Ce drept ti s-a acordat tie? Dreptul de a ramine pe drumuri, cu familie cu tot. “Cotidianul” nu mai are nevoie de constiinte si de talente. Are nevoie de ciomagari, de mutanti care sa puna in practica ordinele celui mai odios mardeias de presa al ultimilor ani. Tii minte, Cristi, ca eu am plecat de la “Cotidianul” in exact ziua in care am aflat ca a fost vindut lui Vintu. Nu inainte, nu dupa: in aceeasi zi. Stiam ca, mai devreme sau mai tirziu, se va ajunge aici. A fost nevoie de o conjuctura mizerabila pentru ca planurile scelerate sa fie puse in aplicare fara o opozitie serioasa. Te rog sa fii tare, infamia nu poate sa dureze. Iar de oameni curati ca tine e nevoie pretutindeni! Cu drag, al tau,Mircea Mihaies”
Sa fim bine intelesi: in numai doua zile, Cornel Nistorescu a izbutit sa antagonizeze enorm de multi cititori, a actionat brutal , de o maniera discretionar-dictatoriala pentru amutirea vocilor independente, si-a aparat amicul (pe Petru Romosan) contre vents et marees, transgresand evident limitele pe care le impune codul etic al jurnalismului independent. Daca totul nu a fost decat un exercitiu de PR (cum incearca unii sa sugereze), atunci el tine de expertiza unui piroman. Trecutul lui Romosan insa nu este o amagire, dupa cum imaginea terfelita a Cotidianului nu se va reface usor, daca se va reface… Orice va scrie Nistorescu in editorialul sau, exista un numar de adevaruri factuale pe care nu le va putea anula. Nimic din ceea ce a facut in aceste doua zile nu a fost de buna-credinta. Dimpotriva, a actionat in chip malign, autoritar si abuziv, ca un activist al Sectiei Presa trimis sa “rezolve situatia”. Vom vedea in zilele urmatoare daca a reusit si “ordinea domneste la Cotidianul“. www.tismaneanu.wordpress.com www.tismaneanu.blogspot.com
April 9th, 2012 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
