Victor Roncea Blog

Nici n-a fost bine dat jos Emil “Harry” Hurezeanu de la conducerea postului Realitatea TV – dupa cum a informat in exclusivitate Adelin Petrisor – ca au si inceput sa apara rautati pe internet. Stiam eu ca o sa iasa ceva din rafuiala deontologilor-sefi ai lui Vintu.

Vezi si SOV: “Cu mogulul nu te joci”. Au aparut noile stenograme ale lui Vintu, cu Chirieac, Buscu, Toader, Tanase, Nistorescu, Dragotescu si toata ceata lui Pitigoi de la Realitatea TV, din timpul campaniei anti-Basescu. Motivul internarii. “Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată” 🙂

Un portal foarte activ pe zona dezvaluirilor care nu-si gasesc locul in presa, cu un nume “rau” – BadPolitics.ro, si care numai ce a dat o super-bomba cu batalia dintre masoni, publica o productie interesanta a unui alt proiect promitator: Avant la Lepre:

BIOGRAFIA NEROMANTATA A LUI STELICA TANASE

Citez: Opera si (mai ales) Viata

Nascut la 17.02.1952, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filosofie-Istorie din Bucuresti a Universitatii din Bucuresti în 1977.

Publica, in 1982, la Cartea Romaneasca, romanul “Luxul melancoliei”. Sustine ca alte doua carti scrise inainte de 1989 “au fost interzise de regimul comunist”.

Dintre acestea, “Corpuri de iluminat” apare in 1990, tot la Editura Cartea Romaneasca (ulterior fiind republicata la Polirom si Humanitas, edituri care ii publica de altfel majoritatea lucrarilor). In total a publicat, pana azi, 14 carti, multe bazate pe reproducerea de Dosare din Arhive. Printre acestea se remarca volumul de „spalare” a lui Silviu Brucan (Saul Bruckner), “Dosarul Brucan”, publicat de Editura Polirom – detinuta de familia lui Serghei „Serge” Moscovici – in seria “Istorii subterane”, prezentata de Stelian Tanase si Radu Ioanid, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în Romania condus de Marius Oprea.

In 2002, Tanase se remarca prin publicarea, la Editura Compania detinuta de sotii Romosan – Kenneres, a lucrarii pseudo-memorialistice „Acasa se vorbeste in soapta”. Volumul pune fata in fata pagini dintr-un jurnalul tinut intre 1986 si ianuarie 1990 si o selecţie de documente din dosarul sau de urmarire de la Securitate (1984 – 20 decembrie 1989), in care purta numele de cod „Stefan”. Tanase sustine ca responsabil cu urmarirea sa era fostul ofiter de Militie si Securitate Gigi Netoiu.

Familia si aventurile conjugale

Tatal sau, Ion Tanase, a fost in tinerete Secretar II cu probleme organizatorice al Comitetului Regional UTM Bucuresti. Din aceasta pozitie a fost trimis la „Stefan Gheorghiu” pentru studii. In aceasta perioada a divortat de mama lui Stelian, din motive de infidelitate ale acesteia.

Dupa „Stefan Gheorghiu”, Ion Tanase a fost repartizat la Ialomita, ca vice-presedinte al Consililului Popular Judetean cu probleme de comert si economice, in perioada in care prim secretar era Marin Vasile.

Aici, pe perioada verii, erau adusi ambii sai fii (sunt doi frati Tanase), care erau angajati la restaurantul „Crama”, din Slobozia, pe post de cantareti.

Mama lor ar fi fost, de asemenea, activista PCR. Dupa alte surse, mama, decedata dupa divortul de tatal sau, ar fi lucrat in DIE.

Cea de a doua sotie a tatalui, mai tanara, fosta asistenta medicala luata de la Spitalul din Slobozia, a devenit la Bucuresti directoare a magazinului “Mistretul” din Piata Rosetti.

Conform unor surse apropiate familiei, Ion Tanase a divortat si de aceasta sotie dupa ce a prins-o in pat cu fiul sau, Stelian Tanase. Conform acestora a fost vorba de fapt de un viol la care ar fi supus-o fiul vitreg, cazul fiind ulterior musamalizat la Militiei de catre organele de Partid.

Activitatea comunista si „viata tainica” si reteaua kominternista/ securista:

Stelian Tanase devine membru PCR in 1974, la 22 de ani. Sustine ca a fost exclus din PCR in anii ’80.

Prima sa sotie, Nineta, a lucrat in perioada de dinainte de 1989 ca documentarista la Biblioteca Centrala de Stat. Venea adeseori la serviciu cu fata tumefiata, in urma unor batai violente aplicate de sot. Cei doi traiau separat, Stelian Tanase pretextand ca are nevoie de spatiu de creatie, drept pentru care acesta locuia intr-un apartament din zona 1 Mai.

La data respectiva i s-a intocmit un dosar de verificare, fiind suspectat si de relatii inversioniste. Conform surselor din sistem, in aceeasi perioada Stelian Tanase a fost folosit ca „sursa” la SMB – Securitatea Municipiului Bucuresti.

La vremea aceea tintea pozitia de membru plin al CC al UTC si lucra ca instructor cultural UTC la Casa de Cultura “Nicolae Balcescu”, din Parcul Bazilescu, organizand pe bani buni diverse concerte in Club T4, sau la Teatrul de Revista “Constantin Tanase” si Casa de Cultura “Infratirea intre popoare”.

Cu toate acestea, cand se refera la aceasta perioada memoria sa este incetosata, refuzand sa explice cu ce s-a ocupat timp de 11 ani, din 1978 pana in 1989: „Dupa facultate am plecat la tara, unde am fost profesor timp de un an, apoi am devenit somer. Am avut o existenta foarte amestecata. Eram pe undeva pe la periferia societatii pentru ca nu aveam un dosar”.

Conform unui material de presa despre cunoscutul spion ungar Rudas Ernö, fost partener de afaceri cu fostul premier Calin Popescu Tariceanu, la sfarsitul lui 1988, Rudas Ernö a primit ordinul sa întocmeasca un dosar despre activitatea lui Stelian Tanase, dupa ce acesta a redactat un protest anticomunist care a ajuns si la Ambasada Ungariei din Bucuresti.

Misiunea lui Rudas ar fi fost aceea de a documenta gradul de credibilitate a lui Stelian Tanase, daca nu este cumva un provocator, precum si oportunitatea folosirii sale ca sursa pentru serviciile maghiare si rusesti.

Informatia a fost facuta publica de un disident maghiar, Peter Banyai, odata cu lansarea uneia dintre cartile lui Stelian Tanase. Mai aflam ca în elaborarea dosarului despre Stelian Tanase cele mai multe informatii i-au fost furnizate lui Rudas Ernö de istoricul Lajos Demeny.

Mare sef la GDS si fondator al „Societatii Civile”

Imediat ce s-a fondat Grupul pentru Dialog Social, la initiativa lui Silviu Brucan si Andrei Plesu cu Mihnea Berindei pe post de organizator, Stelian Tanase devine redactor sef al publicatiei GDS, revista “22”, cu Dan Pavel redactor sef adjunct.

GDS este creat ca pol ideologic al retelei neokominternului si Fundatia Soros ca executanta a directivelor. Presedinte al ambelor centrale antiromanesti este ales, simultan, agentul dublu Alin Teodorescu. Stelian Tanase este atat membru fondator al GDS cat si al Aliantei Civice. In 1991 este ales vicepresedinte al Partidului Aliantei Civice, în contextul in care presedintele formatiunii, Nicolae Apolzan Manolescu, un apropiat al lui Gheorghe „Gogu” Radulescu, era avizat chiar de B’nai Brith, unde fusese in vizita la recomandarea lui Zigu Ornea.

In timpul demonstratiei din Piata Universitatii, Stelian Tanase era un intermediar intre GDS si Liga Studentilor, fiind respins de organizatorii manifestatiei si pentru ca milita ardent pentru „Glasnost” si „Perestroika”.

(more…)