Reviewed by LTC (USAR, Ret) Christopher E. Bailey, a faculty member at the National Intelligence University specializing in national security law, processes, intelligence ethics and strategy. He is a 2008 graduate of NIU’s Denial & Deception Advanced Studies Program and the U.S. Army War College. He is licensed to practice law in California and the District of Columbia, and is a member of the National Security Law section, American Bar Association.
Mr. Larry Watts has authored the second in a series of three “must have” volumes for national security professionals, especially for practitioners with an interest in Eastern Europe since World War II.
Pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului
Părintele Arsenie Boca, ieromonah, teolog și pictor ortodox român, născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, judeţul Hunedoara, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale şi darului de văzător cu duhul, mii de credincioși veneau să-l asculte. Însă, tot din acest motiv, a fost hărțuit de Securitatea bolşevică. A fost unul dintre martirii comunismului, fiind închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. După 1959, i s-a interzis activitatea preoţească până la moarte, care a survenit la 28 noiembrie 1989. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului se perindă, zilnic, sute de pelerini, iar la sărbătorile aniversare vin zeci de mii de credincioşi din întreaga ţară, care atestă prin mărturiile lor minunile săvârşite de Părintele Arsenie Boca. Pentru că evlavia populară vorbeşte de la sine, cerem Patriarhiei Române, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să înceapă demersurile fireşti pentru canonizarea Sfântului Ardealului.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Cercetătorul Florin Duţu a avut amabilitatea să ne ofere următorul extras din cartea sa Viata Parintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910 – 1989, editura Floare Alba de Colt, 2015:
CURRICULUM VITAE al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare
„Oamenii îţi iartă orice, dar nu şi să le-o iei cu un pas înainte” (Părintele Arsenie BOCA, în: Sfinte aduceri-aminte, P.S. Daniil STOENESCU, „Arhanghelul” de la Prislop şi alte scrieri…, p. 261)
„Socotim că frumuseţea artei scrise şi pictate de Părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia… Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmaşi ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa şi să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoţii şi strănepoţii noştri. Aceasta a fost şi este misiunea Părintelui Arsenie Boca, şi el nu e mic înaintea lui Dumnezeu… Vrăjmaşul urlă la mormântul Părintelui.”[1](Arhimandritul Iustin PÎRVU)
Informatorul Securităţii Gyury Frunda a înnebunit: Contrazice cu tupeu dement cercetările de doi ani ale Direcţiei de Investigaţii a CNSAS, minte de îngheaţă apele la Radio România – Tg. Mureş (audio) că “nu a fost niciodată informator sau colaborator al Securităţii” şi zice că îi va da în judecată pe “denigratorii” săi. Să-i facem o listă: Şefii Securităţii Mureş, ofiţerii lui recrutori, foştii căpitani Voşloban Emil şi Francisc Puskas (în prezent avocat tot la Tg. Mureş, din câte se pare), Elöd Kincses, avocatul care susţine că era turnat de Frunda la Securitate, Traian Băsescu şi şefii SRI, pentru că au transmis Arhivele SRI la CNSAS, şefa investigaţiilor CNSAS, Germina Nagâţ, pentru Nota de Constatare a Direcţiei de Investigaţii cu Nr. 1559/25.06.2014, secretarul Colegiului CNSAS, Corneliu Turianu, autorul Opiniei că “Dl. Frunda Gyorgy a furnizat informaţii Securităţii” (doc mai jos) şi, cu voia Dvs, ultimul pe listă, subsemnatul Victor Roncea, ca simplu autor al articolului din ziarul BURSA.
PS: Aşteptăm şi o reacţie oficială de la Cancelaria Primului Ministru al României, unde Frunda prestează ca consilier “onorific” al lui Victor Viorel Ponta.
Anomismia informează: “Cu câteva zile in urma, pe contul de Facebook de aici am putut vizualiza trei fotografii foarte recente de la mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop, dintre care doua le preiau si eu mai aici (mai sus si in baza textului – cu multumiri autorului – cu totul necunoscut mie). Astfel, avem dovada ca deja, intr-un timp foarte scurt, cuvantul Parintelui Daniil Stoenescu (unul dintre ultimii si cei mai tineri ucenici directi ai Parintelui Arsenie) rostit la 13 martie 2015 la Prislop, s-a adeverit. In acea zi, cand s-a savarsit acolo, in bisericuta manastirii si apoi scurt si sus in cimitir, parastasul Maicii Zamfira Constantinescu (cititi si vedeti poze aici), Parintele Daniil Stoenescu a rostit un gand-testament personal, in care numea si explica necesitatea construirii unui “chivot”- acoperamant care sa apere mormantul Parintelui Arsenie de la Prislop, de cele ce vor urma. Deja la acel moment, 13 martie 2015, ramele de ciment inconjuratoare ale mormantului se turnasera (se vede in fotografiile din link-ul anterior), iar azi avem certitudinea ca acest “chivot de mormant” mai are putin pana la finalizare (peretii laterali nu s-au ridicat inca). Daca ar fi sa ne ghidam dupa spusele Parintelui Constantin Necula de la Sibiu, intr-o prelegere din decembrie 2014 – cum ca in ceea ce priveste posibila canonizare a Parintelui Arsenie nu mai exista presiunea oponenta a Institutului Elie Wiesel, sau dupa spusele Parintelui Daniil Stoenescu de la parastasul Maicii Zamfira – cum ca zidirea protectoare din jurul mormantului Parintelui Arsenie va asigura intre altele si respectarea dorintei sale testamentare, ca trupul sa nu-i fie dezgropat niciodata, pana la a doua venire a lui Iisus Hristos, adica tot in legatura cu posibila deshumare post-canonizare, pentru a extrage particele din trupul sau care sa fie raspandite ca moaste sfinte in diverse locuri, atunci gandul ne trimite la realizarea in curand, a canonizarii. (…)”.
Aceeaşi documentaristă temeinică a vieţii Părintelui Arsenie Boca a informat prompt şi despre emisiunea de la B1 Tv dedicată Sfântului Ardealului, pe care o puteţi viziona integral mai jos. La cererea mai multor semnatari, Petiţia pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca ramâne încă deschisă pentru adeziuni până de Înălţare, când va fi înaintată Patriarhiei, în prezent subsemnând aproape 9000 de români. Numeroşi voluntari, cărora le mulţumim deosebit, au trimis şi semnături pe hârtie. Doritorii pot semna AICI.
Doamne, ajută!
Pe tema canonizarii Parintelui Arsenie Boca, la B1 TV, azi…
In aceasta seara de Pasti, 12 aprilie 2015, in cadrul emisiunii de la postul B1 TV – “Ultimul Cuvânt“, moderata de jurnalistul Cătălin Striblea, s-a facut o argumentatie complexa, din perspectiva laica, a canonizarii Părintelui Arsenie Boca. Emisiunea a fost anuntata pe blogul jurnalistului Victor Roncea (link aici). Remarcabila, printre atatea emisiuni TV pe aceasta tema – in ultimele luni de zile, a fost ponderarea, echilibrul si profesionalismul interventiilor!
Prin telefon, in a doua parte a emisiunii, a intervenit si d-na Aspazia Otel Petrescu, bine cunoscuta pentru tinuta profesionala si moral-duhovniceasca, aflata la o etate respectabila, cu depozitii directe despre intalnirile sale cu Parintele Arsenie la Manastirea Sambata, in anii 1946-1948.
Petitia de canonizare va fi înaintată Patriarhiei Române şi Sfântului Sinod de catre Victor Roncea si Civic Media, în Săptămâna Luminată – Revenire: de Înălţare -, si se va alatura documentelor din dosarul de canonizare al Parintelui Arsenie.
“Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești. Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” – de Florin Duţu. O carte excepţională publicată la 125 de ani de la naşterea lui Nichifor Crainic (22 decembrie) şi 25 de ani de la adormirea Părintelui Arsenie Boca (28 noiembrie)
În fotografia absolut inedită descoperită de tânărul cercetător Florin Duţu şi folosită pe coperta cărţii sale îl vedem pe Părintele Arsenie Boca la 66 de ani, pe 23 mai 1976, îmbrăcat elegant, în costum la două rânduri, cu pălărie de fetru şi ochelari, la parastasul pentru Nichifor Crainic şi Aglaia Crainic, coborând treptele Bisericii Enei din Bucureşti, fotografiat de Serviciul de Filaj al Securităţii. În actul de scoatere din Mănăstire, emis de Episcopia Aradului la ordinele Securităţii, i se impusese “să iasă din mănăstire fără rasă” (actul nr. 2407/14 mai 1959), ne informează Florin Duţu. Felicitându-l din toată inima pe autorul acestei noi lucrări incitante şi emoţionante pentru orice român cu dragoste faţă de cei trei mari stâlpi ai Ortodoxiei Româneşti, preiau cronica realizată de colega noastră Anomismia, vă invit să vă comandaţi deîndată cartea, de la Fundaţia Arsenie Boca sau Librăria Sophia, şi vă amintesc că Petiţia pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealul a depăşit 3000 de semnături. Cei ce nu au semnat pot să o facă acum şi, de asemenea, să transmită Petiţia mai departe, noi urmând a o înmâna Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române împreună cu un memoriu semnat de marile personalităţi ale ortodoxiei şi culturii noastre naţionale. Doamne ajută!
Abordari inedite ale figurilor de mari teologi mistici romani si o noua carte semnata de Florin Dutu
de Anonismi
Tanar absolvent al Academiei de Studii Economice şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, Florin Dutu a devenit cunoscut ca scriitor la sfarsitul anului 2013, cand apublicat prima sa carte, la Editura Floare Alba de Colt: „Şi cărţile au fost deschise. Părintele Arsenie Boca – O biografie”. Aceasta lucrare a fost numita “cea mai documentată biografie a Parintelui Arsenie Boca” – de catre un alt tanar teolog, caruia i se datoreaza aducerea la lumina a unor inedite observatii privind lucrarea iconografica a Parintelui Arsenie Boca, Alexandru Valentin Craciun.
In primavara anului 2014 Florin Dutu a reusit publicarea celei de a doua carti avandu-l ca protagonist pe Sfantul Ardealului, o carte de tip album: “Parintele Arsenie Boca 1910-1989. Biografie vizuala” – in care, pe langa acurata si sintetica biografie scriptica sunt inserate inspirat, intr-o cronologie expresiva, o serie de fotografii, intre care si cateva cu totul inedite. Intre cele din urma se afla si o fotografie pe care Florin Dutu o prezinta in premiera in cartea lui; ea dateaza din decembrie 1969 si in ea este prezent Parintele Arsenie Boca – civil, alaturi de participantii la sarbatorirea marelui profesor de mistica Nichifor Crainic (pe care tanarul Zian Boca l-a audiat ca student si cu care a legat o adanca si indelungata prietenie) la implinirea varstei de 80 de ani, la Restaurantul Bucur din Bucuresti; in fotografie apare si marele teolog si fostul profesor al Parintelui Arsenie, pe care acesta l-a ajutat, inspirat si sustinut sa realizeze traducerea in romaneste a Filocaliei, Parintele Dumitru Staniloae.
Poate ca pornind si de la aceasta constanta a unei legaturi de-o viata intre trei mari spirite romanesti, in acest decembrie 2014, Florin Dutu a reusit o a treia publicare de exceptie, cartea: “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” (Ed. Floare Albă de Colţ, Bucureşti, 2014).
“Cartea se bazează pe documente inedite din Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), Arhivele Bisericii Ortodoxe Române, Arhivele Statului etc. şi cuprinde vieţile, activităţile şi contribuţiile teologice ale celor care au produs invazia misticii ortodoxe şi a duhului Filocaliei în cultura română, în viaţa bisericească a românilor şi în teologia academică: academicianul Nichifor Crainic, Părinţii Arsenie Boca şi Dumitru Stăniloae.“
CUPRINS:
Capitolul 1 – Mistica ortodoxă de la Predica de pe Munte a Mântuitorului Iisus Hristos la Părinţii Misticii şi Filocaliei româneşti: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae.
Capitolul 2 – De la Filocalia Sf. Grigore Teologul la Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta de Sus
Capitolul 3 – Academicianul Ioan Nichifor Cranic – Viaţa, activitatea, descoperirea misticii şi invazia teologiei ortodoxe în cultura română
Capitolul 4 – Părintele Arsenie Boca – Viaţa, activitatea pastorală (Sâmbăta, Prislop), pictura(Elefterie, Patriarhia Română, Bogata Olteană, Drăgănescu) şi invazia duhului Filocaliei în viaţa bisericească a neamului românesc
Capitolul 5 – Părintele Dumitru Stăniloae – Viaţa, activitatea teologică (Sibiu, Bucureşti) şi invazia Filocaliei în teologia academică românească.
In contextul aparitiei unor noi si valoroase izvoare documentare livresti cu privire la viata si activitatea Parintelui Arsenie Boca in ultimii ani (datorate in cea mai marte unor tineri si bravi teologi – si as enumera aici, in ordinea cronologica a aparitiei lucrarilor de care s-au ocupat, pe: Ioan Ginsca, Romeo Petrasciuc, Cristian Serban, Florin Dutu dar si pe jurnalistul Vlad Herman), completarea laica a actiunii de recunoastere a Parintelui Arsenie Boca ca Om al lui Dumnezeu a venit din zona filmului documentar si de fictiune, prin filmele realizate de regizorul Nicolae Margineanu despre Parintele, iar foarte recent, din zona jurnalistilor nationalisti – prin initierea semnarii unei petitii intru canonizarea Parintelui, de catre jurnalistul Victor Roncea (petitia este in continuare deschisa; a fost afisata electronic la 28 noiembrie 2014, si pana la aceasta data – 12 decembrie 2014, s-au depus 2580 de semnaturi). Petitia poate fi accesata, aici.
Pentru că am constatat că o serie de fotografii din Arhiva CNSAS – realizate de Securitate în urma unei operaţiuni de filaj asupra “obiectivului Bratu” executată între 21.08.1962 şi 09.09.1962 -, nu se află în totalitate online, m-am gândit să le public aici, la 25 de ani de la săvârşirea Sfântului Ardealului. Ziua de astăzi, 28 noiembrie, la cei 25 de ani de la plecarea la Ceruri a Părintelui Arsenie Boca, ar trebui să se constituie, şi pentru Patriarhie, într-o zi de începere a demersurile pentru canonizarea Sfântului Ardealului. Iată de ce vă recomand se semnaţi această petiţie online:
Monica Macovei contra lui Victor Roncea, sau torţionarul care nu-şi uită victima
1.Doamna Monica Macovei se află într-o gravă eroare, scuzabilă însă, având în vedere gradele ridicate ale temperaturii şi ora de la final de program când este emis comunicatul său de ameninţare cu acţionarea în judecată “a colaboratorilor turnătorului Voiculescu”, între care mă enumără şi pe mine.
Nu sunt şi nu am fost niciodată “colaboratorul turnătorului Voiculescu” şi/sau al Antenei 3. Dacă dânsa va putea demonstra, vreodată, contrariul, promit să-i fac cadou – evident numai pentru orele de după program – o sticlă de whisky mai ieftior, respectiv J&B, marca sa preferată.
Nu sunt şi nu am fost niciodată “colaboratorul turnătorului Voiculescu” şi/sau al Antenei 3, spre deosebire de înfocatul ei propagandist de la B1TV, Andrei Bădin, tocmai prins de SRI şi DNA cu raţa lui Duicu în gură, respectiv o şpăguţă de 5000 de lei, personaj prezentat de EvZ ca una dintre “vocile dreptei” şi care a evoluat bine mersi de la sclavul de serviciu al “turnătorului Voiculescu” la “deontologul” de serviciu (acelaşi?) al “preacinstitului Păunescu”, ambii nababi media având de fapt şireturile legate cu firul aceluiaşi serviciu: DIE.
Nu sunt şi nu am fost niciodată “colaboratorul turnătorului Voiculescu” şi/sau al Antenei 3, spre deosebire de colegul doamnei Monica Macovei din Grupul pentru Dialog Social (GDS), “anticomunistul” Vladimir Tismăneanu, care, înainte de a ieşi Traian Băsescu preşedinte, făcea turul caselor de protocol, al ţării şi al lumii, alături de Ion Iliescu, lansându-i memoriile “şocante” şi scriind asiduu, ca un scrib disciplinat, împreună cu soţia sa, la gazeta “turnătorului Voiculescu”, aşteptând cuminte sfârşitul de lună pentru a se întâlni pe coridorul de la casieria “varanului” de azi cu… Mircea Cărtărescu, altă vedetă a GDS.
2. M-aş fi aşteptat ca doamna Monica Macovei să mă dea în judecată, dacă datele nu ar fi fost reale, pentru faptul că am publicat informaţii privind faptul că fosta membră PCR încă de pe băncile facultăţii a reuşit să promoveze cam rapid, de la Procuratura Locală Giurgiu la procuror al Parchetului Sectorului 1 Bucureşti şi pentru că tatăl ei, prezentat în toate biografiile sale oficiale drept “jurist”, a fost de fapt colonel şi instructor la Secţia Militară şi Probleme de Justiţie – Sector MAI – a CC al PCR, secţie care depăşea în prerogative chiar şi Securitatea.
M-aş fi aşteptat ca doamna Monica Macovei să mă dea în judecată, dacă datele nu ar fi fost reale, pentru faptul că am arătat că actuala europarlamentară şi aspirandă la funcţia supremă în stat pe tichet de adeptă a doctrinei populare, ceea ce înseamnă şi conservatoare, creştin-democrată, este în realitate membră fondatoare şi de onoare (!) a asociaţiei homosexualilor, lesbienelor, transexualilor şi trisexualilor din România (ACCEPT), şi, pe deasupra, o susţinătoare a sectei-porno a “guru”-lui “Grig” Bivolaru (MISA). Culmea, la data de 4.01.2005, domnia sa a cerut public achitarea inculpatului Gregorian Bivolaru, chiar de pe postul “varanului” şi “turnătorului de Voiculescu”, Antena 3.
M-aş fi aşteptat ca doamna Monica Macovei să mă dea în judecată, dacă datele nu ar fi fost reale, pentru că am afirmat că este implicată în retrocedările abuzive din Transilvania, de partea maghiarilor, care se folosesc de bisericile catolică şi greco-catolică, confesiune pe care pretinde că o împărtăşeşte doamna în cauză, sau că i-am reproşat că simbolurile luptătorilor cu armă în mână în cea mai lungă rezistenţă armată anticomunistă din “blocul sovietic”, Ana şi Ion Gavrilă Ogoranu, au murit supăraţi după ce fosta ministreasă le-a refuzat recunoaşterea meritelor şi anularea dosarului penal de “duşmani ai poporului” sau că am publicat informaţia că fostul şef al SIPA, generalul Dan Gheorghe (fost şef al BA a SRI, UM 0215 a MI, DGPA a MJ), a fost demis de domnia sa după ce a refuzat să-i dea o înregistare video din Parcul Operei.
Dar nu!
3. Doamna Monica Macovei a ales să mă dea în judecată pentru că am publicat pe www.Roncea.Ro un document din procesul defunctului general Mihai Chiţac, ministru de Interne în Guvernul FSN (alături de nedemisionarul Andrei Pleşu, printre alţii), responsabil în mare parte de mineriada din 13-15 iunie 1990. În documentul respectiv, fostul Ministru de Interne al lui Ion Iliescu şi Petre Roman, invocă în apărarea sa o declaraţie a Monicăi Macovei, pentru a întări propriile sale afirmaţii potrivit cărora Poliţia nu a folosit nici un fel de violenţă împotriva manifestanţilor, reţinuţilor şi arestaţilor. Să o analizăm:
„Am luat contact cu problema Piaţa Universităţii în mai multe etape. Prima etapă a fost în ziua de 13 iunie 1990. Eram procuror la fosta Procuratură a Sectorului 1 şi, împreună cu alţi doi colegi de la aceeaşi unitate, am fost trimişi la Unitatea Militară de la Măgurele, unde am întâlnit câţiva colegi de la fosta Procuratură a Municipiului Bucureşti: Alexandru Ţuculeanu, Cornel Popescu, Emil Dinu. La Măgurele, am văzut în curtea unităţii că cei ridicaţi din Piaţa Universităţii stăteau la mese şi scriau declaraţii din Piaţa Universităţii. Nu am văzut nici un act de violenţă. Citind aceste declaraţii, am spus: Nu rezultă comiterea niciunei infracţiuni. Toată lumea pleacă acasă.” (Sursa: EvZ – 29.05.1997 – am respectat sublinierile facute de fostul general Chitac).
Astazi, doamna Monica Macovei sare peste textul ingrosat de Chitac – “Nu am vazut nici un act de violenta” – si se apleaca asupra afirmatiei din final, cu “Toata lumea pleaca acasa”, interpretand-o intr-o nota personala ca “dovada” ca ea ar fi sustinut, de fapt, “că oamenii arestați ilegal nu comiteau acte de violență și că trebuia să fie eliberați imediat, să plece acasă” (citat de pe blogul domniei sale, 10.07.2014).
Ca unul dintre cei arestati ilegal – in fapt, retinuti ilegal, pentru ca nu ni s-a intocmit niciodata un document de arestare – dupa ce am fost rapit din Institutul de Arhitectura de catre trupele para-militare minieresti; ca unul dintre cei anchetati si maltratati de colegii doamnei fost procuror la Unitatea de la Magurele si ca unul dintre cei care am intocmit dosarele Amnesty International in acest caz, nu pot decat sa declar, asa cum am mai facut-o si cu alte ocazii, ca doamna Monica Macovei a mintit, a mintit, a mintit.
In primul rand, sa ne amuzam putin. Recititi ce a constatat ea, in propria-i traducere: ca “oamenii arestati ilegal nu comiteau acte de violenta“. Unde? La Magurele? Noi? Contra cui sa fi comis “actele de violente”: a procurorilor, jandarmilor, minerilor?
Acum sa redevenim seriosi: Unitatea de Jandarmi de la Magurele (fosta a trupelor de Securitate) a fost pe perioada detentiei ilegale a circa 700 de romani, scena unor violente cumplite, explicate prin intoxicarile cu care au fost tratati soldatii in termen (de exemplu, li s-a spus ca noi am fi scos ochiii, cu cutitul, unui soldat de la Televiziune), prin inrairea pana la animalizare a minerilor (“cazati” in Unitate) dar si prin ticalosia unor ofiteri si procurori fideli regimurilor PCR si FSN.
Nu are rost sa intru in descrierea supliciile “horror” la care am fost supusi. Este suficient sa subliniez – si exista circa 700 de martori – ca acestea s-au derulat continuu, inclusiv si mai ales in timpul interogatoriilor luate de colegii doamnei procuror Monica Macovei, cand ni se fortau emiterea unor declaratii – cu pumni si picioare, rangi si paturi de arma – legate de detinerea de droguri sau arme sau de valuta sau alte ajutoare, de la americani sau de aiurea. Afirmatia doamnei fost procuror in acest caz – “Nu am văzut nici un act de violenţă“. – , folosita de altfel cu succes de fostul Ministru de Interne in apararea sa, este nu numai o minciuna ordinara dar intra si in sfera complicitatii la crima, avand in vedere acuzatiile aduse generalului Chitac si victimele rezultate in urma mineriadei din 13-15 iunie 1990.
Apoi, gluma cu “toata lumea pleaca acasa” este de-a dreptul sadica, avand in vedere ca cei arestati nu puteau si nici nu au plecat nicaieri (unii pe o perioada intinsa pe luni de zile), jandarmii se aflau in post iar minerii se simteau ca acasa, asa ca n-aveau unde sa plece. Singurii care puteau si erau liberi sa plece linistiti acasa sau, mai precis, la o bere, erau doamna procuror si colegii sai.
Doamna procuror se apara azi afirmand ca in 1992, dupa doi ani de la evenimente, a avut o activitate revolutionara merituoasa impotriva abuzurilor din 13-15 iunie 1990 (mai precis la data de 23.06.1992, cu o luna si o saptamana inainte de a pleca cu o bursa Soros la Budapesta). Bravo ei! Sincere felicitari!
Dar intrebarea mea este ce a facut doamna procuror Monica Macovei in clipa in care a iesit, libera ca o pasarica a democratiei, pe poarta Unitatii? Loc al groazei in care se aflau, rapiti si lipsiti de libertate, sangerand, cu fracturi deschise si cu fetele tumefiate, sute de oameni nevinovati, dintre care zeci de femei, unele ce aveau sa fie violate la adapostul “Legii”, aparate si reprezentate de doamna Monica Macovei si colegii sai? A mers cu colegii la o bere, linistita “că oamenii arestați ilegal nu comiteau acte de violență” asupra jandarmilor, minerilor si procurorilor?
Cum a dormit doamna procuror, transformata in timp intr-o adevarata Maria Tereza a societatii civile, in seara de dupa ce a vizitat ca la acvariu Unitatea de la Magurele, stiind cu sute de oameni sunt incarcerati si maltratati, intr-o hala imensa, intinsi cu fata pe ciment sau tinuti in genunchi, cu mainile la ceafa, paziti cu glont pe teava, ca niste criminali periculosi, si fara ca famiile lor sa stie daca mai sunt in viata sau nu, timp indelungat, perioada in care am fost cautati prin spitale, la morga sau la cimitire, prin gropile necunoscutilor?
Cat de mult s-a revolutionat ea, pentru “drepturile omului”, hai, nu pe 13, dar pe 14 si 15 iunie, cand a vazut ca se ingroasa gluma, sau pe 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30 iunie, sa spunem? Hmmm… Ciudat. Nici eu, nici consulul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, Dennis L. Curry, care ne cauta la randul sau prin spitale si morgi, n-am auzit nici pas atunci din partea ei.
Ca procuror al regimului “Iliescu-KGB” atunci avea marea sansa sa devina disidenta-sefa, strigand in piata publica “Opriti macelul!”, dupa modelul altui “disident” revolutionar. De ce nu s-a dus la sediul GDS – care era plasat de Silviu Brucan sub protectia armatei, pentru a nu fi afectat, din greseala, de mineri – ca sa devina o “deep throat” la organul GDS, revista “22”? Sa divulge lumii ca sunt niste oameni batuti si rapiti, fara acte si fara drept, intr-o Unitate militara? Dar daca dansa “nu a vazut nici un act de violenta”, nici din partea noastra nici din partea procurorilor, si nici usturoi n-a mancat…
Opinia publica a aflat despre ororile inimaginabile savarsite in Unitatea de Jandarmi numai dupa ce am fost eliberat eu, impreuna cu fratele meu, si am publicat in “Romania libera”, gratie lui Sorin Rosca Stanescu, serialul de dezvaluiri macabre “Infernul se numeste Magurele”. Ulterior, datele privind arestatii, rapitii, mortii, ranitii si disparutii, adunate de echipa Ligii Studentilor din care faceam parte, au fost folosite si de colegii doamnei Macovei din GDS, pentru a publica vreo doua carti dar si, mult mai eficient, de Amnesty International, care a ajutat la eliberarea tuturor celor retinuti ilegal. Pe protestele internationale intocmite in aceea perioada tulbure n-am vazut niciodata numele “Monica Macovei”.
Ca sa inchei: Doamna Macovei, dupa ce si-a consumat eroismul de la “Congresul Fuziunii” “dreptei” printr-o ridicare de manuta (https://www.cristoiublog.ro/gindul-de-la-ora-12-de-unde-dumnezeu-au-scos-ziarele-si-televiziunile-chestia-cu-momentul-eroic-al-monicai-macovei/), incearca sa-si gaseasca o tema de “ridicare” in campania sa de propaganda, chipurile pentru prezidentiale, in fapt o penibila operatiune de imagine cu scopuri care privesc diverse constructii politice prezente si viitoare. Eu ma declar public unul dintre cei care vor semna pentru inscrierea Monicai Macovei in cursa pentru prezidentiale. Numai asa, cred, va vedea in sfarsit aceasta gasca din care provine Monica Macovei cat mai da poporul roman pe niste jalnice muraturi, chiar si rahormonizate, ale regimului comunist-bolsevic.
Altfel, nu am de ce sa ma mai mire ca o victima a mineriadei este atacata, si dupa aproape 25 de ani, de unul dintre personajele din tabara tortionarilor. Este in spiritul vremii.
A murit Dumitru Iuga. S-a intamplat acum un an. Cand am aflat, deja trecusera trei luni de la moartea sa. Nici un cotidian nu a consemnat stirea, nici o televiziune, nici macar TVR – pentru care Dumitru Iuga a luptat si a patimit ani de inchisoare si luni de greva foamei – nu s-a invrednicit sa-si exprime regretele cum se cuvine. Pentru doi “cremati”, din categoria trotkistilor “anticomunisti”, s-au tinut funeralii para-nationale. Steagul tarii a stat in berna. Presedintele Romaniei a lasat treburile natiunii si s-a ploconit, smerit, in fata a doua ulcioare, la Ateneul Roman, dupa ce cei doi incinerati beneficiasera si de o slujba religioasa. Basca, Ordinul National “Steaua Romaniei”, post-mortem. Auto-incineratii – pentru care si acum au loc parastase -, dupa ce au stat in urne la o adresa din Bucuresti pentru cateva saptamani (!) au beneficiat, impotriva deciziilor Sinodului BOR reiterate de PF Daniel, de o noua slujba de inmormantare (!), cu salve de pusca, pe la Falticeni, in localitatea… Tampesti. Macar numele satului a trebuit sa-si spuna ultimul cuvant. Sergiu Nicolaescu a fost invidios… post-mortem. La fel ca in cazul celor doi cremati, soldati din Garda de Onoare vor trage salve la trecerea lor in “nefiinta” chiar in memoria celor care au injurat si injura, inca, Romania: Liiceanu, Patapievici sau Tokes, decorati cu larghete cu “Steaua Romaniei”, desi si-o poarta doar in buzunarul de la spate al pantalonilor. Dumitru Iuga, la fel ca toti detinutii politic, desi s-a instituit un Ordin National in cinstea lor – “Crucea Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste” -, niciodata decernat, nu a avut dreptul la salve. Pentru Dumitru Iuga, pe care l-am pomenit la un an de la trecerea la viata vesnica, au plans cerurile. Iar tunetele Domnului au tinut loc de salve. Ramas bun, om bun!
Omagiul Ziaristi Online:
“Te consideri martir! Ţi-a cerut cineva asta? Ţi-a cerut societatea? Nu. (…) Dumneata eşti ca un microb care a venit pe corpul socialismului, care te-a anihilat şi te termină!”– Col. Vasile Deleanu, din cadrul SMB, către deţinutul Iuga Dumitru, în ziua eliberării acestuia din Penitenciarul Bucureşti-Jilava – ACNSAS.
Saptamana aceasta (in cazul acestei postari, cea trecuta – n.m.), chiar a doua zi de la Invierea Domnului, s-a implinit un an de la moartea anticomunistului Dumitru Iuga, primul presedinte al Sindicatului Liber al TVR si fost detinut politic al regimului Ceausescu. Trecerea sa, discreta, la Domnul, nu a fost urmata de ceremonii oficiale si nici macar de cuvenitele regrete din partea TVR sau a colegilor din mass-media. Practic, a ramas necunoscuta, inclusiv pentru Wikipedia. Este normal. Dumitru Iuga a deranjat prin faptul ca era un militant anticomunist pur-sange, nu unul contrafacut in laboratoarele serviciilor secrete comuniste, fie ele de la noi sau de aiurea, de la rasaritul si apusul Romaniei. Si nu a ezitat, niciodata, sa spuna lucrurilor pe nume, in privinta celor desemnati sa ocupe spatiul “anticomunist” din Romania, in detrimentul autenticilor luptatori impotriva comunismului, de multe ori cu arma in mana, fostii detinuti politic. Dumitru Iuga, dupa ce a infiintat inainte de 1989 “Mişcarea pentru libertate şi dreptate socială din România” si a luptat pentru o Televiziune nationala libera dupa 1989, nu a ezitat sa puna la zidul rusinii impostorii, fie ca era vorba de presedintele “pe viata” al GDS, Radu Filipescu, pus in antiteza cu bunul Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa, sau de penalul instalat in fruntea AFDPR, Constantin “Ticu” Dumitrescu, al carui caz nu a fost elucidat complet nici pana azi. Cine sa-l comemoreze, asadar, cand presa “centrala” de la Bucuresti este in continuare condusa de agentii Moscovei si Budapestei?
Nascut in 21 aprilie 1942, la Mateesti, in judetul Valcea, Dumitru Iuga a murit chiar de ziua lui, pe 21 aprilie 2013, cand implinea varsta de 71 de ani. Este inmormantat la Cimitirul Vest, comuna Domneşti, judeţul Ilfov. Redactia Ziaristi Online, al carei colaborator benevol a fost Dumitru Iuga inca din primele zile ale lansarii portalului, incepand cu 21 decembrie 2010, a aflat intamplator despre tragicul eveniment, cautandu-l acasa pe regretatul militant anticomunist, in cursul anului trecut. Ii comemoram azi trecerea la cele vesnice, printr-o serie de articole In Memoriam, dintre care unele ne-au fost remise in exclusivitate. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Organizaţiile civice, culturale şi patriotice mai jos subscrise, membrii şi simpatizanţii acestora, protesteazǎ cu fermitate împotriva acceptării la guvernare a UDMR, împotriva trǎdǎrii intereselor naţionale şi lezǎrii demnitǎţii româneşti prin acceptarea tuturor condiţiilor impuse de UDMR cu o sfidare nemaintâlnitǎ la adresa naţiunii române, condiţii de neacceptat pentru orice stat care se respectă.
„Cred că prin 1983 cei doi ceauşeşti au venit împreună cu vreo opt vizitatori americani la mânăstirea Putna. Cînd, la sfîrşitul unei ceremonii, stareţul a stat cu Biblia în faţa altarului pentru a fi sărutată de credincioşi, iar americanii au intrat în şir şi s-au conformat ritualului, Nicolae Ceauşescu, ajuns în faţa stareţului, se aplecase să sărute Biblia, cînd Elena Ceauşescu l-a tras de mînă spunîndu-i: <Noi suntem atei!>”.
Redactia Ziaristi Online atrage atentia ca, prin aprobarea “monitorizarii” serialului “Mostenirea Clandestina” – venita de la un membru ilegal al CNA – se aproba indirect decizia anticonstitutionala de cenzura a directorului interimar al TVR inoculandu-se pervers ideea unei posbile culpe a realizatoarei Monica Ghiurco si a istoricului Larry Watts.
40.000 de euro. Atat i-a facut Stelian Tanase salariul lui Mircea Dinescu, din banii nostri, ai contribuabililor, conform surselor de incredere ale cotidianului BURSA. Sursele citate subliniază că o mare parte din bugetul alocat pentru noua grilă de programe se îndreaptă către noii colaboratori externi.
December 15th, 2015 
VR 
Foto: Cristina Nichitus Roncea
Posted in 
Tags: 
