Dupa deliberare, in raport cu inscrisurile depuse la acest termen de judecata, tribunalul va mentine masura suspendarii judecarii cauzei dispusa prin incheierea pronuntata la data de 20.05.2010, motiv pentru care:
DISPUNE
Mentine masura suspendarii judecarii cauzei privind solutionarea cererii de apel formulata de apelantul Berindei Mihnea in contradictoriu cu intimatii parati SC Ziua SRL si Roncea Victor Alexandru, impotriva sentintei civile nr. 8437/22.06.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, dispusa prin incheierea pronuntata la data de 20.05.2010.
Editorialul din ZIUA pentru care urma sa fiu condamnat 🙂
Cand Minciuna sta cu presedintele la masa
“In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei noului o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” – Vladimir Tismaneanu, 1981
Destinele intrepatrunse ale lui Vladimir-Volodea Tismaneanu si Horia-Roman Patapievici sunt legate chiar si prin indicativul unitatii DSS care ii avea in grija. Tismaneanu a parasit Romania socialista cu acordul si sprijinul oficial al Directiei a II-a a Securitatii. Patapievici a ramas. Dar ambele familii de “ex-patzi” sovietici se aflau in atentia aceleiasi unitati speciale: UM 0110, responsabila cu monitorizarea si contracararea activitatilor agentilor URSS din Romania. Sigur, nu ei erau agenti sovietici, ci doar parintii lor.
Regretatul opozant anticomunist, jurnalistul si scriitorul Victor Frunza, afirma in ultima editie a monumentalei sale lucrari “Istoria comunismului in Romania” ca propagandistul Vladimir Tismaneanu este urmasul direct al kominternistului Silviu Brucan, fiind insarcinat cu existenta in a doua sa ilegalitate a Partidului Comunist si a structurilor Internationalei a IV-a din Romania. Numele celulei de baza a PCR este astazi GDS – Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunza, amintind ca acesta a fost infiintat de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securitatii Mihnea Berindei, membru de vaza al “Comisiei Tismaneanu”.
Victor Frunza explica: “In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al adversarilor sai”. Ceea ce se si intampla astazi: Tismaneanu face pe anticomunistul, Patapievici pe preacucernicul. Ambii se pretind drept detinatori ai unui alt “adevar unic”, veritabili “gardieni ai democratiei”, pretinsi “intelectuali”, de loja, furtunari de cuvinte aruncate peste un imens pustiu de idei, ocupanti si manipulanti cu brevet ai opiniei publice.
Arma lor preferata este minciuna. Saptamana trecuta, Tismaneanu s-a apucat sa scrie, negru pe alb, ca nu a facut parte din nici o redactie comunista, ca altii – exemplificand cu Sorin Rosca Stanescu, Ion Cristoiu sau Cornel Nistorescu – si ca a scris doar “cateva texte de conjunctura”. “Profesorul” cu catedra platita in Maryland, din banii nostrii – prin intermediul retelei de profitori din Institutul Cultural Roman patronat de H.R. Patapievici -, are grave probleme de memorie. Neo-trotkistul uita ca suntem in 2007 si nu a apucat inca sa rescrie istoria din functia de Ministru al Gandirii si Implementarii cu Forta a Raportului Tismaneanu. Inca mai avem biblioteci, ne-”prelucrate”, in care inca se mai gasesc colectiile organelor de Partid in care-si facea slujul: “Tanarul leninist”, “Viata studenteasca”, “Amfiteatru”, “Scanteia tineretului”, “Convingeri comuniste” sau pana si lucrarea publicata sub bagheta lui Virgil Magureanu, in care il pupa in fund pe Ceausescu, la fel cum o face astazi cu Basescu sau cum a facut-o ieri cu Iliescu.
Autorul celui mai ticalos afront la adresa Bisericii Ortodoxe Romane si a Patriarhului Teoctist, in fond, a istoriei reale a Romaniei – mincinosul “Raport final” Tismaneanu – se doreste si inchipuie drept prim lustrationist si moralizator sef, acum pe santierul “anticomunist” al tarii. Si aceasta de la stanga presedintelui care i-a oferit Patriarhului cea mai inalta distinctie nationala oferita vreunui roman al lumii.
Daca insa Traian Basescu vrea ca gestul acesta chiar sa aiba o semnificatie pentru Romania si Patriarhului ei, pana dincolo de moarte, trebuie sa-i gaseasca Raportului si autorului lui locul cel mai potrivit, indicat fara gres de autentici militanti anticomunisti ca Ionel Cana si regretatul Victor Frunza: la cosul de gunoi al Cotrocenilor, al Romaniei. Altfel, Minciuna va sta mereu cu presedintele la masa.
Victor RONCEA
PS 17.10.2011: Imi mentin speranta ca asa se va intampla, in cele din urma 🙂
Sebastian Lazaroiu e un tip haios. Ca consilier prezidential parea chiar bataios. Cand a dezvaluit ca asa-zisa “Societate Academica din Romania”, recte Tatiana Alina Mungiu Pipidi, “a fost platita de Hrebenciuc” si cand a afirmat transant ca “UDMR este o formatiune tolerata” care ar trebui contestata in instanta, aproape mi-am zis ca poate fi un om politic. Probabil ca asa a crezut si el. Dar apoi, cand a scos-o din maneca pe “Alba ca Zapada” si i-a mai trantit si unui pitic rosu din turbinca lui Ivan o scrisorica de amor politic nebun, fostul sociolog a dovedit ca si-a cam iesit din mana. Hotarat lucru: ultimele analize si le-a facut ori la sauna, cu aburii politicii in cap, ori la masaj, strivit de vreun lup cu barba asudat masiv intre fleicile-i dilematice. La fel a dat-o pe pereti si cu “previziunea” lui ca “peste 50 la suta dintre romani sunt pentru legalizarea prostitutiei”: “Acum eu va spun ca am acces la sondaje de opinie si daca spun ca da, voi milita pentru legalizarea prostitutiei, am cam 50 si ceva la suta adepti. Deci in momentul asta, populatia adulta a Romaniei este in favoarea legalizarii prostitutiei”. Iata ca o echipa de colegi de-ai domniei sale, chiar din tabara celor care sustin legalizarea prostitutiei, s-a gandit sa si publice un astfel de sondaj. Si ce a reiesit? Ca cei “50 si ceva la suta de adepti” sunt nu mai mult de patru. In schimb, 83 la suta resping vehement prostitutia. Acum, tinand cont ca Sebi lucra la doua maini, cu un ochi la “negrul ca taciunele” si cu celalalt dand roata prin clubul de “spa” al iubitei sale, e posibil, totusi, ca creierul sa-i fi jucat o festa si sa fi avut un acces de sinceritate involuntara gandindu-se de fapt la formatiunea celor zece negri mititei ai lui Tismaneanu. Carevasazica, cine e, de fapt, curva lui Lazaroiu? Ca romanii o cam baga undeva… Iata:
Un titlu tamp si insidios mi-a atras atentia in Evenimentul Zilei de azi: “Studiu fundaţia Soros: Românii atei provin din familii religioase“. Parea dat cu aceeasi satisfactie cu care slujbasii lui Dinu Patriciu, seful cel mare al dilematicului matron Andrei Plesu, cauta sa publice, conform ordinelor Ramonei Ursu, redactor şef adjunct la Adevarul de Seară, “materiale cu scandaluri in care au fost implicati preoti. Ideal este sa fie scandaluri sexuale, dar putem baga si altfel de lucruri: batai intre popi, injuraturi, talharii, etc…” Campania anticrestina din fosta presa romana devoaleaza fara putinta de tagada originile patronatului acesteia. In cazul Adevarului, cele rusesti, iar in ceea ce priveste EvZ, cele ale unei grupari “invizibile” – “gasti transpartinice” – care se foloseste de organele statului pentru a lovi chiar in inima lui.
Articolul EvZ face parte dintr-o serie, oferita pe tava de Fundatia Soros presei ex-romanesti, care are la baza un “studiu aprofundat” asupra religiozitatii romanilor, realizat de organul condamnatului penal international provenit din ghetourile Budapestei. Cu alte cuvinte, un sondaj menit de fapt aprecierii rezistentei romanesti “la zi”, respectiv identificarii “tarelor” romanilor si conceperii unor noi “masuri active” pentru eradicarea lor. Printre alte subiecte ale sondajului, tratate in mod similar, se numara: “Românii se roagă, dar nu în biserică”, “Românii devin mai toleranți religios”, “Implicarea Bisericii în politică”, “Românii susțin dreptul la avort”, “Predarea religiei în școlile publice”, “Românii aprobă construirea Catedralei Neamului, dar nu din buzunarul lor”, “Romanii sunt printre cei mai conservatori cetateni din Uniunea Europeana”, etc.
Cum minciuna are picioare scurte, titlul prostesc din EvZ, care pune accent pe ateism murdarind deliberat religiozitatea romanilor, nu reuseste decat sa arunce in ridicol conducerea ziarului, fiind rasturnat epocal chiar din primul rand al articolului: “Românii sunt preponderent ortodocşi (peste 85%) iar aproape jumătate dintre cei care s-au declarat atei, agnostici sau fără religie (1%) susţin că provin din familii religioase” (iar cel care a dat titlul provine, sigur, dintr-o maimuta). Ce aflam, iata, din aceasta fraza? Ca doar 1% din intreg poporul roman reprezinta persoanele care se declara atei sau fara religie (probabil galeata de activisti ai “societatii civile bolsevice”). Asadar – titlul corect! – 99% dintre romani sunt religiosi, ceea ce face poporul roman sa fie cel mai credincios popor din Europa si chiar din intreaga lume.
Evident, pentru sclavii lui Soros, asta este o problema! Insa, vrand-nevrand, in ciuda prezentarii manipulative a rezultatelor sondajului si a denigrarii continue a romanilor, adevarul se ridica, inevitabil, la suprafata studiului comandat de Soros.
Astfel, in ce priveste, de exemplu, falsa disputa lansata de presa sorosist-comunista in privinta predarii religiei in scoli, romanii cred, in procent de 86% (!) că trebuie să se predea religia la şcoală. Doar 8% au o opinia contrară. Cum era cu democratia – puterea poporului?… Tot asa, aflam ca “peste 80% dintre români consideră homosexualitatea şi prostituţia ca fiind comportamente ce nu pot avea nicio justificare”. Daca democratia ar exista cu adevarat in Romania acest rezultat ar fi normal sa se constituie in baza legala – si morala! – pentru interzicerea oricaror manifestari stradale exibitioniste ale gruparilor de activisti homosexuali si sa spulbere orice tentativa de legalizare a prostitutiei venita din partea politicienilor corupti de stramba-dreapta si a diapazoanelor lor dezacordate (aviz Sebastian Lazaroiu!).
Cu referire la paranteza din urma transpare din ce in ce mai clar faptul ca toata aceasta pleiada de formatiuni de “dreapta”, de tipul Fundatiei “crestin-democrate” a teologului-jacuzzi Theodor Anatol Baconschi sau a “noii republici” a micutului prepus al lui Vladimir Volodea Tismaneanu, sunt constituite ca niste adevarate formatiuni ale lui Potemkin, goale de orice continut autentic, tocmai pentru a acoperi spectrul conservator al romanilor, devoalat si disecat in amanuntime de astfel de sondaje. De altfel, cercetarea Soros, intitulata „Religie și comportament religios” se vrea a fi, conform autorilor, “prima analiză completă a fenomenului religios la nivelul populației României, care pune sub lupă valorile, comportamentele și raportarea la politici și viață politică la nivelul celor mai importante confesiuni întâlnite în România”. Adica, daca romanul e conservator, nu-i asa? – vorba lui Brucan -, apoi sa-i dam, tot noi, “neo-conservatorism” cat cuprinde…
Pe langa respingerea homosexualitatii, o alta mare tragedie a realizatorilor sondajului Soros – Raluca Popescu, Mirel Paladă și Claudiu Tufiș, sub coordonarea lui Ovidiu Voicu, manager de programe, în cadrul programului “Studii Electorale Românești” al Fundației Soros – este “conservatorismul extrem” al romanilor fata de “comportamente” (!) precum sinuciderea, avortul si divortul, printre altele.
“Chestionați cu privire la gradul de acceptare faţă de comportamente precum sinucidere, pedeapsa cu moartea, avort, minciună, prostituţie, homosexualitate, relaţii sexuale extraconjugale, relaţiile sexuale premaritale sau divorţul, românii afișează un conservatorism extrem“.
Interesant de observat lejeritatea cu care “comportamentul” legat de uciderea propriei persoane sau a copilului nenascut sunt puse pe acelasi plan cu alte “comportamente” devenite mai mult sau mai putin uzuale. “Dacă în cazul pedepsei cu moartea 7% dintre respondenţi o consideră justificată şi 16% au o atitudine neutră, în ceea ce priveşte sinuciderea lucrurile stau mult mai categoric: 92% dintre români consideră că decizia de a-ți lua viața nu poate avea nicio justificare, în timp ce doar 2% consideră că pot exista motive întemeiate în astfel de cazuri.”, se afirma in “studiul” bazat pe sondajul Soros. Ce ne facem insa cu acest 2% daca luam in seama avertismentul realizatorilor ca sondajul ar putea avea o eroare de +/- 2,9%. Daca este vorba de – 2,9% in acest caz?
Aplecarea realizatorilor sondajului spre “normalitatea” “comportamentului” sinucigas versus “extremismul” romanilor care resping aceasta cadere iremediabila in mainile ucigase ale diavolului poate avea o explicatie in jumatate din originea finantatorului “studiului”, respectiv partea ungureasca a lui George Soros, daca avem in vedere faptul ca Ungaria este ţara europeană cu cea mai ridicată rată a sinuciderilor, stare pusa pe seama genei prea tulburi a vecinilor nostri.
“Comparativ cu date similare obținute în alte țări europene, românii sunt printre cei mai conservatori cetățeni din Uniunea Europeană: Sinuciderea este respinsă în mai mare măsură doar în Cipru; Homosexualitatea este respinsă în mai mare măsură doar în Lituania; Divorțul este respins în mai mare măsură doar în Malta și Polonia.”, se mai arata, reprobator, in “Raportul Soros”.
Pentru a intelege cheia in care sunt tratate aceste “tare” ale romanilor e suficient sa constatam legatura pe care o fac, in concluzie, autorii “studiului”: “Printre cauzele posibile ale acestui conservatorism se află atât religiozitatea ferventă a românilor, cât și perioada îndelungată de dictatură comunistă.” Cu alte cuvinte, romanii sunt asa de “incuiati” din cauza indobitocirii lor prin religie si comunism. Transbordata la nivel politic, “judecata” arata ca suntem vinovati (ca existam, asta stim) si pentru nationalism si pentru national-comunism, ca sa sune pe placul lui Tismaneanu si ai lui. Evident, ca in orice “studiu stiintific” de teapa tuturor celor pomeniti mai sus, acestea sunt “cauze posibile“…
“Problema” maxima, dupa cum arata maruntii agenti ai “Retelei Deschise” – de mana cu care, ciudat, se tin astazi si foarte multi “apologeti ortodocsi” deveniti propagandisti de duzina ai campaniilor Soros -, este edificata in “concluzia finala” a “studiului” privind “conservatorismul extrem” al romanilor: “Cu cât o persoană merge mai des la biserică, cu atât respingerea comportamentelor analizate este mai mare”.
Nu putem decat sa ne bucuram ca, la praznicul Sfintei Maicute Parascheva, in pragul careia a fost aruncat pe piata acest “studiu” anticrestin si antiromanesc, ni se releva, din nou, salvarea romanilor ca neam, aratata de Dumnezeu chiar si prin gura pacatosilor care… Adevar graieste.
Jean Francois Revel, altminteri liberal incurabil, personalitate a politologiei europene, editorialist de ţinută, fost redactor-şef la „L’Express”, autor al mai multor titluri de succes, reia, în cartea sa „Marea paradă” (Ed. Humanitas, 2002), un articol publicat la 28 august 1968, „Micul scriitor roşu”, în revista pe care o conducea, după Jean Servan Schreiber. Este un comentariu la „cărticica roşie” a lui Mao Zedong, devenită un best-seller în Franţa, după traducerea ei. În discursul în care vorbeşte de cele o sută de flori, oricât de înflorită ar fi formularea, tema este „Despre justa rezolvare a contradicţiilor în sânul poporului”, raţionamentul fiind mereu acelaşi: discuţia e liberă în sânul poporului, dar în practică obiecţiile împotriva partidului au două izvoare – adversarii revoluţiei, care nu trebuie să aibă dreptul la exprimare, şi partizanii sinceri ai revoluţiei, care nu sunt niciodată, de fapt, în dezacord cu partidul. Mutatis-mutandis, manifestul „Noua Republică”, mişcare politică iniţiată de teologul Mihai Neamţu, director ştiinţific, până acum câteva zile, la IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), de unde şi-a dat demisia, cu unele bune referinţe în rândurile elitei intelectuale din Bucureşti, e o colecţie de elucubraţii, în cheia textelor din „Scânteia” anilor ’50. Apropiat al ministrului de Externe Teodor Baconschi şi al fostului ministru al Muncii, Sebastian Lăzăroiu (dar mai ales sub-apropiat al lui Tismaneanu – n.m.), Mihai Neamţu se adresează „cetăţenilor de dreapta”, omiţând că avem o guvernare de dreapta de vreo şapte ani. În scrierile lui, traduse în vreo trei volume, fiecare a câte 180 de pagini, Mao se întreba dacă se poate critica marxismul. Şi răspundea: bineînţeles, căci marxismul „nu se teme de critică”, „dacă ar putea fi învins de critică n-ar fi deloc bine”. Aşadar, era discutat degeaba, de vreme ce era invulnerabil. Aidoma celor o sută de flori, care puteau să înflorească din punct de vedere intelectual, important fiind ca „ierburile veninoase” să nu fie lăsate să se amestece „cu florile înmiresmate”, ceea ce perorează Mihai Neamţu, deşi, mai degrabă, aiurează, are un iz maoist updatat. „Prin iresponsabilitatea funciară a lui Victor Ponta, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, România riscă derapajul rapid, pe o pantă a falimentului economic şi a dezastrului social. Aşa cum liberalii lui Tăriceanu&Vosganian au golit visteria ţării înaintea furtunii, Ponta&Antonescu vor amaneta viitorul copiilor noştri”; „Socialismul (fie şi deghizat în socialism liberal) instigă la invidie şi ură de clasă. Capitalismul crează locuri de muncă şi stabilitate. Guvernarea de dreapta garantează o imagine pozitivă a României în ochii pieţei libere. Stânga ne lasă la cheremul cămătarilor şi a statelor cu trecut şi prezent comunist”. „Nu uita niciodată că mass-media controlată de USL oferă informaţii selective, tendenţioase şi false unui electorat confuz”. „Îţi recomandăm să urmăreşti comentariile posturilor de televiziune TVR Info, TVR, B1 Tv, 10 TV, precum şi intervenţiile unor ziarişti credibili de la revista 22, Kamikaze, România Liberă şi Evenimentul Zilei”.
Mi-aduc aminte o filmare ramasa antologica (pentru mine cel putin). Fotografia de AICI mi-a readus pe retina scena. Brucan, alaturi de Liiceanu, in curte la GDS – frumoasa casa a lui Cuza de pe Calea Victoriei folosita si de Nicu Ceausescu, pentru care organizatia “non-profit” nu a platit niciodata un leu chirie pana a primit-o de-a dreptul cadou, prin votul PDL, PNL, PC, UDMR si PSD (asta da “consens national”!). Era pe vremea cand “Piata Universitatii” – e vorba de fenomen – trecuse deja de prima luna de manifestatie zi si noapte (asta o scriu pentru cei mai tineri care habar nu au, poate, ca o mana de tineri insotita uneori pana la zeci de mii de demonstranti au reusit sa blocheze centrul Capitalei pentru 52 de zile si nopti, sperand in… Libertate si primind prima portie reala a acestui concept, cel putin din punct de vedere spiritual, prin intermediul minerilor, care i-au trimis pe studentii brutalizati prin locurile de detentie ale fostei securitati, cu adevarat oaze de libertate). In tot cazul, unii dintre cei aflati in greva foamei in corturile Crucii Rosii dispuse pe platoul din fata Teatrului National erau la inceputul unei stari critice iar Iliescu si Roman refuzau in continuare orice dialog, bine “consiliati” de… Dinescu si Caramitru. Ei, si Brucan e intrebat de un reporter cu un oarecare tupeu (ca sa-ti “permiti” sa il intrebi ceva iesit din “standardele deontologice” ale TVR”L” pe tartorul FSN si GDS, pe vremea aia, chiar trebuia sa ai indrazneala) ceva de genul “Ce credeti ca ar trebui sa faca grevistii foamei din Piata Universitatii?”. Brucan, plimbandu-si limba peste buzele-i de batran batrician din specia Bufonidae, tranteste flegmatic, sub ochii langurosi ai prepusului sau, Liiceanu, amuzat lingusitor de inventivitatea stapanului: “Sa manance o friptura buna de porc!”. Si rade sarcastic. Avea “umor”, nu gluma, “profetul” Pro Tv.
Peste ani, dupa ce a fost dat la cremat – de data asta sub privirea lacramoasa a lui Iliescu – si craniul sau a devenit scrum, ajutat pentru o cenusa mai de calitate de o combustie spontana venita chiar de la uciga-l toaca, in locul capului devenit de-a dreptul materie cenusie (1) au rasarit alte capete, conform legendei, verificate in timp. Unul dintre acestea este cel al lui Andrei Plesu, succesor “de onoare” al tartorului cremat, in cazul Grupului pentru Dialog Social si al “Colegiului Invizibil” – brigada antiromaneasca de intelectuali rosii cu comanda multipla. Inzestrat cu ceva mai mult umor decat predecesorul sau, se pare ca, pana la urma, el este cel care i-a luat in seama sfatul lui Brucan, halind in numele grevistilor foamei fripturile la gratar recomandate de bucatarul ideologic al FSN si GDS.
Asadar, ca sa intelegem cu adevarat ce se intampla prin unele din capetele drakonului de apa si uscat, trebuie – ce sa ne facem… – sa ne uitam si in gura lui, printre resturile fripturile servite in sange. Asa ajungem la adevarata pozitie a “Grupului” fata de proiectul de confiscare si “prelucrare” a istoriei Romaniei prin Muzeului Holocomunismului “romanesc”, expus la tava de insusi bulibasa Plesu. Cum ar zice patronul Dilemei, din ce in ce mai negrul la fata Patriciu, pus pe tava chiar pe capul “piticului meu intelectual de gradina” (strict autentic). Loc de joaca in care copilasii lui Brucan, Mariusica Oprea si “Volo” Tismaneanu, se trag de prin nisip de extremitati intelectuale mai mult sau mai putin incretite, dezbracati de falsele contre, sub scanarea calda a educatoarei lor cu barba (atunci cand poate sa treaca de forma structurii sferoidale denumite in limbaj popular burdihan). Si-uite asa aflam cum devoratorii de morminte Tismaneanu si Oprea, fraierand naivii cu asa-zisa lor ruptura de ata, se distreaza de minune dantuind brat la brat, in ritm dracesc, de kazacioc si ceardas, peste oasele martirilor anticomunisti, aplaudati in pauza de “idiotii folositori” ai “nationalismului” de parada. Si-uite asa mai asistam si siderati la cum, pentru aceasta mascarada ritualica, mai primesc si bani chiar de la cei pe care urmaresc sa-i bage prin frigiderele lor “muzeale”, care pe la Aiud, care pe la Sighet sau poate chiar prin Primaverii, cu mentiunea: “Nu atingeti! Bandit legionar! Pericol de contagiere!” 🙂
E cu “va urma”…
(1) Unele voci critice din categoria celor pe care Tismaneanu si Plesu vor sa le rada de pe net, disperati ca-si permit sa comenteze liber, nu au cazut de acord asupra acestui fapt legat de cremarea lui Brucan, afirmand ca “Trebuia impaiat si trimis inapoi rusilor, nu de alta dar sa nu fie lipsa la inventar” sau ceva de genul “xxxxtul nu arde, se zvarcoleste in buda pana la Judecata de Apoi”. Oameni rai.
Am ajuns s-o vedem si pe-asta: reteaua Soros trece la actiuni de strada in Rosia Montana, posibil violente, folosind brigazile de anarhisti internationalisti comunisti. Cititi intai “chemarea” de mai jos trimisa de activistul Eugen David (care nici macar nu este din Rosia Montana):
“Apel la Actiune!
Maine, 24 septembrie, intre orele 15:00 – 18:30, reteaua internationala Reclaim the Fields impreuna cu asociatia Alburnus Maior din Rosia Montana organizeaza o demonstratie creativa de strada in Piata Veche din Rosia Montana. Proprietarii de pamant si locuinte din Rosia Montana impreuna cu sustinatorii lor isi vor exprima cu tarie opozitia fata de politica de manipulare si opresiune a firmei Rosia Montana Gold Corporation si a autoritatilor statului Roman. In acelasi timp, se va raspunde cu aceeasi moneda propunerii de expropriere fortata a localnicilor de la Rosia Montana, care isi apara viata si mostenirea stramoseasca. Reamintim ca Parlamentul Romaniei dezbate in acest moment daca sa scoata cu forta localnicii de la Rosia Montana din casele lor, pentru ca Rosia Montana Gold Corporation sa faca profit pe termen scurt. Inadmisibil!
Va asteptam in numar mare!
www.rosiamontana.org
www.reclaimthefields.org”
Sublinierile imi apartin si spun, cred, destule.
Drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Cam asa ar putea fi sintetizate activitatile “ecologiste” ale Retelei Soros, de la baietii cu glugi si cagule la “salvatorii” Rosiei Montane.
Pe scurt: in prezent s-au adunat in Rosia Montana circa 100 de anarhisti “ecologisti” din intreaga Europa. Cam de tot atatia a fost nevoie ca sa se declanseze luptele de strada si distrugerile din Londra, Paris si Berlin. In acelasi timp, Eugen David face apel sa vina cat mai multa lume. Dementa sau ticalosie? Vom vedea ce va iesi de aici. Dar sa prezentam pe scurt cum actioneaza brigazile “societatii civile bolsevice”.
Desi in “chemarea la lupta” de mai sus apar doar organizatia internationalista Reclaim the Field si Alburnus Maior (presedinte Eugen David) gasim in propaganda de pe net si implicarea directa a Asociatiei Eco Ruralis, care ne “informeaza”:
“Între 21-30 septembrie, 2011, peste 500 de activiști din întreaga Europă și din România, vor sosi la Roșia Montană pentru a organiza o tabără de solidaritate fără precedent. Evenimentul este organizat de rețeaua internațională Reclaim the Fields (www.reclaimthefields.org) împreună cu Asociația Alburnus Maior (www.rosiamontana.org), cu susținerea asociației de țărani Eco Ruralis (www.ecoruralis.ro) și numeroase organizații și persoane din Europa geografică.”
In Eco Ruralis, o alta asociatie plina de bune intentii, ii avem in “board” pe bine intentionatii “romani” Luiza Boldizsar – presedinte, Willy Schuster – vice presedinte si, surpriza, (tot) Eugen David – vice presedinte. Printre finantatorii directi se numara si Fundatia Terre Humaine, in al carui consiliu director se afla celebra “romanca rosianca” Stephanie Roth, ziua activista ecologista, noaptea castelana in Elvetia. Iar circuitul banilor in natura “societatii civile bolsevice” este urmatorul: Eco Ruralis are drept partener si finantator “Centrul de Mediu“. Centrul in cauza este finantat de Fundatia pentru Parteneriat – o umbrela ungureasca de unde primeste fonduri si “Alburnus Maior”-ul lui David – care tocmai a primit de la CEE Trust al lui Soros si Rockefeller Bro – daca adunati si singuri de aici – peste 655.000 USD pentru “intarirea filantropiei verzi” 🙂 , la care se mai adauga vreo 225.000 pentru crearea unei “retele de organizatii de mediu”. Na ca au facut-o!
“Pe 13 septembrie 2011, Asociația Alburnus Maior și Asociația Eco Ruralis au declarat la Primăria Roșia Montană organizarea unui marș de solidaritate, care urmează să fie organizat pe 24 septembrie 2011, între orele 15.00 și 18.30 (mai jos aveți textul acestei declarații):
”Către Primăria Roșia Montană,
În atenția domnului primar Furdui Eugen,
Asociația Alburnus Maior în parteneriat cu asociația Eco Ruralis vă face cunoscut că în data de 24 septembrie, anul 2011, între orele 15:00 și 18:30, în localitatea Roșia Montană, județul Alba, se va desfăşura un Marş al Solidarităţii cu Roşia Montană, organizat de către noi. Acest Marş, conform legislaţiei în vigoare, se înscrie în cadrul adunărilor publice. Forma desfăşurării acestui Marş înseamnă parcurgerea pe jos a aproximativ 2 km pornind pe Strada Principală din fața Muzeului Mineritului Roșia Min cu destinație finală Piața Veche Roşia Montană.
La adunare vor participa circa 500 de persoane.
Traseul de acces spre locul adunarii, precum si cel de dispersare va fi – Strada Principală. Scopul adunării publice il constituie activități culturale de solidaritate cu Roșia Montană, ca parte integrantă a campaniei Salvați Roșia Montană. Vă asigurăm că adunarea se va desfășura în mod pașnic si civilizat.”
Pe 15 septembrie 2011, Primăria Roșia Montană a înștiințat Asociația Alburnus Maior că marșul de solidaritate ”nu se avizează” (răspunsul, de asemenea, mai jos):
”Către Asociația Alburnus Maior,
Urmare a adresei dumneavoastră nr. 24 din 13 septembrie 2011, înregistrată la Primăria comunei Roșia Montană, județul Alba sub nr. 6178 din 13 septembrie 2011, prin care ne faceți cunoscut că în data de 24 septembrie, între orele 15.00 și 18.30, în localitatea Roșia Montană, județul Alba, se va desfășura un marș al solidarității cu Roșia Montană (conform legislației în vigoare în cadrul adunărilor publice), vă comunicăm că nu se avizează marșul (adunare publică) întrucât pe perioada 21 septembrie până în 30 septembrie 2011, s-a avizat organizarea unei tabere internaționale de permacultură și bune practici în agricultura tradițională, la solicitarea Asociației Eco Ruralis”.
Din fericire, răspunsul Primăriei Roșia Montană nu este valabil (motivul îl va afla domnul primar săptămâna viitoare, în cazul în care forțele de ordine vor încerca să oprească manifestarea).”, mai zice amenintator guruletul eolian.
Ca organizator de marsuri si manifestatii, trebuie insa sa-i dau dreptate primarului: niciodata nu ni s-a aprobat o manifestare in acelasi timp si acelasi loc cu alte actiuni ale altor organizatii. E firesc ca buna ziua. Si scrie si la Lege (art 5, Legea 60/91). Desigur, Legea nu se pune in cazul anarhistilor. Normal!
Dar povestea nu se termina aici. Interesandu-ma la primarie, aflu ca, pe langa cele deja trei manifestari concomitente, organizate de acelasi nod de retea, a mai aparut inca o cerere, trimisa tot de la Eugen David, in care, in aceeasi perioada cu tabara anarhistilor – care se intinde pe parcursul a 10 zile – , se solicita o adunare publica de circa 1000 de persoane, in Piata Veche din Rosia Montana, din partea “Academiei Daco Romane”. Badabum!
Drept persoana de contact se da un nume – Chira Carolina – care, la adresa de contact devina o daca autentica, schimband putin accentul prenumelui sau pe prima silaba: [email protected]. In parascovenia asta este bagat insusi tartorul “societatii civile bolsevice”, tavaristi Tismaneanu, prin prepusii sai:
“Rencontres du Patrimoine Europe-Roumaine, Franta, presedinte Stefana Bianu, Fundatia Culturala Rosia Montana, “Alburnuls Major” (sic), presedinte Eugen David, Kira Karolina, Editor, Va invită la prima editie a Festivalului Cultural Dacic Rosia Montana. Programul festivalului consta in prelegeri stiintifice si activitati cultural-artistice. Printre participanti amintim pe academician Ionel Haiduc, academician Ovidiu Bojor, prof. univ. dr. Ioan Piso, conf. dr. arh. Ioana Bogdan, Mariana Berechet, cineast, Doru Maries, presedintele Asociatiei “21 Decembrie”, Biro Peter, manager international pentru salvarea mediului “Green Plus” si altii.”, se spune intr-o alta “chemare” pe net.
Acum, nu stiu cum va sta academicianul Ionel Haiduc alaturi de anarhistii cu cercei in limba dar spectacolul merita, cred. E pentru “mediul verde” doar. Poate sotia sa, Iovanca Haiduc, ca candidata a Partidului Verde, o sa aiba, totusi, un cuvant de spus in convingerea presedintelui Academiei Romane. Cine stie?
Dar sa ne intoarcem la anarhistii nostri cu bune intentii. Saracii de ei au fost indoctrinati rau inainte de sosire. Propaganda neagra, nu gluma. Citez de pe site-ul lor: “The mine would destroy a total surface of 1500 hectares (including 4 mountains, forests), 740 farms and 140 apartments currently inhabited by the local population and used by small-scale sustainable farmers for their livelihoods, 10 churches, 9 cemeteries, 50 patrimony buildings, 7 km of Roman and pre-Roman galleries, 80 km of medieval galleries and with all this, the future of the entire region.” Minciunile nu fac bine la lingurica. Daca si eu as crede asemenea enormitati – debitate si de fostul secretar de Partid Zeno Cornea la intalnirea cu presedintele Basescu -, mai ca as pune mana pe coasa…
Haideti insa sa vedem cine sunt bietii “idioti utili” carati de Soros din toate colturile Europei:
“Reclaim the Fields” (RTF) este o retea de asa-zisi “tarani europeni” anti-capitalisti şi ecologisti. Deviza lor: “Resistance is fertile” – este o parafraza a unei replici din filmele Star Trek “Resistance is futile” (adresate de o civilizatie de cyborgi catre Pamanteni).
Deţin ferme colective (kibbutzuri), considerate a fi “grupuri de rezistenta” in Marea Britanie, Austria, Belgia, Elvetia si Franta… Un fel de ashram-uri ecologiste.
Nu recunosc ierarhii si autoritati si fac parte din familia mai mare a anarhistilor internationalist-comunisti. Vezi alaturat afisele lor, destul de sugestive, printre care si cel cu simbolul luptei comuniste – pumnul ridicat. Pot fi încadrati la activitati de tip “eco-terorism”, ca si Greenpeace, organizatie subventionata si de serviciile specile rusesti, conform unor specilisti in domeniu.
S-au desprins din miscarea “Friends of the Earth Europe” si sunt inruditi cu mult mai galagioasa miscare “Reclaim the streets” (care îl are ca lider pe Zac Goldsmith, jurnalist la „The Ecologist”, unde a lucrat si celebra so”rosianca” Stephanie Roth), ale carei manifestari se termina invariabil prin interventia politiei…
O actiune din Copenhaga (decembrie 2009) s-a incheiat cu o operatiune planificata special pentru hartuirea politiei (s-au separat in grupuri de biciclisti, de “cataratori in copaci” si manifestanti, nerespectând traseele agreeate si creand “momente surpriza” – dupa cum se asteapta si la Rosia Montana).
Pe langa conceptul de “Reclaim the fields”, mai fac actiuni si sub conceptele „Land occupation / reclamation” (ceea ce se traduce prin ocuparea abuzivă si cultivarea unor terenuri cu statut incert sau vizate de mari proiecte industriale sau de infrastructura), “Reclaim the Power” (blocarea activitaţii unor institutii sau evenimente oficiale) si „Guerrilla Gardening” (Viena 2009).
Unele dintre evenimente lor sunt “imbogatite” prin practicarea exercitiilor de yoga pentru conectarea cu “Mama Natura”.
Evenimentul de la Rosia Montană (evenimentul lor de “brand”) va fi al treilea dintr-o serie inceputa in Franta, cand s-au legat de gat cu lanturi de poarta SAFER (Sociétés d’aménagement foncier et d’établissement rural – Video aici si aici), si condimentata cu participarea la manifestatiile de protest de la summiturile privind schimbarea climatului, cum ar fi cel de la Copenhaga (video mai jos).
Ce isi propune organizatia interantionalista la Rosia Montana, conform site-ului RTF: BLOCAREA TOTALA A EXPLOATARII SI INCHIDEREA DEFINITIVA A MINEI.
Ce sa mai zic? Succes Jandarmeriei si Politiei Romane! Iar SRI-ul sa stea cu ochii mai bine atintiti pe retelarii lui Soros adanc infiltrati in structurile statului si deja amenintatori si din strada. Ce poate fi mai placut pentru “tara-mama” a fostului consilier prezidential Peter Eckstein Kovaks, “salvator” al Rosiei Montane? Subminezi statul roman din interior si il ataci din exterior. Simplu, nu?
În urmă cu o lună am părăsit redacţia Curentul, după o colaborare ce a durat per total vreo câţiva ani. N-aş fi vrut să mă refer public la acest episod însă ventilarea unor versiuni incomplete asupra despărţirii de o publicaţie de suflet şi solicitările unor cititori mă obliga să fac o precizare, prin care să închid sper acest subiect. Sunt dator cu o explicaţie şi colegilor care m-au contactat până în prezent pentru a lămuri motivele automazilirii mele de la ziarul Curentul. Am aflat că deja au apărut pe diverse surse variante mai mult sau mai puţin exacte, în orice caz incomplete.
În data de 23 august a încetat relaţia mea de colaborare cu ziarul Curentul, la iniţiativa mea, după ce am fost informat de către conducerea ziarului că îmi este interzis să mai scriu materiale care să includă referiri la subiectul Rusia, respectiv acţiunile ruşilor îndreptate împotriva României şi a şefului statului român şi malversaţiunile acestora în Basarabia. Delictul de opinie invocat m-a lăsat mască.
Anterior mi s-a mai atras atenţia asupra acestei teme într-o convorbire telefonică dar am crezut că este o glumă. Faţă de marea majoritate a resurselor media, la Curentul a existat în permanenţă o poziţionare sănătoasă aş zice, pe tema rusoilor şi activităţilor malefice ale acestora. În toţi anii în care am lucrat la Curentul am avut parte de o deplină libertate abordând toate subiectele posibile. Am scris întotdeauna de plăcere, nu doar pentru bani, cum se mai întâmplă în presă, unde se mai practică încă din păcate mercenariatul şi trecutul dintr-o tabără în alta. Am scris despre clasa politica venală şi coruptă, despre curvele din politică şi târfele din show-biz, despre pidosnicii din clasa politică şi din “societatea civilă”, despre reţelele masoneriei şi reţelele kaghebiste, despre acţiunile antiromâneşti ale UDMR, despre sindicatele vândute, despre pseudo jurnaliştii infiltraţi de securişti în presă, despre agenţii unor vechi structuri ruseşti, conspiraţi şi aşezaţi în poziţii de frunte ale statului român, şi urmaşii lor. Cum ar fi şi Vladimir Tismăneanu.
Din motive pe care nu le cunosc, ceva s-a schimbat într-un punct esenţial în poziţia conducerii ziarului Curentul şi astfel această plăcută colaborare s-a încheiat în data de 23 august, adăugându-se şi un episod bizar, respectiv cenzurarea, forfecarea unui material în care apărea numele lui Tismăneanu. Însă nu acesta penibilă operaţiune de intervenţie în text a reprezentat pentru mine, aşa cum s-a interpretat, motivul plecării de la Curentul.
Tismăneanu şi activitatea sa mizeră prezintă un interes, însă secundar, în raport cu tema acţiunilor la scară mare a Rusiei împotriva României. Şi el, ca şi întreaga sa familie, a făcut parte, desigur, la un anumit nivel, din dispozitivul acestor acţiuni îndreptate împotriva românilor de foarte multă vreme, coordonate direct de la Moscova. Nu am a adăuga nimic în plus despre Tismăneanu faţă de o situaţie care-l descrie pe deplin. Paul Goma este cel care a relatat, via Dorin Tudoran, o scenă antologică, (în Jurnalul unui jurnal (1997), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998) care a avut loc în casa lui Virgil Măgureanu, unde Tismăneanu, beat criţă, i-a reproşat “şarpelui cu ochelari” că nu i-a dat “postul de ambasador la Washington”, în ciuda promisiunilor făcute. Promisiuni făcute, aş adăuga, de însuşi Ion Iliescu, mamelucului Tismăneanu, participant la orgiile propagandistice iliesciene, în schimbul jalnicei tămâieri a acestuia, la care s-a pretat actualul Zoe Petre al Cotroceniului reluctantului Traian Băsescu. Aportul din trecut al lui Tismăneanu, în dicţionarul coordonat de Virgil Măgureanu în perioada Ştefan Gheorghiu se pare că nu avut suficientă forţă pentru ca Tismăneanu să atingă cu bucile sale fleoşcăite scaunul de ambasador la Washington. Probabil, dacă în faţa lui Băsescu Liviu Turcu ar fi avut mai mult credit, poate poziţia actuală a lui Tismăneanu, propulsat de Adriana Săftoiu, o fătucă din aceeaşi stirpe cu clanul Tisminenski, în creierii prezidenţiali, ar fi fost alta. Ghinion, pufuletele, actualmente aflată în creierii lui Patriciu, a avut câştig de cauză.
Faptul că cineva s-a străduit să foarfece inabil un material scris de mine în care apărea (şi) numele ambidextrului Tismăneanu plasează într-un context semnificativ linia pe care se aşează în momentul de faţă ziarul Curentul. Linia s-ar numi pe scurt ciulama doctrinară. Într-un ziar persecutat de Timofte i se acordă privilegii unui Tismăneanu, comilitonul lui Măgureanu. No comment, cum zicea SRI-ul la orice pe vremea lui Măgureanu. Fără îndoială, şi fără legătură cu tema Tismăneanu, este, de asemenea, decizia suverană a patronatului Curentul să acorde spaţiu editorial unor subiecte majore cum ar fi caracatiţa Camorrei zootehniştilor de la fermelor de vaci de lapte din Vaslui, ignorând subiecte minore, secundare, cum ar fi Basarabia şi activităţile agenturii ruseşti ori atacurile Kremlinului la adresa României şi a şefului statului român. De la Pamfil Şeicaru, fondator al Curentului, până astăzi, e clar că s-a mai schimbat câte ceva în presa românească.
În presa autohtonă, de vreo câţiva ani, tema “afacerilor” ruseşti a devenit una sensibilă. Este evident că agitaţia structurilor moscovite infiltrate în România, scoase la lumină din bunkere de apariţia americanilor pe meleagurile noastre, a crescut şi creşte odată cu apropierea termenului aşezării militare de facto, pe teritoriul nostru, a forţelor NATO. Orice observator cât de cât atent observă cum se distribuie pe “frontul mediatic”, şi politic totodată, în apologia intereselor Rusiei, tot felul de “resurse”, producători de vocalize indignate la adresa lui Băsescu, pornind de la “problema” Rusiei – de la un Andrei Pleşu la un Ciutacu, de la un Ponta la un Crin Antonescu. Despre Iliescu, febleţea lui Andrei Pleşu încă dinainte de ’89, nici n-are rost să pomenim; a intrat în fibrilaţie de la o vreme încoace. Să sperăm că poate îi va crăpa inima când vor fi aduse rachetele americane la Deveselu.
Fostul pluri-ministru şi consilier de la Cotroceni, actualmente salahor la Pravda lui Patriciu, rezumă într-o singură frază “problema” cu Băsescu versus Rusia: “Se poate numi un bun politician cineva care a reuşit, în câţiva ani, să-şi pună în cap toată suflarea naţională? În conflict cu „poporul”, cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa…” Este evident că lui Andrei Pleşu i se rupe şi de “suflarea naţională” şi de “popor” – pus de altfel chiar de dânsul între ghilimele, iar cât despre “opozanţii politici” ai lui Băsescu, chiar el i-a veştejit într-o manieră memorabilă, fără apel. Pleşu a plasat problema cu Rusia, pe locul întâi, înaintea Evropei, de care de asemenea i se rupe major, nu întâmplător. În interpretarea lui Pleşu, Băsescu nu este cool, nu este “politician bun” deoarece se afla în conflict cu Rusia – “şi-a pus în cap” ruşii.
Ieşirea publică a lui Traian Băsescu – cu privire la Mareşalul Antonescu şi Basarabia – a developat, în această vară, un comportament patologic frapant al unei largi categorii de politicieni şi de jurnalişti deveniţi portavoci ale Ambasadei Rusiei, într-o manieră jenantă. Ce fel de modele de îndoctrinare au creat asemenea câini de pază ai „corectitudinii” faţă de Rusia? Poziţionări ce păreau năzbâtii bizare ori expresia unui curat meşteşug de tâmpenie determinat de arşiţa soarelui de vară s-au dovedit a fi asumări prosovietice ignare, cu atât mai penibile dacă avem în vedere că URSS nu mai e. Teoretic.
Ideocraţia filo-rusă se lăţeşte tumoral şi capătă aspecte caricaturale şi absurde. Restricţia la teme ce pot deranja Rusia, devoalează un proces de dezarticulare a memoriei poporului român care trebuie restrânsă drastic, conform ideocraţilor menţionaţi, cu eliminarea a tot ce se referă la naţional şi la conştiinţa naţională, decretată ca răul suprem. Asistăm la un efort sistematic de a compromite, de a distruge bornele care definesc, consfinţesc existenţa fiinţei româneşti. O mare parte dintre jurnalişti se fac vinovaţi de culpa traiului (cu batista umedă de slobozi la gură) în duplicitate şi prin duplicitate.
În presă are loc o epurare sistematică, pentru a se face loc unor noi slujitori gata să îndeplinească ad litteram directivele primite, sunt puse la index nume de persoane şi teme – un specific amintind de epoca revolută a comunismului bolsevic. Strădania obliterării unor anumite teme şi subiecte capătă accente brutale iar miza actualului sistem mediatic este de fapt interzicerea accesului la informaţie, la adevăr, la lucrurile cu adevărat importante, limitarea interacţiunii cu faptele din spatele evenimentelor. O uriaşă desfăşurare dezinformativă este pusă în practică de un Aparat al intoxicării în masă unde îndeplinesc un rol comisarial agenţi sub acoperire care au ca sarcină excluderea anumitor teme din circuitul public.
Mirajul Libertăţii, din decembrie 1989, miraj plătit cu sacrificiul a 1104 vieţi, aproape toate foarte tinere, slujeşte, acum, în primul rând, unei minorităţi, unor grupuri restrânse, care au falimentat România sistematic şi au demantelat sute şi sute de uzine şi capacităţi de producţie, trecute în mâinile altora. Romanii se pare că s-au resemnat sub jugul ocupaţiei străine şi în loc să lupte au ales cedarea, fuga, boicotul, dispărând aproape orice resurse reactive faţă de atacurile concentrice ale inamicilor de tot felul dintre care unii au reuşit chiar să redeseneze în interiorul graniţelor naţionale o frontieră internă, ca în perioada stalinistă.
Suntem în faţa sfârşitului naţionalismului românesc iar clasa politica românească, născută în catacombele ideologice ale unor structuri tenebroase, a devenit un instrument al unor grupări cu orientare clară antiromânească, mustind de puroi resentimentar. Suntem pe un fundal de retardare a mentalităţilor profunde de autoapărare faţă de agresiunile concentrice desfăşurate împotriva noastră.
Noile dezvăluiri ale telegramelor Ambasadei SUA de la Bucureşti scot pe tapet dimensiunea cu adevărat serioasă a mefienţei şefului statului faţă de acţiunile Rusiei. Fără îndoială din poziţia sa de şef de stat a avut şi are la îndemâna mult mai multe date cu privire la ameninţarea reprezentată de Rusia. Ceea ce nu rezultă din telegramele wikileaks dar aş putea completa eu, după 20 de ani de presă, este faptul că acum, în 2011, intervalul de două decenii “profeţit” de Silviu Brucan românilor pentru a se deştepta din starea de “stupid people” s-a prelungit. Prin concursul acţiunii malefice a unor organizaţii conspirate sub “acoperirea” mass-media. Astăzi una dintre principalele vulnerabilităţi a României a devenit manevrarea opiniei publice de către instituţii media arondate, prin patronat, unor interese străine şi ostile României.
De când mă ştiu, ca jurnalist, am avut probleme datorită abordării temei acţiunilor malefice ale Rusiei şi Ucrainei împotriva noastră. Referirea la acţiunile desfăşurate de Andrei Pleşu, în perioada când ocupa scaunul de ministru de externe, în beneficiul Ucrainei şi în deserviciul comunităţii româneşti, a generat o avalanşă de atacuri la adresa mea, formându-se chiar şi o listă cu peste 300 de oengişti de stat şi de partid de la GDS, în frunte cu Patapievici şi Liiceanu care cereau pedepsirea mea. Andrei Pleşu personal a solicitat organelor statului, invocând legi ale securităţii naţionale (!) să mă lovească la temelie pentru că i-am ciobit prestigiul de ministru.
Chestiunea ruso-ucraineană a reprezentat motiv de plecare şi de la alte publicaţii. O revistă a fost chiar topită şi retipărită, desigur fără materialul meu, care includea menţionarea, în premieră în România, a activităţilor nesănătoase desfăşurate de Ucraina la gurile Dunării – aşa numita “afacere Bâstroe”.
Gaşca Pleşu – Tismăneanu a reuşit până una alta să obţină poziţii proeminente, inclusiv prin aportul unui Traian Băsescu, cel îngrijorat la maximum, acum trei ani, conform ultimelor transcrieri wikileaks, de potenţialul agresiv rusesc la frontiera României. Problema reală este că, inclusiv prin aportul lui Traian Băsescu, inamicii României şi-au găsit culcuş cald în instituţiile statului român. Frontiera internă a fost penetrată multiplu, mai ceva ca o blondă delabrată aterizată în politică adusă de mână de o libarcă, un jeg beneficiar de vilă, via Boris Golovin. Boris de la GRU, cu paşaport de R. Moldova, acea parte a Basarabiei despre care nu mai este loc de scris decât pe internetul care suportă orice, până una alta.
…………………………
Menţiune: am postat această precizare pe un blog, creat de un cititor, care a adunat câteva dintre materialele de presă scrise de mine la Curentul.
În perioada următoare voi realiza un portal informativ unde se vor putea întâlni vechi golani, dintre cei care umpleau Piaţa Universităţii, momentul în care a debutat de fapt expresia liberă în România după 1989. Pentru cei care strigau atunci “Iliescu KGB du-te în URSS!” costul Libertăţii a însemnat capete sparte şi oase rupte.
KGB-ul s-a renuvelat iar agenţii săi s-au coafat, s-au machiat bine şi s-au conspirat care pe unde şi-a găsit culcuş – în presă, în structurile statului, în politică.
România nu va fi liberă cu adevărat până nu va scăpa de aceste “conserve” şi de acţiunea malefică a agenţilor moscoviţi, şi nu numai, desfăşurată pe toate palierele posibile împotriva poporului român. Probabil că în timpul vieţii noastre nu vom apuca să vedem o România liberă.
Putem însă încerca un ultim efort, măcar pentru copiii noştri.
Scriitorul Teșu Solomovici – autorul volumului recent lansat “Maresalul Ion Antonescu. O biografie” – a declarat, duminica trecuta, 11 septembrie 2011, la emisiunea “La taifas cu Ion Cristoiu” difuzată de B1 TV, că este obsedat de peste 70 de ani de figura mareșalului Ion Antonescu, personaj care a trimis o parte a familiei sale în Transnistria dar care l-a refuzat pe Adolf Hitler în a îi preda evreii din România.
“Exact acum 70 de ani copilul Solomovici a fost dat afară din școlile românești printr-un ordin semnat de Mareșalul Antonescu. Același mareșal Antonescu a trimis parte din familia mea în Transnistria, unde mulți au murit, același mareșal Antonescu i-a spus NU lui Hitler, lui Himmler, lui Eichmann, si a refuzat să îi predea pe evreii din România – inclusiv familia Solomovici, inclusiv pe mine – naziștilor. Si am ramas in viata.“, a declarat scriitorul.
“Într-un fel îi datorez viața aceluiași Mareșal Ion Antonescu și ca mine îi datorează lui Antonescu viața aproape toți evreii din vechiul regat. Stiu ca aceasta fraza va provoca furia istoricilor conationali, dar asa a fost.“, a punctat reputatul publicist evreu Teșu Solomovici.
Nota VR: Jarja de bombe media lansate de Ion Cristoiu la B1 Tv continua. Din informatiile mele, in aceasta seara, la orele 21.oo, va exploda inca una. De mare rasunet. Din Oltenita si pana in Maryland! Aviz amatorilor. Voi reveni cu amanunte!
Vladimir Bukovski si Victor Roncea la TVR despre Comisia Tismaneanu si KGBde Victor Roncea
Prima si singura emisiune TVR in direct la care a participat Vladimir Bukovski (dupa ce a trebuit sa fac “trafic de influenta la nivel inalt” pentru a-mi stimula ramasitele de “pile” din fosta televiziune nationala) si una dintre ultimele daca nu chiar ultima emisiune TVR1 la care am mai aparut 🙂
October 17th, 2011 
VR 
TRIBUNALUL
Continuarea la Roncea.ro
Posted in 
Tags: 
