Cum nu m-a lasat sotia mea, fotografa Cristina Nichitus Roncea, sa apar cu un mic comentariu in New York Times (ziarul cu un milion de exemplare vandute in intreaga lume si 30 de milioane accesari pe luna)? Simplu: cand avea timp in programul sau corespondentul NYT eu trebuia sa o ajut la instalarea expozitiei Precum in Cer de la Palatul Sutu – inca deschisa pana pe 30 ianuarie -, asa ca a trebui sa-l refuz. Oricum, relatarea redactorului de politica internationala al NYT reflecta realitatea romanesca, drept pentru care merita felicitat (de exemplu, plaseaza numar manifestantilor USL la 7000 si nu la 20.000, cat sustineau televiziunile Coalitiei anti-Basescu, Antena 3, Realitatea si Romania TV). Ce observatie interesanta face redactorul NYT, Nicholas Kulish, fata de protestele din Piata Universitatii: “Many of the same broad themes have been voiced by demonstrators in countries as diverse as Israel and India, from the “indignados,” or outraged, in Spain to the Occupy Wall Street protests that started in New York and spread around the world.“. Interesant, nu? Parca asta ziceam si eu 🙂
Iata relatarea din New York Times:
Romanian Protesters Urge Government’s Ouster
BUCHAREST, Romania — Thousands of protesters gathered in Romania’s capital on Thursday to demand the ouster of the government and new elections, as a week of demonstrations against far-reaching austerity measures and years of difficult reforms seemed to gain strength.
Economic frustrations have spilled into the streets here, as they have in Spain and Greece. Protesters in University Square downtown shouted chants calling for the resignation of President Traian Basescu and his ally, Prime Minister Emil Boc.
Mesajul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române
(24 ianuarie 2012)
Dragi români,
24 Ianuarie este pentru toţi românii o zi de sărbătoare, în care aniversăm evenimentul fondator al României moderne, cel prin care am devenit o naţiune unită, demnă şi recunoscută în Europa. Prin unirea de la 1859 românii au dovedit puterea solidarităţii lor, au arătat că pot fi artizanii propriului destin, că sunt capabili să depăşească orizontul intereselor individuale pentru binele comun.
Puterea unei naţiuni stă şi în idealurile care o animă. În istorie, am reuşit să depăşim încercările atunci când am fost uniţi, când am avut conştiinţa unui ideal. La 1859 am devenit puternici pentru că am avut un proiect care ne-a adus laolaltă: Unirea. Solidaritatea nu este o idee abstractă, este un exerciţiu a cărui valoare democratică şi mai ales umană trebuie să o redescoperim în faţa provocărilor lumii contemporane şi în faţa obiectivului naţional al modernizării.
Este de datoria noastră să continuăm efortul artizanilor Unirii, participând împreună la consolidarea statului de drept şi la modernizarea României. Statul de drept este fundamentul democraţiei. Doar asumând supremaţia legii putem avea garanţia reuşitei noastre ca naţiune, ca cetăţeni ai unei ţări libere şi democratice.
România are nevoie, mai ales acum, de loialitatea noastră, de eficienţa şi responsabilitatea noastră, oriunde am fi. România este efortul nostru de a fi împreună în fiecare zi, solidari şi conştienţi de răspunderea pe care o avem faţă de viitor.
Să celebrăm împreună Unirea Principatelor şi să reflectăm la semnificaţia acestei zile în care înţelegem că România suntem fiecare dintre noi şi toţi laolaltă.
La Mulţi Ani!
TRAIAN BĂSESCU
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
PS: Cristian Diaconescu, un profesionist al diplomatiei, a redevenit ministru de Externe. Felicitari! Sa speram ca va reusi sa repare din ce a stricat predecesorul sau, Teodor Anatol Bakonsky. Pentru ca am vazut ca presa nu a luat in seama directiile politicii externe ale Romaniei enuntate de presedinte la intrunirea cu ambasadorii straini inserez si aceasta trimitere, pentru cei interesati:
– Domnule ministru, aveţi o misiune grea, în care vă voi susţine şi sper ca cele ce voi clarifica în intervenţia mea de mâine cu românii să vă poată fi un suport. Vă doresc mult succes în mandatul dumneavoastră.
– Ştiţi ce mă şochează cel mai tare? Că mesajul lui Ion Iliescu, al lui Victor Ponta, al lui Crin Antonescu, al aşa-numitului lider al societăţii civile, fostul colonel Dogaru sunt similare cu ale fostului preşedinte al Republicii Moldova, actualul şef al fracţiunii Partidului Comunist din republica Moldova, Vladimir Voronin.
– Este o nemulţumire pe care o ştiu din 2009. Sunt un preşedinte care a câştigat alegerile în condiţiile în care se reduceau câte patru zile de plăţi de salarii pentru toţi bugetarii în lunile noiembrie şi decembrie 2009. Aveţi o misiune extrem de dificilă: aceea de a recunoaşte nemulţumirea oamenilor prin măsurile care s-au luat, dar care creează României şansa să evolueze pozitiv şi, în acelaşi timp, să susţineţi, cu argumente, că România merge înainte.
– Îi vedeam pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta care susţin, nici mai mult, nici mai puţin, demisie preşedinte, demisie Guvern, demisie Parlament. Adică, o Românie neguvernată.
– Se observă o veselie a demolării, probabil reuşita recunoscută internaţional deranjează pe foarte mulţi. Şi nu pot să nu observ că mesajul domnului Ion Iliescu, care nici mai mult nici mai puţin, aproape de pe masa de operaţie, transmitea că preşedintele în funcţie trebuie să răspundă, în condiţiile în care dânsul încă nu a răspuns nici pentru mineriade, nici pentru victimele de la Revoluţie.
– Aveţi o misiunea grea. Aş spune, după aspectele televizate, imposibilă, anume că România are forţă să continue. Acest lucru va trebui să fie principalul mesaj pe care-l transmiteţi omologilor dumneavoastră din Uniunea Europeană, de peste Atlantic şi nu numai.
– Politica externă a României nu se schimbă odată cu miniştrii.
Fiica presedintelui Basescu va detine functia pana la sfarsitul mandatului, adica pana in 2014, conform site-ului Comisiei Europene.
Comisia pentru petitii se ocupa de plangerile trimise de cetatenii sau rezidentii din toate cele 27 de state ale Uniunii Europene.
Comisia poate solutiona probleme legate de punerea in aplicare a dreptului european in domenii cum ar fi mediul, afacerile sociale sau libertatea de miscare. De asemenea, Comisia PETI poate organiza misiuni de ancheta si poate prezenta rapoarte in plen.
Elena Basescu a lucrat in cadrul Comisiei PETI si in calitate de “raportor din umbra”, la elaborarea a doua rapoarte: “Raportul special al Ombudsmanului European in urma proiectului sau de recomandare prezentat Comisiei Europene in plangerea 676/2008RT” si “Al douazeci si saptelea raport anual privind monitorizarea aplicarii legislatiei UE (2009)”.
Pe site-ul ei de europarlamentar, EBasescu.ro, fiica presedintelui scrie:
“Am fost aleasa Vicepresedinte in comisia PETI
Mă bucur ca un roman ocupa de astăzi poziția de Vicepreședinte al comisiei PETI.
Este o comisie extrem de importanta pentru ca reprezintă cea mai puternica legătură intre Parlamentul European si public.
Aici se fac auzite cu adevărat preocupările cetățenilor privind aplicarea legislației UE si funcționarea instituțiilor.
Mă voi concentra asupra rezolvării in timp util a problemelor ridicate de petiționari.
De asemenea, sper ca mecanismele procedurale ale comisiei PETI sa devina mai accesibile si mai ușor de folosit.”
Felicitari!
A, da, felicitari si presedintelui Basescu pentru ca a scapat, in sfarsit, de primul “civil” din solda lui Soros! Sa speram ca si ultimul rebut al cooperativei de papagali a lui Plesu pripasit la sefia MAE si apoi avortat pe culmea unui lamentabil mandat 🙂
Pentru o adevarata conducere profesionista a Ministerului Afacerilor Externe va fi destul de greu de ales intre Anca Ilinoiu si Cristian Diaconescu. Evident, orice cavaler ar trebui sa lase o doamna inainte, mai ales ca de sapte ani de zile specialistei in afaceri externe i-au trecut prin mana toate dosarele relatiilor internationale ale Romaniei, unele de-a dreptul fierbinti, daca e sa ne referim la cele din imediata apropiere, cu implicatii asupra poporului roman din jurul granitelor. Ziua Micii Uniri e o zi buna de numire a unui astfel de ministru de Externe!
A aparut prima analiza profesionista asupra “revoltei” anti-Basescu, operatiune stradala iesita din tiparul “revolutiilor” finantate de George Soros, in cazul nostru sub titulatura perfect aleasa chiar de catre protagonisti, de “Occupy Romania”. Analiza, pe care o publicam integral, este realizata de o minte stralucita, cu o evidenta cunoastere a mecanismelor razboiului secret impotriva Romaniei. “Bucureştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele acţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deştepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă”, se scrie in prima analiza coerenta asupra situatiei actuale. Concluzia si previziunea ei: “revolta” esueaza din cauza ineptiei organizatorilor. Redam integral textul ce poarta titlul editorial “Revoluţia lichelelor”, cu felicitarile noastre colegiale adresate autorului/autorilor nu fara a face insa precizarea ca “baietii destepti” in cauza sunt conectati nu numai la Washington ci si la Moscova si Tel Aviv.
Revoluţia lichelelor
Pentru un observator care nu a văzut îndeaproape o “revoluţie colorată”, ceea ce se petrece la Bucureşti poate părea un “protest al oamenilor răbdători”, “o răbufnire a societăţii civile” sau “o acţiune în stil indignados”. Pentru nişte observatori care au văzut îndeaproape câteva “revoluţii colorate”, inclusiv din spaţiul ex-sovietic, ceea ce se petrece la Bucureşti nu poate fi catalogat drept altceva decât o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior, dar neînţeles de către cei care încearcă să-l implementeze.
Situaţia ultimelor zile reproduce schema “implementării accelerate a unui regim democratic” descrisă în “manualele” scrise de cunoscutul specialist american Gene Sharp. În cazul protestelor de la Bucureşti asistăm la o situaţie paradoxală, în care de pe ambele părţi ale baricadelor politice şi stradale se află personaje cu pregătire americană şi ambele tabere mizează pe sprijin extern. Se vede clar că elita politică de la Bucureşti este divizată şi conducerea PD-L l-a trădat pe preşedintele Băsescu, lăsându-l aproape singur împotriva unei tentative de schimbare a regimului. Este clar că organizatorii protestelor au mizat pe un succes răsunător şi acum liderii PD-L se află într-o situaţie deosebit de dificilă, ei devenind ţinte sigure pentru represalii ulterioare din partea loialiştilor băsescieni. Orice ar face, liderii PD-L care s-au făcut nevăzuţi în perioada de criză nu vor mai fi iertaţi. Judecând după comportamentul liderilor opoziţiei politice, se poate spune că nici ei nu prea cred în succesul operaţiunii de răsturnare a regimului lui Traian Băsescu şi sunt uimiţi de lipsa sprijinului exterior care să influenţeze în mod semnificativ raportul de forţe pe plan intern.
Pentru a face o analiză coerentă a situaţiei create merită să facem câteva observaţii de ordin tehnic:
O remarca: nu am citit in toata presa “romana” de ieri si de azi nici o analiza despre situatia “din strada”. Era sa scriu “analiza serioasa” dar adevarul este ca nu exista nici o analiza. Niet analiza. Nyt ʼanʼalysys. Numai guit-guit-uri, ga-ga-ga-uri si muu-muu-muu-uri. Pacat!
Documentarul integral din care provine fragmentul de mai sus:
REF: Decorare post-mortem a jurnalistei Maria Petraşcu
Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat miercuri, 11 ianuarie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, jurnalistei Maria Petraşcu, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul unei cariere de excepţie în presă, reprezentând un exemplu pentru tinerele generaţii de jurnalişti.
Departamentul de Comunicare Publică al Administraţiei Prezidenţiale
Intr-un raspuns la o solicitare transmisa de subsemnatul, pe 21 decembrie a.c., Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, in Cazul Trosca – Erou-Martir, se afirma, in principal, urmatoarele:
“Referitor la cererea dumneavoastra de reanalizare a modului în care a fost solutionata petitia initiala referitoare la “cazul Trosca C.N.S.A.S.”, prin care ne învederati aspecte ce ar putea conduce la anularea decretelor de retragere a titlului de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989 pentru Cotuna Eugen Trandafir, Coman Dumitru si Trosca Gheorghe va informam faptul ca verificarea legalitatii acestora face obiectul mai multor dosare ce se afla în curs de solutionare pe rolul instantei de contencios administrativ.”
Acum 22 de ani, la cumpăna dintre 23 spre 24 decembrie, un grup al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă este chemat să apere Ministerul Apărarii şi să răspundă unui atac iminent al teroriştilor. Luptătorii USLA se deplasează către punctul terminus al misiunii lor cu două aro blindate. În interiorul clădirii se găsesc capii revoluţiei, proaspăt trecuţi prin studiourile televiziunii române libere şi întipăriţi pe retina colectivă drept salvatori de neam: iliescu, militaru, brucan, voiculescu… Afară, sute de proiectile aşteaptă pe ţevile mitralierelor şi tancurilor care apără clădirea. Grupul de luptători chemat pentru respingerea teroriştilor ajunge la destinaţie, condus de Gheorghe Trosca, locotenent-colonel şi şef de stat major al USLA. La câteva minute de la sosirea în faţa clădirii ministerului sunt întâmpinaţi cu foc din toate punctele dispozitivului de apărare. Opt dintre cei chemaţi, printre care şi Trosca, işi pierd viaţa macelariti salbatic. Conform documentarii video a jurnalistului Cornel Mihalache de la TVR, pentru ca nu murise, Gheorghe Trosca este executat cu un glont in frunte, asemenea maresalului Ion Antonescu. Dimineaţa, peisajul se schimbă ca într-o regie de film istoric. Cele două vehicule ciuruite sunt aşezate cu faţa către minister, deşi noaptea, la primirea în ploaia de gloanţe, se aflau la distanţă unul de celălat. Corpurile militarilor morţi sunt împrăştiate pe caldarâm. Pe aro-uri stă scris, cu litere de-o şchioapă, întinse cu vopsea alba, “TERORIŞTI”. Diorama morţii este filmată şi transmisă către ţară purtând în eter mesajul: Ei sunt teroriştii!
“Filmăm la un punct strategic, unde s-au prins mai mulţi terorişti”:
În orele şi zilele care urmează, mulţimea înfierbântată scuipă, urinează şi loveşte corpurile sfârtecate. “Ăsta nu pare-a fi român, fir-ar mama lui a dracu’”. Trosca este ars, decapitat, iar capul îi este aşezat pe o roată a unui aro răsturnat. O ţigară pusă în batjocură îi stă înfiptă între buze. Corpul său, alături de cele ale camarazilor, rămâne în stradă pradă profanării timp de cinci zile.
1978. Gheorghe Trosca, un tânar ofiţer al serviciului de contrainformaţii care lucrează la dosarul “Corbii”. Cercetările sale desconspiră colaborarea cu serviciile secrete sovietice a generalului-colonel nicolae militaru, imediat degradat şi scos din armată.
1989. nicolae militaru, agent GRU/KGB, primul ministru al apărarii din epoca post-ceauşescu, creierul aparatului militar in zilele revolutiei, personajul aflat în decembrie în clădirea pe care Trosca a fost chemat în mod expres să o apere de terorişti.
În 2011, la 22 de ani de la momentul evocat, un grup de artişti terorişti decide să comemoreze şi să readucă în faţa contemporanilor clipa de atunci, folosind aceeaşi putere a vizualului pe care au mânuit-o şi hoţii de ţară în ’89. La câţiva paşi de locul crimei, în apropierea complexului Orizont din Drumul Taberei, capul lui Trosca este din nou ridicat şi tras pe roată, spre zgâlţâirea conştiinţelor amorţite. Stă drept şi priveşte acuzator.
Se spune că nu există o crimă perfectă. Ucigaşul face mereu o greşeală pe care ochiul şi mintea detectivului o găseşte. Momentul Trosca este una dintre erorile făcute de cei care au ucis atunci. În zidul tunelului întunecat în care au gonit clipele acelui decembrie, ei ne-au lăsat fără să-şi dea seama o fereastră prin care, dacă ai ochi de văzut, poţi vedea adevărul. Ultima decapitare pe care o consemnează istoria noastră ascunde crima, răzbunarea, trădarea, minciuna şi manipularea pe care s-a construit noua Românie. Vechii si foştii, noii şi cei de-acum. Cei care nu au făcut decât să tăbăcească şi mai mult pielea de iepure pe care Ţuţea spunea că ne-a aşezat-o comunismul pe spinare. Ce folos că am câştigat libertatea dacă nu avem curajul să spunem lucrurilor pe nume şi să rostim adevărul verde-n faţă?
Monumentul ridicat astăzi cinsteşte memoria tuturor celor care s-au sacrificat pentru a ne da şansa de a rosti oricând, fără oprelişti, ceea ce credem. Celor care ne-au eliberat curajul, ne-au îndreptat spinarea şi ne-au reunit ca neam. Vă îndemnăm să vă folosiţi darurile primite cu înţelepciune şi înspre bine. Cu un strop din acest curaj, cu recunoştinţă şi cu o floare, vă invităm la o clipă de reculegere şi de plecare a capului în faţa capului de martir.
January 28th, 2012 
VR 
Cum nu m-a lasat sotia mea, fotografa Cristina Nichitus Roncea, sa apar cu un mic comentariu in New York Times (ziarul cu un milion de exemplare vandute in intreaga lume si 30 de milioane accesari pe luna)? Simplu: cand avea timp in programul sau corespondentul NYT eu trebuia sa o ajut la instalarea expozitiei Precum in Cer de la Palatul Sutu – inca deschisa pana pe 30 ianuarie -, asa ca a trebui sa-l refuz. Oricum, relatarea redactorului de politica internationala al NYT reflecta realitatea romanesca, drept pentru care merita felicitat (de exemplu, plaseaza numar manifestantilor USL la 7000 si nu la 20.000, cat sustineau televiziunile Coalitiei anti-Basescu, Antena 3, Realitatea si Romania TV). Ce observatie interesanta face redactorul NYT, Nicholas Kulish, fata de protestele din Piata Universitatii: “Many of the same broad themes have been voiced by demonstrators in countries as diverse as Israel and India, from the “indignados,” or outraged, in Spain to the Occupy Wall Street protests that started in New York and spread around the world.“. Interesant, nu? Parca asta ziceam si eu 🙂
Posted in 
Tags: 
