Fundatia Maresal Averescu a dus la bun sfarsit ce am incercat sa fac incepand cu acum vreo 10 ani. Mai asteptam inca 10 ani probabil ca sa vedem si statuia geamana in satul Babele sau in Ismail, aflate pe pamantul romanesc al Basarabiei strabune, asa cum am propus. Bustul e gata. Se ofera cineva? Pana atunci, sa ne bucuram de ce vedem. Doamne, ajuta!
PS: Bustul a fost inaugurat de Ziua Veteranilor si Sfantul Victor. Multumesc!
Stirea: Duminică, 11 noiembrie, Fundația „Mareșal Alexandru Averescu” în colaborare cu Primăria Municipiului București, Divizia 2 Infanterie „Getica” și Arhivele Militare Naționale Române a organizat un ceremonial militar și religios cu ocazia dezvelirii bustului Mareșalului Alexandru Averescu, personalitate marcantă a istoriei naționale, comandantul Armatei a II-a în timpul Primului Război Mondial, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918), precum și membru de onoare al Academiei Române.
La ceremonialul militar și religios au participat Șeful Statului Major al Apărării, general Nicolae-Ionel Ciucă, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica” și președinte al Fundației „Mareșal Alexandru Averescu”, general de brigadă Gheorghiță Vlad, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale din București și Buzău, oficialități din cadrul Ministerului Apărării Naționale, cadre militare active, în rezervă şi retragere, veterani de război, cetăţeni ai municipiului București.
Ceremonialul a avut loc într-o zi specială, în care se comemorează 100 de ani de la încheierea Armistițiului,- între puterile Antantei și Imperiul German, armistițiu care a pus capăt Primului Război Mondial pe Frontul de Vest.
Bustul Mareșalului Alexandru Averescu realizat de către Valentin Tănase, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei, este poziționat pe Bulevardul Mărăști, loc cu o puternică rezonanță istorică, ce amintește de bătălia de la Mărăști, una dintre cele mai importante victorii românești din Marele Război.
Ceremonialul militar a fost asigurat de către militari ai Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.
Foto: Cristina Nichitus Roncea (mai sus cu domnul Gavrila Filichi, militantul anticomunist si patimitor de la Brasov – 15 Noiembrie 1987, mai jos cu fostul detinut politic si luptator anticomunist cu arma in maini, profesorul Radu Ciuceanu)
“La 1 aprilie 1941 – de Sfintele Paşti – un grup mare de români din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în față un steag alb și însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină, a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.”
Basarabia-Bucovina.Info vă prezintă o mărturie tulburatoare a unui supravieţuitor al Masacrului de la Fântana Albă, din 1 aprilie 1941, în care au fost măcelăriţi aproape 3000 de români de forţele de ocupaţie sovietice. Petru Huţan (foto), în vârstă de 88 de ani (la data filmării, în 2012 – nota mea, V.R.), este unul dintre puţinii bucovineni care mai trăiesc şi care pot depune mărturie despre ce s-a întâmplat atunci, poate chiar ultimul. Un alt supravieţuitor pe care am avut onoarea să-l cunosc a fost regretatul Vasile Ilica, reputat cercetător al crimelor sovietice, care a murit în urmă cu doi ani fără a mai putea să-şi vadă plaiurile natale, după o interdicţie abuzivă impusă de statul Ucraina pe 2 aprilie 2012.
Începând din 2011 – în ciuda opoziţiei oficiale a unui bolşevic vopsit, pe numele lui Vladimir Tismăneanu, susţinută de un mancurt vândut, pe numele lui Emil Boc (dovada mai jos) – 1 aprilie a devenit Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
În anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susținut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privința masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941, solictând Federaţiei Ruse să-şi prezinte scuzele oficiale pentru această crimă în masă. Un an mai târziu, Comisia nu a fost încă înființată. „A trecut un an, iar PSD și PNL nu și-au desemnat încă membrii în această Comisie, blocând astfel în mod intenționat constituirea acesteia. Regret să constat lipsa de respect și disprețul liberalilor și social-democraților. Este o atitudine josnică, pe care nu am cum să n-o condamn. România nu cunoaște nici măcar numărul exact al morților de la Fântâna Albă. Până astăzi, nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a masacrului”, a declarat Eugen Tomac în aprilie 2016. A mai trecut un an…
Emoţionatele mărturisiri ale jurnaliştilor Valentin Ţigău şi Simona Lazăr despre ce înseamnă să slujeşti adevărul şi presa românească în teritoriile ocupate Basarabia şi Bucovina, însoţite de un cuvânt întregitor al reputatului analist Corneliu Vlad:
Asociatia Civic Media & Basarabia-Bucovina.Info au decernat, joi seara, la Clubul Taranului Roman, jurnalistilor Simona Lazăr si Valentin Tigau, PREMIUL MILE CARPENISAN “pentru activitatea prodigioasa in slujba Adevarului si a Valorilor Romanesti”. Ceremonia a avut loc la manifestarea organizata In Memoriam bucovineanul Drept intre Popoare Traian Popovici de inimosul avocat Mihai Nicolae de la Fundatia Fratii Golescu. Distinctia a fost inmanata de analistul politic, Corneliu Vlad.
În urmă cu 7 ani, călătoream în sudul Basarabiei (teritoriu aflat astăzi în Ucraina), căutând să ajung în cât mai multe dintre cele 21 de sate locuite compact de români. N-am reușit să ajung decât în câteva dintre ele, dar fiecare loc și fiecare om și-au lăsat profund amprenta asupra mea. Doi ani mai târziu, dorind să reiterez călătoria, am aflat cu surprindere că mi s-a… interzis intrarea în Ucraina, pentru 5 ani. „Vinovată” eram pentru articolele mele despre românii din regiunea Odessa. https://romanii-de-langa-noi.blogspot.ro/ Această interdicție mi-a oprit – ori poate doar mi-a întârziat – cunoașterea teritoriilor locuite de români din Bucovina de Nord, Maramureșul istoric de dincolo de Tisa, Transcarpatia,și a dus la amânarea unui proiect de documentare despre cetățile strămoșești de la Nistru. Pe 3 mai, Ziua Mondială a Libertății Presei, am fost anunțată că, alături de Valentin Țigău (Radio România Internațional) am primit Premiul pentru Curaj și Excelență în Jurnalism „Mile Cărpenișan” (acordat de Asociația Civic Media și Basarabia-Bucovina.Info). Onorant și angajant, un astfel de premiu, pentru cineva care crede că „român, românism, românitate” nu este o familie de cuvinte agresivă, ci una caldă, cu brațele deschise pentru îmbrățișare. Festivitatea de premiere a avut loc joi, 2 iunie, la Clubul Țăranului Român, în cadrul unui eveniment care l-a comemorat pe cel din urmă primar român al Cernăuțiului, Traian Popovici, care se stingea din viață la 4 iunie 1946, pedepsit pentru că era… român. Un român care salvase aproape 20.000 de evrei din Cernăuți și împrejurimi de la deportare. Un român care a primit, ca recunoaștere a meritelor sale, titlul de „drept între popoare“.
Institutul “Fraţii Golescu” pentru românii de pretutindeni organizează împreună cu partenerii săi, joi, 2 iunie 2016, orele 18.00, la Clubul Ţăranului Român din cadrul Muzeului Ţăranului Român, omagierea Dreptului între Popoare al Statului Israel, românul Traian Popovici, fiu de preot, primar de Cernăuţi şi salvator a circa 20.000 de evrei (conform plăcii de pe mormântul său, 25.000 – vezi Wikimedia).
Evenimentul cuprinde şi premierea ziariştilor Radio România Simona Lazăr şi Valentin Ţigău cu Premiul “Mile Cărpenişăn” de către Civic Media şi Basarabia-Bucovina.Info. Ceremonia va fi oficiată de către reputatul jurnalist Corneliu Vlad împreună cu avocatul Mihai Nicolae, preşedintele Institutului “Fraţii Golescu”. Premiul, anunţat pe 3 mai, de Ziua Libertăţii Presei, este conferit In Memoriam Mile Cărpenişan şi se acordă pentru al şaptelea an consecutiv.
Evocarea primarului TraianPopovici, la 70 de ani de la încetarea sa din viaţă va fi urmată de proiectarea filmului documentar “Adeverinţă pentru viaţă” realizat de Iurie Levnic,
directorul Centrului Bucovineean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești din Cernăuți.
Potrivit biografilor evrei ai lui Traian Popovici, fiul de preot ortodox a fost un primar cu puternice sentimente naţionaliste. Născut în Bucovina la 17 octombrie 1892 el a murit din motive mai puţin cunoscute în urmă cu 70 de ani, la 4 iunie 1946, la nici 54 de ani şi la 3 zile de la executarea “lotului” Ion Antonescu de către bolşevici. În 1969, Institutul Yad Vashem îl proclamă Drept între Popoare, pentru contribuţia sa definitorie la salvarea a mii si mii de evrei, devenind primul român ale cărui merite deosebite din perioada războiului sunt recunoscute de Israel. Între cei 60 de români ce poartă această distincţie se mai află Regina Mamă Elena şi Raoul Şorban. Alţi români sunt omagiaţi la secţiunea Moldova.
Conform Wikipedia, la cererea lui Traian Popovici, “mareșalul Antonescu, a consimțit la o exceptare de până la 20.000 de suflete de la evacuare, printr-o convorbirea telefonică cu guvernatorul, acesta ordonând sistarea deportărilor pe o perioada de 4 zile pentru întocmirea listelor acestora.
Descrierea comunicării acestei hotărâri:
Scena dramatică pe care am trăit-o în clipa când le-am adus vestea de nădejde, o socot cea mai solemnă, cea mai mișcătoare din viața mea și nu cred ca viitorul să-mi fi rezervat o alta mai măreață.Rabini bătrâni, intelectuali de toate vârstele, fruntași din toate compartimentele vieții sociale, negustori, muncitori, cu un cuvânt întreaga suflare, a izbucnit în plâns alinător, a îngenunchiat binecuvântând pe Dumnezeul lor, mulțumind cerului pentru îndurare, Mareșalului pentru grație, iar mie încercând să-mi sărute mâinile, picioarele și pulpana hainelor. Nu totdeauna lacrimile rușinează pe un bărbat. În clipa aceea, emoționat de această izbucnire spontană de gratitudine, m-au podidit lacrimile și am plâns și eu, „părintele orașului”.
— Traian Popovici, “Spovedania”
În baza a 179 de liste, numite “autorizații Calotescu”, 5619 capi de familie, însumând 16.569 de persoane din ghetoul din Cernăuți au fost salvate de la deportare. Alți 3120 de evrei au primit “autorizații Popovici”, ce le-au permis să se întoarcă în casele lor după ce fuseseră forțați mai înainte sa se mute în ghetou.”
Acum, că m-am mai lăsat de scris şi caut mai mult opinii pe gustul meu, citesc cu deosebită plăcere editorialele lui MAKE din Bursa, ultimul dinozaur al presei scrise nouăzeciste şi, totodată, ultimul meu patron. Şi, în plus, fost tonitzist, ca şi mine. De la editorialul despre libertatea presei, pe care îl recomand mai jos, am preluat ilustraţia genială de mai sus. Cu această ocazie, anunţ şi Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism 2016, oferit ziariştilor Radio România Simona Lazăr şi Valentin Ţigău de Ziua Libertăţii Presei. Felicitări!
MAKE dixit:
04.05.2016 – A DOUA ZI DUPĂ 3 MAI Libertatea presei – un chichirez dificil pentru Cristian Tudor Popescudetalii
06.05.2016 – SLOGANUL LUI NICUŞOR DAN Az nuz oodetalii
26.04.2016 – CANDIDAŢI LA PRIMĂRIA BUCUREŞTIULUI Bîlciul mincinoşilordetalii
PS: Fotografia de frontispiciu cu Cetatea Albă este aleasă pentru a marca această zi. La 16 mai 1812 Imperiul rus “ortodox” anexa Basarabia Română în întelegere cu Imperiul otoman musulman. Pentru România ar trebui sa fie o zi oficială de doliu naţional. Dupa cum se vede, românii au o imensă răbdare. Rabdare care vine şi cu speranţe! Ucraina e varză şi nici Rusia nu se simte prea bine. Sunt sigur ca cetăţile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt se vor întoarce acasa iar Europa civilizată va reveni cu graniţa pe Nistru sau poate chiar pe Bug. Felicit din toata inima autorul acestei fotografii! Reprodusă de aici: https://basarabia-bucovina.info/2012/01/02/cetatile-romanesti-de-la-nistru-pumnii-stransi-ai-europei-crestine/
Recomand şi: https://dacoromania.net/article/centenarul-răpirii-basarabiei-16-mai-1812-16-mai-1912
Portalul Basarabia-Bucovina.Info este prezent în această expoziţie cu două panouri, unul de fotografii istorice, de arhivă, şi un al doilea cu imagini realizate de fotografa Cristina Nichituş Roncea la locul masacrului
Martorul ocular: “Au tras in plin cu mitralierele… in copilasi si in femei” – Masacrul de Sfintele Paşti pentru care ruşii nu au plătit niciodată – Transcriere la Adevărul
RADIO ROMANIA ACTUALITATI: Anii 1940-1941 în relaţiile României cu URSS
Consecinţele pactului de neagresiune sovieto-german au adus, printre altele, pentru România, consumarea unei mari drame naţionale.
Pierderea teritoriului naţional într-o măsură nedemnă şi inimaginabilă. Basarabia şi Bucovina de Nord, Transilvania de Nord şi Cadrilaterul sau sudul Dobrogei.
Pierderi teritoriale în favoarea statelor vecine şi revizioniste, în care milioane de români au ajuns sub stăpânire străină, ori şi mai rău: arestaţi, deportaţi, încarceraţi şi ucişi. (…)
Dreptul la reflecţie al generaţiilor de după 1940, fie din România, fie din teritoriile din jurul României locuite de etnicii români este real necesar şi cuvenit.
Nici fărădelegile săvârşite de ocupant şi cozile lor de topor nu pot fi lesne uitate. Vor face parte pe mai departe dintr-un exerciţiu, fie şi ritualic, al memoriei colective româneşti.
Contribuţii editoriale:
– Petru Huţan, supravieţuitor al masacrului populaţiei româneşti de la Fântâna Albă, Bucovina de Nord, azi în Ucraina, cu un fragment mişcător al experienţei sale personale.
– Eforturile pe care le face portalul de ştiri şi informaţii “Basarabia-Bucovina.Info” pentru a menţine spiritul naţional şi unitar între cei din ţară şi românii din vecinătăţile noastre. Un interviu de Mirela Băzăvan cu dl. Victor Roncea, director al unei organizaţii neguvernamentale:
Vă anunț cu regret că istoricul și veteranul de război Vasile Ilica a decedat în data de 20 octombrie 2015, la ora 4 dimineaţa, cu doar puţin timp înainte de a împlini 91 de ani.
Din 2012, autoritățile ucrainiene i-au interzis intrarea în Ucraina, fapt care s-a petrecut chiar în perioada de Paști – imediat după comemorarea Masacrului de la Fântâna Albă – când domnul Ilica mergea înspre satul natal și când a fost oprit la graniță. Motivul : ducea cărți pentru românii abandonați din ținutul natal. S-a adresat președinților Băsescu și Iohanis pentru rezolvarea interdicției abuzive, în dorința de a revedea ținuturile natale. A fost tratat cu vorbe frumoase, în realitate cu dispreț, și nu s-a rezolvat nimic.
Poate veți face cunoscut acest episod tragic din viața legendei vii a bucovinenilor abandonați. Cu respect, un frate bucovinean, dr. ing. Dan Ciobanu
O veste extrem de tristă. De patru ani, bătrânul erou nonagenar Vasile Ilica încerca să-şi revadă casa părintească, să-şi îngrijească mormintele părinţilor, la o vârstă la care şi el se pregătea de marea trecere spre veşnicie. În patru ani, România, stat NATO şi membru UE, nu a reuşit să-şi pună în drepturile sale legitime un cetăţean venerabil-model, în ciuda acordurilor internaţionale încălcate de Ucraina prin această interdicţie abuzivă, impusă în dispreţul ajutorului necondiţionat pe care Bucureştiul îl acordă Kievului pe plan politic.
Cazul emblematic al veteranului Vasile Ilica, cercetător asiduu al crimelor sovietice împotriva românilor din Bucovina natală, demonstrează fără tăgadă impotenţa totală a celor care susţin că reprezintă România de azi şi poziţia lor reală de figuranţi penibili ai scenei europene şi internaţionale.
Zeci de memorii şi de scrisori de ajutor a adresat Vasile Ilica Ministerului Afacerilor Externe şi Preşedinţiei României, împreună cu organizaţiile societăţii civile care l-au sprijinit, de-a lungul a două mandate, de la Băsescu, “apărătorul” românilor de pretutindeni, la Iohannis, cel cu “ţara înapoi”.
Tot ce mai speram şi mai spera acum bătrânul luptător era să-i expire interdicţia de cinci ani. Mai avea un an.
Acum are libertatea de a merge ACASĂ!
Înmormântarea a avut loc joi, 22 octombrie, la cimitirul Rulikovschi din Oradea, capela Hasas.
IN MEMORIAM VETERAN VASILE ILICA (1924-2015)
Nãscut la 11 noiembrie 1924 în Broscãuţii Noi, raionul Storojineţ, regiunea Cernãuţi, din nordul Bucovinei, se stabileşte la Oradea în anul 1952. De profesie constructor, format la Şcoala de Ofiţeri de Geniu a Armatei Române, exersat în dispozitive militare de luptã, colonelul VASILE ILICA documenteazã şi semneazã ca vrednic scriitor de istorie cele opt cãrţi rãmase posteritãţii, aducând luminã şi mãrturii prin titluri incitante: Martiri şi mãrturii din nordul Bucovinei, Momente din istoria zbuciumatã a Bucovinei, Bucovina pe calea reântregirii, Bucovina abandonatã, Bucovina noastrã, Basarabia la întâlnire cu istoria…Toate cãrţile argumentând nedreptatea unei istorii a suflãrii româneşti greu încercatã în Bucovina şi Basarabia de masacre, deportãri, întemniţãri şi dezrãdãcinãri. Exprimând sensibil prin sufletul lui bucovinean, soarta neânţeleasã pe deplin nici astãzi a acestei pãrţi de Românie, doritã de imperii cu ţari şi împãraţi, cu protocoale neştiute şi rãzboaie, cu urme şi rãni sângerânde încã. Şi-a dedicat viaţa activitãţii de studiere şi cercetare a istoriei Bucovinei şi Basarabiei, scriind, cercetând, editând…
Anul 2015 a fost pentru VETERANUL VASILE ILICA, un an al onorurilor:
Ministerul Apãrãrii Naţionale i-a conferit medalia în aur şi brevetul „Emblema de Onoare a Armatei României – cu însemn de pace“, la manifestarea publicã organizatã de A.N.C.M.R. Bihor la Liceul Teoretic „Aurel Lazãr“. A participat la manifestãrile naţionale de la Memorialul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei din Sighetul Marmaţiei, la Marghita sãrbãtorind Ziua Unirii Principatelor Române, la Bucureşti la festivitatea acordãrii Premiului “Mile Cãrpenişan”, la Oradea la manifestarea Asociaţiei Morãriţa de comemorare a consulului general Mihai Marina, unde a susţinut o alocuţiune publicã, etc.
Publicarea celor 6 liste cu 222 de deţinuţi politici bucovineni (români, ucrainieni, evrei, polonezi) care se aflau la data de 22 iunie 1941 în închisoarea din Cernãuţi, fiind executaţi în secret de cãtre NKVD-ul sovietic şi îngropaţi apoi pe teritoriul fostului Cimitir militar român din Cernãuţi, în cartea „Momente din istoria zbuciumatã a Bucovinei“, a însemnat interdicţia intrãrii în Ucraina, pentru o perioadã de cinci ani, decizie care expira în 15.12.2016!
Duce cu el în mormânt aceastã nedreptate şi rãutate a autoritãţilor ucrainiene de astãzi, neputinţa şi dezinteresul autoritãţilor române neimplicate în anularea acestei decizii securiste, poate tocmai sã rãmânã mai puţin rãu în lumea noastrã! Cu suferinţa cã nu a putut sã vadã, sã îngrijascã „livada şi casa natalã din Broscãuţii mei, de lângã Cernãuţi, din Ucraina…“
Cu un an în urmã la serbarea împlinirii celor nouãzeci de ani, prietenul nostru, VETERANUL VASILE ILICA, o carte de istorie trãitã, un istoric autentic prin tot ce a scris despre neam şi Ţarã, cu lacrimi în ochi se ruga sã-L ţinã Domnul, sã apuce sã mai vadã odatã, icoana din sufletul sãu, Bucovina natalã… România lui neuitatã…
Dumnezeu Sã-ţi rânduiascã odihna cea meritatã aproape de Îngerul Neamului Românesc pe care atât de mult l-ai iubit şi slujit! Rãmas bun prietene drag,
VETERAN VASILE ILICA!
Asociaţia Morãriţa – Oradea
Uniunea Regionalã a Românilor din Dreapta Tisei – Ucraina
Asociaţia Naţionalã a Veteranilor de Rãzboi – Filiala Bihor
Direcţia de Culturã Bihor
Cenaclul Literar „Barbu Ştefãnescu Delavrancea“
Redacţia revistei Familia Românã – Baia Mare
Biblioteca Judeţeanã „Gheorghe Şincai“ – Bihor
Asociaţia Cultural Patrioticã „Avram Iancu“ Marghita
Biserica Albã – Marghita
Biserica Buna Vestire Oradea
Societatea „Mihai Eminescu“ din Cernãuţi
Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabeni – Filiala Oradea
A.N.C.M.R. – Filiala Bihor
Asociaţia Culturalã Pro Basarabia şi Bucovina Bihor
Fundaţia Academia Civicã – Bucureşti
Asociaţia Civic Media – Bucureşti
Basarabia-Bucovina.Info
Societățile românești din regiunile Cernăuţi şi Transcarpatica
În condiţiile în care plenul Camerei Deputaţilor urmează să se pronunţe asupra unui sprijin material simbolic care ar putea fi acordat martirilor basarabeni din Grupul Ilaşcu, în ciuda respingerii acestui proiect de catre o Comisie a Parlamentului, Basarabia-Bucovina.Info se alătură fără preget demersului public “DREPTATE PENTRU GRUPUL ILAŞCU!“. Solicităm în mod special organizaţiilor societăţii civile româneşti dar şi factorilor responsabili din forul legislativ, Guvern, Preşedinţie şi alte instituţii ale statului, să susţină la rândul lor, din punct de vedere moral, eroii români, foşti deţinuţi politici cu până la 15 ani de temniţă rusească, pentru România. În acest sens, publicăm câteva materiale video tulburătoare, spre aducere aminte, scrie sursa citată. Iată unul dintre acestea, cu Ilie Ilaşcu filmat în temniţa rusească de la Tiraspol:
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism merge în Basarabia
Asociaţia Civic Media, organizaţie neguvernamentală cu 15 ani de activitate civică, a acordat de Ziua Libertăţii Presei, pentru a şasea oară consecutiv, Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism, distincţie fondată In Memoriam colegul nostru de presă, jurnalistul de război Mile Cărpenişan, plecat prea repede dintre noi.
Anul acesta, în colaborare cu portalul Basarabia-Bucovina.Info, Premiul “Mile Cărpenişăn” merge în Basarabia, fiind acordat istoricului, arhivistului, jurnalistului şi, nu în ultimul rând, bloggerului Alexandru Moraru, cunoscut cercetător pe tărâmul informaţiilor cu totul inedite de la Chişinău.
Dacă anii trecuţi am remarcat, premiind de 3 Mai – Ziua Libertăţii Presei – jurnalismul de front, prin Dan Niţescu, fostul operator şi prieten al lui Mile Cărpenişan, reţinut abuziv de autorităţile de la Chişinău în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, sau pe Cristian Botez, un veteran al majorităţii războaielor de pe glob din ultimele două decenii şi jumătate, cât şi pe jurnalistul orădean Florin Budea, care s-a luptat pentru adevăr în instanţă cu vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes, apoi pe redutabilul analist de politică internaţională – şi nu numai – Corneliu Vlad, din vechea şcoală românească de politică externă naţională, urmat de Dan Tanasă, energicul blogger şi apărător al drepturilor românilor din Harghita şi Covasna, pentru ca anul trecut să-l recompensăm pentru întreaga sa activitate nepreţuită pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război şi “persona non grata” în Ucraina, astăzi a (re)venit rândul Basarabiei.
Laureatul Civic Media de anul acesta, Alexandru Moraru, reputat arhivist şi istoric basarabean dar şi jurnalist vivace, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi colaborator al portalului Ziaristi Online, se desfăşoară simultan, în numele adevărului, pe o multitudine de bloguri, cum ar fi: Secretele Istoriei, Cronicarul Înţelept, Blog de Istorie Militară, Istorici Mari şi mici, Necenzurat, Arhivus. Dar şi în reviste de profil, ca Magazin Istoric şi Historia, printre altele.
Autor al mai multor lucrări de specialitate, dintre care amintim “Racovăţ de sub Cetatea Sorocii” şi Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944” (coautor), „Basarabia antisovietica”, „Victimele terorii comuniste 1944-1954” (Premiul “Document” al Bibliotecii Naţionale a Moldovei şi Biroului de Informare al Consiliului Europei de la Chişinău), „Basarabia: Scrisori către Mareşal. Documente inedite”, ş.a., Alexandru Moraru provine dintr-o familie de intelectuali români deportaţi de organele sovietice in 1941.
Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, Alexandru Moraru, a fost profesor de istorie şi ştiinţe sociale, director al Muzeului Raional de Istorie şi Etnografie din Criuleni, colaborator ştiinţific superior în secţia Valorificare şi publicare a documentelor, apoi şef secţie Completare, arhive departamentale şi lucrări de secretariat la Arhiva Naţională a Republicii Moldova şi Şef secţie Valorificare a Documentelor la Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova, apoi colaborator ştiinţific (secţia Ştiinţă) la Centrul de Cultură şi Istorie Militară a Moldovei.
Îi mulţumim pentru munca sa neobosită în slujba adevărul istoric despre Basarabia şi îl felicităm din toată inima!
In 2010, la 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotararea sa ii omagieze trecerea pe acest pamant prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramane un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau Romania.
November 14th, 2018 
VR 
Posted in 
Tags: 
