Victor Roncea Blog

Părintele Justin Mărturisitorul – Album Foto de Cristina Nichituș Roncea. Despre o lucrare de suflet închinată tuturor celor care iubesc România

Intr-o lume napadita de rau, de politicianisme ieftine, ticalosie si tradare, demagogie strigatoare la cer si mizerie morala, va propun sa luati o gura de aer. Aer curat, de munte, taios. Uitati, macar pentru cateva clipe, de toate nenorocirile cotidiene, de televizor, de guvern, de mitocania publica cu care va veti confrunta inevitabil in noua saptamana. Puneti-le un “stop”. Si bucurati-va de frumos. Bucurati-va de iubirea lasata in urma sa de un sfant Parinte: Parintele Justin Parvu. Iubire surprinsa si redata lumii de fotografa Cristina Nichitus Roncea, in noul ei Albumul dedicat vietii, mortii si iar vietii celui ce a fost, este si va fi “Parintele Justin Marturisitorul”. Programat initial sa apara la pomenirea de 40 de zile de la trecerea la Ceruri a Duhovnicului Neamului, dupa ispitele inerente pentru o asemenea lucrare, cu ajutorul rugaciunilor Parintelui Albumul a iesit din tipar in cetatea de scaun a lui Stefan cel Mare si Sfant din gradina Mitropoliei Moldovei si Bucovinei pe 13 septembrie, urmand sa intre in librarii pe 1 octombrie, la sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului. Aflati mai jos cuprinsul Albumului si gasiti legaturi catre numeroase fotografii memorabile care sa va bucure ochii si sufletul, fotografii insotite in Album de cuvinte de duh, cuvintele de foc ale Voievodului Ortodoxiei Romanesti, Parintele Inimilor, Sfantul de la Petru Voda.

Despre o lucrare de suflet închinată tuturor celor care iubesc România

“Părintele Justin Mărturisitorul” – acesta este titlul ales de fotografa Cristina Nichituș Roncea pentru Albumul de fotografii însoțite de vorbe de duh ale Părintelui Justin Pârvu, realizat în memoria ultimului mare duhovnic al Ortodoxiei românești din generația jertfelnică a sfinților și martirilor închisorilor comuniste. Supranumit de popor “Duhovnicul Neamului” și “sfântul lui Dumnezeu de la Petru Vodă”, Părintele Justin Pârvu, intrat în oastea mănăstirească a Mântuitorului și Sfinților Arhangheli la nici 18 ani, apoi preot militar voluntar pe Frontul de Est și deținut politic timp de 16 ani, a plecat la Ceruri la 16 iunie anul acesta, la vârsta de 94 de ani, o mulțime de 100.000 de pelerini închinându-se la catafalcul său, înainte și în timpul înmormântării impresionante de la Mănăstirea Petru Vodă.

Apărut la Editura Mica Valahie din București, Albumul de 200 de pagini, al cărui prim exemplar a ieșit din tipar pe 13 septembrie, la tipografia Accent Print din Suceava, urmează să intre în librăriile din București și din țară pe 1 octombrie, la un preț foarte accesibil. O primă lansare publică a Albumului a avut loc pe 26 septembrie, la Academia Română, la aniversarea a 20 de ani de la fondarea Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, condus de profesorul Radu Ciuceanu, unul din susținătorii conferirii cetățeniei de onoare post-mortem Părintelui Justin Pârvu, în orașul Baia Sprie, un loc al suferinței sale din timpul detenției, la munca silnică din minele de plumb și sare. Academicienii, foștii deținuti politic și înalții ierarhi prezenți s-au bucurat să fie printre primii care deschid paginile acestui volum omagial, după monahii și monahiile de la Petru Vodă.

Cu un Cuvânt Înainte de Aspazia Oțel Petrescu, scriitoare anticomunistă de o profunzime tulburătoare, la rândul ei fost deținut politic pentru aceleași crezuri ca și Părintele Justin, Albumul cuprinde și fotografii de arhivă din viața Părintelui împreună cu o biografie amănunțită a “bietului monah” din Munții Neamțului, scrisă de Monahul Filotheu și Maica Neonila, ucenici ai marelui duhovnic de la cele două Mănăstiri ctitorite de Părintele Justin Pârvu la poalele Ceahlăului. Capitolele Albumului sunt alcătuite după câteva dintre marile sărbători ale creștinătății, în ordinea cronologică în care autoarea le-a trăit alături de Părintele Justin și obștile de la Petru Vodă: Nașterea Domnului, Sfintele Paști, Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Anul Nou și Sfântul Vasile cel Mare, după care urmează Ultima aniversare și ultima binecuvântare și capitolul care vorbește despre viată, moarte și iar viață, Înmormântarea Părintelui Justin. Vorbele de duh care însoțesc fotografiile sunt extrase în principal din interviuri realizate cu Părintele Justin de Maica Fotini cât și de Monahul Filotheu și ziariștii Florin Palas și Victor Roncea.

Fotografa Cristina Nichituș Roncea s-a străduit ca în cele cateva sute de fotografii ale Albumului, alese din peste zece mii de cadre color și alb-negru realizate la mănăstirile și așezămintele de copii și de bătrâni de la Petru Vodă, să-l prezinte pe Părintele Justin și lucrarea sa duhovnicească așa cum le-a simțit și receptat de-a lungul a câțiva ani în care a avut privilegiul să se bucure de binecuvântările Părintelui. “Pentru mine este un Album de suflet și din suflet. Acesta e micul meu omagiu adus Părintelui și vieții monahale, pe care îl închin atât tuturor celor care l-au cunoscut și s-au bucurat de minunile sale cât și celor care, sper, atunci când îi vor vedea chipul blând și ochii luminoși din fotografiile Albumului, își vor dori să îl cunoască și să se împărtășească de-acum încolo din harul și dragostea sa”, afirmă autoarea. “Dedic așadar această lucrare tuturor celor care iubesc România. Cine îl iubește pe Părintele Justin iubește România și cine iubește cu adevărat România nu poate să nu-l iubească pe Părintele Inimilor.”

Cristina Nichituș Roncea întregește prin această lucrare de suflet demersul început cu Albumul său precedent, “Precum în cer, așa și pe pământ“, apărut la Editura Compania și prefațat de regretatul istoric Florin Constantiniu, care afirmă în cuvântul său: “Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect. Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului pentru a ne înălţa într-o lume purificată.” Lumea purificată de care scria academicianul Florin Constantiniu era pământul ridicat la Cer de Părintele Justin, în colțul de rai de la Mănăstirea Petru Vodă, una din florile cele mai înmiresmate cu parfum divin ale grădinii paradisiace a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Părintele Justin a fost “un adevărat ostaş al lui Iisus Hristos, care a luptat cu spada iubirii în mână să aducă biruinţa binelui suprem asupra răului absolut. Un ostaş pe care îl vei recunoaşte oricând şi oriunde, fiind el plămădit din esenţa cea mai nobilă a neamului tău, creştin, ortodox şi românesc. Răsfoind Albumul acesta vom afla şi vom înţelege cu toţii că este aşa, cum ne arată el. Înţelegem că este aşa din privirea înţeleaptă şi plină de căldură surprinsă de sora noastră Cristina atât de evident şi atât de copleşitor în ochii Părintelui Justin. Şi vom mai înţelege că iubirea de oameni a Părintelui Justin este atat de nelimitată încât chiar şi acum, când a plecat de lângă noi, ne va ajuta în continuare. Nu se va împiedica de pragul dintre vremelnicie şi eternitate. Ci dimpotrivă, îl va trece uşor şi lin, din neţărmurita sa dragoste pentru noi, ori de cate ori îl vom chema în ajutor. Şi aşa va fi.”, scrie, tot din suflet, doamna Aspazia Oțel Petrescu, în Cuvântul Înainte al Albumului “Părintele Justin Mărturisitorul”.

În Postfața Albumului, se afirmă ca această lucrare reprezintă și o datorie de credință: “Cu inteligenţa sa extraordinară şi harul său dumnezeiesc, Părintele a încurajat-o pe cea care a devenit, cu binecuvântarea sa, Cristina Nichituş Roncea, să înregistreze fotografic tot ceea ce ridicase din ţărână, de la ziduri la suflete, în ceea ce a considerat apoi ca fiind “Un Pateric viu!”.” Era obligatoriu, așadar, să fie redate lumii toate imaginile ca niște nestemate înfățișând aura și chipul “ultimului arhanghel al românismului din generaţia mărturisitoare a mucenicilor anticomunişti, generaţia care a călcat pre moarte în experimentul satanic al închisorilor bolşevice, generaţia neînfrânţilor”, după cum se scrie în Postfață, subliniindu-se că acest lucru nu se putea întâmpla însă fără îndemnul, sprijinul și dragostea unor foști studenti “ascoriști”, astăzi apostoli moderni ai vremurilor din urmă și editori neobosiţi ai revistei “Familia Ortodoxă”. De asemenea, Albumul nu putea sa apară fără rugăciunile Părintelui și ale fraţilor și surorilor de la Petru Vodă. Părintele Justin i-a dat Cristinei Nichituș Roncea binecuvântarea să-și folosească darul de la Dumnezeu pentru Dumnezeu, iar Mitropolitul Teofan, prezent la Iași la vernisajul expoziției “Precum în cer”, i-a dat “ascultarea” “să continue lucrarea”. Ceea ce încearcă astăzi, autoarea, prin acest “Album de suflet”.

Iar lucrarea merge mai departe, pentru că ucenici mireni ai Părintelui i-au creat și un site – PărinteleJustinPârvu.Ro – în care se vor înmagazina pe viitor, pe lângă evenimentele legate de lansarea Albumului, toate imaginile și filmările existente despre Părintele Justin Pârvu în spatiul online, la care se vor mai adăuga cele inedite, aflate în arhivele personale ale fiilor și fiicelor duhovnicești ai Părintelui Justin. Portalul are deja sectiunile: Prima pagină * Despre Album * Fotografii din Album * Mărturii despre Părintele Justin * Unde puteți găsi Albumul. Totodată, a fost creată și o pagină Părintele Justin Mărturisitorul, pe principala rețea de informare și socializare existentă.

Cristina Nichituș Roncea, intrată în tainele fotografiei de copil, pe când se strecura pe furiș in laboratorul improvizat al fratelui mai mare, după ce a făcut două facultăți ce nu au nici o legătură cu fotografia, s-a întors la dragostea dintâi prin fotojurnalism, ca fotograf profesionist la “Ziua” și “Mediafax” sau de film, la Studiourile Buftea, dar și pentru “Atitudini”, “Apostolia” și “Familia Ortodoxă”, alegând astfel bucuria prezentării frumosului prin arta fotografică. O artă care, la vernisajul expoziției “Precum în cer” de la București, a fost descrisă de profesorul Radu Ciuceanu, istoric și fost deținut politic dar și membru al Federației Internaționale a Fotografilor, ca fiind uneori mai grea decat pictura, pentru că trebuie să surprindă clipa nu să o recreeze.

Doamna Aspazia Oțel Petrescu întărește: “Arta autoarei a reuşit să surprindă vraja clipei fugare şi s-o înveşnicească în imagine, astfel că eu, cea care o privesc, înţeleg cât de mărit este Domnul Dumnezeu în vastitatea necuprinsă a Cerului şi în smerita Sa făptură şi până într-un fir de iarbă pe pământ. Căci într-adevăr, Albumul acesta este un elogiu adus frumuseţii divine şi este capabil să înfioare orice inimă, chiar şi pe aceea care nu cunoaşte miracolul tainic prin care Domnul Iisus se aşază pe altarele din bisericuţele pitite pe un picior de plai, lângă o gură de rai, aievea, ca şi în acest Album. Cercetaţi Albumul şi veţi cunoaşte bucuria cu care ne-nfăşoară harul frumuseţii, acea frumuseţe cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu Ţara şi pe lângă care trecem de-atâtea ori fără s-o luăm în seamă”.

Aceasta este România. Iar România este Părintele Justin Mărturisitorul. Care ne învață: “A fi român înseamnă a muri pentru România. Cuvântul român, dupa mine, egal sfânt”.

PărinteleJustinPârvu.Ro

Vedeti si:

Multumiri: Familia Ortodoxa; Laurentiu Dumitru; Ziaristi Online

Posted in Documentare, Top News

Tags: Album de fotografie, Cristina Nichitus Roncea, Familia Ortodoxa, manastirea petru voda, Parintele Inimilor, Parintele Iustin, Parintele Iustin Parvu, Parintele Justin, Parintele Justin Marturisitorul, Parintele Justin Parvu, Revista Familia Ortodoxa, Sfantul de la Petru Voda, Voievodului Ortodoxiei Romanesti

Părintelui Justin Pârvu: Rugăciunea, armă împotriva cipului, a diavolului modern. Din cuvântările nescrise ale Părintelui Justin: “Românul nu a fost comunist”

September 28th, 2013

Cititi si: Părintele Justin: “Cipul este lepădare. Dacă voi spune altceva decât am spus până acum, nu mai sunt eu acela. Acesta este examenul cel mai greu prin care va trece omenirea. Vor cădea toți cei care sunt legați de cele pământeşti.” – Petru-Voda.Ro

„Rugăciunea – pâinea care cu adevărat hrăneşte neamul nostru. Nimic altceva nu ne salvează decât rugăciunea[1]”

Principiul unităţii la români

Un popor atâta există cât trăieşte Evanghelia. Dar vrăjmaşii neamului nostru au ştiut să ne dezmoştenească de formele acestea ale noastre. Că vedeţi prea bine, când vor să scoată religia din şcoală, când icoana, şi unde mai punem că, înşişi fiii noştri sunt cei care ajută la acest dezastru religios şi moral. Pentru că învăţătorul nostru, ca să îşi poate avea postul acolo, zice: „Da, nu mai e nevoie, să întrebăm poporul. Are nevoie de religie în şcoală?” „N-are nevoie”. Şi împreună cu domnul învăţător o dă la o parte din şcoală.

Noi nu avem nici cea mai elementară concepţie despre unitate, despre rezistenţa noastră în unitate. Noi suntem foarte dispersaţi. Nu poţi uni un român, doi, trei, patru şi nu mai este această unitate pentru că nu mai este aceeaşi silinţă, nu mai este aceeaşi gândire, nu mai este aceeaşi simţire. Că dacă vezi pe unul că posteşte şi dacă scoţi tu la serviciu, acolo la ora mesei, un borcan de zacuscă sau nişte sarmale, ceilalţi se iau de tine: „A, tu posteşti, tu eşti mare evlavios”. Şi aşa de două, trei ori, până nu mai vine nici el cu fasolea şi se modernizează. Să luăm un exemplu de la străini: evreii există în istorie de 7000 de ani. Datorită cărui fapt? A unităţii lor. Oriunde ar fi, un evreu în Australia, dacă a primit o palmă de la un australian, sau o palmă în România, într-o oră ştie tot globul că a fost maltratat.

Şi Polonia, şi Ungaria, şi Cehoslovacia şi Germania au trăit acelaşi regim de comunism. Dar care a fost poziţia acestor popoare? Unitatea între ei. Au ieşit femeile cu copiii în braţe în faţa tancurilor ruseşti şi au ridicat urgia roşie. Când au văzut ruşii asemenea încercări, au slăbit şi le-au dat deplină libertate. De ce? Datorită unităţii şi bărbăţiei lor. Dacă un preot catolic spune: „Acum de Paşti, toate casele într-o săptămână să fie vopsite cu albastru”. Se pune vopseaua în var şi gata, să ştiţi că aşa se face. Apoi la noi poate să spună popa de 70 de ori. El zice, el aude. De ce? Pentru că respectul şi autoritatea noastră nu mai sunt aceleaşi unul faţă de celălalt. Pentru că nu mai este la locul lui nici preotul, nici doctorul, nici credinciosul. S-au deformat toate lucrurile, s-au modernizat.

Nu mai e nevoie acum să mai pui 2-3 miliţieni după un cetăţean sau să mai pui o companie de oameni ca să păzeşti un sat. Nu, îi pui armătura asta pe el şi merge înainte. Păi dacă am fi noi uniţi: „Păi, stai măi, ce faci cu oţelul ăsta pe mine?” Dacă ar fi să întrebi…Uitaţi de pildă acum suntem obligaţi să luăm cip. Dar dacă ar spune toţi: „Măi, ia să nu luăm cipul!” S-ar înţelege între ei şi să vezi că paralizează la un moment dat tot sistemul şi atunci te cheamă ei: „Vino, măi, să-ţi dau carnet fără cip, dar numai angajează-l la treabă aicea, că am nevoie de el”. Dar cu cine să faci treabă? Că fiecare cu ale lui: „nu mă bag, nu mă interesează”… Şi această nepăsare atrage după sine tot conflictul acesta. Şi faptul că nu ştim de unde venim şi unde mergem este şi din cauza necredinţei noastre.

Românul şi comunismul

Eu unul am rămas foarte adânc impresionat de frumuseţea şi slujba şi mulţimea credincioşilor de astăzi de aici din comună, din Negreşti şi m-am gândit că într-adevăr mai sunt oameni, mai sunt şi oameni care mai trăiesc viaţa adevărată, pe care aceşti creştini o duc cu traista lor, cu desagii lor, cu nevoinţa lor, cu postul lor, cu rugăciunea lor, cu biserica lor.

Pe ţăran nu-l interesa dacă se face şedinţă de partid. El îşi vedea de biserică. Şi apoi venea şi secretarul de partid pe la ora 9, 10, mai bea şi el un pahar de vin alb, mai sta şi el colea cu noi, şi s-a terminat, nu mai mergea la treabă… Căci să ştiţi, românul n-a fost comunist. A fost omul de muncă, omul de cinste, de corectitudine. Pentru dânsul cinstea era mai mare decât orice, cuvântul era mai mare decât orice. Chiar şi membrii de partid veneau, aşa mai pe ascuns, la biserică. Eram de vreo câţiva ani la mănăstirea Bistriţa şi se făcea acolo nunta fiului unui împuternicit. Securitatea avea o ramură care se ocupa în mod special de mănăstiri. Acest împuternicit pe Mitropolia Moldovei îşi cununa băiatul în biserică, dar umbla pe afară pe lângă zidurile bisericii. „Ce faceţi, domnule? Aveţi nuntă? Urări de bine şi felicitări”. De aceea şi românii noştri nu au fost ei nişte comunişti convinşi. Că la noi în 1944, când a venit Armata Roşie, aveam nouă membri de partid dintre care doar unul singur era român…

„Măi, dar nu-i deloc aşa. Bandiţii ăştia ne educă ei pe noi”

Vă mulţumesc dumneavoastră că m-aţi putut suporta să vă spun câteva cuvinte. Şi vreau să vă spun ca o completare. La 30 ianuarie, când eram în colonia de muncă de la Periprava, şi am intrat până aproape la brâu în apă de am scos snopii aceia mari de stuf, după ce i-am adus cu greu la mal – deodată s-a încălzit, un soare ce-a ieşit, de parcă era în luna august. Caraliii: „Bandiţilor, dezbrăcaţi-vă şi întindeţi hainele la uscat”. Şi într-adevăr ne-am dezbrăcat, am uscat tot, ieşeau aburi de pe noi, şi ne-am echipat, am mers spre celule. Şi le-am dat în sfârşit o lecţie acestor oameni, acestor caralii. Că nu era nevoie să meargă decât un caraliu la 80-100 de oameni. Pentru că au realizat şi ei că nu eram nişte oameni periculoşi, nişte borfaşi şi nu reprezentam un pericol.

Se spunea despre deţinuţii politici că sunt cei mai periculoşi oameni, să se aibă grijă ca în mină să nu stea singuri, să nu se disperseze, să fie câte doi, trei împreună. Şi să nu vorbească între ei că e foc. Ei, când au văzut ei, că acolo în mină[2] ne adresam cu respect unul altuia când aveam nevoie de scule: „Măi, părinte, hai până acolo; părinte dă-mi o rangă; domn profesor, dă-mi cutare”… Şi caraliii şi-au zis: „Măi, dar nu-i deloc aşa. Bandiţii ăştia ne educă ei pe noi”. Şi nu aveau voie să vorbească cu noi pentru nimic în lume. I-am întrebat: „Dar de ce nu vorbiţi cu noi?” Nu ne-au răspuns îndată, după vreo două săptămâni: „Ei, de ce? Pentru că sunteţi bandiţi şi ne puteţi lămuri şi dacă ne lămuriţi nu mai avem ce face, trebuie să ne luăm bagajul”… De aceea nu aveau voie să vorbească cu noi. „Voi vă sfătuiţi să vă faceţi avion, să vă faceţi legături cu americanii, de aceea, nu vă lăsăm noi”…

Ce era interesant la oamenii aceştia simpli, gardienii, că veneau la inspecţie dimineaţa sau seara şi căutau să vadă prin celulele noastre dacă sunt cuie. Domnule, puteai să ai în celulă grenade, puteai să ai un tanc, nu-i interesa, ci cuie; pentru că aşa li se spunea la şedinţa lor de partid, cu o seară înainte, cuie trebuie să caute la controlul acesta… Şi într-adevăr aflau câte o cruciuliţă la noi pe care o sculptam pe câte o bentiţă, un cuişor, aşa, şi li se părea lor foarte interesant. Ei bine, nu căutau decât cuie. Intrau a doua zi şi întrebau: „Aveţi cumva sârme?” „N-avem”. „N-aveţi, ia să mergem să vedem”… Şi căutau sârme. Puteai să ai cuie, să ai sculpturi, nu-i interesa: ce li se spunea la şedinţă, aceea căutau.

Mai multă civilizaţie, mai puţină cultură

Dar noi, dragii mei, să fim legaţi în viaţa noastră creştină, să fim legaţi de Sfântul Altar, să fim legaţi de Sfânta Scriptură, să fim legaţi de preoţi, de vieţile Sfinţilor, căci aceasta este pâinea care cu adevărat hrăneşte neamul nostru. Nimic altceva nu ne salvează decât rugăciunea. Chiar împotriva diavolului acesta, în sfârşit, al cipului, nu există altă armă decât tot rugăciunea. Un schimnic de pildă, un trăitor, un pustnic, care trăieşte cu adevărat în rânduielile noastre creştineşti – nu purtători de mantie ca noi, pe ici pe colo, vorbesc de pustnici care stau acolo, în chilia lor şi n-au ieşit o dată sau de două ori în viaţa lor până la Paşcani – poate face multe cu rugăciunea.

Se poate trăi şi fără toate mecanizările acestea, căci noi, aici la început, aşa am trăit. Mergeai de la Petru Vodă până la Târgu Neamţ, 35 de Km pe jos, mergeai 2 zile. Şi acolo vindeai vreo 2-3 căpriori din material cioplit şi veneai acasă. Şi asta era viaţa noastră. Dar iată unde au ajuns azi civilizaţia şi cultura. Mai puţină cultură şi mai multă civilizaţie. Dar este nevoie şi de cultură. Poţi să ai toată civilizaţia, să ai toate mecanismele la buzunar… şi să nu ştii carte, să nu ştii să le foloseşti…

Educaţia copilului

Cea mai mare greşeală pe care o faceţi dumneavoastră în familie este că nu deprindeţi pe copii cu nevoinţa muncii. Copilul este ca şi un călugăr. Călugărul, când nu are de lucru, trebuie să-şi întoarcă rasa pe dos şi să o coase. Aşa e şi cu copilul. Dacă nu are de lucru se pierde. De aceea, învăţaţi copiii să muncească, să aibă o meserie de bază, să ştie tâmplărie, să pună o teracotă pe sobă, că în Occident, când merge românul, nu e întrebat ce facultăţi are, ci de meseria pe care o ştie. Pe lângă pregătirea ta, trebuie să ai şi o meserie. Aşa că învăţaţi copiii să se roage, învăţaţi-i să vă asculte şi să muncească.

Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă dea viaţă paşnică. Amin.

[1] Fragmente din cuvântările Părintele Justin Pârvu către credincioşii din comuna Negreşti, Vaslui.
[2] E vorba de mina de la Baia Sprie.

Articol publicat în revista Atitudini, nr. 30 si pe site-ul Manastirii Petru Voda

Posted in Documentare, Top News

Tags: acte biometrice, anti-cip, atitudini, card biometric, card de sanatate cu cip, cip, manastirea petru voda, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Parintele Iustin, Parintele Iustin Parvu, Parintele Justin, Parintele Justin - Inedit, Parintele Justin Parvu, Pasaport biometric, pasaport electronic, Petru Voda

Profesorul Radu Ciuceanu a fost decorat de Patriarhul Romaniei, la aniversarea INST de la Academia Romana, cu Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, promotori ai libertăţii religioase şi susţinători ai Bisericii. FOTO/VIDEO Trinitas/Ziaristi Online

September 27th, 2013

Prof. Radu Ciuceanu decorat de Patriarh la simpozionul aniversar INST de la Academia Romana de ZiaristiOnlineTV

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, aflat în subordinea Academiei Române, a împlinit 20 de ani de la înfiinţare. Cu acest prilej, în Aula Academiei Române a avut loc Simpozionul internaţional “Fenomenul totalitar: între realităţi istorice şi abordări istoriografice”, informeaza Basilica.ro.

În deschidere, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat Suferinţe adânci şi multe puse în lumină, informează Trinitas TV.

Preasfinţia Sa a oferit din partea Patriarhului României Ordinul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena domnului profesor dr. Radu Ciuceanu, directorul Institutului, iar pentru Institut Diploma de onoare Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi medalia omagială cu chipul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, promotori ai libertăţii religioase şi susţinători ai Bisericii, dupa cum puteti viziona si in reportajul Trinitas de mai sus. In preambulul materialului nostru oferim o selectie ampla de fotografii de la manifestarea de exceptie iar in baza acestuia filmarile cu discursurile profesorilor Radu Ciuceanu si Octavian Roske din plenul Aulei Mari a Academiei Romane.

La eveniment a participat şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan. Înaltpreasfinţia Sa a susţinut prelegerea Închisoarea libertăţii şi libertatea închisorilor, publica ziarul Lumina, in editia de azi, impreuna cu fotografia de alaturi.

Căutarea adevărului istoric a stat la baza întemeierii Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului.

La aniversarea stiintifica au luat parte numeroase oficialităţi şi membri ai Academiei Române, sedinta omagiala fiind prezidata de presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc. În cei 20 de ani de activitate a INST au fost publicate zeci de volume care pun în lumină aspecte puţin cunoscute ale perioadei comuniste.

Şi Biserica Catolică a transmis un mesaj de felicitare din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti.

La final, din partea Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului au fost oferite diplome de onoare dar şi medalii omagiale participanţilor, intre cei onorati de INST si Academia Romana numarandu-se inaltii ierarhi aflati de fata, oficialitati trecute si prezente, fosti detinuti politic, profesorii Ioan Scurtu, Dan Berindei, Ilie Badescu, Dinu Zamfirescu, Corneliu Turianu, George Potra, Cristian Paunescu, Mircea Suciu, s.a., cat si, In Memoriam, regretatii profesori Florin Constantiniu si Mihai Ungheanu (foto mai jos).

Lucrarile Conferintei internationale aniversare continua si azi la sediul Institututului. Portalul Ziaristi Online va prezenta maine, integral, prelegerea Inalt Preasfintitului Teofan. Pana atunci, puteti citi tot la Ziaristi Online cuvantul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel.

Surse: Basilica.ro si Ziaristi Online

Foto: Maria Stefanescu si Victor Roncea

Vedeti si: Profesorul Radu Ciuceanu la 85 de ani! Marturii din Inchisori: “Prea mult intuneric, Doamne!”. FOTO/VIDEO

Posted in Documentare, Top News

Tags: 20 de ani de INST, Academia Romana, Arhivele Totalitarismului, Conferinta internationala, Constantin Buchet, Constantin Hlihor, Corneliu Turianu, Dan Berindei, Dinu Zamfirescu, Elena Negru, florin constantiniu, George Potra, Gheorghe Cojocaru, Ilarion tiu, ilie badescu, INST, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, ioan scurtu, Ionel Haiduc, IPS Teofan, IPS Varlam Ploiesteanul, Maria Stefanescu, Mihai Ungheanu, Mircea Suciu, Ordinul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Patriarhul Daniel, Prof Radu Ciuceanu, Radu Ciuceanu, ziaristi online

Presedintele IICCMER, Dinu Zamfirescu: Pacepa nu a fost invitat in Romania de mine si categoric nici de Primul Ministru Victor Ponta. Exista toate datele pentru inculparea tortionarului Pacepa pentru crime impotriva umanitatii. VIDEO EXCLUSIV

September 26th, 2013

Cititi si: Presedintele IICCMER, Dinu Zamfirescu: Pacepa este vinovat de crime impotriva umanitatii. A Romanian prosecutor reveals: “Pacepa’s crimes will be brought before the International Criminal Court of Justice for crimes against humanity”

Prezent astazi la Academia Romana, la sesiunea speciala din Aula Mare dedicata aniversarii a 20 de ani de la fondarea primului institut de cercetare a totalitarismului în România, INST, profesorul Dinu Zamfirescu, eminent membru al exilului anticomunist romanesc, presedinte al IICCMER si membru al Colegiului CNSAS, dupa ce a fost distins cu medalia aniversara a INST, ne-a acordat un scurt interviu pe marginea “Cazului Pacepa”. Profesorul Dinu Zamfirescu afirma ca exista deja toate datele necesare pentru inculparea tortionarului Pacepa pentru crime impotriva umanitatii si, totodata, ca fostul general securist si nomenclaturist comunist declarat agent al politiei politice de catre CNSAS, nu a fost invitat in Romania nici de dansul, ca presedinte al IICMER si, categoric, nici de Primul Ministru Victor Ponta.

Posted in Documentare, Top News

Tags: agent sovietic, Cabinetul Primului Ministru al Romaniei, CIA, CNSAS, Dan Zamfirescu, Dinu Zamfirescu, Guvernul Ponta, IICCMER, INST, Ion Mihai Pacepa, KGB, Larry Watts, NKVD, nomenklatura, Pacepa, politia politica, politia politica comunista, primul ministru Victor Ponta, Securitatea, Tismaneanu, Victor Ponta, Vladimir Tismaneanu

INST la 20 de ani. Academia Romana aniverseaza doua decenii de la crearea Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului de catre Profesorul Radu Ciuceanu

Doua evenimente remarcabile, azi, la Academia Romana: Aniversarea a 20 de ani de la fondarea INST de catre Profesorul Radu Ciuceanu si dezonorarea extremistului antiroman Laszlo Tokes, detinator abuziv al cetateniei romane si Ordinului National Steaua Romaniei. Felicitari!

September 26th, 2013

1 Comment »

Ziaristi Online:

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST), aflat în subordinea Academiei Române, aniversează în 26-27 septembrie a.c. două decenii de activitate. Fondat în aprilie 1993, INST şi-a consacrat activitatea cercetării trecutului recent al României.

EXCLUSIV. Academia Romana a descoperit remediul unui boli cronice care-i afecteaza grav pe unii din conlocuitorii nostri: hungarita acuta

Academia Romana a anuntat, ieri, pe surse, ca, in urma celor mai recente descoperiri in materie, hungarita acuta ar putea fi, in sfarsit, tratata clinic, dupa 23 de ani de la cronicizarea ei si dupa ce epidemia de hungarita s-a raspandit mai ales in mediul institutional, parlamentar si chiar prezidential.

10 din cele mai oribile declaratii antiromanesti ale purtatorului Ordinului National Steaua Romaniei, Laszlo Tokes

“Din cauza politicii ungare actuale faţă de minorităţile maghiare, maghiarimea este ca o armata împrăştiată. Dacă se va strânge însă laolaltă şi va şti să-şi unească forţele, atunci ea se va transforma într-o armată capabilă să lovească”

Cititi si: Ce sa caute agentul maghiar Laszlo Tokes la Academia Romana? DOCUMENTE: De la banalul informator al securitatii comuniste ungare la amantul secretarelor din Parlamentul European si agentul anti-Romania

Nota mea: De frica, nici n-a venit. Sedinta a fost amanta pentru 9 octombrie.

Posted in Documentare, Top News

Tags: 20 de ani de INST, Academia Romana, Arhivele Totalitarismului, Conferinta internationala, Constantin Buchet, Constantin Hlihor, dorin suciu, Elena Negru, Gheorghe Cojocaru, Ilarion tiu, INST, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, laszlo tokes, Prof Radu Ciuceanu, protectorat, protectorat Transilvania, Radu Ciuceanu, Sedinta la Academie, Steaua Romaniei, Targu Mures, Traian Basescu, Transilvania, UDMR, viktor orban, ziaristi online

1 Comment »

ROMFILATELIA, o institutie plina de surprize. Maria Tanase sau Edith Piaf? Stefania Maracineanu circula prin lume cu fotografia Mariei Curie. Un scandal cu valente internationale care impune o mare curatenie la OSIM, Romfilatelia si Ministerul pentru Societatea Informationala

September 25th, 2013

5 Comments »

Prin luna mai, un cititor pasionat de istorie al Roncea.Ro si Ziaristi Online, mai atent chiar decat noi la observarea intregii vieti cotidiene nationale, ne-a atras atentia asupra unei nerozii: vrand sa omagieze “Ziua Mondială a Proprietăţii Intelectuale” (!), Romfilatelia a gafat nepermis, printr-o emisiune postala care o reprezinta pe savanta romanca Stefania Maracineanu cu figura polonezei Marie Curie. Practic, in aprilie a.c., Romfilatelia a emis o marca postala in care este onorata si marea noastra fiziciana Stefania Maracineanu, neonorata cu un Premiu Nobel, desi ea este de fapt autoarea descoperirii radioactivitatii artificiale, inca din 1924. Premiul Nobel pentru aceeasi descoperire (!) a fost luat in 1935 de Irène Joliot-Curie, fiica lui Pierre Curie si a Mariei Curie, in laboratoarele careia lucrase, la Paris, romanca noastra nedreptatita, care a mai realizat si prima ploaie artificiala din lume, in 1931. Nedreptatita atunci, nedreptatita si acum, de data aceasta de o institutie a statului roman, respectiv Romfilatelia, autoarea neroziei in cauza, si anume a prezentarii la nivel international a Stefaniei Maracineanu (foto Art-zone.ro aici) prin fotografia… Mariei Curie (foto Nobelprize.org aici), pe marca postala consacrata.

Am solicitat atunci, in mai, un raspuns oficial de la Posta Romana, tinand cont ca este vorba de o marca postala iar Posta Romana este acționar unic la Romfilatelia – societatea specializată în editarea și comercializarea mărcilor poștale românești.

Sesizarea mea a fost foarte simpla:

“Lucrez la un articol privind o problema a Romfilatelia. V-o sesizez si Dvs pentru ca trebuie remediata si chiar va intreb: cum va fi remediata?

Pe 26 aprilie, Romfilatelia a emis o emisiune cu timbre dedicate femeilor si inventicii, de Ziua Mondială a Proprietăţii Intelectuale (!).
https://www.romfilatelia.ro/marci/colectia.php?ContentID=693&Year=2013

Romanca reprezentata in aceasta emisiune, Stefania Maracineanu, nu este Stefania Maracineanu ci… Marie Curie!”. Si prezentam dovezile izbitoare.

Din pacate acest raspuns n-a venit. Dupa vreo doua luni am repetat solicitarea. Degeaba. Atunci m-am indreptat spre faptasi, desi banuiam dinainte ce raspuns voi primi. Intre timp, dupa cum aflu chiar azi, si o revista specializata in filatelie – Philatelica.ro, cinste ei! – a sesizat Ministerul pentru Societatea Informationala.

Intorcandu-ne la faptasi, pana si anuntul oficial de pe site-ul Romfilatelia in privinta marcii dedicate Stefaniei Maracineanu sufera de lacune grave. Dincolo de ridicolul ca aceasta emisiune de marci este introdusa cu ocazia “Zilei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale” (26 aprilie), proprietate incalcata chiar de Romfilatelia prin atribuirea unui alte fotografii savantei noastre, imagine care are drepturile ei de autor, in explicatia “stiintifica” a societatii de stat Romfilatelia se afirma in cazul neatribuirii Premiului Nobel ca “reparaţia morală a fost făcută în 1934 de către fiica Mariei Curie într-un articol publicat în „News Wiener Journal” în care afirma cu tărie că „domnişoara Mărăcineanu a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale””. Cu tarie, fara tarie, cum putea fi o reparatie morala un rand dintr-un articol (prezentat fara citarea sursei exacte) aparut intr-un ziar din 1934, cand Premiul Nobel a fost oferit Irinei Curie in… 1935?!

Ignoranta si chiar prostia angajatilor Romfilatelia este asezonata cu un tupeu pe masura, dupa cum veti putea citi singuri mai jos. Ca sa sintetizez: in ciuda tuturor evidentelor ca fotografia prezentata pe emisiunea postala ce ar reprezenta-o pe savanta Stefania Maracineanu este, de fapt, Marie Curie, directoarea Romfilatelia, Cristina Popescu (in atentia ANI – fara declaratie de avere si interese la vedere, pe site-ul oficial), emite catre Ministerul pentru Societatea Informationala un raspuns abracadabrant, plin de rautati nejustificate la adresa autorului sesizarii din Philatelica.ro, profesorul iesean Florin Patapie Raicu, presedinte al Societatii Filatelice “Moldova”, in care “madama timbrelor” sustine sus si tare ca fotografia Mariei Curie o reprezinta pe Stefania Maracineanu si ca ea n-a gresit cu nimic si ţaca – ţaca, ca o ţaţa, il ameteste de cap pe Dan Nica, ministrul comunicatiilor, sustinand in incheiere ca realitatea frapanta este “o speculatie”.

Chiar astazi, Romfilatelia ne anunta, fara a ne oferi insa si o imagine (aceeasi lipsa de profesionalism), ca a “introdus în circulație o emisiune de mărci poștale, dedicată aniversării unui secol de la nașterea Mariei Tănase”. Mi-e si frica sa o caut: o fi Maria Tanase sau Edith Piaf?

Concluzionez: Romfilatelia, Posta Romana si Ministerul Societatii Informationale au o problema. Mai mare chiar decat Cristina Popescu. Si aceasta se numeste neprofesionalismul cras care strabate intreaga noastra societate, de la nivelele cele mai marunte – care au permis acest fals (ziaristi grabiti dupa care s-au luat functionari si mai grabiti) – pana la conducatori de institutii ale statului roman. De fapt, aceasta este expresia generala a prostiei si ticalosiei instaurate in Romania, dupa 1989, pana la cel mai inalt nivel. Cum sa arate sefii unor institutii ale fostului stat roman cand credinta presedintelui Romaniei soptita infatuat la ureche filosofului-sef al tarii este ca “scoala romaneasca naste tampiti”?! Da, poate fi adevarat acest lucru, cu rezerva unui “si” de rigoare, dar grav este ca ei ajung si presedinti. Pestele de la cap se-mpute.

Prezint mai jos articolul elegant si edificator al profesorului Florin Patapie-Raicu, publicat atat de Stampland.net cat si de Philatelica.ro, numarul din martie-aprilie a.c. (Pag 50), tradus si in limba engleza pentru editia din mai-iunie 2013 (Pag 27), cat si raspunsul halucinant al directoarei Cristina Popescu. No (more) comments.

Transfer de personalitate prin Romfilatelia

Cu puțin timp înainte de punerea în circulaţie la 26 aprilie 2013 a emisiunii de mărci poştale dedicate celebrării Zilei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, un prieten filatelist din Bucuresti, dl. general de brigadă (ret.) Alexandru Mateescu (un pasionat maximafilist) m-a contactat pentru a-i oferi eventuale informații suplimentare referitoare la activitatea fizicienei Ștefania Mărăcineanu, imortalizată pe marca de 1 leu (Fig. 1) din respectiva serie.

Deoarece – fără excepție – Romfilatelia păstrează un ciudat secret de tip embargo informațional asupra oricărei noi emisiuni până în ziua punerii sale în circulație, filateliștii sunt obligați să apeleze la alte surse pentru a afla care sunt imaginile mărcilor componente. Am căutat pe adresa site-ului www.timisoaraexpress.ro (indicată de prietenul bucureștean) și am găsit descrierea emisiunii în discuție alături de imaginile celor trei timbre. Deși imaginile nu aveau o rezoluție grozavă, am rămas siderat din prima secundă după ce am văzut că treaba nu era deloc în regulă cu persoana prezentată pe marca poștală de 1 leu, aceasta nefiind fiziciana română Stefania Mărăcineanu, ci chimista poloneză, stabilită în Franța, Marie Skłodowska-Curie!

Cei de la Romfilatelia au făcut o gafă imensă, luând fără discernământ niște informații false de pe internet în ceea ce privește imaginea prezentată (preluată și transmisă eronat în timp, din autor în autor și din site în site) ca fiind a româncei Ștefania Mărăcineanu. Pentru a mă convinge pe deplin că nu sunt eu cel care face vreo confuzie și că știu bine ceea ce am adunat în memorie de-a lungul vieții – ca fizician și ca filatelist cunoscător în domeniul tematicilor tehnico-științifice – am intrat pe diverse site-uri pentru a mă autoverifica; ultimul site care m-a convins pe deplin de gafa monumentală (în acest caz chiar o continuare a unui fel de blestem) din partea documentaliștilor de la Romfilatelia (așa se autodenumesc ei, nu documentariști cum aș zice eu) a fost de la Nobel Museum, unde putem găsi imaginea din Fig. 2, cu Marie Curie, la o rezoluție excelentă.

Dacă mergem și mai departe cu căutarea, pe site-ul Arhivelor Institutului Smithsonian ori pe site-ul oficial al Organizației Premiului Nobel, vom găsi o fotografie a Mariei Curie din profil, având aceeași coafură și purtând aceeași rochie inconfundabilă ca în imaginea din Fig. 1, dovadă a faptului că savanta a participat (probabil la cererea Fundației Nobel) la ceea ce astăzi se numește un casting – e adevărat, unul mai mic, așa ca pentru o faimoasă savantă și nu unul… extins ca pentru o efemeră starletă TV din zilele noastre!

Din păcate, eminenta noastră fiziciană Ștefania Mărăcineanu (de la care ne-a rămas o singură fotografie, și aceea doar una tip pașaport) a fost văduvită de un meritat Premiu Nobel, iar actuala așteptată marcă poștală românească – dorită a fi o mică reparație morală, pusă încă de acum 2-3 ani în planul de emisiuni al Romfilateliei și tot amânată – va trebui să fie retrasă din circulație împreună cu FDC-ul și cu întregul poștal Cod 003/2013 (având marca fixă identică cu cea adezivă în discuție), printre altele pentru a nu declanșa vreun anume tip de conflict cu Polonia sau cu Franța.

Poate însă, cum se zice pe la noi, tot răul va fi spre bine pentru că – în mica lume a colecționarilor – o greșeală filatelică recunoscută devine mai faimoasă decât un timbru corect.

Iași, 25 aprilie 2013
Florin Patapie-Raicu

Si acum raspunsul comunistoid al cucoanei Cristina Popescu “stapana tibrelor”, fost referent de specialitate la Intreprinderea de Comert Exterior a Securitatii (ICE “Dunarea”) in perioada 1985-1989, care platea din bugetul Romfilatelia, cu 75 de euro pe ora, casa de avocatura “Sova, Ratiu si Asociatii”, fara a avea nici un proces, despre care aflam din Cancan (cum altfel?) ca: locuieste in “Cartierul Francez”, ce se vrea de fite de lux, si isi construieste o proprietate de mii de metri patrati la Snagov, ca isi aranjeaza ploile la Romfilatelia prin intermediul unui consilier de la Curtea de Conturi, ca foloseste masina de serviciu cu sofer cu tot in interese personale, ca are preferinte pentru blana de vizon si bijuteriile cu briliante Tennis Bracelet, etc, etc, etc. Mai adaug ca “Academia Catavencu”, fostul cuib-mama de subkaghebisti subdezvoltati mintal, avanseaza “informatia” ca actuala directoare ar fi lucrat dupa ’90 in subordinea lui Traian Ciceo (pe care boanghenii de la KKtavencu l-au urat inca de dinainte de a aparea pe piata scursura lor publicistica). Chiar daca ar fi asa, aceasta nu o absolva de nimic incriminand in acelasi timp, dupa cum isi doresc dezinformatorii nostri de profesie, un mare specialist antitero ca generalul Ciceo (intelegand prin terorism si atacurile agentilor de presa ungro-bolsevici).

Sursa: Roncea.Ro

Posted in Documentare, Top News

Tags: Basescu, Cristina Popescu, Dan Nica, die, directoarea Romfilatelia, Edith Piaf, Florin Patapie-Raicu, ICE Dunarea, Liiceanu, Maria Tanase, Marie Curie, Ministerul Societatii Informationale, posta romana, prostie crasa, Romfilatelia, Societatea Filatelica, Stefania Maracineanu

5 Comments »

Video cu Maria Tanase in 1939 la New York, impreuna cu Dimitrie Gusti si Grigoras Dinicu. La 100 de ani, La Multi Ani, Marie!

September 25th, 2013

No Comments »

Maria Tanase in America cu Dimitrie Gusti – Romania at World’s New York Fair 1939 de ZiaristiOnlineTV

“Când a fost plecată, în 1939, la Expoziţia internaţională de la New York, s-a nimerit să fie campanie electorală pentru alegerea preşedintelui. Candida atunci şi Franklin Roosevelt. Legenda spune, şi eu cred la cât de «nebună» era, că Maria s-ar fi implicat în campania de susţinere a lui Roosevelt. A adaptat unul dintre cântecele sale faimoase pentru alegeri şi a ieşit următoarea piesă de marcă: «Saltă, Leano, cu Roosevelt»”, povesteşte Aurel Storin – secretar literar la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.

Vivat, Maria!

Roncea.Ro

Și un update cu Hora Unirii cântată de Maria:

Posted in Documentare, Top News

Tags: 100 de ani, America, Dimitrie Gusti, Franklin Roosevelt, Hora Unirii, Maria Tanase, new york, Romania at World's New York Fair 1939, victor roncea

No Comments »

„Săptămâna Arhanghelilor”, un atac MISA la Biserica Ortodoxa si la mintile si sufletele romanilor. Cum sa ne ferim copiii de Halloween si de provocarile new age-iste

September 24th, 2013

Cu ce înlocuim halloween-ul?

de Irina Nastasiu

Ne mai desparte puţină vreme de odioasa sărbătoarea a Halloween-ului, marcată în fiecare an, la finele lunii octombrie, prin tot felul de activităţi cu tentă satanică. De aceea, se cuvine să tragem încă de acum un semnal de alarmă privind pericolul pe care îl reprezintă această celebrare a răului, atât de nocivă pentru sănătatea sufletească şi morală a copiilor noştri.

An de an, şcolile din România devin adevărate „castele” ale groazei, bântuite de vampiri, vrăjitori, mumii, vârcolaci sau criminali sângeroşi. O privelişte macabră care, însă, nu îi îngrozeşte nici pe părinţi, dar nici pe dascăli, căci la parăzile de Halloween, organizate în diferite oraşe ale ţării, ei se costumează aidoma copiilor lor, mărşăluind alături de aceştia.

De câţiva ani, însă, un fenomen mai periculos decât însuşi Halloween-ul îl reprezintă „Săptămâna Arhanghelilor”, un eveniment organizat de membrii Mişcării pentru Integrare Spirituală în Absolut (M.I.S.A.). Aparent, organizatorii anunţă expoziţii de pictură cu tema „Lumea îngerilor”, conferinţe despre angeologia creştină, teatru de păpuşi pentru copii, teatru iniţiatic pentru cei mari, concerte de muzică inspirată de îngeri, filme documentare despre îngeri etc. Mascată sub o formă şi o denumire „prietenoasă”, manifestarea are însă drept protagoniste cursante M.I.S.A., prestatoare de videochat erotic, care pozează în „îngeriţe”, aducând hulă împotriva Bisericii Ortodoxe şi credinţei creştine.

Integral la Doxologia

Posted in Documentare, Editoriale

Tags: Bivolaru, BOR, Gregorian Bivolaru, MISA, new age, Saptamana Arhanghelilor, Saptamana Ingerilor

Tags: Administratia Nationala a Penitenciarelor, Asociatia Patronala Romana a Producatorilor de Tehnica Militara, EXPOMIL, EXPOMIL 2013, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Economiei, OPIAR, Organizatia Patronala din Industria Aeronautica Romana, PATROMIL, Romexpo, Serviciul Roman de Informatii, sri, ziaristi online

Pregatiti-va pentru EXPOMIL – cel mai mare targ de tehnica militara si de securitate din Romania. Romexpo gazduieste a opta editie a Expozitiei Internationale de Tehnica Militara – EXPOMIL 2013, 26 – 29 septembrie

September 24th, 2013

3 Comments »

In perioada 26-29 septembrie 2013, Centrul Expozitional ROMEXPO va gazdui cea de-a opta editie a Expozitiei Internationale de Tehnica Militara – EXPOMIL 2013.

Institutiile si organizatiile implicate in organizarea si desfasurarea EXPOMIL 2013 sunt: Serviciul Roman de Informatii, Ministerul Economiei, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Administratia Nationala a Penitenciarelor, precum si Asociatia Patronala Romana a Producatorilor de Tehnica Militara/PATROMIL si Organizatia Patronala din Industria Aeronautica Romana/OPIAR.

In Pavilionul Central vor fi expuse sisteme si echipamente militare din dotarea fortelor Sistemului National de Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala, fabricate atat de firme din industria romaneasca de aparare cat si de companii straine.

Participarea la acest eveniment ofera posibilitati pentru dialog intre producatorii si utilizatorii produselor militare si oportunitatea cunoasterii unor tehnologii si echipamente performante.

Programul pentru vizitarea expozitiei:26-28 septembrie, intre orele 10.00-18.00;
29 septembrie, intre orele 10.00-16.00.

(primele doua zile ale EXPOMIL 2013 sunt dedicate specialistior)

Valentin IORDACHE – Coordonator Proiect
Mobil: +40 758.83.77.25, Fax: + 40 21 207.70.70
E-mail – [email protected]/ [email protected]
Website – www.expomil.ro

EXPOMIL 2013 include trei componente: prezenţa cu stand a peste 70 de firme, din România, Belgia, Canada, Franţa, Italia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii; Standul naţional “Apărare civilă şi protecţie CBRN/Chimică-Biologică-Radiologică-Nucleară”; secţiunea exerciţiilor executate de către formaţiuni ale instituţiilor de forţă implicate în organizare, s-a afirmat in conferinta de presa a evenimentului, pe care o prezentam integral, aici, via Privesc.eu.

Sursa: Romexpo via Ziaristi Online

Posted in Documentare, Top News

3 Comments »

Unde sunt condamnarile adevaratilor tortionari ai poporului roman: tismanenii, neulanderii, rolerii, oigensteinii? Adrian Majuru despre leninistii Roman – Neulander, Cosaşu – Rohlich, Severin, Melescanu, MRU, Nastase, Zanc, Stelian Tanase, Dan C. Mihailescu si alti politruci

September 23rd, 2013

Acesti cominternisti care au distrus si distrug Romania. Adrian Majuru despre leninistii Roman – Neulander, Cosaşu – Rohlich, Severin, Melescanu, MRU, Nastase, Zanc, Stelian Tanase si Dan C. Mihailescu

Prezint mai jos doua materiale importante despre mascarada cu tortionari fara vinovati. O “condamnare a comunismului” facuta de un comunist parsiv dupa un “Raport” mincinos al unui politruc cominternist, doua-trei-patru institute smechere de “studiat comunismul”, bani garla de la buget, obtinuti din pensiile taiate ale bunicilor nostri si scursi pentru plimbarile si mizeriile lui Tismaneanu, Patapievici si ai lor, si nici pana azi, dupa 23 de ani, nu se spune cine sunt cei vinovat de comunismul adus in Romania – atentie, neo-kominternisti, nu “comunism romanesc”! Iata ca romanii s-au saturat sa ingroape adevarul. “Nu ne mantuim pe furis”, cum a raspuns, cu demnitate, primarul din Baia Sprie unor gardieni ai gandirii de provenienta bolsevica. Tanarul intelectual Adrian Majuru le spune pe nume:

In fapte, procesul penal al crimelor comunismului merge foarte greu, atat de greu incat marii vinovati au scapat aproape toti nepedepsiti, fiind salvati tocmai de moartea pe care le-au pregatit-o ei cu scrupulozitate altora.

Asa ca ne intrebam: Unde sunt condamnarile adevaratilor tortionari ai poporului roman: tismanenii, neulanderii, rolerii, oigensteinii?

Cititi si: Adrian Majuru incepe un serial despre acesti UTC-isti care distrug Romania: Toti oamenii presedintelui si premierului, de la MRU la Dan Pavel si inapoi

Exemple de la Adrian Majuru: “Moştenirea dialectică este transmisă nu numai cu vilele de protocol, dar şi cu sferele de influenţă ale tatălui sau bunicului. Un exemplu este Walter Neulander, tatăl lui Petre Roman. Walter Neulander a fost la sfârşitul anilor ’30 agentul Cominternului la Paris, mai apoi a fost brigadist comunist în Spania, trimis cu misiunea de a fonda în Spania o republică sovietică spaniolă sprijinind cu toate forţele opoziţia militară anti-Franco. Idealul lor fiind înfrânt, franchiştii câştigând bătălia în războiul civil, Walter Neulander se refugiază în URSS. După război a fost „paraşutat” în România ca şeful direcţiei de propagandă al Armatei Române (încă regale) între 1945 şi 1948 şi apoi şef de personal tot în armata română, acum de factură nouă între 1948 şi 1950. Walter Neulander obţine gradul de general-maior al armatei române, în anul 1948. Tot atunci devine vicepreşedintele Asociaţiei pentru răspândrea ştiinţelor şi culturii între anii 1950 şi 1951. Între 1951 şi 1952 este ministru al Poştei şi Telecomunicaţiilor iar după moartea lui Stalin a lucrat în Ministerul Agriculturii. Cu venirea lui Nicolae Ceauşescu în 1965, Walter Neulander îşi românizează numele în Walter Roman. Walter Roman este membru CC al PCR între 1965 şi 1983, dar şi director al Editurii Politice între anii 1954 şi 1983. În anul 1983 moare. Fiul său, Petre Roman, a susţinut că tatăl său ar fi fost dizident, însă oare despre ce dizidenţă este vorba când Walter Roman moare fiind în funcţia de director al Editurii Politice şi având gradul de general-maior al armatei române!? Mai mult, Walter Roman alias Neulander, în perioada revoluţiei maghiare din 1956, a avut rolul de raportor ideologic, fiind trimis de conducerea Partidului în misiune de securist itinerant. Trimiterea lui s-a datorat faptului că era profund ataşat de idealurile sovietice şi considera revolta maghiară ca o reacţie hortistă. În raportul său, Walter Roman-Neulander arată greşelile pe care armata sovietică le-a făcut în înăbuşirea revoluţiei maghiare. Petre Roman alias Neulander a „moştenit” şi o bursă de studii în anii ’70 la Toulouse, dar şi o funcţie de redactor în redacţia ziarului „Liberation” al stângii franceze, unde foarte puţini intelectuali francezi veritabili de stânga aveau acces la o astfel de funcţie. Poziţie obţinută de Petre Roman în baza poziţiei lui taică-său, ca fost şef al Cominternului la Paris. Nu este deloc întâmplător astfel că el a devenit la 22 decembrie 1989, alături de Ion Iliescu preşedinte, cel dintâi premier al României eliberate de sub regimul comunist! Ce ipocrizie a sorţii, ca tocmai fiul unui cominternist să fie premierul celui dintâi guvern democrat al României postcomuniste. Există o clară filieră de subordonare a României, de factură cominternistă, pe axa Paris-Spania-Moscova-România.”

“Veronica Schwefelberg devine Veronica Porumbacu, redactor la Radio în 1949 şi apoi şef secţie la Uniunea Scriitorilor între 1956 şi 1963; Aurel Leibovici devine Aurel Baranga; Florin Legrel devine Florin Mugur. Acesta din urmă debutează în suplimentul „Brigadier” al „Tânărului muncitor” şi apoi este redactor la „Cartea Românească”. Poate cel mai controversat personaj proletcultist trecut în tabăra democraţilor este cazul lui Oscar Rohlich. Oscar Rohlich este cunoscut astăzi sub pseudonimul Radu Cosaşu. Mult declaratul „mare european” de azi a debutat în 1952 cu volumul „Servim Republica Populară Română”. De bine ce a servit-o, domnul Oscar Rohlich alias Radu Cosaşu este redactor din 1993 la „Dilema” şi apoi la „Dilema Veche”, în serviciul mai tânărului său coleg Andrei Pleşu (foto cu cei doi tovarasi). Altfel, Oscar Rohlich alias Radu Cosaşu şi-a început activitatea proletcultistă la „Revista Elevilor” între anii 1948 şi 1949 şi începând cu anul 1949 îl găsim redactor la „Scânteia Tineretului”.

Privind prin filtrul acestor personaje, de la nomenclaturişti la proletcultişti, mulţi încă foarte activi şi azi sub falsa imagine a dizidenţei sau a democraţiei, aş putea concluziona că în decembrie 1989, dintr-o altă perspectivă a istoriei, comuniştii internaţionalişti au dat jos un comunist naţionalist, pe Nicolae Ceauşescu.”

“Oferim mai jos câteva exemple ale unor personaje care au avut o altă credinţă şi o altă slujire în prima parte a vieţii, dar pe care au schimbat-o mai apoi, au modificat-o radical şi în final au dat-o uitării. Din „leninişti” au devenit „democraţi”; din „roşii” acum sunt „albaştri” şi europeni. Şi ţara este pe mâna lor. Şi acesta poate fi un răspuns legat de haosul şi dezastrul în care trăim.

Foarte interesant este cazul lui Adrian Năstase. Chiar uluitor. Oricum rămâne cea mai interesantă opinie pe care am citit-o în revista “Tânărul Leninist” iar studentul Năstase afirma: „Teoria marxistă este interesată de sensul evoluţiei societăţii socialiste şi de teoriile care o reflectă. Este evident că această societate s-a transformat în cei trei-patru sute de ani de existenţă, dar progresul uman împinge inevitabil acest sistem către dispariţie” (Adrian Năstase, “Ideologii occidentale la porţile viitorului”, “Tânărul Leninist”, nr.10, octombrie, 1972, p.14). Democratul şi europeanul de azi, acelaşi Adrian Năstase, nu a uitat de „leninistul” care a fost deoarece proiecţia sa despre capitalism din anii ’70 o trăim cu toţii astăzi, după mai bine de 20 de ani de la schimbarea de regim din 1989. În cazul României, Adrian Năstase a avut dreptate: capitalismul a dispărut iar domnia sa a participat la uciderea lui alături de alţii „tineri leninişti” din generaţia sa.

Adrian Severin, europarlamentarul dovedit penal, dar care joacă în continurae cartea inocenţei, îşi afirma vocaţia de propagandist în revista “Convingeri Comuniste”, cu prilejul festivalului naţional al Artei Studenţeşti, „dedicate Congresului X al UTC şi Conferinţei a IX-a a UASCR precum şi pregătirii Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste” (Adrian Severin, “Convingeri Comuniste”, nr. 2, 1976, p. 2).

Dan C. Mihăilescu este cunoscut drept omul care aduce cartea, dar în tinereţa sa era omul care aducea versul. În revista “Universitatea Comunistă”, Dan C. Mihăilescu a publicat o poezie dedicată României socialiste şi conducătorului ei. Redăm aici un fragment: „(…) Mai ştiu că ai un voievod prea bun/ Precum părinţii noştri din vechime/ Că neamul nostru e la fel de drept/ Că nu voieşte răul pentru nimeni”. „Voievodul” din anul 1975 nu putea fi decât Nicolae Ceauşescu iar Dan C. Mihăilescu a publicat această „scrisoare” din poziţa de redactor-şef adjunct al revistei “Universitatea Comunistă” (anul VII, nr.25, februarie-martie 1975, p.5).

Omul de dreapta de azi Mihai Răzvan Ungureanu şi-a afirmat din adolescenţă adeziunea faţă de extrema stângă: „Hotărârile de însemnătate istorică adoptate de Congresul al XIII-lea al PCR, înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generaţii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu în deschiderea lucrărilor forumului nostru, pun în faţa noastră, a elevilor utecişti, sarcini deosebite. (…) Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al PCR, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele suspuse aprobării Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi ne angajăm că vom depune toate eforturile (…) pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român” (Mihai Răzvan Ungureanu, cuvântare în calitate de delegat al Organziaţiei judeţene Iaşi a UTC, “Scânteia Tineretului”, 19 mai 1985, p.3).

Un alt „democrat” de azi, Teodor Meleşcanu, îşi sublinia public adeziunea de comunist, printr-o serie de articole publicate în presa vremii. Iată aici un fragment: „(…) PCR, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a adus preţioase contribuţii teoretice şi practice în domeniul dezarmării. Concepţia partidului şi statului nostru cu privire la obiectivele dezarmării, măsuri prioritare, căile şi modalităţile de realizare a lor, au fost definite cu claritate în documentele Congreselor al IX-lea, al X-lea şi al XI-lea, în cuvântarile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR, preşedintre RSR” (Teodor Meleşcanu, “Flacăra”, anul 26, nr.31(1156), 4 august 1977, p.30).

Prof. dr. inginer Walter Roman, tatăl lui Petre Roman, în calitate de „senior Leninist”, afirma despre generaţiile tinere că sunt „destinate să împlinească obiectivele stabilite de partid în opera de edificare a societăţii socialiste” (Walter Roman, “Imperativul culturii contemporane”, “Tânărul Leninist”, nr.8, august 1969, p.60).”

“În articolul „Pulsul Prezentului”, tânărul absolvent de istorie Stelian Tănase a scris: „A trebuit să vină un Partid, o adevărată mişcare democrată, purtătoarea celei mai nobile idealuri de propăşire a poporului nostru (…). Şi dacă nişte calomniatori plătiţi, mercenari ai cuvântului, în slujba unor oficine de spionaj, reziduri ale războiului rece, cutează, ca nişte trădători de patrie ce sunt, să caute nod în papură din străinătăţile prin care au fugit (…) aceasta este pentru că un popor mic îşi afirmă cu vigoare dreptul la o existenţă demnă în rândul popoarelor lumii.(…) A fi revoluţionar, a fi comunist înseamnă a fi explorator îndrăzneţ al noului. Se spune pe drept cuvânt în Programul Partidului Comunist: (…) A trăi în contemporaneitatea românească înseamnă a trăi liber” (Stelian Tănase, „Pulsul Prezentului”, „Convingeri Comuniste”, nr.2, 1976, p.1 şi p.9) “

Posted in Documentare, Top News

Tags: Basescu, Comintern, Dan C. Mihăilescu, Dilema, GDS, KGB, komintern, mihai razvan ungureanu, nastase, Neulander, NKVD, Oigenstein, Pacepa, Patapievici, Radu Cosaşu, raportul tismaneanu, roller, Severin, Teodor Melescanu, Tismaneanu, walter roman