În sfârşit, după o insistenţă diabolică, UDMR-ul şi-a văzut visul cu ochii. Tone de arhivă din patrimoniul instituţiei Arhivelor Naţionale, o instituţie nobilă creată de generaţiile făuritoare a statului naţional român modern, urmează să fie oferite în natură, gratuit, cu o inconştienţă incomensurabilă, de Camera Deputaţilor a Parlamentului României etniei şi confesiunilor maghiare. Camera Deputaţilor a făcut un act de ştirbire a suveranităţii statului român, împărţind această atribuţie cu UDMR-ul prin această cedare a funcţiei statului de a administra arhivele de pe tot cuprinsul ţării, arhive de interes public major.
Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu ministrul Teodor Baconschi.
Din această toamnă, elevii din Salonta învaţă în şcoli separate pe criterii etnice. În secret, Ministrul Educaţiei a aprobat propunerea înaintată de Inspectoratul Şcolar Bihor, la cererea UDMR, pentru înfiinţarea unei şcoli cu clasele I-XII în care să se predea numai în limba maghiară.
Dacă într-o formă artistică Adevărul şi Frumosul sînt nedespărţite, acea artă este teologică, fiindcă exprimă o cunoaştere a unui mod al unităţii lor ca chip al Unităţii din care s-au născut, făcînd audibil cum clipa strigă după eliberarea ei de secrete şi îmbrăcarea ei în Taină. Arta teologică ne aminteşte că Dumnezeu este mai aproape de noi decît noi de înşine.
“Corpul profesional al arhiviştilor români solicită Camerei Deputaţilor să retrimită proiectul Comisiei de specialitate, cu recomandarea ca problemea restituirii arhivelor bisericeşti să fie supusă unei dezbateri publice ample, pe măsura implicaţiei sale asupra întregii societăţi, şi să ţină cont de opiniile specialiştilor în domeniu şi de interesul public general.”
Nu s-a ţinut cont că acest comunism a apărut la Londra, unde Marx studia şi scria, pe banii lui Engels, la British Museum, că principiile de organizare sunt aceleaşi, cum am văzut, mai puţin lupta de clasă, supralicitată din motive ideologice şi de putere de către Lenin şi Stalin.
Prof Dinu C. Giurescu: „Eu cred ca nu isi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregatesc Romaniei. Daca legea este adoptata si de Camera Deputatilor inseamna stergerea memoriei, odata ce arhivele dispar din centru, din Arhivele Nationale (…) Daca le-as propune in SUA sa intoarca arhivele de la Arhivele Nationale Centrale din Washington DC la diferitii emitenti din SUA, eu cred ca ar spune ca este un act de tradare nationala, de destramare a unitatii Statelor Unite”
EXCLUSIV Ziaristi Online: Documentul integral intitulat Însemnări din celulă, semnat de ex-mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti
Profesorul Mihai Ungheanu despre executia publica a lui Marin Preda din pricina lui Antonescu si a romanului Delirul. Cum a fost atacat la baioneta Marin Preda de reteaua Cominternului, intinsa din laboratoarele de la Moscova si Washington pana in studiourile “Europei Libere” de la Munchen si cabinetele cenzurii de la Bucuresti.
“Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.“
IPS Hierotheos despre Romani: M-am emoţionat profund de dragostea oamenilor. Nu suntem vrednici să slujim astfel de oameni binecuvântaţi şi vom da seama în faţa lui Dumnezeu de modul cum abordăm această sete şi dragoste a lor. Nu am cuvinte să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest dar şi îmi doresc să răspund acestui mare dar al lui Dumnezeu de a ne fi făcut slujitori ai unui popor atât de binecuvântat.
Acordul Averescu-Rakovski a fost furat din Arhivele MAE
Zilele acestea, mai precis pe 11 septembrie, s-au implinit 70 de ani de la executarea de catre Stalin a kominternistului Cristian Racovski (pe numele sau bulgaresc Krăstio Gheorghev Stancev), ramas celebru prin implicarea sa in agresiunea bolsevica anti-Romania, de la nivel subversiv la cel diplomatic, dar si prin faptul ca l-a gazduit prin 1913 pe corespondentul de atunci al ziarului „Kievskaia Mîsl”, nimeni altul decat Lev Davidovici Trotki, intr-un sat de langa Mangalia (poate chiar Vama Veche?). Enciclopedia online Wikipedia, dominata de o grupare internationalista, de extrema stanga mascata in intelectualism, ii prezinta edulcorat, dar pe larg, biografia. Un element important al acestei biografii – si al istoriei Romaniei – il constituie controversatul act cunoscut sub numele de “Acordul Rakovski”, document datat 9 martie 1918 si prin care Moscova pretinde si azi ca Romania, sub semnatura maresalului Alexandru Averescu (atunci general si sef al Guvernmului), i-a cedat “de bunavoie si nesilita de nimeni” Basarabia. Nimic mai fals. Misterul acestui document, care a framantat generatii intregi de istorici si diplomati, a fost, in sfarsit, descifrat, de profesorul Florin Constantiniu, intr-un studiu aflat in curs de publicare, prezentat intr-o sesiune restransa de la Academia Romana, din mai anul acesta, pe care portalul Ziaristi Online o difuzeaza in exclusivitate, ca material video. Importanta evenimentelor din martie 1918, urmate de unirea Basarabiei cu tara in ciuda intentiilor lui Trotki si Lenin de a inocula virusul bolsevic si a ocupa Romania, au ramas referentiale pentru cursul istoriei Europei de Est, ambitionand Rusia sa acapereze apoi, pana azi, teritoriul strategic romanesc aflat intre Nistru si Prut, la Gurile Dunarii si Marea Neagra.
Lenin a finantat revolutia bolsevica anti-Romania din Tezaurul BNR
Pe langa discutia pe marginea controversatului document, reputatul istoric Florin Constantiniu aduce la lumina, in premiera, o informatie-bomba – in limbaj jurnalistic – privind Tezaurul Romaniei. In comunicarea sa, academicianul ne dezvaluie ca primul care a devalizat Tezaurul Romaniei – confiscat la nici doi ani de la predarea lui, “spre pastrare”, Rusiei imperiale -, a fost chiar Lenin, pentru a finanta revolutia bolsevica din Romania, scop pentru care i-a alocat lui Rakovski cinci milioane de ruble cu specificarea ca un milion sa fie furnizat in lei romanesti. Profesorul Constantiniu mai arata ca planul lui Racovski de atacare a romanilor presupunea un atac concertic asupra Romaniei dinspre Rusia, Ucraina, Bulgaria, Serbia si Ungaria. Descoperirea acestei rezolutii a lui Lenin se constituie ca o prima dovada noua, zdrobitoare, privind masacrarea Tezaurului de catre sovietici, fapt de care sunt responsabile, ca succesoarea legale ale URSS, actualele autoritati de la Moscova.
In studiul sau, profesorul Florin Constantiniu mai demonstreaza, printr-o adevarata investigatie istorica detectivistica, faptul ca acordul “DA” pus de Averescu pe marginea documentului priveste exclusiv randul din dreptul inscrisului, respectiv retragerea trupelor rusesti din Basarabia. Efortul sau de redare a istoriei reale a fost cu atat mai greu cu cat, surpriza, documentul nu a mai putut fi gasit in Arhivele de la Bucuresti iar cele de la Moscova restrictioneaza accesul istoricilor romani la fondurile privind Romania. Profesorul Constantiniu explica in alocutiunea sa cum i s-a transmis de la Arhivele MAE ca acest Acord nu ar fi existat niciodata in arhivele institutiei si, mai mult, potrivit notei MAE remise reputatului istoric si academician, “si nici nu exista referiri ulterioare asupra lui”.
A fost sau nu a fost vreodata prezent acest document in Arhivele Romaniei. Sau, mai mult, dupa cum se intreaba si istoricul George Damian: a existat sau nu acest “Acord”? Istoricul Alexandru Murad Mironov arata insa, intr-o expunere asupra Acordului, ca marele Nicolae Iorga, in Memorii. Însemnări zilnice (mai 1917 – martie 1920). Războiul naţional. Lupta pentru o nouă viaţă politică (vol. al II-lea, Editura „Naţionala” – S. Ciornei, f.l., f.d., p. 25) scrie ca, la 13 iunie 1918, „C.C. Arion [ministrul de Externe în guvernul condus de Alexandru Marghiloman – n.n.] a citit actul din arhivele Ministerului de Externe”. Mai mult, prezenta la conferinta de la Academie, istoricul Viorica Moisuc a socat audienta afirmand ca, desi profesorul Florin Constantiniu nu a mai gasit documentul original, acesta s-a aflat sub ochii si in mainile sale, fiind consultat si copiat de catre aceasta chiar din Arhivele MAE, cu putin timp inainte de 1989, pentru a-l si publica apoi, in facsimil, intr-o lucrare stiintifica. Profesorul Gheorghe Buzatu, prezent la manifestare, si-a manifestat de asemenea uimirea ca acest Acord a fost facut disparut, existenta lui fizica putand proba indubitabil concluziile studiului academicianului Florin Constaniniu, si anume ca Averescu nu “s-a indatorat” catre Racovski sa scoata trupele romane din Basarabia, admitand astfel ca provincia romaneasca ar apartine Rusiei, ci dimpotriva.
Sustragerea de documente istorice se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani “daca fapta nu constituie o infractiune mai grava”
Pornind de la aceasta conferinta stiintifica, Victor Roncea a mers pe urmele dezvaluirilor facute in cadrul dezbaterii academice si a solicitat Ministerului Afacerilor Externe un punct de vedere oficial, avand in vedere ca furtul/disparitia unui document istoric – mai ales a unuia de o asemenea importanta ca “Acordul Averescu-Racovski” – intra direct sub incidenta Codului Penal si se pedepseste cu inchisoarea. Raspunsul primit din partea Ministerului de Externe, intr-un document cu Antet dar fara semnatura, a fost cat se poate de sec:
“Stimate domnule Roncea,
Urmare solicitării dumneavoastră, vă transmitem următoarele:
În evidenţele arhivistice ale MAE nu este menţionat Acordul Rakovski – Averescu.
Direcţia Comunicare şi Diplomaţie Publică
Ministerul Afacerilor Externe”
Conform Legii Arhivele Nationale, Articolul 27 – “Sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor Codului penal. Iar Articolul 28 arata ca – “Scoaterea peste graniţă a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României sau înstrăinarea acestora către persoane fizice sau persoane juridice străine, fără autorizarea Arhivelor Naţionale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă“. Deci, carevasazica, noi suntem in situatia in care “fapta constituie o infractiune mai grava“, ceea ce, credem noi, este si de competena organelor specializate, respectiv SIE, SRI si cele ale MAI! Este de amintit ca singura putere interesata ca acest document sa dispara fizica este Rusia. Mai este de amintit si faptul ca primul ministru de Externe al FSN, plasat de Ion Iliescu la varful MAE in decembrie 1989, a fost Sergiu Celac, fiul primului prefect sovietic instalat de URSS in Romania, la Craiova, si prezentat in mai multe lucrari de specialitate drept presupus agent al KGB. Urmasii lui Celac au fost urmatorii: Adrian Năstase, Teodor Viorel Meleșcanu, Adrian Severin, Andrei Pleșu, Petre Roman, Mircea Geoană, Mihai Răzvan Ungureanu, Călin Popescu Tăriceanu (interimar), Adrian Cioroianu, Lazăr Comănescu, Cristian Diaconescu, Cătălin Predoiu (interimar), Theodor Baconsky/Baconschi (prezent). Parchetul General al Romaniei are dificila sarcina – in urma autosesizarii firesti – sa descopere sub mandatul caruia dintre acestia s-a petrecut furtul.
BNR: Informatia profesorului Constantiniu ne intareste convingerea ca Rusia a cheltuit Tezaurul Romaniei
Mai multi istorici romani consultati de Ziaristi Online in aceasta perioada au confirmat faptul ca Acordul Averescu-Racovski nu este singurul document disparut fara urme din Arhivele MAE dupa 1989. In mod special, afirma istoricii, cele mai multe situatii in care s-au confruntat cu acest tip de “disparitii misterioase” a fost in cazul documentelor ce aveau legatura cu Rusia si Tezaurul Romaniei. Cu atat mai mult, rezolutia lui Lenin descoperita de profesorul Constantiniu este, poate, un act care poate relua de pe o noua baza solicitarile Romaniei catre Rusia de recuperare a Tezaurului romanesc. Prezent de asemenea la dezbatere, consilierul special al Guvernatorului BNR Mugur Isarescu, Cristian Paunescu, autor al mai multor carti de specialitate despre valorile Romaniei, a afirmat ca informatia prezentata de prof dr academician Florin Constantiniu ii intareste convingerea cu rusii au cheltuit de-a lungul timpului Tezaurul Romaniei, echivalat la peste doua miliarde de euro, respectiv 93,4 tone aur fin dar si alte valori, inclusiv culturale, apartinind Bancii centrale, Academiei Romane, Casei de Economii si Consemnatiuni, Casei Regale si altor institutii publice. Istoricul Cristian Paunescu a mai sustinut ca exista si alte dovezi privind folosirea aurului romanesc de catre rusi. In acelasi context, Cristian Paunescu a declarat in premiera ca Banca Nationala se ofera sa cumpere materialul documentar la zi sau legat de Arhivele rusesti, pentru a fi tradus si furnizat Academiei Romane. Consilierul Guvernatorului BNR a exemplificat in cadrul dezbaterii de la Academie si cum au actionat ofiterii de informatii ai Ungariei pentru a obtine date despre Tezaurul maghiar confiscat de rusi, spre a recupera de la actualele autoritati macar parti din acesta, in special cele cu valoare culturala inestimabila, ceea ce s-a si intamplat inainte de vizita lui Vladimir Putin la Budapesta. Aviz amatorilor.
In cele ce urmeaza, imi permit sa aduc cateva precizari necesare cu privire la asa-zisul ,,colectiv de istorici” care ar fi elaborat stema Inspectoratului de Politie al judetului Covasna, subiect dezbatut in cadrul emisiunii Sinteza zilei de miercuri, 31 august. Pe un document prezentat telespectatorilor am putut observa inscris numele site-ului Roncea.ro, unde am si gasit adresa dumneavoastra de e-mail.
In interventia de aseara a purtatorului de cuvant al MAI, dl. Militaru, s-a strecurat cel putin o informatie inexacta. Astfel, in cadrul MAI (Arhivele Nationale) nu exista nici un ,,colectiv de istorici” sau o ,,comisie” cu atributii in elaborarea insemnelor heraldice ale institutiilor si unitatilor teritorial-administrative ale tarii, activitate patronata de catre MAI si nu de Academia Romana.
In realitate, unicul responsabil de alcatuirea stemelor consiliilor judetene, ale primariilor, inspectoratelor de politie etc. este un angajat, intr-adevar, al Arhivelor Nationale! Care nu este istoric de formatie, ci arhivist, absolvent al Academiei de Politie ,,Al. I. Cuza”, pe numele sau Szemkovics Laurentiu (directorul adjunct al institutiei este, dupa cum stiti, Nagy Mihalyi, reprezentant al UDMR). Trebuie sa mai stiti ca acest Szemkovics (,,doctor in istorie” al Academiei de Politie!) este o cvasi-nulitate in domeniul heraldicii, absolut necunoscut comunitatii stiintifice de specialitate, fara nicio legatura cu reputati specialisti academici ai acestei discipline auxiliare ale istoriei.
In ceea ce priveste modalitatea concreta in care se realizeaza ,,proiectele” de stema, aceasta, in linii mari, este urmatoarea: institutiile si structurile administrativ-teritoriale inainteaza propuneri/proiecte de stema catre MAI; ministerul redirectioneaza lucrarile catre Arhivele Nationale, conducerea carora le repartizeaza sub rezolutie d-lui Szemkovics; acesta din urma elaboreaza ,,proiectul” de stema, prin care isi pune in practica propriile viziuni si idei in materie, contrare tuturor standardelor si regulilor de descriere heraldica, fara consultarea specialistilor-heraldisti ai Academiei Romane; proiectul astfel materializat este inaintat MAI apoi, in fine, aprobat prin Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor.
In mare, astfel au stat lucrurile si in cazul stemei Inspectoratului de Politie al judetului Covasna, rezultand o stema cu elemente heraldice preluate din stema ,,Tinutului Secuiesc” promovata de UDMR si cea a judetului “Trei Scaune” din “Ungaria mare”, impusa asupra Covasnei cu mai mult timp in urma.
Pe langa aceasta informatie de valoare, confirmata din mai multe surse, Dan Tanasa publica si un document privind adevaratii vinovati de tradare de tara: Calin Popescu Tariceanu si Cristian David. Iata-l:
Andrei Badin, fostul agent trimis sa “lucreze” emigratia legionara, in prezent reactivat dezactivat de la trustul lui Voiculescu dupa ce a fost reangajat cu carte de munca de un personaj al serviciilor secrete, s-a apucat, iar, de mimat lectii de deontologie. Am ajuns iata, nici mai mult nici mai putin decat Agentul No 1 al presei romane. Ii multumesc pentru reclama gratuita si ii transmit sa se ocupe mai bine si de cazul fratelui meu, George Roncea, pus prea putin in evidenta si declasat pe locul 2 de Uli Badinovici.
Nu am putut sa nu remarc un comentariu interesant privind suplimentarea listei de agenti:
“badine, badine… te mananca pe instalatie… uite, iti mai dau eu un exemplu: un director (al arhivelor nationale, sa zicem) isi angajeaza o secretara, care secretara are un sot care este ziarist si care face un interviu cu directorul sotiei sale. nu crezi ca ar trebui trecut si respectivul ziarist pe lista ta? si sa mai spunem ca sotia acestui ziarist primeste la salariu niste sporuri pe care nu ar trebui sa le primeasca si care ii dubleaza salariul? si ca sotul ziarist scrie cu indarjire despre cat de minunat este respectivul director? ce crezi? cazul asta merita prezentat pe larg? il bagi pe blogul tau? ca daca nu il bagi tu, se gasesc altii care sa il bage, asa din spirit de solidaritate pentru eliminare jigodiilor din presa, dupa cum atat de bine spui tu aici si mai sunt si alte detalii cu doamna secretara… (daca stergi comentariul asta poti sa fii sigur ca va aparea sub forma extinsa pe un blog, nu spui care…)”
PS: N-o fi cumva doamna din poza? Propun comentatorului sa-si extinda expunerea aici.
Epilog: Dupa ce Traian Basescu l-a facut in direct “bai, caraghiosule!”, Andrei Badin s-a mutat cu arme si bagaje, conform ordinului de zi, de la “mogulul cel rau” la “mogulul cel bun”
Dorin Dobrincu, autorul capitolului anti-ortodox din Raportul mincinos Tismaneanu, omul lui Volodea, dusman fatis al Bisericii Ortodoxe Romane, defaimator al Patriarhului Teoctist, director al Arhivelor Nationale, numit si mentinut ilegal in functie, este banuit acum de hotie si punere in pericol a fondurilor secrete ale Romaniei in favoarea unor puteri straine. Sa nu uit: secretara lui personala a fost bagata pe baza de favoritism dupa ce a fost scoasa de la Romania libera pentru ca ocupa un post degeaba si este nimeni alta decat sotia lui “bai, caraghiosule” de sluga a lui Voiculescu, Andrei Badinovici.
Directorul Arhivelor Naţionale a desecretizat fără drept informaţii
Printre documentele declasificate se află şi liste ale imobilelor naţionalizate care ar putea ajunge pe mainile samsarilor de terneuri si case
Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Naţionale, a pus în pericol siguranţa naţională după ce, de la sine putere, a declasificat documente secrete importante.Ordinul de declasificare a fost în vigoare 12 zile.
Dorin Dobrincu, director general al Arhivelor Naţionale, a declasificat anul trecut informaţii secrete despre anumite proprietăţi, documente ce ar fi putut ajunge pe mâna samsarilor de terenuri.
Dorin Dobrincu a fost instalat în funcţia de director al Arhivelor Naţionale în iulie 2007. La câteva luni de la preluarea importantului mandat, Dobrincu a emis un ordin naţional care „a scos la vedere“ documente importante ale României.
Acte strict secrete au fost scoase din circuit de directorul Dobrincu care nu avea voie şi nici nu era certificat să declasifice documentele speciale.
Informaţii secrete la liber
La 31 ianuarie 2008, directorul Dobrincu a emis prima dispoziţie a anului. Era vorba de un ordin în care se specifica declasificarea unor informaţii secrete. Conform surselor din interiorul Arhivelor Naţionale, lista cuprinde acte valoroase, documente strategice şi chiar planul de microfilmare.
Adică mai tot ce s-a microfilmat în România, de la acte de atestare a românilor în Transilvania, la acte de proprietate ale unor imobile vechi.
Aceleaşi surse susţin că în ianuarie 2008, prin ordinul directorului general al Arhivelor Naţionale Române, au fost desecretizate până şi dosarele de cadre ale aparatului CC al PCR. Au mai fost declasificate dosarele unor persoane importante, dar şi acte privind patrimoniul CC al PCR.
Microfilmele, la liber pentru spionajul străin
Dispoziţia directorului Arhivelor Naţionale a vizat informaţii secrete ataşate la Ordinul ministrului de Interne nr. S-389, din 2003. Prin acel ordin se clasificau mai multe categorii de documente. Primele erau cele strategice: documente de organizare, dispoziţii bugetare, planuri logistice ale Arhivelor Naţionale.
Angajaţi ai Arhivelor susţin că planurile logistice au o importanţă deosebită întrucât prevăd locaţiile în care sunt retrase arhivele în caz de calamităţi ori de incidente. Iar cel care află locaţiile secrete poate accesa uşor Arhiva României. Al doilea tip de documente declasificate prin ordinul lui Dobrincu sunt cele de patrimoniu – obiect de lucru al serviciilor secrete.
Ordinul directorului Arhivelor Naţionale a cuprins şi desecretizarea planurilor de microfilmare. Acestea conţin fişe importante cu mai tot ceea ce s-a microfilmat în România, inclusiv în zona patrimoniului. Un al treilea set de informaţii declasificate de Dobrincu sunt cele legate de proprietăţi.
Nu era autorizat pentru desecretizări
Dorin Dobrincu nu avea la acel moment dreptul să desecretizeze nici măcar informaţii de serviciu. Într-o adresă a Corpului de Control al Ministerului de Interne emisă în august 2008 se menţionează: „(…) domnul director Dorin Dobrincu nu deţine certificat de securitate (eliberat de DGIPI) sau autorizaţie de acces la informaţii clasificate“.
Despre prelucrarea documentelor privind conturile din străinătate ale lui Nicolae Ceauşescu, Corpul de Control al Internelor consideră că „directorul Dobrincu a executat activitatea în baza unui plan metodic şi cu respectarea normelor în vigoare“.
Ministerul de Interne va lua măsuri
Fragmente din constatările Corpului de Control de la Interne
Solicitaţi să răspundă în privinţa acţiunilor directorului Dobrincu, reprezentanţii ministerului susţin că şeful Arhivelor Naţionale nu numai că nu a avut aviz pentru declasificarea informaţiilor secrete, dar a şi fost atenţionat de către Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă asupra faptului că nu are voie să declasifice lista informaţiilor secrete.
„Autorizaţia de acces la informaţiile clasificate în cazul domnului Dorin Dobrincu, director general al Arhivelor Naţionale, a fost emisă la data de 26.09.2008 (cu mult după ordinul de declasificare dat de şeful Arhivelor).
Referitor la dispoziţia emisă, vă informăm că, anterior transmiterii acesteia, directorul Arhivelor Naţionale a transmis DGIPI propunerea pentru declasificarea unor documente, aspect care a fost respins întrucât procedura declasificării nu ar fi fost respectată.
La semnalarea DGIPI, Arhivele Naţionale au revenit asupra dispoziţiei din 31.01.2008 la data de 11.02.2008“, se arată în comunicatul Ministerului de Interne. Secretarul de stat Radu Stancu, cel care are în subordine Arhivele Naţionale, a adăugat că va analiza situaţia creată prin ordinul de declasificare dat de Dorin Dobrincu.
Directorul Dorin Dobrincu nu şi-a precizat poziţia referitor la acuze. Domnia sa ne-a declarat că ne va răspunde în scris.
„Acum am treabă, nu pot să vă dau aşa repede un răspuns“, a subliniat directorul Arhivelor Naţionale. Aceasta a rămas poziţia lui Dobrincu, deoarece domnia sa nu a mai răspuns nici în scris întrebărilor noastre.
Copiere de acte secrete pe bandă rulantă
Practic, prin ordinul dat de Dorin Dobrincu, o serie de documente clasificate au devenit publice. Acestea – prin ordinul directorului Arhivelor Naţionale – puteau fi accesate de către orice persoană.
Potrivit angajaţilor de la Arhive, orice cetăţean, pe baza unui simplu buletin, putea face o cerere şi în baza acesteia să preia documentul declasificat la sala de lectură. Acolo, documentul putea fi copiat sau fotografiat. Mai mult, având în vedere sistemul de securitate, documentele puteau fi „alterate“.
În mod ciudat, Dorin Dobrincu şi-a retras ordinul printr-un alt ordin. Noua dispoziţie a venit la 12 zile de la emiterea hotărârii prin care se declasificau informaţiile secrete.
Ordinul din 11 februarie – este al doilea emis în 2008, primul fiind referitor la declasificare – „abrogă Dispoziţia Directorului General nr 1-31.01.2008 privind declasificarea unor categorii de informaţii secrete de serviciu, iar (…) funcţionarii de securitate vor lua măsuri urgente de ducere la îndeplinire“.
Adresa de anulare a ordinului de desecretizare a lui Dobrincu are la bază o adresă a Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI).
„Interes pentru documentele CC al PCR“
Dorin Dobrincu a dat ordine pe care numai ministrul de Interne le putea emite
Camelia Moraru, fosta şefă a Serviciului Arhive Contemporane, susţine că Dorin Dobrincu a „manifestat un interes deosebit pentru documente din arhiva fostului CC al PCR şi CC al UTC“. În acest sens, conform fostei şefe, Dobrincu a desemnat o comisie de control – formată şi din persoane care nu aveau drept de acces la documentele secrete ale arhivei – care avea sarcina de a efectua un „control tematic“.
„Pe parcursul controlului s-au săvârşit o serie de abuzuri constând în copierea unor documente clasificate, fără a se respecta regimul multiplicării acestora, copii care, ulterior, au dispărut“, se arată într-o sesizare a Cameliei Moraru, în care se mai precizează că „s-a xeroxat aproape trei sferturi din arhiva Serviciului Arhive Contemporane“.
Aceasta mai aruncă „o bombă“: „Pe parcursul desfăşurării controlului, directorul general a dat aprobarea pentru cercetarea dosarului Patriarhului României, Teoctist. La câteva zile, fotocopii ale acestui dosar au apărut în presă. Legea prevede că nu pot fi folosite informaţii privind viaţa privată a unei persoane decât după 40 de ani de la moartea acesteia“.
Referitor la informaţii despre Partidul Comunist, Dobrincu ar fi fost protectorul unui angajat prins în fapt. „În martie 2008, directorul Dobrincu l-a angajat pe Mircea Stănescu în funcţia de consilier principal.
După două luni, la calculatorul acestuia, am găsit o dischetă străină de dotarea serviciului pe care se aflau evidenţe ale fondului Comitetului Central al PCR – hotărâri ale Consiliului de Miniştri“, declară fosta directoare a Serviciului Arhive Contemporane.
Era nevoie de un ordin de ministru
Informaţiile secrete sunt stabilite chiar prin Hotărâre de Guvern. Prin acest act se clasifică tipul de informaţie secretă şi ce gen de documente se poate declasifica. În baza Hotărârii de Guvern, fiecare minister elaborează un program de secretizare a unor informaţii.
Acestea sunt cuprinse într-o listă specială care devine secretă chiar prin ordin al ministrului. Lista nu poate fi desecretizată de oricine, iar desecretizarea întregului volum de informaţii se poate face doar prin modificarea ordinului ministrului.
Ceea ce în cazul directorului Dorin Dobrincu nu s-a întâmplat. „Informaţiile desecretizate prin ordinul directorului Arhivelor nu sunt de nivel de secret de stat, însă există o motivaţie solidă pentru secretizarea acestora”, au comunicat reprezentanţi ai Ministerului de Interne.
„Cazul Costea“ sau cum se foloseau samsarii de Arhivele Naţionale
Încă din 1990, timp de mai mulţi ani, Arhivele Naţionale ale României au fost folosite drept „sursă de informare” pentru rechinii imobiliari.
Prin intermediul unor reţele bine puse la punct, cu oameni chiar din interiorul Arhivelor, samsarii se “documentau” cu privire la imobilele revendicabile. Vizau imobilele şi apoi, cu acte false, îşi fabricau strămoşi care erau exact cei care aveau dreptul de a cere retrocedarea.
Apoi, se prezentau la instanţă, unde câştigau – prin revendicare – case de milioane de euro. Mihai Costea, fostul avocat al fraţilor Nuţu şi Sile Cămătaru, este un exemplu de cum samsarii imobiliari folosesc informaţii scoase de la Arhivele Naţionale.
Avocatul a dezvoltat o filieră care i-a permis să revendice şi să obţină trei imobile în centrul Bucureştiului. El s-a folosit de acte falsificate pe care le-a introdus, prin intermediul unor prieteni, la Arhivele Naţionale.
Vânătoare de informaţii clasificate
Ulterior, Mihai Costea cerea oficial documentele cu pricina şi apoi le prezenta judecătorilor drept acte autentice. Metoda folosită de Costea i-a adus acestuia imobile în buricul Capitalei, prejudiciind cu sume uriaşe patrimoniul imobiliar al Bucureştiului.
Asta, deoarece fondul locativ al Municipalităţii a fost sărăcit prin “fals la Arhive” de acele case.Trimis în judecată de procurorii DIICOT, fostul avocat al Cămătarilor a fost condamnat, definitiv, la 13 ani de puşcărie.
În ultimii ani, informaţiile secrete au devenit obiectul unor acţiuni care au provocat scandaluri naţionale. Unul dintre acestea se leagă de un caz de spionaj şi a avut loc în curtea Ministerului Apărării Naţionale. Subofiţerul Floricel Achim trăia din vânzarea de informaţii secrete care erau cumpărate de bulgarul Marinov Zikolov.
Ultimul scandal legat de informaţii confidenţiale îl are ca protagonist pe fostul şef al „Doi şi-un sfert”, Cornel Şerban. Acesta este acuzat că a intrat în posesia unor informaţii secrete ale DNA în baza cărora a încercat să-l ajute pe Puiu Popoviciu – cercetat într-un dosar de corupţie.
ADEVARUL
National Archives, secret information on sight
Dorin Dobrincu, general director of the National Archives, declassified, last year, secret information about certain properties and documents that could have ended up in the hands of land brokers.
Among the documents that were declassified are the lists of nationalized properties. The order was enacted in 12 days.
The head of National Archives jeopardized national safety by declassifying the documents.
Dorin Dobrincu was named head of the Romanian National Archives in 2007. A couple of months after taking over this position, Dobrincu issued a national order which “brought to light” important Romanian documents.
Scris de George Roncea Multifuncţionalul Marius Oprea, omul de casă al fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, îşi continuă fulminanta carieră sub bagheta premierului PD-L Emil Boc, conducånd în continuare o instituţie guvernamentală numită pompos Institutul de Investigarea Crimelor Comunismului în Romånia. Reducerea bugetului Cancelariei primului ministru nu a afectat şi sinecura lui Marius Oprea, singurul secretar de stat liberal prezent şi în actuala guvernare, a cărui activitate principală pe vremea lui Tăriceanu era concentrată asupra „demascării“ lui Traian Băsescu, scotocit la dosar, la biografie şi la familie, inclusiv soţia acestuia, Maria Băsescu, fiind vizată de „dezvăluirile“ „vånătorului de securişti“ Marius Oprea. Institutul acestuia s-a „ilustrat“ pånă în prezent printr-o lucrare penibilă, un aşa-zis „manual de istoria comunismului pentru elevi“, lansat anul trecut, plin de date eronate, de „informaţii inexacte şi confuze, greşeli şi exprimări neclare“, incluzånd „datarea greşită a unor evenimente importante, cum ar fi conferinţa de la Ialta sau acordul de procentaj de la Moscova“ pentru a cita opiniile apărute în presă imediat după apariţie. Marius Oprea, şef al Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului, consilierul personal pe probleme de securitate al primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, este autorul unei biografii politice a ascensiunii lui Traian Băsescu (în curs de apariţie la Polirom) de nu mai puţin de 688 de pagini, care va fi lansată la debutul campaniei electorale pentru prezidenţiale. Informaţia a ieşit la iveală ieri, cu ocazia unei alte lansări de carte a studentului lui Zoe Petre, fosta maşteră a Biroului de partid al Universităţii Bucureşti. Cartea dedicată lui Traian Băsescu a intrat deja în circuitul de mediatizare de masă fiind prezentate nu mai puţin de şapte episoade în Observatorul Cultural, revista patronată de unul dintre membrii de vârf ai GDS, avocatul de succes George Muşat. Aceeaşi revistă l-a premiat recent, pentru un volum de… poezie, pe Marius Oprea, policalificat în de toate, cercetător, om politic, istoric, arheolog, „vânător de securişti“ – suspectat la rândul său de turnătorie. Volumul său dedicat preşedintelui României „argumentează o idee mai explozivă, cum ar fi rolul Securităţii în inventarea lui Băsescu şi mai ales în propulsarea lui în viaţa politică post decembristă“ – pentru a cita din reclama cărţii.
Secretar de Stat liberal în Guvernul Boc(?)
Situaţia este cu totul inedită deoarece, astfel, premierul Boc va finanţa un mijloc de atac la adresa lui Traian Băsescu întrucât Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului, (IICCR) unde este preşedinte liberalul Marius Oprea, cu rang de secretar de stat, se află în subordinea directă a primului ministru. Institutul pentru Investigarea Crimelor Comuniste în perioada Guvernării Tăriceanu şi-a folosit resursele pentru a căuta Dosarul de Cadre al preşedintelui Traian Băsescu la Arhivele Naţionale de la Constanţa, dosar în care s-au căutat posibile pete în vederea folosirii eventualelor date compromiţătoare împotriva lui Băsescu. N-au găsit nimic, dar asta nu înseamnă că Oprea a şi renunţat… IICCR este o instituţie bugetofagă creată de Tăriceanu ca o replică la Comisia Tismăneanu, la rândul ei o copie a institutului-fantomă, zis al „revoluţiei“, creat de Ion Ilici Iliescu. Oprea a făcut parte şi din Comisia Tismăneanu, găzduită sub pulpana preşedinţiei, dar şi din numeroase alte comiţii şi comitete – membru al Grupului pentru Dialog Social, fost membru al Consiliului Naţional al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (un pui al Reţelei Soros), a mai fost şi consilier de stat al preşedintelui Emil Constantinescu (1999-2000), director al IRIR (2002), dar cea mai interesantă poziţie pe care a deţinut-o acesta a fost de consilier de stat pe lângă Cancelaria Primului Ministru Tăriceanu, unde avea în calitate de „specialist pe probleme de siguranţă“ acces la decizii ce puteau influenţa securitatea naţională a României, deşi nu a întrunit cerinţele de încredere pentru a beneficia de cerificat din partea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. Faptul că i-a fost refuzat ORNIIS-ul spune multe despre acest personaj controversat, cu apucături ciclotimice, susţinător furibund al generalului Dan Voinea de exemplu, cel care a îngropat şi tergiversat un deceniu Dosarul Mineriadei, pentru a-l scoate basma curată pe Ion Iliescu, cel care l-a adus la „procesul Ceauşescu“ în calitate de om de încredere al grupului conspiratorilor sovietici. Marius Oprea s-a întrebuinţat intens inclusiv pe tema Băsescu, coborând până la răscolirea trecutului soţiei lui Traian Băsescu, Maria Băsescu, în acelaşi Observator Cultural acuzându-l pe tatăl Primei Doamne a ţării că a fost „securist“ şi „miliţian“. Nu putem decât să-i urăm succes pe mai departe prolificului autor, copil de suflet al Zoei Petre, „vânător de securişti“ sau ce-o mai fi fiind el. https://www.curentul.ro/
November 11th, 2011 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
