La ceas aniversar, când mai sunt doar doi ani până la împlinirea unui secol de la întoarcerea provinciilor româneşti acasă, Basarabia-Bucovina.Info publică, prin amabilitatea reputatului istoric Ion Constantin, un extras din cea mai recentă lucrare a sa, “Problema Basarabiei in discutiile romano-sovietice din timpul Razboiului Rece 1945-1989“, privind modul în care mari personalităţi ale Basarabiei şi Transnistriei, ca Pantelimon Halippa şi academicianul Nichita Smochină, prigoniţi de Moscova, tratau problema Unirii în Memorii transmise direct lui Nicolae Ceauşescu. Cel al lui Nichita Smochină prevedea şi un plan în 5 puncte pentru combaterea “moldovenizării” românilor de peste Prut – perfect valabil şi azi -, iar Pan Halippa afirma că România ar putea prezenta problema Basarabiei în faţa Curţii internaţionale de Justiţie de la Haga. Peste câţiva ani, preşedintele Consiliului de Stat Nicolae Ceauşescu avea să-i mărească pensia artizanului Unirii Pan Halippa de la 1.880 la 3.500 lei (nota în final).
Vă anunț cu regret că istoricul și veteranul de război Vasile Ilica a decedat în data de 20 octombrie 2015, la ora 4 dimineaţa, cu doar puţin timp înainte de a împlini 91 de ani.
Din 2012, autoritățile ucrainiene i-au interzis intrarea în Ucraina, fapt care s-a petrecut chiar în perioada de Paști – imediat după comemorarea Masacrului de la Fântâna Albă – când domnul Ilica mergea înspre satul natal și când a fost oprit la graniță. Motivul : ducea cărți pentru românii abandonați din ținutul natal. S-a adresat președinților Băsescu și Iohanis pentru rezolvarea interdicției abuzive, în dorința de a revedea ținuturile natale. A fost tratat cu vorbe frumoase, în realitate cu dispreț, și nu s-a rezolvat nimic.
Poate veți face cunoscut acest episod tragic din viața legendei vii a bucovinenilor abandonați. Cu respect, un frate bucovinean, dr. ing. Dan Ciobanu
O veste extrem de tristă. De patru ani, bătrânul erou nonagenar Vasile Ilica încerca să-şi revadă casa părintească, să-şi îngrijească mormintele părinţilor, la o vârstă la care şi el se pregătea de marea trecere spre veşnicie. În patru ani, România, stat NATO şi membru UE, nu a reuşit să-şi pună în drepturile sale legitime un cetăţean venerabil-model, în ciuda acordurilor internaţionale încălcate de Ucraina prin această interdicţie abuzivă, impusă în dispreţul ajutorului necondiţionat pe care Bucureştiul îl acordă Kievului pe plan politic.
Cazul emblematic al veteranului Vasile Ilica, cercetător asiduu al crimelor sovietice împotriva românilor din Bucovina natală, demonstrează fără tăgadă impotenţa totală a celor care susţin că reprezintă România de azi şi poziţia lor reală de figuranţi penibili ai scenei europene şi internaţionale.
Zeci de memorii şi de scrisori de ajutor a adresat Vasile Ilica Ministerului Afacerilor Externe şi Preşedinţiei României, împreună cu organizaţiile societăţii civile care l-au sprijinit, de-a lungul a două mandate, de la Băsescu, “apărătorul” românilor de pretutindeni, la Iohannis, cel cu “ţara înapoi”.
Tot ce mai speram şi mai spera acum bătrânul luptător era să-i expire interdicţia de cinci ani. Mai avea un an.
Acum are libertatea de a merge ACASĂ!
Înmormântarea a avut loc joi, 22 octombrie, la cimitirul Rulikovschi din Oradea, capela Hasas.
IN MEMORIAM VETERAN VASILE ILICA (1924-2015)
Nãscut la 11 noiembrie 1924 în Broscãuţii Noi, raionul Storojineţ, regiunea Cernãuţi, din nordul Bucovinei, se stabileşte la Oradea în anul 1952. De profesie constructor, format la Şcoala de Ofiţeri de Geniu a Armatei Române, exersat în dispozitive militare de luptã, colonelul VASILE ILICA documenteazã şi semneazã ca vrednic scriitor de istorie cele opt cãrţi rãmase posteritãţii, aducând luminã şi mãrturii prin titluri incitante: Martiri şi mãrturii din nordul Bucovinei, Momente din istoria zbuciumatã a Bucovinei, Bucovina pe calea reântregirii, Bucovina abandonatã, Bucovina noastrã, Basarabia la întâlnire cu istoria…Toate cãrţile argumentând nedreptatea unei istorii a suflãrii româneşti greu încercatã în Bucovina şi Basarabia de masacre, deportãri, întemniţãri şi dezrãdãcinãri. Exprimând sensibil prin sufletul lui bucovinean, soarta neânţeleasã pe deplin nici astãzi a acestei pãrţi de Românie, doritã de imperii cu ţari şi împãraţi, cu protocoale neştiute şi rãzboaie, cu urme şi rãni sângerânde încã. Şi-a dedicat viaţa activitãţii de studiere şi cercetare a istoriei Bucovinei şi Basarabiei, scriind, cercetând, editând…
Anul 2015 a fost pentru VETERANUL VASILE ILICA, un an al onorurilor:
Ministerul Apãrãrii Naţionale i-a conferit medalia în aur şi brevetul „Emblema de Onoare a Armatei României – cu însemn de pace“, la manifestarea publicã organizatã de A.N.C.M.R. Bihor la Liceul Teoretic „Aurel Lazãr“. A participat la manifestãrile naţionale de la Memorialul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei din Sighetul Marmaţiei, la Marghita sãrbãtorind Ziua Unirii Principatelor Române, la Bucureşti la festivitatea acordãrii Premiului “Mile Cãrpenişan”, la Oradea la manifestarea Asociaţiei Morãriţa de comemorare a consulului general Mihai Marina, unde a susţinut o alocuţiune publicã, etc.
Publicarea celor 6 liste cu 222 de deţinuţi politici bucovineni (români, ucrainieni, evrei, polonezi) care se aflau la data de 22 iunie 1941 în închisoarea din Cernãuţi, fiind executaţi în secret de cãtre NKVD-ul sovietic şi îngropaţi apoi pe teritoriul fostului Cimitir militar român din Cernãuţi, în cartea „Momente din istoria zbuciumatã a Bucovinei“, a însemnat interdicţia intrãrii în Ucraina, pentru o perioadã de cinci ani, decizie care expira în 15.12.2016!
Duce cu el în mormânt aceastã nedreptate şi rãutate a autoritãţilor ucrainiene de astãzi, neputinţa şi dezinteresul autoritãţilor române neimplicate în anularea acestei decizii securiste, poate tocmai sã rãmânã mai puţin rãu în lumea noastrã! Cu suferinţa cã nu a putut sã vadã, sã îngrijascã „livada şi casa natalã din Broscãuţii mei, de lângã Cernãuţi, din Ucraina…“
Cu un an în urmã la serbarea împlinirii celor nouãzeci de ani, prietenul nostru, VETERANUL VASILE ILICA, o carte de istorie trãitã, un istoric autentic prin tot ce a scris despre neam şi Ţarã, cu lacrimi în ochi se ruga sã-L ţinã Domnul, sã apuce sã mai vadã odatã, icoana din sufletul sãu, Bucovina natalã… România lui neuitatã…
Dumnezeu Sã-ţi rânduiascã odihna cea meritatã aproape de Îngerul Neamului Românesc pe care atât de mult l-ai iubit şi slujit! Rãmas bun prietene drag,
VETERAN VASILE ILICA!
Asociaţia Morãriţa – Oradea
Uniunea Regionalã a Românilor din Dreapta Tisei – Ucraina
Asociaţia Naţionalã a Veteranilor de Rãzboi – Filiala Bihor
Direcţia de Culturã Bihor
Cenaclul Literar „Barbu Ştefãnescu Delavrancea“
Redacţia revistei Familia Românã – Baia Mare
Biblioteca Judeţeanã „Gheorghe Şincai“ – Bihor
Asociaţia Cultural Patrioticã „Avram Iancu“ Marghita
Biserica Albã – Marghita
Biserica Buna Vestire Oradea
Societatea „Mihai Eminescu“ din Cernãuţi
Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabeni – Filiala Oradea
A.N.C.M.R. – Filiala Bihor
Asociaţia Culturalã Pro Basarabia şi Bucovina Bihor
Fundaţia Academia Civicã – Bucureşti
Asociaţia Civic Media – Bucureşti
Basarabia-Bucovina.Info
Societățile românești din regiunile Cernăuţi şi Transcarpatica
Aviz cu privire la semnificaţia datei de 28 iunie 1940 – Academia de Ştiinţă a Moldovei
Evenimentele care s-au derulat cu 70 de ani în urmă pe malurile Nistrului, în special între 26 şi 28 iunie 1940, revin astăzi cu o nouă forţă şi semnificaţie în atenţia opiniei publice din Republica Moldova şi din exteriorul statului nostru, reclamând o clarificare documentată ştiinţific şi răspunsuri temeinic argumentate. Este de datoria Academiei de Ştiinţe a Moldovei să se pronunţe în această privinţă, în spiritul rigorilor academice şi al responsabilităţii ştiinţifice.
La 22 iunie România aniversează declanşarea “Războiului Sfânt pentru Reîntregirea Patriei”. Mareşalul Ion Antonescu avea să plătească cu viaţa această îndrăzneală de a veni de hac vrăjmaşului, bolşevic anti-creştin şi invadator. „Dacă mor – este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel …”, avea să spună Mareşalul mamei sale în după-amiaza zilei de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuţie de la Jilava, după cum aminteşte Profesorul Gheorghe Buzatu. Iată că, din câte se pare, aceeaşi soartă au avut de împărtăşit şi Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Şi din aceleaşi motive. După cum reiese din documente, ambii conducători ai României au condamnat Pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) cu puţin timp înainte de moarte…
Este de remarcat cu această ocazie că dragostea pentru pământul străbun al Basarabiei sau dedicaţia faţă de slujirea interesului naţional a unora dintre conducătorii României transcende de-a lungul anilor indiferent de regimuri, complicaţii şi afilieri politice. S-a spus, în bloc, că şefii comunişti ai României au abandonat Basarabia, nordul Bucovinei, Insula Şerpilor şi Tezaurul României în braţele sovieticilor, invocându-se teoria de sorginte kaghebistă că ţara noastră a fost, pe plan internaţional, după debarasarea de trupele de ocupaţie ale Armatei Roşii, un “cal troian” al URSS infiltrat în tabăra NATO. Nimic mai fals! Iată că noi şi noi foste documente secrete care ies la lumină zilele acestea demonstrează falsitatea acestei dezinformări strategice prezentă la loc de cinste în panoplia “masurilor active” ale URSS şi continuatorilor ei împotriva României.
Dincolo de grozăviile sistemului represiv (amintim, însă, şi eliberarea deţinuţilor politic survenită în 1964), România ante-decembristă s-a bătut diplomatic cu imperiul sovietic mult mai abitir decât au făcut-o “emanaţii” de după 1989. O nouă lucrare, excepţională, se adaugă la seria de dezvăluiri istorice despre această bătălie, devoalări la care şi-au adus contribuţia atât câţiva istorici basarabeni extraordinari, care au reuşit să pună în circulaţie documente şi stenograme din arhivele fostului KGB sau ale CC al PCUS, cât şi cunoscutul istoric american Larry Watts, care a publicat, la rândul său, în lucrările sale de referinţă, documente inedite din arhivele secrete ale participanţilor la Războiul Rece.
Lucrarea la care ne referim azi îi aparţine profesorului dr. Ion Constantin şi se intitulează doct Problema Basarabiei în discuțiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece (1944-1989), fiind prezentată în premieră, printr-un extras semnificativ, cu referire până la anul 1965, de către portalul Basarabia-Bucovina.Info. Reputatul şi pasionatul istoric în problematica Basarabiei reuşeste să prezinte, în acest (sperăm) prim volum dedicat bătăliei româneşti pentru Basarabia şi Bucovina, o multitudine de poziţii şi contre dure între reprezentanţii României şi cei ai URSS, de la cel mai înalt nivel până la stări şi situaţii specifice, prezente în rapoartele sovieticilor “moldoveni” catre muma Rusie, conducerea centrală de la Kremlin. Din lupta pentru românism nu lipseşte nici dezbaterea cu scântei despre limba “moldoveanească” sau originea lui Eminescu şi a lui Ştefan cel Mare…
Ca o notă distinctă, nu pot să nu amintesc cu această ocazie aniversară şi ieşirea fostului preşedinte, Traian Băsescu, care a declarat în timp ce era încă în funcţie că dacă ar fi fost în locul conducătorului Ion Antonescu ar fi dat acelaşi ordin la 22 iunie 1941: “Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, considerând totodată lovitura Regelui Mihai de la 23 august 1944 drept “un act de trădare” (Video aici). Rămas în istoria recentă a României ca un personaj caraghios, posedat de o muiere şi o gaşcă de pseudo-intelectuali profitori ai tuturor regimurilor, consacraţi ca “duşmani naturali” ai românilor, fostul preşedinte a reuşit să contrarieze mulţi dintre adulatorii săi la ordin cu această afirmaţie, demonstrând încă o data teoria multiplului Băsescu. La înmormântarea profesorului Gheorghe Buzatu (ca şi la ce a Părintelui Justin Pârvu) unul dintre aceşti Băsescu a trimis o coroană omagială. Care o fi Băsescul cel adevărat probabil că nici el nu mai ştie… În tot cazul, în ciuda declaraţiilor lui patriotarde, putem constata că nici nu s-a omorât prea tare şi nici nu a murit pentru Basarabia.
În urmă cu trei ani, de Sfintele Paşti, la o zi după comemorarea Masacrului de la Fântâna Albă, când cercetătorul şi scriitorul Vasile Ilica, veteran de război, se îndrepta spre casa natală şi mormintele părinţilor săi, aflate într-un sat din nordul Bucovinei, în acest moment pe teritoriul fostei URSS, a fost împiedicat să ajungă acasă de către autorităţile ucrainene, care l-au înştiinţat că este declarat “persona non grata” în Ucraina. Anul trecut, publicistul veteran a primit din partea portalului Basarabia-Bucovina.Info, într-o ceremonie organizată de Institutul Frații Golescu pentru Românii de Pretutindeni și Alianţa Internaţională a Jurnaliştilor Români, Premiul “Mile Cărpenişan” pentru curaj şi excelenţă în jurnalism şi, la cererea Civic Media, chiar de ziua dânsului, la împlinirea a 90 de ani, a fost decorat de MApN cu cea mai înaltă distincţie militară onorifică, Emblema de Onoare a Armatei României, în aur (foto sus, doc dr.). Cu toate acestea şi deşi România sprijină necondiţionat mărginaşa Ucraină pe calea spre democraţie, nici până în ziua de azi Kievul nu i-a ridicat interdicţia bătrânului nonagenar, în ciuda cererilor Bucureştiului (doc MAE) şi a acordurilor europene şi internaţionale în vigoare. Păcat!
La 1 aprilie este comemorată Ziua Națională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor și ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea 68/2011, informează Agerpres, uitând însă să amintească şi cine s-a împotrivit acestei Legi.
Un alt episod de tristă amintire îl constituie masacrele comise asupra unor grupuri de români care au încercat să treacă granița în România. Ofițeri NKVD au lansat, în primăvara anului 1941, zvonuri conform cărora grănicerii sovietici permit populației din aceste teritorii să treacă granița în România.
În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, un grup compact de 400 de români din nordul Bucovinei, din satele Coteni, Buda, Boian, Ostrița Herței, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala au încercat să treacă granița pe râul Prut înghețat. Când s-au apropiat de graniță majoritatea au fost uciși de mitralierele grănicerilor sovietici și aruncați în gropi comune în albia râului Prut. Doar 57 au reușit să scape și să treacă granița în România. Masacrul românilor din Lunca Prutului a rămas în memoria colectivă drept prima crimă atroce săvârșită de autoritățile sovietice la adresa populației din teritoriile românești.
La 1 aprilie 1941, un grup de 3.000 de persoane din mai multe sate de pe Valea Siretului (satele Bănila Moldovenească, Dăvideni, Trestiana, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, Suceveni) au format o coloană pașnică îndreptându-se spre granița cu România, purtând un steag alb cu însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină. Când s-au apropiat la mai puțin de 3 kilometri de punctul de graniță Fântâna Albă, în locul numit Poiana Varnița, grănicerii sovietici au deschis focul, trăgând în plin, ucigând bătrâni, copii, femei, pe care i-au aruncat, apoi, în gropi comune, unii fiind îngropați de vii. Echipaje de cavalerie sovietice au ieșit din pădure și au plecat în urmărirea supraviețuitorilor, pe unii i-au omorât cu sabia, iar pe alții i-au târât până la cele cinci gropi comune săpate, la liziera pădurii. Autoritățile de la Moscova au trecut sub tăcere genocidul, apreciindu-l ca fiind un incident minor, în care ”un grup de 20 de persoane a încercat să treacă fraudulos granița”, aminteşte Agerpres.
Asociaţia Civic Media şi Ministerul Apărării Naţionale au onorat anul trecut un martor supravieţuitor al acestor evenimente tragice: dl. Vasile Ilica, veteran de război, interzis în Ucraina în urmă cu exact trei ani. Nici MAE, nici Preşedinţia României – de ieri şi de azi – nu au putut, respectiv nu au vrut/reuşit, să-i anuleze interdicţia “periculosului” nonagenar, în ciuda faptului că ajutăm necondiţionat vecina noastra etern duşmănoasă.
Institutul de Sociologie “Dimitrie Gusti” al Academiei Române a organizat vineri, 27 Martie 2015, ora 12.00, Conferinţa publică “Şcoala Sociologică de la Bucureşti şi întregirea statului român”.
Au prezentat lucrări spre dezbatere: Dr. Ioan C. Popa – sociolog, publicist, diplomat: “Dimitrie Gusti şi Problema Basarabiei” – cu referire şi la un proiect în folosul ONU şi al României; Dr. Ion Constantin – istoric, diplomat, cercetător la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST): “Artizanii unităţii naţionale – Basarabia. Un proiect în perspectiva Centenarului Unirii”; Dr. Ilie Bădescu – director, Institutul de Sociologie: “Statul naţional întregit în lumina “conştiinţei martirice””. S-a lansat lucrarea “Scrieri” de Ion Buzdugan, Chişinău, 2014, Editura Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ediţie îngrijită de Teodor Papuc şi Mihai Papuc, directorul Editurii, prezent la manifestare împreună cu istoricul Ion Ţurcanu de la Chişinău. În mod cu totul special, au participat şi urmaşi ai membrilor Sfatului Ţării, respectiv D-na prof. Ileana Pelivan-Pițurescu, nepoata lui Ioan Pelivan, împreună cu soțul său, Dl. prof. univ. dr. Ioan Pițurescu, şi Dl. Manuilă Dicescu, nepot al lui Pavel Dicescu, fost membru în Sfatul Țării, pe care îi puteţi vedea în fotografiile de mai jos. Publicul a fost constituit din specialişti.
La Conferinţa de la Casa Academiei, portalul Basarabia-Bucovina.Info a expus o selecţie de fotografii din proiectul “Artizanii Unirii – Martirii Basarabiei în imagini şi documente” realizat cu sprijinul CNSAS şi al Arhivelor Naţionale de la Bucureşti şi Chişinău. Una din temele centrale ale dezbaterii, aşa cum a fost expusă de profesorii Ion Constantin şi Ilie Bădescu, priveşte necesitatea ca în perspectiva centenarului Unirii se se acţionaze coerent, pe linia planului de acţiune propus anul trecut de istoricul Mihai Taşcă, la Chişinău şi de Asociaţia Civic Media, la Bucureşti.
Auzi departe strigă slabii
Și asupriții către noi,
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
Și sora noastră cea mezină
Gemând sub cnutul de calmuc
Legată-n lanțuri a ei mână,
De ștreang târând-o ei o duc.
Murit-au… poate numai doarme
Ș-așteaptă moartea de la câni
La arme,
La arme, dar români!
Pierit-au oare toți vultanii
Și șoimii munților Carpați,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteți cu totul enervați
Și suferiți în înjosire
De la Brașov pân-la Abrud,
Ca să vă ție în robire
Fino-târtanul orb și crud.
Și nimeni lanțul n-o să farme,
N-aveți inime, n-aveți mâni?
La arme, la arme,
La arme, frați români.
Maghiar, tatar cu cap de câne
De noi și azi îți bați tu joc…
Sub pumnul nostru vii tu mâne
Strămutăm falcile din loc,
Și limba ta muiată-n ură
Ți-om smulge-o, câne tu, din gât,
Ți-om băga pumnul nostru-n gură
Căci, câne, te iubim atât.
Și brațul nostru-o să vă farme
Și robi veți fi, măriți stăpâni,
La arme, la arme,
La arme, frați români!
Distinsul veteran de război Vasile Ilica, un cercetător minuţios al crimelor comise de sovietici asupra romanilor din nordul Bucovinei ocupate, a fost distins, astăzi, 11 noiembrie, chiar de ziua lui, la împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani, cu Emblema de Onoare a Armatei României. Decoraţie de aur a fost acordată ca semn de înaltă apreciere pentru toate scrierile sale cât şi pentru activitatea exemplară ca reprezentant al onoarei militare, pe front dar şi în viaţa civilă, de colonel în retragere al Armatei Române. Amintim că dl. Vasile Ilica a fost premiat şi de Asociaţia Civic Media şi Basarabia-Bucovina.Info cu Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în jurnalism, în prezent bucovineanul aşteaptând de la Ucraina să i se ridice interdicţia abuzivă impusă de fostele autorităţi dictatoriale ale statului vecin. Civic Media şi portalul Basarabia-Bucovina.Info felicită autorii acestui demers gentil şi mulţumeşte MApN şi responsabililor săi pentru această deosebită manifestare de respect făţă de un luptător pentru adevăr cum este dl. Vasile Ilica, cât şi pentru grija pe care o poartă veteranilor Armatei Române.
Icoane romanesti inca existente in Catedrala Acoperământul Maicii Domnului din orasul Ismail, sudul Basarabiei, la 70 de ani de la ocupatie. În timpul stăpânirii sovietice din 1940-1941, pe treptele catedralei din Ismail a fost umilit şi ucis preotul român martir Gheorghe Munteanu. Catedrala apartine in prezent Bisericii ucrainiene. Fotografii de Cristina Nichitus Roncea. Troparul care insoteste imaginile de mai sus este cantat de Corul Byzantion. Detalii si alte fotografii la Basarabia-Bucovina.Info
March 27th, 2016 
VR 
Sursa Doc: Civic Media şi Roncea.Ro: De ce este Ceausescu mai patriot decat Basescu, Tariceanu, Boc, Ponta, Videanu si Oprescu la un loc? Un Decret pentru Pan Halippa pe care nimeni nu l-a putut sau nu a vrut sa-l dea pentru eroii Grupului Ilascu de la Tiraspol
Posted in 
Tags: 
