“Aceasta logoree de cetatean multilateral dezvoltat, mania indicatiilor pretioase si aria tot mai vasta de preocupari, de la pantalonii stramti ai Elenei Udrea la viitorul UE, il trec in categoria suspectilor atinsi de paranoia puterii. Ca sa se convinga de asta, ar putea ruga un consilier sa-i recite propriile discursuri, macar ultimele trei. Dupa un sfert de ora, s-ar lua cu mainile de cap.
Alteori suna suparator tonul mesianic, aerul de vizionar neinteles de poporul sau, poza de martir cazut prematur si nedrept pe altarul reformei. Iar in plin elan auto-propagandistic, Basescu se intoarce la popor in cel mai agresiv stil populist cu putinta, majorand salariile bugetarilor fix in luna iunie, luna alegerilor locale. Acest plonjon in populismul cel mai slinos, greu de digerat pentru sectorul privat, ignorat si jupuit mai departe din calcule pur electorale, risca sa-i anuleze sefului statului, cel putin in ochii unei parti din electorat, faptele bune pe le tot insira ca margelele pe ata de cateva luni incoace. E de acceptat acest comportament? Se justifica el prin ceva, in afara dorintei de a salva o coalitie de care atarna, in cele din urma, propria salvare?
Iar toate acestea alimenteaza un resentiment raspandit deja in presa si opinia publica: basescofobia irationala. Orice ar spune enerveaza, cum deschide gura se pun toti pe racnit impotriva lui. Dar asa curge istoria, ignorandu-i uneori pe cei care se cred eroi sau chiar sunt. Traian Basescu ar trebui sa se resemneze cu gandul ca recunoastrea propriilor merite, atatea cate are si ele nu sunt deloc putine, nu se intampla in timpul vietii tale, nici macar dupa si in nici un caz asa cum iti doresti. In cartea de istorie va ramane asa cum vor cei care o scriu astazi sau o rescriu maine, oricate dîre te-ai stradui sa lasi prin ea.”
Dan Tapalaga *, jurnalistul preferat al dlor Tismaneanu si Liiceanu, in gazeta de perete al lui Soros, Hoţnews
* Cateva remarci despre Traian Basescu
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Marţi, 13 martie 2012, 15:42
Oda lui Vladimir Tismaneanu *: Felicitari, Dan Tapalaga! “Bulversarea valorilor”, o carte de care avem nevoie
Pe Dan Tapalaga il cunosc din martie 2004. M-a sunat la telefon, eram la Brasov, voia raspunsuri imediate la intrebari complicate (ori, de fapt, simple). A scris atunci dur, dar avea dreptate. In vara lui 2006, am facut un interviu cu el despre dosarul meu de securitate. Dan lucra atunci la ziarul in care multi ne puneam atatea sperante, Cotidianul. Interviul a aparut cu titlul “Demonizat de Securitate, turnat de prieteni, Vladimir Tismaneanu isi citeste dosarul de securitate”. A fost unicul interviu pe care l-am dat pe acest subiect. Nu mai era nimic de adaugat. Cotidianul a murit, Dan este insa mai prezent decat oricand.
Tapalaga este abrupt, este transant, este autentic. Este un jurnalist veritabil, un om care refuza sa se alinieze. Il pot asemui cu un N. Carandino in vremea bataliei Dreptatii, , franc, neinduplecat si neincovoiat. Scrie cu foc in inima, dar si cu o luciditate mereu vie. Nu doreste sa placa, doreste doar sa nu-si pateze constiinta. De aici si anticomunismul sau fara echivoc, strain de orice concesii fata de totalitarismul de orice culoare. Tapalaga crede in individ si in drepturile sale inalienabile. Crede in statul de drept pe care atitia il calca cinic in picioare. Sunt lucruri pe care incerc sa le spun in “Argumentul” cartii care va fi lansata sambata. O carte in care sunt incluse si comentariile celor care il citesc, un lucru nou in Romania. Dan Tapalaga isi respecta cititorii, ii asculta si ii aude. Nu se lasa prins in mrejele vorbelor in vant ori al celor de claca. Stapaneste perfect verbul polemic, dar nu renunta nici o secunda la argumentatia logica. Nu se lasa prins in capcanele pamfletului. Spune ce crede, cu probe, cu informatii verificabile, cu trimiteri la situatii precise. Nu are raspunsuri prestabilite, detesta cliseele, nu se supune comandamentelor niciunui patron. Este un spirit revoltat. Cand sunt derutat, cand nu mai inteleg nimic din ce se intampla in Romania, il citesc pe Dan Tapalaga. Intr-un timp buimac, Tapalaga stie unde este Nordul. Stie cum sa separe onoarea de infamie. Cinstea, de turpitudine. Altruismul, de meschinarie. Solidaritatea, de resentiment. Verticalitatea , de potlogarie. E mult? E putin? Este, oricum, esential. Tapalaga este unul dintre prea putinii jurnalisti romani care si-au mentinut in acesti ani busola etica. Tocmai de aceea il numesc revelatorul Tapalaga.
Lansare sâmbătă, 11 decembrie, ora 15.00, la Galeria Galateca (str. C.A. Rosetti nr. 2-6)
„Verbul lui Tăpălagă este incisiv şi lucid, pasionat şi realist. Scrisul său este alert, imprevizibil, polifon şi totuşi de o consecvenţă unică. Graţie lui Dan Tăpălagă descoperim lucruri ascunse sub învelişul duplicităţilor culpabile. Este un revelator al adevăratelor stări de lucruri, un adversar al mirajelor propagandistice, al dantelăriilor sofiste şi al evazionismelor bine-remunerate. Detestă dublul discurs, capcanele dublelor standarde, psihologia contorsiunilor justificatoare pentru servilisme abjecte. Citiţi ce are de scris despre vedetele mediatice ale acestui „timp al dispreţului” (spre a relua termenul lui Malraux), analizele fără cusur ale ramificaţiilor tentaculare ale mafiilor financiare dintr-o Românie debusolată.
Într-un timp al unor aiuritoare schimbări la faţă, al unor dezvăluiri şocante despre trecutul colaboraţionist al unor personalităţi culturale respectate, al mercenarizării unor intelectuali influenţi de către diverşi falşi mecena, Dan Tăpălagă este un partizan al clarităţii morale.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
„Este o carte scrisă şi de cititorii interesanţi, inteligenţi şi foarte consistenţi.“ (Dan TĂPĂLAGĂ)
* Blogger
Gabriel Liiceanu: Cartea lui Dan Tapalaga mi se pare un Apel catre lichele al anului 2010
Dan Tapalaga si-a lansat sambata, la ora 15:00, la Galateca, BCU, volumul “Bulversarea valorilor. Scrieri dintr-un timp buimac”, publicat la Editura Humanitas.
Volumul este alcatuit dintr-o selectie de texte publicate pe site-ul HotNews.ro in perioada 2007 – 2010. In premiera in Romania, in volum sunt incluse cele mai interesante comentarii postate de cititori, dialogul specific mediului online fiind recuperat intr-o carte tiparita.
La lansare au vorbit despre carte Ioana Lupea, Andrei Cornea, Gabriel Liiceanu si Dan Tapalaga.
Traian Basescu a marcat o victorie majora pentru Romania si cei 300 000 de romani din Serbia si si-a respectat promisiunea facuta la vizita pe care a intreprins-o in Valea Timocului, in noiembrie anul trecut (foto/video).
Romanii din Transnistria Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Tudor Popa şi Alexandru Lesco, membri ai Frontului Popular, au fost arestaţi in iunie 1992 şi judecati ilegal de către un tribunal transnistrean, pentru acte de terorism. Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte, Alexandru Lesco la 12 ani de inchisoare, iar Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa la 15 ani de inchisoare. Iata povestea lor in trei documentare video oferite de Ziaristi Online. Vezi aici decorarea lor cu Ordinul National Steaua Romaniei de catre presedintele Traian Basescu, pentru “dragostea de țară, eroismul, dorința de a te sacrifica pentru poporul tău”:
Noile dezbateri publicistice pe tema Ion Mihai Pacepa – agent sovietic, care observam ca provoaca interes atat in spatiul public cat si in mediile specializate – si aici luam nota de un articol aparut in cel mai recent numar al revistei “Vitralii” a veteranilor SRI: “Larry Watts dixit. Dezinformarea şi manipularea factorilor de decizie” – ne fac sa revenim asupra acestui subiect in cadrul seriei “National-stalinistul” Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu. Dupa ce am publicat si un interviu cu istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul lucrarii “Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980”, (Editura Enciclopedica, 2009), in care si acesta confirma faptul ca fostul adjunct DIE “nu a fost agent CIA”, constam ca in acest moment se remarca practic doua fronturi distincte: unul stiintific, reprezentat de istoricul american Larry Watts, autorul volumului Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania, si unul ideologic de tip cominformist, reprezentat de politologul Vladimir Tismaneanu, nascut in orasul Stalin, transferat in Maryland, refuzat la Universitatea Georgetown si in prezent blogger pe platforma Contributors.
In mod curios, pentru neprofesionisti, “tezele” enuntate de dl Tismaneanu intr-un articol aparut anul trecut cu titlul Clarificari necesare: Watts, Pacepa si problema “tradarii” se regasesc in mai multe atacuri ulterioare la adresa cartii istoricului american, publicate pe Contributors si in revista “22” a GDS, si par sa se imbine astazi cu opiniile unei anumite parti a rezervistilor fostei Securitati, exprimate in publicatia veteranilor SRI. Ca atare, consideram necesar sa analizam fondul directivelor de baza trasate de Vladimir Tismaneanu in articolul numit. Una cate una:
Tismaneanu dixit: “Discutia despre noua carte a istoricului Larry Watts pare sa alunece intr-o suita de rechizitorii inversunate impotriva generalului Ion Mihai Pacepa, pentru ca, rupand dramatic in 1978 cu dictatura comunista, ar fi “tradat tara”. Nu cred, totusi, ca finalitatea cartii lui Larry Watts se reduce la acest nivel. Dar, chiar si admitand ca lucrurile ar sta astfel, sunt cateva elemente ce trebuie precizate. Mai suntem unii care stim cum a fost amenintat cu moartea profesorul Vlad Georgescu, directorul Departamentului Romanesc al postului de radio “Europa Libera” pentru a-l “convinge” sa nu transmita ca serial “Orizonturile rosii”.”
Este o evidenta ca celelalte servicii secrete ale Pactului de la Varşovia au avut tot interesul în legitimarea afirmatiilor lui Pacepa – de fapt, ale Moscovei – acuzaţii vădit false, ameninţând cu represalii teribile împotriva postului Radio Europa Liberă şi a personalului acestuia în cazul în care le-ar difuza. Cum altfel sa le faci mai credibile? Prezumţia firească a fost că ameninţările provin de la Bucureşti, mai degrabă decât la Moscova, Budapesta, etc. Este o banalitate speculata abil de serviciile speciale din trena URSS care luasera ca tinta Romania: orice atac asupra oricarui angajat roman ar fi fost in primul rand atribuit Securitatii şi regimului Ceauşescu. Angajatii sectiei Române de la Radio Europa Liberă – cel puţin cei care nu lucrau pentru serviciile sovietice din subordine – si-au facut jocul corect, in tandem, atât timp cât si restul Pactului de la Varşovia a fost interesat în discreditarea României în Occident.
Tismaneanu dixit: “A platit Vlad Georgescu cu viata acea decizie? Ne putem ingadui sa tratam o asemenea ipoteza drept fantasmagorica?”
“Uciderea cu Radu” a lui Vlad Georgescu, asa-zisa iradiere de catre Securitate, susţinuta de către Pacepa si repetata cu obstinatie de Tismaneanu si ai lui, este o inventie absoluta, nedovedita de catre nici un organ de ancheta responsabil, cum ar fi cele americane si vest-germane. Singura dovada palpabila pentru care poate fi invinovatita Securitatea de un act de violenţă împotriva personalului RFE înainte de 1980 este chiar ordinul dat de Pacepa pentru a comanda atacul la adresa Monicai Lovinescu. Existenţa infamului “aparat Radu” – despre care Pacepa a batut campii timp de două decenii – s-a dovedit a fi o fantezie totala. Doar foarte recent, intr-o încercare ruşinoasa de reabilitare a lui Pacepa, Tismaneanu si ai lui – respectiv chiar Pacepa-omul invizibil, in cartea de povesti a Luciei Hossu Longin, “Spate in spate cu Ion Mihai Pacepa“, editura Humanitas (cum altfel?!), pag 81-82 – au inceput sa schimbe povestea, spunând că “alţii l-au interpretat ca pe un aparat”, dar că de fapt era vorba de o otrăvire cu o substanta chimică care iradiaza ca şi în cazul de Litvenenko, Markov şi Kostov. Asta ar fi plauzibil doar în cazul în care s-ar fi detectat macar cele mai mici urme ale unei “otravi iradiante” în timpul diferitelor examinări intreprinse in cazul regretatului Vlad Georgescu. Dar nu s-a găsit nici macar o urma de folosire a unor astfel de otrăvuri, în cazul lui Georgescu, si nici unul dintre simptomele similare altor cazuri de otravire cu substante chimice iradiante. De fapt, simptomele Vlad Georgescu au fost absolut identice cu cele care apar natural la bolnavii de cancer, în timp ce Litvenenko şi Markov au murit, evident, din cauze deloc naturale. Oricat de dureros ar fi pentru dl Tismăneanu şi cei care cred – asemenea lui – ca Vlad Georgescu a murit iradiat, se putea foarte bine ca acesta sa fi murit din cauze naturale, care nu pot fi imputate nici lui Ceauşescu, nici regimului comunist sau odioasei Securitati române din care a facut parte si tovarasul sau de azi, Ion Mihai Pacepa (declarat agent al politiei politice comuniste de CNSAS).
Tismaneanu dixit: “Cartea lui Pacepa nu se ocupa doar de actiunile Securitatii externe in Vest, nu este doar o dezvaluire a mizeriei morale a “celui mai iubit fiu”, a “savantei de renume mondial”, a “delfinului” Nicu Ceausescu si a mamelucilor lor (Manea Manescu, Stefan Andrei etc), dar si o suita de revelatii demistificatoare privind rolul lui NC, ca exponent al intereselor Blocului Sovietic, in Lumea a Treia, in randul “miscarilor de eliberare nationala”, inclusiv PLO”. – ie OEP – Organizatie pentru Eliberarea Palestinei – nn.
Au trebuit sa treaca doua decenii de la lovitura de stat din decembrie 1989, pentru a afla, in sfarsit, dintr-o lucrare de specialitate, cum este cea a lui Larry Watts, ca “revelatiile demistificatoare” in ce priveste rolul Romaniei de “cal troian” al URSS si alegatiile privind mercenariatul nostru in tarile in curs de dezvoltare si in relatiile cu OEP, sunt complet demonstrabil false. Sa intretii o astfel de propaganda cand dovezile sunt deja disponibile inclusiv pentru publicul larg este o atitudine care contravine spiritului stiintific si care ar trebui sa ridice cel putin niste sprancene in conducerea Universitatii din Maryland. In ce priveste afirmatiile despre actiunile anti-israeliene, aflam azi din documentele existente, in care se gasesc citatele unor oficiali ca Golda Meir, Moshe Dayan, Ariel Sharon, Menahem Begin, Shimon Peres si Iosif Govrin, ca Romania a jucat cu adevarat un rol pozitiv in Orientul Mijlociu, in timpul Razboiului Rece. Oricare dintre declaratiile despre Romania ale celor numiti – notate una cate una de Watts – arunca direct la cos afirmatiile hazardate si lipsite de orice baza reala ale unui Pacepa sau… Tismaneanu. In duet dansant, ambii nu fac decat sa-si mareasca la patrat doza de ridicol. Ma intreb foarte serios daca lumea academica din Statele Unite este la curent cu blogarismele de amator care sfideaza realitatea ale dlui Tismaneanu.
Tismaneanu dixit: ““Orizonturi rosii” a fost descrisa de Michael Ledeen, consilier pe probleme de terorism in timpul Admnistratiei Reagan in acesti termeni: “His first book, ‘Red Horizons’, is indubitably the most brilliant portrait of a Communist regime I’ve ever read.””
Si, asa cum am mai spus-o, specialistul de la New York Times pe problemele Europei Rasaritene, jurnalistul David Binder, un apropiat al fostului sef al CIA si presedinte american George Bush Sr, a scris negru pe alb in NYT ca Pacepa este “Curva Fericita a comertului cu spionaj” si ca nici una dintre acuzatiile principale din “Orizonturi Rosii” nu este plauzibila. Michael Ledeen, oricum, la data la care a devenit consultant al Administratiei Reagen nu era un specialist pe Europa de Est ci un jurnalist specializat pe contraterorism. Iar acuzatiile lui Pacepa privind implicarea Romaniei in terorismul international impotriva Statelor Unite si ale Israelului – conjugate cu dezinformarea strategica a sovieticilor de la acea vreme – ii veneam manusa pe linia politicilor noi administratii. In schimb, David Binder publica, repet, in New York Times: “The changes – in povestile lui Pacepa -, according to the State Department and counterintelligence officers who have debriefed him, have cast doubt on his veracity”. “Schimbările din povestile lui Pacepa, conform Departamentului de Stat şi ofiţerilor de contrainformaţii care l-au anchetat, au nascut îndoieli cu privire la veridicitatea acestuia”.
Tismaneanu dixit: “In plus, Ion Mihai Pacepa a mai publicat si alte carti, inclusiv “Mostenirea Kremlinului” si “Cartea Neagra a Securitatii”, despre prezenta toxica a urmasilor acelei institutii, deloc patriotica si consecvent criminala, in Romania de azi. Sa ne mire atacurile actuale?”
Daca vorbim despre bibliografii, este de (re)remarcat ca dl Tismaneanu a considerat fonfleul lui Pacepa din 2010 despre asasinarea lui Kennedy – volum publicat in romaneste si de Sorin Rosca Stanescu la Editura “Ziua” si laudat de Dan Pavel si Bogdan Chirieac (!) la lansarea de la Gaudeamus – drept “fascinant”. Dupa cum am scris in articolul publicat de Ziaristi Online cu titlul Pacepa-KGB vazut de Tismaneanu si de CIA. Dennis Deletant despre Larry Watts si cartea sa, “un studiu original si provocator”, CIA a considerat cartea lui Pacepa drept o poveste de adormit copiii. Cercetatorul Marius Mioc remarca: “Pe saitul Agenţiei Centrale de Investigaţii americane, Hayden B. Peake publică diferite recenzii la cărţi legate de domeniul spionajului şi contraspionajului, în cadrul rubricii “The Intelligence Officer’s Bookshelf” (raftul cu cărţi al ofiţerului de informaţii). În revista “Studies in Intelligence” (studii despre activitatea de informaţii), vol. 52, nr. 2/2008, care se găseşte pe saitul CIA găsim şi o recenzie a cărţii lui Ion Mihai Pacepa – Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination – The Training of a Dedicated Agent (Chicago: Ivan R. Dee, 2007), 349 pag. (Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul sovietic şi asasinarea lui Kennedy). Respectiva carte a fost tipărită şi în româneşte, la editura “Ziua”.” Specialistul CIA considera ca explicaţia lui Pacepa despre asasinarea lui Kennedy, “este neverosimilă. Pacepa nu uneşte punctele ci adaugă altele noi”. “A health warning is warranted.” – “Un avertisment de sanatate este necesar”, incheie Hayden B. Peake. Ce spune, in schimb, “specialistul” Tismaneanu pe contracoperta lui Pacepa: “This is a fascinating and provocative book that will definitely change our understanding of one of the 20th century’s most disturbing and puzzling episodes.”. Pam-pam.
Tismaneanu dixit: “Nu stiu ce a declarat dl George Maior la lansarea cartii. Nu puteam anticipa in textul meu spusele sale, nu le discut aici. Nu sunt ubicuu, nu pot fi in acelasi timp la Washington si la Bucuresti.”
Tismaneanu dixit: “Exista textul “Raportului Final” care spune limpede ca Ion Mihai Pacepa, dupa ramanerea in Occident, a avut un rol important in demascarea actiunilor regimului comunist din Romania.”
Extraordinar: Bloggerul Tismaneanu il citeaza pe profesorul Tismaneanu. Iata ca este, pana la urma, ubicuu, cel putin in teleportare “stiintifica”. Cine oare, in Raportul Tismaneanu a insistat ca Pacepa sa devina “erou national” daca nu chiar “profesorul” Tismaneanu?
Tismaneanu dixit: “Este documentul pe baza caruia seful statului a condamnat regimul comunist din Romania drept ilegitim si criminal. Banuiesc ca nici dl Maior, nici alti cercetatori seriosi nu contesta impactul “Orizonturilor rosii” la acel ceas istoric. Ceea ce l-a scos din minti pe Ceausescu si continua sa-i exaspereze pe unii comunostalgici, (sic) este ca Ion Mihai Pacepa a demonstrat natura ambivalenta a relatiilor lui Ceausescu cu Kremlinul, a zdruncinat un mit plasmuit cu mari eforturi de propaganda regimului de la Bucuresti, anume cel al “marelui rezistent antisovietic” de la Bucuresti. Am scris acest lucru in cartea mea “Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005, p. 256). N-am niciun motiv sa-mi schimb punctul de vedere.”
Bun, deci ambasadorul George Maior o spune destul de serios vizavi de mult-aclamatul produs la trei maini “Orizonturi rosii” ca acesta contine “mult neadevar, minciuna si propaganda”. Cu cuvintele dlui Tismaneanu, carevasazica “contesta impactul”. Hmm… Nu prea e “cercetator serios” asadar, dl Maior… Dar hai sa intelegem mai bine ce vrea Tismaneanu cu “Raportul” sau “final”, care si-a schimbat pana acum versiunile “finale” de vreo trei-patru ori: dl Tismaneanu va continua sa sustina asadar ca Ceausescu a fost un “cal troian” al rusilor indiferent de cate dovezi zdrobitoare vor mai iesi la iveala din arhivele SUA si ale Rusiei, ale Germaniei, Poloniei, Ungariei, Cehiei si Slovaciei, Bulgariei si, nu in ultimul rand, cele de care vorbea dl George Maior?! Si chestia asta cu povestea lui Tismaneanu despre Ceausescu si “calul troian” nu va seamana cam mult cu cea a lui Rogozin despre Basescu si “calul Traian”? 🙂 In tot cazul, ca sa revenim la statura academica a dlui Tismaneanu: domnule profesor refuzat la Georgetown, stiti, pamantul nu sta pe spinarea a patru elefanti…
Tismaneanu dixit: ““Eroul intre eroi” era de fapt un colaborator, uneori irascibil si imprevizibil, al Moscovei. Venirea la putere a lui Gorbaciov l-a transformat pe Ceausescu intr-un pion inutil, chiar stanjenitor. Moscova nu mai avea nevoie de acest “maverick”, Occidentul il dispretuia profund.”
Da, Pacepa a fost foarte eficace în repetarea şi confirmarea minciunilor generate de Kremlin si “mama-Rusie” că România şi românii au fost trădători, nespalati, nesiguri, neseriosi si in general, niste indivizi in care e bine sa nu te încrezi niciodata. O linie pe care dl Tismăneanu o intaraste si azi.
Tismaneanu dixit: “Iar romanii se saturasera pana peste cap de cozi pentru salam cu soia, nechezol, tacamuri si gheare.”
Oh, da! In sfarsit un rand cu care sunt de acord. Si nu numai eu. Chiar si tovarasul si vecinul lui din Primaverii, Petre Roman, a afirmat ca din cauza foametei a fost obligat pe vremea lui Ceausescu sa… mearga la vanatoare! Ca noi toti de altfel, unii vanam si gateam “adidasi de porc”, altii, mistreti la tava.
Tismaneanu dixit: “Majoritatea coplesitoare a cetatenilor Romaniei nu mai puteau (sic – corect “putea”) suporta circul umilitor al comunismului dinastic. Nu sovieticii i-au mobilizat pe minerii din Valea Jiului, in august 1977, sa declanseze revolta anticomunista. Nu sovieticii i-au determinat pe muncitorii din Brasov sa protesteze, in noiembrie 1987, impotriva dictaturii comuniste.”
Chiar sa se fi dus Ceausescu de nebun in mijlocul minerilor daca acestia i-ar fi vrut gatul lui de comunist? Dincolo de anticomunismul unora dintre participanti, in ce priveste revolta de la Brasov, conform dezvaluirilor facute chiar de Stejarel Olaru si Georg Herbstrit, persoane agreate de Tismaneanu, in noiembrie 1987 agentii STASI invadasera Brasovul. Agentii est-germani erau membri ai Partidul Comunist din RDG si STASI, ca toate celalalte servicii secrete din tarile Pactului de la Varsovia – cu exceptia Romaniei – se subordona direct KGB-ului. Deci?…
Tismaneanu dixit: “Trucul securist traditional era sa-i acuze, automat si aprioric, pe criticii lui Ceausescu ca “servesc interesele rusilor”.”
Acum chiar ca bloggerul post-comunist devine confuz. Dl Tismaneanu sustine in atacurile sale la adresa profesorului Watts ca a devenit nativ (“gone native”), ca este un “national-stalinist” si chiar un “national securist” roman, respectiv, iata, un “securist traditionalist”. Intelegem ca dl Tismaneanu se simte amenintat de profesorul Watts, cel putin la nivel de studii si dovezi stiintifice vs agitprop de tip cominformist. Are si de ce. Dar mai observam cum, in agitatia sa ubicua dintr-o caldare in alta, iar are cate o “slip of the tongue” – o alunecare a limbii, respectiv a mintii. Cum termenul de “gone native” – ce inseamna mai curand in limbaj diplomatic si de spionaj ca a pactizat cu inamicul, in acest caz cu romanii -, are intelesul ca dl Watts s-a “romanizat” trebuie sa intelegem ca atare si ca romanii sunt, cu totii, niste “national-stalinisti” si “national-securisti” (in ce ma priveste prefer “securist-traditionalist”). Pai conform lui Marx si Engels suntem “nascuti contrarevolutionari”!
Romanii – dupa cum ne aminteste (tot) Larry Watts intr-un articol din Magazin Istoric, erau considerati in “Rapoartele” lui Marx si Engels drept „purtători standard ai contrarevoluţiei şi au să rămână astfel până la completa lor extirpare sau pierdere a caracterului naţional“, pentru că „întreaga lor existenţă era ea însăşi un protest contra unei mari revoluţii istorice“.
Hotarat lucru, dl Tismaneanu trebuie sa se decida ce suntem noi, romanii, mai exact: ori national-stalinisti-securisti-traditionalisti – si noi si dl Watts – ori contrarevolutionari. Ca in ambele cazuri, oricum, observam ca demersul “rapoartelor finale” pare sa ne fie acelasi: “completa extirpare sau pierdere a caracterului naţional“. Si totusi, protestul romanesc fata de “marea revolutie” bolsevica se manifesta si azi, in ciuda lui Marx, Engels si Tismaneanu. Acum si cu sprijin aliat american, “gone native” pentru Romania si adevarul istoric.
Istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul volumului Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980, Editura Enciclopedica, 2009, a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari pe marginea afacerilor mai cunoscute in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, “defectorul” DIE in SUA, despre care istoricul american Larry Watts afirma ca CIA a stiut cu siguranta ca este un agent sovietic. Liviu Taranu confirma indirect aceasta informatie, sustinand ferm, pe baza studiilor sale, ca “Pacepa nu a fost agent CIA”. Un interviu in exclusivitate pentru Ziaristi Online.
In primii ani ai lui Ion Mihai Pacepa in Securitate, la “Contrasabotaj”, in ce au constat misiunile si realizarile sale care l-au dus pana la ocuparea pozitiei de sef de serviciu?
Fiica cea mica a presedintelui, europarlamentarul Elena Basescu, a postat pe contul sau de Twitter o fotografie haioasa cu tatal sau, Traian Basescu, gratulat de cancelarul Germaniei, Angela Merkel cu un comentariu de milioane. Ziaristi Online reproduce postarea si fotografia Aici
“La auzul numelui, Andrei Plesu a sarit in sus, cu toate ce avea in maini doua plase grele, pline de cumparaturi, si a inceput sa se departeze de mine mergand cu spatele, incercand sa ma ocoleasca pentru a putea sa-si continue drumul… Nu era constient, saracul, ce imagine caraghioasa avea, asa mic, cocosat de plasele din plastic, ca un gnom, la fel de barbos, aproape rostogolindu-se in incercarea de a se indeparta cat mai rapid e mine…”
Dan Tanasa transmite: Așadar, PS Siluan confirmă faptul că ”icoana” lui Simonka nu este opera părintelui Arsenie Boca și că nu face minuni. Rămân însă câteva chestiuni nelămurite, cel puțin dubioase în opinia mea…
Pana la continuarea dezvaluirilor privind trecutul ascuns de recrutata DIE Catrinel Plesu, in prezent sotia lui Andrei Plesu si director al Centrului National de Carte al Institutului Cultural Roman (CNC al ICR) condus de HR Patapievici, prezentam o schema utila intelegerii structurii in care a activat sursa “Maria” timp de cel putin sase ani, conform documentelor CNSAS (vezi Noi documente CNSAS in Cazul Plesu si Securitatea. In ce consta vinovatia doamnei Catrinel Plesu, recrutata de DIE si angajata de ICR, locul de privatizare a anticomunismului. Cazul Catrinel PLESU (PETRULIAN) un al doilea Caz Sorin ROSCA-STANESCU? ). Totodata, consideram potrivit pentru reflectie asupra cazului si un fragment din extraordinara carte de memorii a artistului plastic Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane si grafician de mare profunzime, cu desene de prima pagina in New York Times si The New Yorker, timp de zeci de ani, dar si unul dintre cei care au trait la varful politicii romanesti dupa 1989. Episodul de mai jos, extras din volumul sau, “Intre linii”, aparut la sfarsitul anului trecut la Editura RAO, ne arunca in Bucurestiul de sfarsit de dictatura cand Eugen Mihaescu, reintors pentru prima oara in patrie dupa plecarea sa in lume, are parte de cele mai stranii intamplari pe care si le putea imagina. Una dintre ele este legata de intalnirea cu filosoful Andrei Plesu. (Z.O.)
“Am avut la dispozitie cateva zile in care mi-am revazut vechii prieteni si nu m-am putut abtine sa nu observ ca, atunci cand ma aflam in compania unora dintre ei, dispaarea “coada” pe care mi-o rezervase Securitatea ca sa-mi tina companie. Unul dintre amici avea un Oltcit si asta imi convenea, caci ma puteam misca mai repede. Intr-una din zile, impreuna cu el, am pornit spre sosea. Am ajuns in Piata Dorobanti si, pe coltul unde se afla, acum cativa ani, cafeneaua Einstein, privind spre strada Paris, am zarit un personaj mic, gras, care traversa cu doua plase in maini, un fel de piticul Barba-Cot. Prietenul meu mi l-a aratat. spunandu-mi cu mandrie in glas:
– Uite-l pe filozoful nostru, Andrei Plesu!
Nu-l cunosteam, dar, dupa ce a sosit la New York, Irina Cajal mi-a pomenit numele lui de nenumarate ori. Mai tarziu, dupa 1988, cand am citit Epistolarum de Gabriel Liiceanu, mi s-a parut ca este o culegere de scrisori care seamana cu notele pe care cineva le-ar face pentru Securitate. Asa cum a insailat-o Liiceanu, cartea este o masturbare intelectuala a unor asa-zizi filozofi – Plesu fiind unul dintre ei – care sunt complet rupti de realitate. Marturisesc ca mi s-a parut plictisitoare lectura si nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc, dupa cum erau formulate epistolele, ca Securitatea reusise sa strecoare in anturajul lui Constantin Noica niste tineri care incercau sa adune praful stelar din preajma ilustrului ganditor. Mai stiam despre Plesu ca era critic de arta si ca publicase o carte, o culegere (alta!) de cronici, care se numea… Cum dracu’ se numea?… Ceva gen Ochiul si timpanul… Aaa, nu! Ochiul si lucrurile! Cautasem cartea prin librariile din Bucuresti, dar nu stiam ca asemenea “marfa” se tine sub tejghea (“la vedere” se gaseau numai “operele” lui Ceausescu). Eram curios si descopar cum scrie Andrei Plesu, daca descifreaza arta pe intelesul privitorului obisnuit si ii livreaza cheia operei sau se adreseaza, de fapt, colegilor de breasla pe care incearca sa-i impresioneze cu un limbaj sofisticat, incriptat, a la Haulica, mentorul sau. Eram constient ca se putea ca Plesu sa fie si el influentat de critica de arta franceza, spre deosebire de mine, care sunt un admirator al anglo-saxonilor si in special a lui Robert Hughes, colegul meu de la Time Magazine. Asa ca i-am cerut amicului sa opreasca masina, am fugit dupa cel pe care mi-l aratase si i-am blocat calea.
– Buna ziua, domnule PIesu! Ma numesc Eugen Mihaescu si, de cand am venit in Romania, incerc sa cumpar cartea dumneavoastra, Ochiul si lucrurile, dar nu o gasesc nicaieri.
Nici o secunda nu mi-am imaginat efectul pe care cuvintele mele il vor avea asupra interlocutorului meu. La auzul numelui, Andrei Plesu a sarit in sus, cu toate ce avea in maini doua plase grele, pline de cumparaturi, si a inceput sa se departeze de mine mergand cu spatele, incercand sa ma ocoleasca pentru a putea sa-si continue drumul. Speriat, holbase ochii la mine si, cand a reusit sa-si elibereze calea, aproape ca a luat-o la sanatoasa. A apucat doar sa ingaime: “Nu mai am decat o carte, nu mai am nimic…” Nu era constient, saracul, ce imagine caraghioasa avea, asa mic, cocosat de plasele din plastic, ca un gnom, la fel de barbos, aproape rostogolindu-se in incercarea de a se indeparta cat mai rapid de mine. Am ramas descumpanit sa constat cat se temea “marele filozof” de un transfug. Lasitatea de care a dat dovada m-a lasat perplex, iar felul in care si-a manifestat spaima de a fi vazut in compania mea mi-a amintit din nou de vechiul cosmar al revenirii in tara care, iata, parea ca devine realitate. Incidentul m-a indispus atat de tare, incat l-am rugat pe prietenul meu sa ma duca acasa.”
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, in serial, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului al doilea episod dedicat lui “Pacepa-KGB”, dupa ce a reprodus si LARRY L. WATTS DESPRE PACEPA-KGB (I). In acest episod veti putea afla despre cum au demascat serviciile speciale de informatii americane dezinformarile si “masurile active” intreprinse in Statele Unite de agentul Moscovei si Budapestei, Ion Mihai Pacepa. Fotografia a fost imprumutata de Ziaristi Online de pe site-ul Pacepa.ro.
Alertate de insistentele afirmatii ale lui Pacepa si ale adeptilor sai, agentiile americane, inclusiv comunitatea de informatii, au plasat România sub o atenta examinare, atunci când venea vorba despre achizitiile sovietice de tehnologie. Ceea ce au descoperit a fost tocmai opusul celor declarate de Pacepa si foarte aproape de ceea ce se plângeau serviciile de informatii sovietice (1).
La patru ani dupa ce Pacepa a început sa propage mitul operatiunilor de procurare de tehnologie pentru sovietici, agentiile de informatii americane au ajuns, toate, la concluzia ca, spre deosebire de celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, România „nu raspundea sarcinilor trasate de sovietici pentru colectarea de informatii stiintifice si tehnologice“ (2). La un an dupa aparitia cartii Orizonturi rosii, în care Pacepa repeta afirmatiile, Pentagonul nota ca românii nu actionau „ca un surogat pentru serviciile sovietice“ din cauza „slabelor legaturi cu sovieticii în domeniul informatiilor“, nici nu se observase, din studierea comportamentului lor în Statele Unite, ca aveau ca prioritate culegerea de informatii sensibile din domeniul stiintei si tehnologiei (3).
Afirmatiile lui Pacepa au oferit si dovezi care sugerau ca Bucurestiul avea dreptate sa îl suspecteze ca fiind agent si al Moscovei, si al Budapestei. Pacepa a indicat Germania de Est, România si Polonia – în aceasta ordine – ca fiind statele care desfasurau cea mai intensa activitate de furt de tehnologie din SUA.
Dincolo de includerea României în acest grup, el excludea, în mod inexplicabil, Ungaria (o constanta în scrierile lui Pacepa). În realitate, principala contributie în acest domeniu pentru Moscova a venit din partea acelor natiuni care aveau o puternica comunitate de emigranti, reprezentante oficiale mai numeroase si locatii multiple pe teritoriul american, de unde puteau opera. Dupa cum nota comunitatea de informatii într-una dintre National Intelligence Estimates (Estimari nationale de informatii), „Polonia si Ungaria apar drept participantii est-europeni majori“ la acest proces (4).
Doamna Catrinel Plesu “este cotitulara a Dosarului nr SIE 89 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutata de Directia de Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria””, se afirma in Documentul CNSAS.
De aceea, nu pot să apreciez decât că ori s-a vrut o capcană în care Preşedintele să se repeadă repede cu un decret de instituire a stării de urgenţă, ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţiilor locale să fie preluate de militari, să se conducă prin ordonanţe militare, ori este vorba de necunoaşterea legii.
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Mircea Popescu: Daca as avea acces la emailul domniei sale, l-as intreba pe domnul Victor Ponta daca doreste la fel de mult ca o minoritate importanta ca cea romaneasca din zonele in care UDMR-ul forteaza maghiarizarea prin toate mijloacele, sa aiba o reprezentare parlamentara. Nu de alta, dar tocmai prezenta parlamentara si guvernamentala a UDMR-ului adanceste tensiunile pe plan local.
Asa cum era de asteptat si asa cum a anticipat si a declarat OSB Bucuresti la lansarea studiului, societatea a perceput acest studiu ca pe o dovada ca basarabenii sunt nepregatiti, incapabili sa asimileze programul romanesc de invatamant si prin urmare ca acestia consuma in zadar bursele oferite de catre statul roman. Probabil crearea acestei perceptii a fost si intentia autorilor acestui studiu incomplet care au folosit eronat sintagma “rata de abandon’’ anume cu acest scop, desi raportul lansat de ei este irelevant dintr-o serie de motive importante.
Ca intr-un adevarat serial despre cele 1001 de nopti nesfarsite ale Romaniei, astazi se strecoara in spatiul public, din grota de pe Calea Victoriei 120 a celor 40 de hoti, una dintre povestile in care Sheherezada este si Ali Baba iar padisahul nostru putin mai mult pervers este de fapt chiar Printul “nevazut” al Hotilor, maria sa Harun al-Plescoi, nume de cod “Tulceanul”. O poveste adevarata, relatata de Sorin Iliesiu, in care veti afla cum Andrei Plesu l-a avertizat pe Ali Baba sa “invete sa pastreze tacerea” in Grupul pentru Dialog Social, o Centrala locala a Neo-Kominternului, mosita de Silviu Brucan si Ion Iliescu chiar in casa filosofului de Plescoi din strada Paris 14 si stropita ulterior cu milionul de dolari al lui George Soros, la sediul infamilor din Calea Victoriei.
Daca recent s-a aflat ca patronul spirtual al teologului Baconschi-Jacuzzi nu il iubeste numai pe Marcello-Siegfried-Liiceanu ci merge pe urmele discipolului sau la capitolul Despre amante, din Scrisoarea Deschisa a lui Sorin Iliesiu veti mai afla cum renumitul filosof a refuzat sa dea detalii despre biografia sa secreta si colaborarea cu Securitatea chiar si colegilor sai din GDS, despre cum se impart functiile in diverse Guverne, intre “colegii Marius Oprea, Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir” basca “colegul Horia Roman Patapievici”, despre cum a girat Andrei Plesu guvernele lui Ion Iliescu si Petre Roman fara sa regrete niciodata crimele comise de catre acestia in 1989 si 1990, despre cum a sustinut ca isi da demisia si din Guvernul FSN si din GDS si, ulterior, a uitat, despre cum s-a infruptat califul Harun al-Plescoi din fonduri guvernamentale fara sa dea socoteala nimanui si a sfidat Legea CNSAS care interzicea ca din Colegiu sa faca parte membri ai PCR (cum era cazul lui, inca de la 19 anisori), despre cum a fost atacat Sorin Iliesiu de “colegul” sau de “Grup” Andrei Oisteanu, nepotul lui Leonte Rautu, despre cum Radu Filipescu vrea sa-l depaseasca pe Ceausescu in longevitate in Consiliul de Conducerea al unui organism para-guvernamental, cum e CC al GDS, despre cum e deranjat Plesu ca Iliesiu apare la postul lui Voiculescu in timp ce el latra fara jena ca un chow-chow cu limba neagra in lesa lui Patriciu, si, nu in ultimul rand, despre cum Traian Basescu “a devenit Scheletul nostru din dulap”, recte din dulapul lui Patapievici de la ICR. O poveste care va continua, cu siguranta, cu vreo tragedie oedipiana masculinizata total prin haremul celor 40 de hoti ai Romaniei, si care, dupa parerea noastra, nu este recomandabil sa fie citita seara pentru ca poate provoca prea multe cosmaruri. Sa speram insa ca nu se va transforma in Povestea Comerciantului si a Papagalului, in care bietul Iliesiu va avea soarta celui din urma…
Scrisoare deschisă
– Sorin Ilieşiu către colegii din Grupul pentru Dialog Social (GDS) –
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, începând cu acest numar, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului acest prim episod, dupa ce a reprodus si primul extras din cel de-al doilea volum al lucrarii lui Larry Watts, aparut la Chisinau in revista Destin Romanesc. In acest episod, Larry L Watts nu se sfieste sa recunoasca faptul ca agenti FBI si CIA au gresit si s-au lasat inselati de agentul KGB Ion Mihai Pacepa si ofera si amanunte de prima mana asupra predarii “defectorului”. Cum ar fi: “Ofiterul german care l-a preluat pe Pacepa din pisoarul de sub catedrala din Köln în 1978 a devenit seful Oficiului Federal pentru Protectia Constitutiei (serviciul intern de securitate) al Germaniei reunificate. În 1996, el i-a spus sefului Serviciului român de Informatii Externe ca germanii l-au predat pe Pacepa americanilor în mai putin de 72 ore pentru ca le era clar ca era omul sovieticilor”. Urmariti Ziaristi Online pentru noi amanunte despre Razboiul Secret contra si in apararea Romaniei.
ROMÂNIA, „PRINTUL HOTILOR“ (Casting Romania as the ‘Prince of Thieves’)
LARRY L. WATTS
La 26 iulie 1978, adjunctul sefului Directiei de Informatii Externe (D.I.E.) Ion Mihai Pacepa defecta în Germania de Vest, la Köln (Magazin istoric, 3/2007), iar serviciile de informatii germane îl predau celor americane. Potrivit unei formule clasice a „masurilor active“ sovietice, Pacepa areîntarit afirmatiile lui Golitîn, potrivit carora România era „calul troian“ al Kremlinului introdus în Occident, iar Ceausescu personal manifesta o ura profunda pentru Statele Unite si dispret fata de presedintele american Jimmy Carter (1). În plus, l-a acuzat pe Ceausescu ca fura tehnologie laser, de satelit si de computer din S.U.A. pentru a le preda Moscovei (2), adica acea tehnologie pe care Washingtonul o facuse disponibila pentru Bucuresti începând din 1976, în cadrul cooperarii militare româno-americane.
Pacepa avea sa acuze conducerea de la Bucuresti ca pacalea nu numai pe israelieni, dar si pe toate statele arabe moderate implicate în procesul de pace din Orientul Mijlociu. Bucurestiul, sustinea el, lucra mâna în mâna cu teroristii arabi, care i se subordonau în secret lui Yasser Arafat (dupa cum afirma Pacepa, agent al KGB) (3). Litania aceasta de acuzatii se suprapunea practic peste telurile „masurilor active“ ale sovieticilor: distrugerea relatiilor româno-americane, împiedicarea procesului de pace si compromiterea relatiilor României cu toti partenerii sai occidentali si cu toti actorii din Orientul Mijlociu.
Descriind actiunile diplomatiei si operatiunile serviciilor secrete din fosta sa tara ca fiind ostile Statelor Unite, defectorul român a gasit aderenti în cadrul sectorului de contrainformatii din CIA si din FBI, cele doua institutii care, prin natura preocuparilor, erau cele mai suspicioase si mai reticente sa distinga între comunistii „rai“ (promoscoviti) si cei „buni“ (cu un grad de independenta fata de Moscova).
Pacepa a convins cel putin un ofiter FBI ca eforturile de a obtine în continuare Clauza natiunii celei mai favorizate care permitea României comertul cu S.U.A. fara taxe prohibitive, cât si cele de a îmbunatati relatiile economice româno-americane în general erau parte a unei actiuni acoperite ostile, în cadrul careia „rezidentura D.I.E. din Washington recruta sau încerca sa recruteze diverse personalitati ale emigratiei române, care primeau apoi sarcina sa faca lobby pentru clauza“ (4). Pacepa a continuat sa argumenteze contra acordarii clauzei pentru România si dupa 1989. În vreme ce toti ceilalti aliati ai Moscovei din cadrul Tratatului au reprimit-o aproape imediat dupa caderea regimurilor comuniste, României, care avea nevoie de clauza si de asistenta economica în mai mare masura decât celelalte state, i s-a interzis în primii ani ai tranzitiei accesul pe pietele americane si la credite.
March 14th, 2012 
VR 
“Aceasta logoree de cetatean multilateral dezvoltat, mania indicatiilor pretioase si aria tot mai vasta de preocupari, de la pantalonii stramti ai Elenei Udrea la viitorul UE, il trec in categoria suspectilor atinsi de paranoia puterii. Ca sa se convinga de asta, ar putea ruga un consilier sa-i recite propriile discursuri, macar ultimele trei. Dupa un sfert de ora, s-ar lua cu mainile de cap.
Posted in 
Tags: 
