Apariţiile preşedintelui sunt tot mai jenante. Acest om, dacă nu e sfătuit de familie sau de consilieri, va ajunge la o degradare de imagine tragică. Acum e doar caraghioasă, dar felul cum alunecă el, cum se autoîmpiedică, cât de penibil îşi argumentează lupta sa cu duşmanii ţării, nu din afară, ci din interior, în frunte cu premierul, care a devenit pâinea şi cuţitul, ne provoacă o mare milă. Desigur, nu de el. El şi-a făcut “pohta” cum a vrut. A atins şi performanţa de a fi la Cotroceni în flagrant de suspendare şi demitere! Milă ne e de poporul român. Şi de noi.
“Suspendarea celor două ore şi 25 de minute de emisiuni în limba română, nu înseamnă altceva decât limitarea drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina, dar şi a celei ucrainene din România, Republica Moldova de a avea emisiuni în limba lor maternă şi de a ascultă emisiuni în limba română despre patria lor istorică, dar cel mai dureros fapt este că acest pas mai înseamnă lichidarea acestei redacţii.”
Că moldovenistul Vasile Stati minte de îngheaţă apele – asta face parte din munca lui de manipulator. Dar când Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse bate în cuie istoria românilor deja avem de-a face cu o problemă diferită.
Academia Naţională de Informații “Mihai Viteazul” organizează miercuri, 19 februarie 2014, un nou tur al campusului universitar, destinat tuturor persoanelor interesate să cunoască locul în care se pregătesc viitorii ofițeri de informații ai României. Începând cu ora 10.00, vă invităm să vizitaţi sălile de pregătire, laboratoarele, zonele de studiu, sala de sport, spațiile de recreere […]
Mai multi cititori imi scriu revoltati ca nu am abordat subiectul Ucrainei. Bietei U-craine… Of, of, biata de ea… Am vazut tot felul de pareri care mai de care mai fanteziste – unele chiar stranii de-a dreptul – inspirate probabil de tovarasii din Centrala care nu stiu cum sa-si mai justifice bugetul urias in comparatie cu esecurile rasunatoare, mai ales cele de pe “frontul de Est”, unde-i place lui “sefu'” sa se dea in barci. Barem un articolas sa mai apara ca, vorba-aceea, tot noi il platim. O prietena de la o televiziune de stiri m-a sunat cu scandal 🙂 sa ma intrebe “cum, tocmai tu, care ai fost dublu interzis in Ucraina, nu spui nimic?”. Ce sa spun? Sunt satul de tampeniile si susanelele din presa, care jignesc pur si simplu meseria de gazetar. Sa ma alatur si eu valului de pareristi (cu mici exceptii, notabile)? Am scris pe Facebook: “Ucraina, o nuca tare. Acum putreda. Cine vine cu ciocanelul?” Ce pot sa spun mai mult? Sa republic ilustratia Made in Ziua facuta cu amuzament de trei faptasi la ceas de seara? 🙂 Sigur ca n-o sa fie (chiar) asa cum vrem noi si cum apare in harta noastra care descrie perfect artificialitatea Ucrainei. Pe de alta parte, in scurt timp evolutia situatiei va anihila de la sine toate habarnismele si alarmismele.
Dupa privirea lui Putin de ieri (foto sus), de la intalnirea de la Bruxelles, unde le-a scuipat in mancare “ieuropenilor” refuzand sa participe la dineul oficial, singura intrebare care ma pasioneaza e: Cine i-o trage lui Putin? UE? Dar cine e UE asta? Sa fim seriosi! Mai curand sa fie oare vorba de Zbigniew Brzezinski, maleficul si eficientul nationalist polonez din CFR? Oricum ar fi, nu-l vad prea bine pe suspectul de tentativa de viol asupra trupului harbuit al strabunicii Maicii Rusii, Rusia kieveana…
Iar noi: De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris si pentru noi, Bucurosi le-am duce toate, de e pace, de-i razboi…
Iar ucrainenii, pentru pacatele lor de haholi hulpavi vor avea, inca, destul de tras. Daca ne-ar da-o inapoi pe langa teritoriile noastre stramosesti si pe Sfanta noastra Teodora de la Sihla, floarea duhovniceasca a Moldovei, poate li s-or mai ierta din pacate…
Putem sa si portretizam, totusi, intr-un fel mai plastic, istoria asta prezenta a Ucrainei. Ati vazut ce s-a intamplat cu cei doi porumbei sloboziti de Papa Benedict de Ziua Holocaustului? Daca nu, vedeti mai jos. Sa ne imaginam ca U-craina e deja vazuta dublu de columbofilii solomonici ai grupului din spatele UE. E, si-atunci, asta se va intampla cu ea:
UPDATE: Acum (azi) vad ca si “draga de Merkel” s-a ridicat la lupta cea mare pentru democratie. Degeaba a incalzit-o Putin la sanul lui asa frumos cand incepuse sa-i fie cam racorel, in apropierea alegerilor.
Pe de alta parte, poate este un “pay back time” al istoriei. Ucraina, Rusia kieveana, poate fi comparata cu Kosovo. Cine i-a tradat pe sarbi in Kosovo? Nu cumva “fratii” rusi pe mana cu americanii? Daca rusii raman fara Kosovo-ul lor, e sfarsitul lui Putin.
Uniunea Europeană studiază modalităţile de integrare a Republicii Moldova şi Ucrainei în organismul european, alături de România şi celalalte 27 de state membre, după cum s-a demonstrat la Summitul de la Vilnius. În Republica Moldova, care conţine o parte din Basarabia cât şi Transnistria, care şi-a autodeclarat independenţa provocând războiului de la Nistru din 1992, enorma majoritate a locuitorilor sunt români basarabeni. Dar şi în Ucraina trăiesc numeroşi români, în regiunea Bugeac, fosta Basarabie istorică, acum considerată sudul Basarabiei, în Transcarpatia, dincolo de Tisa, cât şi în nordul Bucovinei, unde capitala regiunii administrative este Cernauţiul.
Fotografa Cristina Nichituş Roncea a întreprins în ultimii ani numeroase vizite de documentare peste Tisa, Prut şi Nistru, pentru Basarabia-Bucovina.Info, un “Proiect interactiv de recuperare vizuală a spaţiului istoric românesc” cofinanţat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni de pe lângă Guvernul României, acum înglobat în MAE. În cadrul proiectului susţinut de academicianul Dinu C. Giurescu, premiat de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi sprijinit de numeroşi parteneri profesionali, au fost fotografiate obiective istorice româneşti, monumente, sate tradiţionale, biserici şi mânăstiri, cetăţile de la Nistru, cimitire ale eroilor români cât şi urmele lăsate de ocupaţia sovietică, tradiţii şi obiceiuri vechi dar şi viaţa de zi cu zi a românilor din cele două foste state ale URSS. Zeci de mii de kilometri străbătuţi au adunat serii de fotografii ce urmează să fie publicate într-un album despre frumuseţile Basarabiei române şi nordului Bucovinei în care va fi şi povestită în detaliu incursiunea fotojurnalistica şi provocările ei, de la Cernăuţi, Chişinău, Tighina, Tiraspol dar şi de la Bucureşti. Dintre miile de cadre realizate va prezentăm o selecţie de 48 de fotografii. – Marius Smădu / Mediafax Foto
Vedeti fotografiile si povestile lor laMediafax Zoom
„La noi, numai curul se schimbă – limbile rămân aceleaşi!” (rostită în urechea lui Petru Groza, imediat după 23 August, când s-a văzut cine sunt cei care urcă iar pe tribune) I.D. Sîrbu, p.53, “Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”
Dan Pavel, născut în 1958 la Cluj, a fost membru PCR din anul 1982, şi un marcant lider UTC. După 1989 se converteşte în democrat şi în anul 2007 înfiinţează firma de consultanţă DDHM Strategic Consulting Group, care îşi mai dă cu presupusul pe anamneza şi prognoza politicii româneşti. Altfel, după 1990, lector, apoi conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice de la Universitatea din Bucureşti.
Liderul UTC din anii ’80 se afirma ideologic astfel: „Dezvoltarea literaturii tinere din anii socialismului beneficiază de climatul spiritual de excepţie creat prin grija partidului, personal a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Politica culturală a partidului nostru povesteşte de premisele afirmării libertăţii de creaţie şi a rolului social al creaţiei culturale. În acest sens, în Programul PCR de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism se spune: «Operele de literatură şi artă au menirea de a înfăţişa cît mai fidel, (…) realizările, aspiraţiile maselor largi populare (…). (…) Caracterul de masă al cenaclurilor literar-artistice trebuie pus în conexiune cu exigenţele pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului le pune în faţa scriitorilor şi artiştilor. (…) Preocupările tinerilor creatori, profund receptivi la sarcinile puse în faţa lor de partid, consistau în căutarea surselor lor de inspiraţie în activităţile oamenilor muncii, în realităţile prezentului nostru socialist. (…) Grăitoare pentru climatul de profundă efervescenţă creatoare şi angajare revoluţionară a literaturii tineretului studios o constituie atmosfera în care se desfăşoară cenaclurile literar-artistice studenţeşti, atmosferă în care se regăsesc indicaţiile pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu le-a dat în numeroasele sale întîlniri cu creatorii din domeniile literaturii şi artei (…)” (Dan Pavel, „Cadru generos de manifestare a talentelor”, „Amfiteatru”, anul XXI, nr.1 (253), ianuarie 1987, p.5). Integral aici
Sunt o babă comunistă nu este un film anti-românesc, deşi este puţin anacronic pentru mintea noilor făcători de filme, fiindcă are ca mesaj vorba: “Era mai bine când era mai rău”.
Traian Basescu: „Indiferent de opţiunile politice pe care le aveţi în Ucraina, vreau să ştiţi că din punctul meu de vedere, preşedintele Ianukovici a fost un preşedinte care şi-a ţinut cuvântul în ceea ce priveşte neobstrucţionarea dreptului românilor de a învăţa în limba română”
La Palatul Sutu, Muzeul Municipiului Bucuresti, din Piata Universitatii, se afla expuse, pana pe 25 august, farame din istoria acestui pamant, cu o vechime de peste 5000 de ani, estimarile mergand pana la circa 7000 de ani in urma, practic la inceputurile lumii de azi. Obiectele de ceramica si arta ale Culturii Cucuteni infatisate publicului din Capitala demonstreaza ca in spatiul Romaniei s-a format si dezvoltat cea mai veche civilizatie a Europei, rivala cu cea a Egiptului si Chinei antice.
Expoziţia “Cultura Cucuteni, valori regăsite ale preistoriei europene”, care prezintă peste 100 de piese arheologice – vase, statuete şi obiecte de mobilier -, se desfăşoară în perioada 19 iulie – 25 august şi este organizată de Ministerul Tineretului şi Sportului, în parteneriat cu Complexul Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi, Asociaţia Culturală Arkeo, Muzeul Municipiului Bucureşti şi Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti, informeaza Agerpres.
La vernisarea expozitie, vineri, 19 iulie, preşedintele Fundaţiei “Cucuteni pentru Mileniul III”, Romeo Dumitrescu, a afirmat că românii trebuie să fie mândri că au o asemenea cultură care poate propulsa “direct pe scena arheologiei mondiale”.
Lăcrămioara Stratulat, director general al Complexului Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi, a spus că prin vizualizarea pe viu a pieselor expuse tinerii ar putea să prindă mai mult drag de istorie. “Această cultură aparţine mileniilor V – III î.Hr., iar grila cronologică expusă poate să confirme faptul că suntem, din punct de vedere cronologic, deasupra apariţiei primelor piramide din Egipt, ceea ce nu este puţin lucru”, a precizat Stratulat.
Intrarea la expoziţie, care va fi deschisa in fiecare zi a saptamanii, este gratuită. Bucurati-va ochii si mintea cu valorile acestui pamant!
Pentru al doilea an consecutiv unui roman militant pentru adevarul istoric privind Basarabia si Bucovine ii este interzis de catre Serviciul de Securitate ex-KGB-ist al Ucrainei (SBU) sa participe la comemorarea victimelor Masacrului de la Fantana Alba. Si nu pentru o zi-doua ci pentru cinci ani de zile (foto). Anul trecut a fost declarat “persona non grata”, pe 2 aprilie, veteranul de razboi si scriitorul originar din nordul Bucovinei Vasile Ilica. Anul acesta a fost randul unui tanar roman originar din Basarabia, Vlad Durnea, fost presedinte al Organizatiei Studentilor Basarabeni din Romania, in prezent consilier al singurului parlamentar PDL care a intrat pe bune in Parlamentul Romaniei, cu o majoritate zdrobitoare, Eugen Tomac, preşedinte al Comisiei permanente pentru comunităţile de români din afara graniţelor, la randul lui nascut in sudul Basarabiei, in prezent in Ucraina.
Cazul neobositului cercetator asupra crimelor sovieticilor din nordul Bucovinei, octogenarul Vasile Ilica, nu este rezolvat de MAE de la Bucuresti nici azi, desi dincolo de frontiera impusa de URSS se afla casa sa natala, in prezent aflata in parasire, cat si mormintele parintilor. Intre timp aflu ca si un alt tanar basarabean a fost interzis. Cei trei se adauga unei liste din ce in ce mai lungi de romani interzisi de statul cu pretentii europene, pentru a carui integrarea in Uniunea Europeana tara noastra aloca resurse importante, materiale si umane, in timp ce inchide ochii nepermis de mult, de la cel mai inalt nivel in jos, la toate atacurile informative derulate asupra romanilor din actuala Ucraina dar si – atentie! – din statul NATO Romania!
Zau ca nu-i corect! Nu vorbesc de faptul ca e o prostie de macho-state sau ca e o hartuiala care incalca normele internationale si bilaterale de diplomatie si buna cuvinta. Asta e clar. Ci ca, daca oricum Ucraina si-a aratat deja muschii asupra Romaniei, demonstrand ca diplomatia noastra este absolut impotenta – nu mai vorbesc de agentii Rusiei, Ucrainei si Ungariei de la nivelul conducerii MAE si ai Presedintiei – ce are cu niste bieti simpli cetateni romani? Sa dai la gioale unui octogener si unui pusti, ca sa priceapa cine? Ca cu iepele si magarii Traiani din varful Dealului se trag de sortulete si se bat pe burta la dineurile simandicoase desfasurate sub cupole si steaguri straine. Mai vor ceva, pe langa Transnistria, la negocierile de la masa verde? Zau ca nu-i cinstit! De ce nu va retrageti pe Insula Serpilor, cu vitele voastre kobe, cu catei si cu purcei, ca sa respiram si noi mai usurat?
Ziaristi Online: Dupa declararea drept “persona non grata” a ziaristului Sergiu Dan de la Rador, originar de peste Tisa si interdictia primita de scriitorul si cercetatorul veteran Vasilie Ilica, anul trecut, chiar a doua zi dupa comemorarea Masacrului de la Fantana Alba, interdictie care se adauga la cea primita de ziaristii Simona Lazar si Valentin Tigau (in calitate de ziaristi, aflati intr-o delegatie oficiala care mergea la sfintirea singurei biserici romanesti din Ucraina, de la Hagicurda), statul roman, respectiv Ministerul Afacerilor Externe, are acum cinci probleme. Cum nu le-a rezolvat pana acum nici pe primele patru, din motive ce tin de capetele ministrilor de Externe si al liderului suprem al diplomatiei “romane”, ne indoim ca va face ceva de acum incolo. Dvs ce credeti?
Vlad Durnea, fost presedinte al Organizatiei Studentilor Basarabeni, in prezent consilier al parlamentarului PDL Eugen Tomac, preşedinte al Comisiei permanente pentru comunităţile de români din afara graniţelor, nu a fost lăsat de autoritatile ucrainene să participe la comemorarea de luni, din Ucraina, de la Fântâna Albă.
La 1 aprilie 1941, în jur de 3.000 de români au fost masacraţi la Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, de soldaţii sovietici. Din 2011, 1 Aprilie este Ziua Naţională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.
Basarabia-Bucovina.Info a inregistrat anul trecut, la locul Masacrului de la Fantana Alba, o marturie tulburatoare a unuia dintre putinii supravietuitori ai Katyn-ului romanesc, din 1 aprilie 1941, de Sfintele Pasti, cand au fost macelariti cu sange rece aproape 3000 de romani – tineri, batrani, femei, copii – de catre fortele de ocupatie sovietice.
Maine se implinesc 45 de ani de la prima emisiune militara, difuzata la TVR cu exact o săptămână înainte ca trupele Tratatului de la Varşovia – mai putin Romania – să invadeze Cehoslovacia. Momentul aniversar va fi serbat astazi la Cercul Militar National, Sala de Marmura, in prezenta Ministrului Apararii. Actualmente “Pro Patria” este o emisiune săptămânală realizată de Redacţia Emisiunilor Militare de Televiziune din cadrul Trustului de Presă al Ministerul Apărării Naţionale, ne informeaza realizatorii ei. Începând cu 15 Martie 2013 emisiunea este difuzată pe TVR1 în fiecare zi de vineri la ora 13.00, se arata pe Pagina de Facebook a Centrului de Televiziune şi Film al MApN. Presa militara, o presa sobra si profesionista, intesata cu informatii de pe teatrele de operatiuni dar si din inima Romaniei, poate fi consultata in plenitudinea ei – ziare, reviste si documentare video – pe portalul Trustului de Presa al MApN www.presamil.ro.
“Mereu atenţi la dorinţele privitorilor, realizatorii de azi ai Redacţiei militare de televiziune Pro patria, refuză să se resemneze. Experienţa în munca de televiziune, sinceritatea comunicării, decenţa gesturilor, demonstrează că demersul jurnaliştilor militari a rămas nealterat.”, scrie colonelul (r) Benone Neagoe, care si-a dedicat peste 20 de ani acestei emisiuni, incepand cu zilele de dupa decembrie 1989. Detalii pe larg, pe site-ul Uniunii Ziaristilor Profesionisti, UZP.ORG.RO.
UZP.ORG.RO:Astăzi ne vom referi la cei care au primit Marele Premiu pentru producţiile de televiziune, 2012. Trofeul oferit de UZPR, la Gala din 23 martie 2013, a revenit documentarului „ Afganistan- un tărâm al contrastelor”, o producţie a Trustului de Presă al Armatei. Autorii acestuia, Benone Neagoe si Gabriel Cobasnian (foto dreapta, de Eugen Mihai), se prezintă :
Benone Neagoe
Redactor şef la Redacţia emisiunilor militare de televiziune.
A realizat şi moderat, timp de douăzeci de ani, emisiunea PRO PATRIA, pe teme de actualitate şi politică militară. A căutat la orice pas noutatea, în garnizoanele din ţară sau în teatrele de operaţii din Irak, Afganistan, Bosnia-Herţegovina şi Kosovo, a transmis, în direct, pentru Televiziunea Română, toate evenimentele importante din Armată: Parada militară de la 1 Decembrie, Ziua Eroilor, Festivalul Internaţional al Muzicilor Militare.
Reportajele, documentarele, anchetele şi emisiunile lui s-au plimbat pe la tot felul de festivaluri la Paris, Roma sau New York de unde s-au întors cu premii şi menţiuni speciale. Uniunea Ziariştilor Profesionişti i-a acordat lui Benone Neagoe, Ordinul Ziariştilor clasa I.
„Un reportaj de pe frontul afgan, cu militari români în rolul principal, este, fără precizări suplimentare, o promisiune. Gabriel Cobasnian transformă în imagine fiecare emoţie. Am reuşit pentru că am crezut în el. Filmele lui au de toate: forţă, pasiune, tandreţe, echilibru, luciditate şi imaginaţie. Au metaforă şi tresărire.
Pentru mine, această recunoaştere este un motiv în plus de sărbătoare: „Pro Patria”, emisiunea pentru care a fost realizat documentarul, aniversează, la sfârşitul acestei săptămâni, 45 de ani de existenţă. Performanţă egalată în România doar de o singură emisiune de televiziune: „Teleenciclopedia”. Şi pentru că redacţia „Pro Patria” a fost, timp de 20 de ani, pentru mine, a doua casă, cu mulţi, foarte mulţi prieteni, doresc să le dedic acest premiu”.
Iar noi îi spunem lui Benone Neagoe „ La mulţi ani ! ”, de ziua lui (28 martie ). Cu sănătate, multe împliniri şi bucurii !
Gabriel Cobasnian
Director de imagine la Studioul cinematografic al Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naţionale.
Stilul: provocator şi elegant. E încăpăţânat, nonconformist, original şi îndrăzneţ. Caută subiecte pe măsură, nu se teme de nimic, cu atât mai puţin de munca grea. Încearcă adesea să depăşească bariere până atunci netrecute. Crede în ceea ce face şi vorbeşte despre ceea ce crede.
Documentarele sale „Să nu-i uităm”, „Românii din provincia Dhi Qar”, „Mansarda cu amintiri”, „Alarmă în munţi”, „Profesioniştii”, „Voievodul Măria Sa Ştefan”, „Români la poarta cerului afgan”, i-au adus notorietatea şi numeroase premii naţionale şi internaţionale.
„Eu am vrut de la bun început să fac un film, nu un reportaj, îmi trebuia un comentariu, nu interviuri. Am crezut foarte mult în acest proiect şi mi-a plăcut să-l realizez, mai ales că nu sunt puţini aceia care l-au apreciat şi, prin obiectivitatea lor, mi-au confirmat propria-mi subiectivitate. Aveam nevoie de un om cu un condei profesionist care să înţeleagă ceea ce îmi doresc şi să aibă o anumită sensibilitate. Toate acestea le-am găsit în persoana lui Benone Neagoe. Colaborarea cu el a fost impecabilă. Din păcate, s-ar putea ca aceasta să fie ultima recunoaştere pe plan profesional, având în vedere că eu m-am retras din competiţia cu filmul. Este interesant că acest ultim omagiu mi l-au adus ziariştii, nicidecum cineaştii”.
Veniseră americanii să preia sarcinile românilor, iar după briefing colonelul Vreme i-a invitat să vadă filmul. Dacă începeaţi cu acest film, au spus americanii, nu mai era nevoie de niciun briefing. Este atât de elocvent în privinţa a ceea ce fac românii şi rezultatele mandatului lor!
O altă amintire care îmi dă fiori a fost o misiune de noapte când s-au iscat mici încercuiri şi a trebuit să intervină elicopterele americane pentru a ne scoate dintr-o situaţie oarecum delicată. Este un moment pe care eu nu-l voi uita niciodată.
Apşa de Jos a fost cea mai mare localitate românească din dreapta Tisei (acum are 7.600 locuitori), vecină cu Săpînţa. După 1947 din ea s-au desprins comunele Strâmtura, Peri şi Topcino, cu o populaţie de 2.420 locuitori.
Două coline în mijlocul satului Apşa de Jos, din Maramureşul din dreapta Tisei… Pe amândouă se înalţă două biserici de lemn care parcă străjuiesc localitatea. Una este de la 1561 şi are hramul Sf. Nicolae (foto), cealaltă – de la 1776, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Se spune că aici înainte ar fi fost un aşezământ monahal. Ar fi posibil, dat fiind faptul că în zonă a existat o bogată viaţă spirituală. Un exemplu grăitor este Mănăstirea Peri, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, ctitoria dinastiei voievodale a Drăgoşeştilor. La 13 august 1391, acest aşezământ monahal, printr-o diplomă a Patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului, a fost ridicat la rang de Stavropoghie Patriarhală. Timp de 312 ani, aici a fost sediul central al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului. Din păcate, Mănăstirea Peri a fost distrusă şi desfiinţată în 1703 (*), în timpul răscoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea.
În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Săpânța-Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Timp de 312 ani, în această biserică din piatră și-a avut sediul Episcopia Română a Maramureșului. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Drăgoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail, informeaza pe scurt si Wikipedia.
Mai concret, “in satul Peri din Maramureş (în dreapta Tisei, azi în Ucraina, la vreo 15 km în aval de Sighet) exista încă din sec. al XIV-lea o mănăstire ortodoxă română, cu hramul păzitorului de spaţiu sacru Sfântul Arhanghel Mihail, mănăstire ctitorită de către însuşi Dragoş Voievod, descălecătorul de mai târziu al Ţării Moldovei, împreună cu fratele său Drag. Acest fapt istoric ca atare nu a fost pus de către nimeni la îndoială şi nici nu ar fi putut fi pus, pentru că este amplu documentat în Diplomele Maramureşene ale lui Ioan Mihalyi de Apşa.
După ce urmaşii lui Dragoş Vodă au fost alungaţi de la domnia Moldovei de către Bogdan I, la anul 1359, doi nepoţi ai deja răposatului voievod Dragoş, Balc şi Drag, s-au întors în Maramureş şi au refăcut vechea ctitorie Drăgoşeştilor de la Peri, înzestrându-o cu trei sate şi alte proprietăţi”, dupa cum scrie si Parintele Profesor Mircea Păcurariu in Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed. BOR, 1980, p. 274.
Profesorul Nicolae Iuga, aminteste intr-un studiu despre Inceputurile scrisului în limba română şi statutul Mănăstirii Peri din Maramureş, sec. al XIV-lea, din care am citat mai sus, ca marele savant Nicolae Iorga considera ca la Manastirea Peri au fost traduse și copiate în română pentru prima dată, intre anii 1434-1437, „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda Duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. Manastirea a fost atacata de ungurii lui Rakoczi al II-lea in 1703. Conform altor surse istorice, edificiul monahal a fost distrus complet in anul 1761, de catre armata Imparatesei Maria Teresa aflata sub comanda generalului de origine austriaca Bukow (Adolf Nikolaus von Buccow), aflat in ofensiva armata impotriva ortodoxiei. In timpul operatiunilor sale in Transilvania, peste 150 de biserici si manastiri ortodoxe au fost distruse, cele ramase fiind fortate sa treaca la greco-catolicism. Spre dovada, Biserica Sf. Nicolae din Apsa de Jos, prezentata in acest documentar, are inscris pe pisania sa de azi un flagrant fals istoric, si anume ca este “Biserica Greco-Catolica din sec al XVI-lea, de la 1561“, cand uniatismul a patruns in spatiul istoric si etno-cultural romanesc prin forta tunurilor si santajul imparatesc austro-ungar de abia la sfarsitul sec al XVII-lea si inceputul sec XVIII-lea.
Cancelarul Bethlen Gabor, supranumit “Ţiganul”, unul dintre prigonitorii Cuviosului Sofronie de la Cioara, decreteaza la 1761: “Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă şi să se facă raport Excelenţei sale guvernatorului (Adolf Nikolaus von Buccow – n.n) atât despre restituirea bisericilor, cât şi despre demolarea mănăstirilor. Iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci regale dată de mărita comisie să fie pedepsit negreşit cu moarte prin spânzurare sau prin pierderea capului, ca unii care dispreţuiesc poruncile regeşti şi tulbură pacea şi ordinea publică (3, II, p.240)“.
Despre asalturile generalului Bukow impotriva ortodocsilor scrie si invățătorul făgărășan Andrei Șovăiloviciu, în 1791: „…în anul 1761 venind un general Bukow cu mulțime de oaste și foarte cumplită, fiară sălbatică asupra neuniților s-au arătat, care au făcut milităria și au ars mânăstirile pe la toate satele de pe sub margini… Generalul Bukow fiind și în Făgăraș, multă răutate a făcut neuniților (ortodocșilor – n.n.), furci a făcut și le-a ridicat în mijlocul târgului, ca pe cei ce nu se vor pleca la uniație să-i spînzure și i-au prins și i-au îngrozit și i-au bătut fără de milă….” (Citat din Ștefan Meteș – Viața bisericească a Românilor din Țara Oltului (Sibiu, 1930), p. 42 via Wikipedia)
In prezent, informeaza Basarabia-Bucovina.Info, in memoria stravechiului asezamant monahal romanesc de la Peri, Parintele Grigore Lutai, parohul Bisericii Nasterii Maicii Domnului din Sapanta (Cimitirul Vesel), cu sprijinul familiei Adamescu, a ctitorit in oglinda, pe malul stang la Tisei, Manastirea Sapanta-Peri cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, unde s-a ridicat si cea mai inalta biserica de lemn din lume, de 78 de metri, depasind-o cu 21 de metri pe cea de la Manastirea Barsana (foto mai sus sivideo-documentar mai jos).
În localitățile românești din regiunile Maramuresului Istoric, sudului Basarabiei si nordului Bucovinei, din Transcarpatia, Odesa, Cernăuți si Tinutul Herța, în zonele rurale din Basarabia cuprinsa in Republica Moldova, dincolo de Nistru pana la Bug si mai departe, in Rasaritul Romanesc, pana in indepartata si inghetata Siberie sau in stepele Kazahstanului, unde ne-au ramas frati deportati de criminalii bolsevici, in comunitatile romanesti de la sud de Dunare, din Serbia si Bulgaria, romanii nostri care, razbatand sub vremuri au ramas si sub rit vechi, au avut ieri Ajunul Crăciunului iar azi sarbatoresc Nasterea Domnului.
La noi a fost Boboteaza iar in ziua Craciunului pe stil vechi il praznuim pe Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul, dupa cum ne amintesc si colegii nostri de la TOCPress, portal de informare al romanilor din Transcarpatia, Odesa si Cernauti. Basarabia-Bucovina.Info le ureaza tuturor romanilor din spatiul istoric, etnic si cultural romanesc La Multi Ani!
Anul trecut am fost si noi in Maramuresul Istoric, pe frumoasele plaiuri romanesti de la dreapta Tisei, acolo unde traditiile noastre ancestrale se pastreaza cu piosienie si mare sfintenie. Am intalnit oameni minunati, parca rupti din painea frageda a lui Dumnezeu, energici si cu ochi sclipitori de daci liberi. Dar, mai presus de toate, ne-au impresionat femeile maramuresence. Femeile romance de sub crucea lui Stefan, care, in ciuda vitregiilor si atacurilor la dreapta credinta au tinut si tin puternic de Biserica stramoseasca, dupa cum puteti vedea si auzi in filmarile pe care le prezentam aici. Acum, cand doamnele Romaniilor Mici de peste Tisa, Prut, Nistru si Dunare sarbatoresc Craciunul, cantand cate o colinda de bucurie pentru Nasterea Mantuitorului dar si de dor pentru noi, rugandu-se fierbinte pentru neam, asa cum au facut-o toata viata, gandul nostru se indreapta spre ele.
Sa fie asa cum ne-a recitat, lacrimand, o batranica de la Biserica lui Ion Neculce din Boian: ”Va-ntindem mana peste Prut, Si voi la noi s-o-ntindeti, Iar granita ce a crescut, In flacari s-o aprindeti, Sa nu mai fie vreun hotar, intre voi si noi, Sa facem Romania Mare, dar fara de razboi!”