Archive for the ‘Editoriale’ Category

ZIUA JUDECATII. Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă. Analiza republicata din BURSA

August 21st, 2012 VR 16 Comments »

BURSA 15.08.2012

* Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani * Basescu si Gordon: ”Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit” *  Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme * Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de  Soros * Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”

Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.

Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.

Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România.

*  România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo

Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.

Sunt sigur că mulţi dintre cititorii români n-au auzit de Atifete Jahjaga, aşa cum mulţi dintre americani nu numai că n-au auzit de Traian Băsescu şi nu ştiu unde este România pe hartă, dar nici n-au idee de existenţa “singurei ţări care pune probleme Uniunii Europene”.

Atifete Jahjaga este al treilea preşedinte femeie din Europa de la căderea regimurilor comuniste. Primul preşedinte femeie de după 1989 şi totodată prima, dar şi ultima preşedintă a defunctei Republici Democrate Germane (RDG) a fost Sabine Bergmann- Pohl, care a stat în această funcţie doar şase luni, fiind silită să demisioneze la unificarea Germaniei, iar acum, ca şi est-germana Angela Merkel, este o politiciană de dreapta, creştin-democrată. A doua femeie preşedinte din istoria recentă a Europei este mai cunoscuta Mary Robinson, preşedintă a Irlandei timp de şapte ani, până în 1997, când a demisionat cu trei luni înainte de încheierea mandatului pentru a deveni înalt comisar ONU pentru Drepturile Omului, poziţie din care s-a ocupat chiar de fosta Iugoslavie.

*  Curtea Constituţională a Kosovo a hotărât că mandatul preşedintelui trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani

Spre deosebire însă de predecesoarele sale europene, Atifete Jahjaga, care trebuia să fie preşedinte doar pe o perioadă de nouă luni, nu şi-a dat nici o demisie la expirarea mandatului său de tranziţie, la începutul lunii trecute. Dimpotrivă: Curtea Constituţională a republicii independentiste Kosovo a hotărât că acesta trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani. Bomboana de pe coliva pretendenţilor la preşedinţia Kosovo a fost pusă chiar de acelaşi emisar itinerant al diplomaţiei americane, asistentul Philip Gordon, care, într-un desant operativ la Pristina, a întărit decizia Curţii Constituţionale susţinând cu tărie că Atifete Jahjaga a dovedit abnegaţie faţă de statul de drept şi că hotărârea Curţii trebuie respectată de toate părţile. Ceea ce s-a şi întâmplat.

“Un motiv suplimentar, preferat de comunitatea internaţională, este nevoia de stabilitate politică în Kosovo. Comunitatea internaţională se grăbeşte să părăsească Balcanii şi să îi prezinte ca pe o regiune paşnică şi stabilă; nu doreşte să vadă o nouă criză politică în Kosovo”, a afirmat în sprijinul acţiunii SUA Ardian Arifaj, director de programe la Institutul pentru Cercetare Politică şi Dezvoltare din Kosovo, citat de SE Times. Vă sună cunoscută formularea? Institutul respectiv, cu un nume aşa de pompos că poţi să crezi că e o filiala a NASA şi NSA la un loc, este finanţat generos, anual, cu sute de mii de dolari, de Fundaţia Soros pentru o “Societate Deschisă” şi de Rockefeller Brothers Fund. Ei şi? Poate e vorba de o coincidenţă, dar emisarul nostru transatlantic şi transbalcanic, Philip Gordon, s-a evidenţiat ca lector la Institutul Internaţional de Studii Strategice şi la unul dintre cele mai influente “think-tank”-uri din lume, Brookings Institution, ambele aflate pe lista de “grant”-uri generoase din partea aceleiaşi Fundaţii a Reţelei Deschise Soros (Soros Open Network). Philip Gordon este şi colaborator regulat al revistei Foreign Affairs a Consiliului pentru Relaţii Străine/Externe (Council on Foreign Relations – CFR), instituţie globalistă al cărei preşedinte onorific este venerabilul David Rockefeller.

*  Philip Gordon, după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu: “Am auzit ceea ce a trebuit”

Prezent la Bucureşti, Philip Gordon a declarat după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu, că “a auzit ceea ce trebuia”. Nu ştim dacă a şi văzut ceea ce trebuia, dar cu această scurtă propoziţie decizia actualei administraţii democrate, de stânga, a SUA, pare a fi luată. Evident, în favoarea reprezentantului declarat al dreptei din România.

Aflat în biroul de campanie al preşedintelui suspendat, Philip Gordon i-a indicat lui Traian Băsescu că trebuie să-şi dea afară jurnaliştii ca să înceapă discuţiile. “Yes, yes, yes”, a răspuns Băsescu, amintindu-ne de o intervenţie similară şi la fel de promptă a diplomaţiei române în faţa celei americane, respectiv cea a lui Adrian Cioroianu rămas ca la poarta nouă în faţa Condoleezzei Rice. Nimic din discreţia şi subtilitatea invocate de Traian Băsescu pe tema discuţiilor secrete de cedare a suveranităţii naţionale pentru crearea “Statelor Unite ale Europei” nu a părut să mai transpire din resorturile diplomatice ale preşedintelui suspendat, la întâlnirea cu emisarul american.

Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton, şeful Departamentului de Stat al SUA, s-a mai întâlnit şi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, şi cu preşedintele interimar Crin Antonescu, la Cotroceni. Mentalitatea politicienilor aflaţi la putere în România reflectă, din păcate, exact imaginea pe care şi-au consolidat-o, în timp, diverşii comisari trimişi în control la Bucureşti, fie ei sovietici, sau, mai nou, europeni şi americani: aceea de vasali. Deşi există un principiu internaţional al egalităţii suverane a statelor, nimeni nu îşi poate imagina la Washington sau aiurea că vreun secretar de stat al MAE de la Bucureşti, să spunem Dan Petre, s-ar putea întâlni, vreodată, cu preşedintele şi, totodată, şeful executivului american, la Casa Albă.

*  Philip Gordon şi Wesley Clark

Până la această oră nu ştim încă dacă Philip Gordon s-a văzut, însă, poate cu cel mai important posibil interlocutor al său, tovarăşul de idei politice şi militare internaţionale, de la “războiul contra terorismului” la “independenţa Kosovo”, generalul american (r) de patru stele Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, fost candidat la alegerile pentru Casa Albă, din 2004, fost susţinător al candidatei democrate Hillary Clinton şi, apoi, al lui Barack Obama, la alegerile prezidenţiale din 2008. În prezent, Wesley Clark este “consilier special (special adviser) pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, al premierului Victor Ponta.

Americanul Clark este legat, însă, de Europa prin mai multe fire. Potrivit paginii sale de pe Wikipedia, familia lui Clark provine chiar din vecinătatea României, fiind o familie de evrei belaruşi care a decis să emigreze în America pe fondul antisemitismului rusesc. Poate aşa se explică şi decizia sa de a ordona foc contra trupelor ruseşti care aterizau într-o operaţiune surpriză pe aeroportul din Kosovo, pe 12 iunie 1999, preluând controlul acestuia, cu toate că forţele anglo-americane împânziseră deja provincia sârbă. Colegul său britanic a refuzat, însă, comanda. Pe lângă această legătură ancestrală, iţele ghemului se cam încurcă în zilele noastre.

*  Wesley Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia

Generalul (r) Clark este şi co-preşedinte al Growth Energy, un grup de lobby în domeniul energiei alternative, dar şi director în “board”-ul companiei BNK Petroleum Inc, care desfăşoară prin subsidiara sa, Indiana Investments, largi operaţiuni de captare a gazelor de şist în Polonia. Cu numai câteva zile în urmă, mai precis pe 7 august, compania lui Wesley Clark (https://www.bnkpetroleum.com/en/) a anunţat mari succese la explorarea Gapowo B-1 a concesiunii Bytow, apartinand Indiana Investments, unde s-a forat la peste 4300 de metri, cu rezultate deosebite. Compania deţine largi concesiuni în Polonia, pe care le puteţi vizualiza în harta alăturată (https://www.energy-pedia.com/news/poland/new-151330).

Culmea, tot în Polonia, la Varşovia, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al SIE, fost şef demis al MAE şi fost membru al “board”-ului de conducere al Fundaţiei Soros România, anunţa în luna aprilie a.c., pe fondul unor proteste publice din ţară, că Chevron, compania americană care a început prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist în România, este de acord cu desecretizarea contractelor sale.

Plecarea lui Ungureanu din post şi venirea lui Ponta nu au încurcat planurile afaceriştilor din domeniul resurselor naturale. Pe lângă gazele de şist, miza uriaşă a Roşiei Montane, la care ne vom referi mai jos, a rămas, însă, în aer.

Evident, numirea lui Clark, “pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, într-o funcţie neremunerată, aproape filantropică, a suscitat semne de întrebare fireşti privind interesul său faţă de eventualele exploatări ale gazelor de şist în România. Mai ales când compania în cauză este deţinută parţial şi de mogulul internaţional George Soros, acelaşi filantrop care a finanţat, în parte, şi campania electorală nereuşită a generalului Wesley Clark pentru preşedinţia Americii.

Soros are şi alte investiţii în domeniul gazelor naturale în Polonia: în toamna trecută, San Leon Energy Plc (SLE), companie din portofoliul lui George Soros şi al Blackrock Inc. (BLK), un fond stimulat de acelaşi miliardar, a anunţat profituri record, care le depăşesc pe cele din SUA (https://www.bloomberg.com/news/2011-09-20/soros-backed-san-leon-says-polish-shale-gas-profits-to-beat-u-s-.html). De asemenea, Soros şi-a arătat interesul clar pentru minele de metale rare din Kosovo şi imensele resurse carbonifere ale fostei provincii sârbeşti.

*  Admiraţia lui Clark faţă de George Soros

Clark îl consideră pe Soros drept “cel care sună alarmă pentru poporul american” (www.soros.com), un fel de Vasile Roaită al societăţii americane multilateral dezvoltate. Pe langa rolul lui Clark la Palatul Victoria legat de un foarte probabil “lobby” pentru exploatarea gazelor de sist, nu trebuie însă exclusă şi posibila “influenţare pozitivă” a Guvernului Ponta de către generalul american pentru ca România să cumpere loturi de avioane F-16 “second hand”, o decizie anunţată recent de oficiali guvernamentali români. Însă suspiciunile privind relaţiile legate de interesele diverse ale miliardarului american provenit dintr-o familie de evrei maghiari, George Soros, cu România, rămân, mai ales ţinând cont de opoziţia cunoscută a lui Victor Ponta faţă de proiectul aurifer Roşia Montană, aceeaşi manifestată oficial şi de Fundaţia Soros România, cât şi de toate membrele oficiale şi neoficiale ale Reţelei Deschise Soros.

*  Relaţiile lui Soros cu societatea civilă din România

George Soros este poate, după Ion Iliescu şi răposatul Silviu Brucan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României ultimilor 22 de ani. Din capul locului trebuie spus ca interesele sale economice nu au fost desprinse niciodată de cele privind atât controlul politic cât şi cel al societăţii civile. Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după “revoluţia democratică” din decembrie 1989, “revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra “spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.

La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei “22″, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială “Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.

Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, si preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei “22″ cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită.

Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista “22″ şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista “22″, 9.12.2004, “Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu.

Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.

Poziţia GDS faţă de proiectul cu o miză imensă pentru România (sau pentru cine pune mâna pe el), respectiv Proiectul Roşia Montană, este, aşadar, aceeaşi cu cea a Fundaţiei Soros: “un NU hotărât” exploatării de către actualul deţinător al contractului cu statul român, Roşia Montană Gold Corporation. Dacă Horia Roman Patapievici şi-a exprimat protestul doar prin cumpărarea unui metru pătrat de pământ la Roşia Montană, pentru a bloca investiţia RMGC, în schimb, Monica Macovei, membră a GDS şi fostă expertă a Institutului pentru o Societatea Deschisă al Fundaţiei Soros, europarlamentar PPE şi vicepreşedinte al PDL, mentor public al ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, este, alături de colega sa, europarlamentarul PNL şi fost preşedinte Soros Renate Weber, dar şi de soţia premierului Victor Ponta, europarlamentarul PSD Daciana Sârbu, una dintre cele mai înfocate opozante, la nivel mondial chiar, a exploatării celei mai importante rezerve de aur a Europei de către RMGC.

* Ghemul se deşiră în strada Comăniţa

Ghemul acesta atât de încâlcit pare să se deşire, oarecum, în strada Comăniţa, unde preşedintele suspendat a încoronat-o pe Monica Macovei şi cu misiunea de a crea un “pol al dreptei” alături de europarlamentarul PDL Cristi Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu, la rândul său membru al GDS (si fost al PCR), şi de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich.

Prezenţa Monicăi Macovei, care este şi membră fondatoare şi de onoare a Asociaţiei lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transexualilor ACCEPT, în ICCD-ul lui MRU, embrionul viitoarei “alianţe de dreapta” a României, a determinat Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, invitată să se alăture “polului noii drepte”, să întrebe retoric Iniţiativa Civică de Centru Dreapta cum împacă apărarea drepturilor familiei, o noţiune de bază a dreptei, cu promovarea diversităţii minorităţilor sexuale.

Simpatia şi încrederea totală manifestate public de preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu pentru fosta procuroare Monica Macovei par total paradoxale în raport cu poziţiile publice ale celor doi faţă de Proiectul Roşia Montană. În mai multe rânduri, Traian Băsescu şi-a manifestat susţinerea sa intransigentă faţă de Proiectul Roşia Montană. Afirmaţiile sale apăsate nu au fost însă urmate decât de fluctuaţiile bursei din Toronto, manevrate abil de speculanţii financiari internaţionali, între care, la loc de frunte, se află chiar opozantul deschis al proiectului, miliardarul George Soros. În ciuda disputelor publice, nimic din dorinţa firească a românilor de a se renegocia contractul, în favoarea României, nu s-a mai concretizat.

*  Statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc

Pe lângă filantropul pretutindenar maghiar, opozantul direct şi cel mai vehement al Proiectului RMGC din Munţii Apuseni este însuşi statul ungar, care s-a manifestat constant în cei 14 ani, de când au început negocierile dintre diverşii investitori şi statul român, împotriva exploatării aurului românesc. Aceasta deşi predecesorii lor din Imperiul Austro-Ungar au poleit chiar tavanul cupolei Parlamentului din Budapesta cu 40 de kilograme aur de la Roşia Montană. Interesul maghiar este unul de paroxism istoric, reliefat foarte clar în manualele de istorie din şcolile ungureşti, în care Ardealul apare ca parte a “Ungariei străbune”.

*  Traian Băsescu: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”

Concesiile extraordinare acordate intereselor ungare în România de Guvernele de sub Traian Băsescu, de la consolidarea de facto a autonomiei maghiare în “Ţinutul Secuiesc” la aprobarea scandaloasă a reînhumării cu onoruri oficiale a extremistului antisemit şi antiroman Nyiro Jozsef, par, de asemenea, să se bată cap în cap cu poziţia preşedintelui suspendat faţă de Roşia Montană.

Cu toate acestea, susţinerea directă a premierului Viktor Orban şi a liderului maghiar Laszlo Tokes, faţă de boicotarea referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, l-a transformat pe acesta în preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”. “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”, a spus Traian Băsescu în noaptea anunţării rezultatelor referendumului, cu Monica Macovei la dreapta sa şi Răzvan Mihai Ungureanu de-a stânga sa.

Oare au periclitat Viktor Orban şi Ungaria rezultatele muncii serviciilor speciale unguresti – care au costat contribuabilul maghiar şi filantropi “ecologişti” mondiali sute de milioane de euro -, pentru reinstalarea tovărăşească a lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu riscul de a arunca în aer o campanie internaţională de 14 ani anti-Roşia Montană?

Ghemul pare atât de încurcat încă e bine să-l tăiem, la final, pentru a scoate din el actorii aporiei paradigmatice Roşia Montană.

Deci, susţinătorii lui Băsescu: Monica Macovei/PDL/GDS/Soros – anti-Roşia Montană; Laszlo Tokes/Erdélyi Magyar Néppárt – anti-Roşia Montană; Viktor Orban/Fidesz/Ungaria – anti-Roşia Montană. Si, evident, cu totii anti-Romania.

Susţinătorii lui Victor Ponta/USL: Renate Weber/PNL/Soros – anti-Roşia Montană; Daciana Sârbu/PSD – anti-Roşia Montană; Wesley Clark/SUA – pro-Soros. Nici unul pro-Romania.

Dacă preşedintele suspendat se va reinstala la Cotroceni, următorii doi ani de coabitare dintre Băsescu şi Putere promit să fie cu adevărat încrâncenaţi. Pe un singur subiect însă, nu vor exista dispute, în ciuda circului public: Roşia Montană. Femeile-comisar din jurul lui Ponta şi Băsescu, ca şi agenţii, consilierii şi emisarii lor trans-oceanici, se pare că au aranjat totul. În favoarea cui? Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă.

VICTOR RONCEA

Sursa: BURSA.RO

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , 16 Comments »

Scrisoare din Basarabia catre MAE. Se cere demiterea trimisilor tradatori ai statului roman: ambasadorul Marius Lazurca, finul Baconschiului lui Basescu si seful ICR – Chisinau Petru Guran, rusnacofilul Patapieviciului lui Basescu

August 20th, 2012 VR 2 Comments »


Am primit o scrisoare – ajunsa si pe adresa sefului diplomatiei romane -, care cred ca este bine sa fie cunoscuta de opinia publica interesata de problemele Basarabiei si responsabilitatile Romaniei in spatiul istoric si etnic romanesc cat si de factorii de decizie romani si straini preocupati de avansul Rusiei la granita NATO. In sfarsit, se cere si de basarabeni demiterea neintarziata a reprezentantului tradator al statului roman la Chisinau, finul Baconschiului lui Traian Basescu, “fiul duhovnicesc” al Bisericii Ruse Marius Lazurca. Inteleg ca mai multe personalitati basarabene solicita si demiterea neintarziata a unui alt trimis tradator al intereselor nationale romanesti in Basarabia, seful ICR – Chisinau, Petru Guran, rusnacofilul Patapieviciului lui Traian Basescu. Subsemnez cu doua maini! PS: Mai sunt si alte starpituri, infiltrate in corpul diplomatic roman de la Chisinau de Tismaneanul lui Basescu. Deratizati Ambasada Romaniei, dlor de la SIE si MAE!

ANTET


nr. 29 din 03 august 2012

Excelenţei Sale,

Ministrului Afacerilor Externe al României

 

Referinţă: Cazul ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău

EXCELENŢĂ,

Unul dintre domeniile de maxim şi firesc interes pentru noi îl constituie modul în care este reprezentată ţara noastră, România, în Republica Moldova. De-a lungul anilor, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău s-au succedat mai mulţi ambasadori. Unii dintre ei, diplomaţi de carieră, persoane cu o pregătire profesională temeinică, au lăsat o amintire luminoasă în relaţiile dintre cele două state ale noastre, făcând servicii imense României şi interesului ei naţional legitim. Alţii, dimpotrivă, fiind promovaţi pe criterii extraprofesionale şi datorită unor conjuncturi politice mai puţin faste, au făcut, pe bună dreptate, obiectul criticilor întemeiate ale românilor.

În calitatea noastră de cetăţeni români rezidenţi în Republica Moldova, dorim să vă aducem astăzi în atenţie figura actualului ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Moldova, domnul Marius Gabriel Lazurca, desemnat la post în februarie 2010, după ce antecesorul său în funcţie, domnul Filip Teodorescu, fusese expulzat de către autorităţile comuniste de la Chişinău.

Natura relaţiilor speciale şi privilegiate dintre România şi Republica Moldova reclamă ca România să aibă la Chişinău un ambasador care să facă faţă cu supra de măsură înaltelor exigenţe ale funcţiei.

Opinia noastră este că desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca în fruntea Ambasadei României la Chişinău, precum şi o serie întreagă de date devenite cunoscute ulterior acestei desemnări, ridică semne drastice de întrebare din punctul de vedere al corespunderii persoanei respective cu rigorile funcţiei deţinute.

Precum a devenit cunoscut, desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca la post, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău, reprezintă un caz clasic de nepotism şi s-a datorat legăturilor sale de rudenie cu fostul ministru al Afacerilor Externe al României, domnul Teodor Anatol Baconschi, naşul său de cununie, adică o rudă prin alianţă. Recomandarea domnului Marius Gabriel Lazurca pentru funcţia de ambasador al României la Chişinău a fost făcută oficial anume de către domnul Teodor Anatol Baconschi.

Este de remarcat şi faptul deloc întâmplător că anterior, în virtutea aceloraşi legături de rudenie, anume domnul Marius Gabriel Lazurca l-a succedat pe domnul Teodor Anatol Baconschi în funcţia de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun (Vatican). Presa din ţară a scris despre modul în care Marius Gabriel Lazurca a promovat interesele Statului Român la Vatican, aducând în atenţie scandalul din anul 2008 legat de organizarea expoziţiei internaţionale „Cucuteni-Trypillia. O mare civilizaţie a Vechii Europe (5000 – 3000 î.H.)” realizate în triplu parteneriat România-Republica Moldova-Ucraina. Se cuvine să amintim aici, cu titlu de fapt divers, că refuzul domnului Marius Gabriel Lazurca din 2008 de a susţine această celebră expoziţie a atras riscul eliminării României şi Republicii Moldova dintre organizatori şi că abia după eforturi incomensurabile ale unor marcante personalităţi culturale şi bisericeşti din România, dar fără nici un sprijin din partea Ambasadei României, expoziţia a fost vernisată până la urmă, însă sub patronajul Ambasadei Ucrainei pe lângă Sfântul Scaun.

Marea decepţie şi consternare firească a românilor din Republica Moldova s-a produs însă în momentul în care ambasadorul Marius Gabriel Lazurca şi-a afişat în presă apartenenţa la jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, aflată în Republica Moldova, aşa cum se cunoaşte, într-un diferend istoric cu Patriarhia Română pe subiectul Mitropoliei Basarabiei. Domnul Marius Gabriel Lazurca este singurul ambasador al unei ţări UE şi NATO la Chişinău care aparţine jurisdicţional de centrul de putere ecleziastică de la Moscova. Pentru exactitate, vom arăta că actualul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, potrivit propriilor sale declaraţii publice, face parte din enoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, o parohie din cadrul structurii locale a Patriarhiei Moscovei în Republica Moldova. Mai mult, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a declarat pentru presă că şi anterior, în timpul de aflare a sa în Franţa, la Paris, a făcut parte din enoria Bisericii Ruse, şi nu a Bisericii Ortodoxe Române. Într-un spaţiu profund marcat de diferendul canonic şi istoric româno-rus, cum este Republica Moldova, apartenenţa jurisdicţională a şefului misiunii diplomatice a României la Patriarhia Moscovei constituie un puternic factor frustrant pentru românii din Republica Moldova, indiferend de faptul dacă sunt sau nu cetăţeni ai Statului Român.

Nu ne stă în intenţie să trecem aici şi acum în revistă toate manifestările de complicitate ale ambasadorului Marius Gabriel Lazurca cu structura locală a Patriarhiei Moscovei, întrucât considerăm că acestea sunt sau, cel puţin, ar trebui să fie bine cunoscute de către Ministerul Afacerilor Externe al României. Vom aduce în atenţie doar două cazuri.

Ambasadorul Marius Gabriel Lazurca este singurul diplomat acreditat în Republica Moldova care anul acesta, la 11 ianuarie, în calitatea sa oficială de reprezentant extraordinar şi plenipotenţiar al Statului Român, i-a adresat personal felicitări, „de ziua îngerului”, unuia dintre principalii agenţi de influenţă ai Moscovei în Republica Moldova, episcopul Marchel Mihăiescu de Bălţi, românofob notoriu şi vehement, care nu ratează nici o ocazie de a se manifesta agresiv împotriva limbii române, a identităţii româneşti şi a dreptului firesc şi legitim al românilor din Republica Moldova de a se afla în comuniune canonică şi spirituală directă cu Patriarhia Română. Cu ocazia acestui eveniment, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a ţinut să sublinieze încă o dată apartenenţa sa jurisdicţională la Patriarhia Moscovei, declarând: „Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi”.

Totodată, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca nu s-a limitat doar la gesturi simbolice care implică public autoritatea Statului Român de partea jurisdicţiei canonice moscovite  abuzive peste românii ortodocşi din Republica Moldova. Ambasadorul Lazurca a implicat şi fondurile bugetare ale României în sprijinul structurii locale a Bisericii Ruse, sfidând Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română). Astfel, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău a făcut tot posibilul pentru aducerea la Chişinău, în cadrul unui program al Institutului Cultural Român, condus la acea vreme de binecunoscutul Horia-Roman Patapievici, a corului bisericii Stavropoleos din Bucureşti pentru a acompania, la biserica „Sfântul Dumitru” de care aparţine ambasadorul, slujbele împresurate cu ectenii pentru conducătorii Patriarhiei Moscovei, unul dintre vectorii antiromânismului, cea care ţine în prizonierat canonic milioane de români ortodocşi zmulşi în 1940 şi 1944 de la sânul Bisericii Ortodoxe Române mame.

Orice cetăţean român onest şi obiectiv va fi de acord că aceste asocieri şi complicităţi regretabile pe care le admite ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, cu o persevereverenţă demnă de o cauză mai bună, nu pot constitui exemple de servire cu bună credinţă şi ataşament a interesului Statului Român şi a intereselor românilor extrafrontalieri.

Un alt subiect demn de atenţie este şi cel al modului de (ne)implicare a ambasadorului Marius Gabriel Lazurca în perioada care a precedat Referendumul Naţional din 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu.

În condiţiile în care o parte a presei de limbă română din Republica Moldova, sprijinită financiar de către Guvernul României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a abdicat de la principiile independenţei şi neutralităţii politice, angajându-se partizan în favoarea preşedintelui suspendat şi prezentând într-o lumină defavorabilă conducerea Parlamentului şi Guvernului României, recurcând la dezinformare şi manipulare evidentă şi chemând la boicotarea Referendumului de către cetăţenii români, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României, altfel activ în cadrul spiritual al Patriarhiei Moscovei, a făcut dovada lipsei oricărei reacţii adecvate. Era firesc să ne aşteptăm, ca cetăţeni români, la exprimarea publică de către ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a unui punct de vedere oficial faţă de campania virulentă  derulată de unele publicaţii sprijinite de Guvernul României, campanie având drept scop demotivarea concetăţenii noştri de a participa activ la consultarea populară din 29 iulie 2012 şi obstrucţionarea Referendumului Naţional. Aşteptările noastre au fost, din păcate, în zadar.

În această situaţie, având în vedere cele expuse mai sus, vă adresăm respectuos, mult stimate domnului ministru al Afacerilor Externe, rugămintea stăruitoare de a dispune, conform uzanţelor şi legilor României, evaluarea multilaterală a prestaţiei la post a ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, Marius Gabriel Lazurca, luând în calcul posibilitatea rechemării sale şi înlocuirii cu un ambasador de carieră, temeinic pregătit, exemplar, eficient, în afara oricăror complicităţi de rudenie sau suspiciuni de aliniere geospirituală la centrul de putere religioasă de la Moscova, întru totul devotat şi realmente util interesului naţional al Statului Român şi intereselor românilor din Republica Moldova.

Rămânând în aşteptarea unui răspuns, vă rog, Excelenţă, să primiţi şi cu acest prilej asigurarea deplinului nostru respect.

 

Viorel BUZDUGAN,

Preşedinte al Fundaţei pentru Educaţie din Republica Moldova

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , 2 Comments »

Parintele Justin Parvu: Conducatori care nu sunt din neamul nostru distrug fundamentele poporului roman. Trei versiuni ale Doinei lui Eminescu

August 19th, 2012 VR 2 Comments »

Parintele Justin Parvu: Aceşti conducători care nu sunt din neamul nostru, care nu au nici o rădăcină aici, că şi un fir de iarbă dacă îl scoţi din pământ se opune, caută să distrugă tocmai aceste fundamente ale poporului nostru, să amestece totul, să fie străini la conducerea tuturor sectoarelor vieţii în societate. Aşa se face că românul ajunge să fie lepădat în ţara lui, să fie considerat un om de nimic. Un român e apreciat cât un zero tăiat în patru. Cum sunt reprezentaţi dacii pe columna lui Traian şi cum sunt văzuţi românii acum în Italia? Strămoşii noştri nu au fost oameni secătuiţi de energia duhovnicească, aşa cum suntem noi astăzi. Ei au fost în stare să înfrunte năvălirile din cele patru puncte cardinale, au apărat Occidentul vărsându-şi sângele aici, suferind pe acest pământ pentru credinţă şi pentru neam. Pe înapoierea şi pe sacrificiul nostru s-a dezvoltat Occidentul. Astăzi ei conduc lumea şi ne pustiesc din nou ţara. Noi nu avem nici o legătură spirituală cu ei, nici un fel de empatie şi de comunicare cu ei, ne scufundă din criză în criză, din mizerie în mizerie, şi poporul român rabdă. Lucrul acesta nu se întâmplă cu ungurul, cu polonezul, cu alţii, care se scutură repede de apăsarea altora. Dar românul, săracul, rabdă.

Interviul integral la Romania Uneste-te!

DOINA

de Mihai Eminescu

De la Nistru pân-la Tisa

Tot românul plânsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin și pân-la Mare

Vin muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o ațin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii

Și străinul te tot paște

De nu te mai poți cunoaște;

Sus la munte, jos pe vale,

Și-au făcut dușmanii cale,

Din Sătmar pân- în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se-ndeamnă

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui

Și-i străin în țara lui.

De la Turnu-n Dorohoi

Curg dușmanii în puhoi

Și s-așează pe la noi;

Toate cântecele pier,

Zboară păsările toate

De neagra străinătate.

Numai umbra spinului

În ușa creștinului.

Își dezbracă țara sânul,

Codru ­ frate cu românul ­

De săcure se tot pleacă

Și izvoarele îi seacă ­

Sărac în țară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia!

Ștefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las-arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija sfinților,

În sama părinților,

Clopotele să se tragă

Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,

Doar s-a-ndura Dumnezeu

Ca să-ți mântui neamul tău!

Tu te-nalță din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Și Moldova adunând!

De-i suna din corn o dată

Ai s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori

­ Îți vin codrii-n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toți dușmanii or să piară,

Din hotară în hotară ­

Îndrăgi-i-ar ciorile

Și spânzurătorile!

Convorbiri Literare, XVII, 4, 1 iulie 1883

Alte doua versiuni ale Doinei – de la un cititor fidel Roncea Ro:

A. Intâia versiune, de un contur mai redus, figurează în ms.-ul miscellaneu 2276 ,28—80, compactul caiet de dictando, de aproape 700 pagini, cu care ne-am mai întâlnit. Incepe dela jumătatea filei 28, unde sfârşea marşul postum La arme, scris odată cu pierderea Basarabiei 2), după tratatul din Berlin, din 1878. Aceeaşi grafie, aceeaşi cerneală, acelaşi condeiu fac, din această întâie versiune a Doinei, o prelungire a marşului, un motiv din aceeaşi familie. Vecinătatea şi înrudirea aceasta înlesneşte şi datarea: cca 1878—cca 1879. Pentru atmosfera epocei şi pentru starea sufletească a poetului, în vremea aceasta, trebuesc recetite articolele sale politice, închinate Basarabiei şi Bucovinei, în Timpul. O comparaţie între marş şi versiunea A. a Doinei oferă sugestii interesante.

Transcrierea ediţiei Mazilu, încorporând şi versurile schiţate cu creionul, ce ţin de B. dă o imagină falsă a primei versiuni.

A. 22761 ,28—30

De la Nistru pân la Tissă

Tot Românul plânge-mi-se

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate

5 Din Hotin şi pân la Mare

Stăpânesc urdii tatare

Şi tatare şi calmuce

Şi nici holera nu-i duce

Şi nici Nistru nu-i înneacă

10 Saracă ţară saracă.

Din Boian la Cornu Luncii

Jidoveşte ‘nvaţă pruncii

Şi sub mână* de jidan

Sunt românii lui Stefan

15 Ştefane, Măria Ta

In mormânt tu nu mai sta

Putna, locul gropilor

Dă-l pe seama popilor

Clopotele să le tragă

20 Şi să cânte ziua ‘ntreagă

Tu te ‘nnalţă din mormânt

Şi-ţi vezi fiii unde sunt

Ştefane, Măria Ta

Nu tăcea ca peştele

25 Sună ‘n corn[u-ţi] înc’ odată

Ş’adună Moldova toată

Pe străinii toţi să-i scoată

Din străinii cei mişei

Praf să s’aleagă din ei

30 Din Braşov pân la Abrud

Vai ce văd şi ce aud

Stăpânind Ungurul crud

Măi Corvine, măi Ioane

B. A doua versiune a Doinei figurează în acelaşi ms. 22761, 43—44—42 v. şi reia, amplificând, versiunea anterioară. Adaosurile, încercate dintru întâiu cu creionul, în marginea versiunii precedente, sunt schiţate acolo, însă în vederea acestei a doua versiuni, unde se şi cuvin încorporate. De aceea, spuneam că transcrierea ediţiei Mazilu nu reproduce imagina exactă a lucrurilor — ceea ce se poate verifica, mai ales, din reproducerea la A. a ultimelor 4 versuri cu creionul, pe tema cânepei şi care se ţin de atmosfera şi motivul cânepei din B.

In subsolul transcrierei noastre am specificat ori de câte ori versurile provin din marginalele cu creion, ale versiunii A. Ca timp versiunea aceasta e tot din 1878—1879.

B. 22761, 43—44—42 v.

De la Nistru pân la Tissa,

Tot românul plânge-mi-se

Că nu mai poate răsbate

De-atâta străinătate

5 Din Hotin şi pân la Mare

Stau urdiile tatare

Şi tatare şi calmuce

Şi nici ciuma nu-i mai duce

Şi nici Nistrul nu-i înneacă

10 Saracă ţară, saracă !

Din Boian la Cornu Luncii

Jidoveşte ‘nvaţă pruncii

Din Braşov pân la Abrud

Nu mai văd, nu mai aud

15 De la Turnu ‘n Dorohoiu

Curg străinii în puhoiu

Şi s’aşează pe la noi

Şi cum vin cu drum de fier

Toate cântecele pier

20 Codrul geme şi se pleacă

Şi isvoarele îi seacă

Sboară paserile toate

De neagra străinătate

Numai umbra spinului

25 La uşa românului.

Frăţioare românaş

Cum nu vezi şi cum te laşi?

Nu mai pune grâu de vară

Să-ţi hrăneşti duşmanii iară

30 Ci mai bine cânepioară

Şi câţi duşmani sunt în ţară

Să-i mănânce ciorile

Şi spânzurătorile.

Ştefane Măria Ta

35 Tu la Putna nu mai sta

Las’ Archimandritului

Toată sama schitului

Iară grija gropilor

Dă-o ‘n sama popilor

40 Clopotele să le tragă

Şi să cânte ziua ‘ntreagă

La metanii sa tot bată

Ziua toata, noaptea toată

Să-ţi ajute Dumnezeu

45 Ca să mântui neamul tău

Tu te ‘nnalţă din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând

De-i suna din corn o dată

50 Ai s’aduni Moldova toată

De-i suna de două ori

Codri-ţi vin în ajutoriu

De-i suna de-a treia oară

Toţi duşmanii or să moară

55 Din hotară în hotară

O să-i mânce ciorile

Şi spânzurătorile

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , 2 Comments »

Precizare Victor Roncea: Am fost, sunt si voi fi intr-o singura tabara: pro-Romania. Nu eu am schimbat tabara, ci Basescu

August 19th, 2012 VR 16 Comments »

Cam atat am avut de spus.

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , 16 Comments »

Basescu in vizita la ungurenii lui. Ce obiective culturale nu trebuie sa rateze: busturile criminalilor antiromani si antisemiti Wass Albert si Nyiro Jozsef instalate de pupilul prezidential Szasz Jeno, extremistul PCM, in mijlocul Odorheiului Secuiesc

August 18th, 2012 VR No Comments »

Traian Basescu este la o vizita de relaxare in Harghita si Covsana, pentru a multumi, din nou, ungurenilor sai si ai tovarasilor sai de drum Laszlo Tokes si Viktor Orban, care l-au salvat de la suspendare. Ce “obiective culturale” ii recomand? Busturile extremistilor antiromani si antisemiti Nyiro Jozsef si Albert Wass, acesta din urma condamnat ca criminal de razboi pentru uciderea a zeci de romani si evrei in Ardealul ocupat, care troneaza de ani buni in centrul orasului Oderheiu Secuiesc, pastorit pana nu demult de presedintele fondator al Partidului Civic Maghiar, Szasz Jeno. Extremistul cu ghivent mesterit in subsolurile de la Cotroceni este si unul dintre organizatorii principali ai “reinhumarii” ungurului bun, facut cenusa, Nyiro Jozsef, cu acordul Guvernului Romaniei (!), dat personal de ex-premierul lui Basescu, Mihai Razvan Ungureanu. In privinta busturilor care proslavesc criminali de razboi, domnisoara Laura Codruta Kovesi n-a avut nici un procuror disponibil sa ancheteze, pana acum, aceasta sfidare grosolana a legii – in urma careia bustul Maresalului Antonescu din curtea bisericii ctitorite de el si mama sa a fost demolat in 48 de ore – , in ciuda zecilor de plangeri penale facute de ultimii romani din Harghita si Covasna. Normal; armata de procurori se incalzea pentru anchetarea romanilor. Sa mai notam ca PCM-ul pupilului prezidential Szazs Jeno s-a infiintat in ciuda miilor de semnaturi false de “fondatori” din Tulcea si Braila si toata Moldova, semnalate de SRI la cel mai inalt nivel si prezentate public de ziarul Ziua la vremea respectiva, cat si a unei sesizari oficiale a Procuraturii?! Probabil Parchetul inaltei plagiatoare Kodruta Covesi inca buchiseste  plangerea pentru ca… e scrisa in romaneste.

Pentru o relaxare cat mai placuta ii recomand presedintelui sperjurian si urmatoarele lecturi de relaxare:

SINTEZĂ DOCUMENTARĂ. Tabăra EMI – ediţia a VIII-a/Borzont, judeţul Harghita, 8-12 august 2012

COMUNICAT – SEMNAL DE ALARMĂ. Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria: Românii din Ungaria nu dispun de niciun specialist care să le reprezinte interesele la nivelul administraţiei publice! Sperăm că Ungaria își va respecta propriile angajamente făcute pentru românii din Ungaria!

ULTIMII ROMANI. Romanii dispar din Harghita si Covasna – Raport al Centrului pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române

PS: Romanii din Harghita, Covasna si Mures au facut o cerere de a fi primiti la Cotroceni pentru a semnala gravele incalcari ale drepturilor lor si asimilarea fortata pe care o practica autoritatile maghiare din existentul de facto “Tinut Secuiesc”, in urma cu mai mult timp. Si-au asteptat, si-au asteptat, si-au asteptat… Dar erau deja condamnati. Abandonati de presedintele tuturor ungurenilor, care i-a preferat ca parteneri pe cel “cu care are o relatie si in afara politicului”, antiromanul visceral Viktor Orban, si pe alt falsificationist oficial de liste euro-electorale, pastorul preacurvit Laszlo Tokes, agent a doua securitati comuniste, a RPU si RSR. In ultimii opt ani au avut loc peste 15 vizite oficiale ale unor inalti reprezentati ai Ungariei in “Tinutul Secuiesc”. Din partea Guvernului Romaniei a venit, o singura data, Elena Udrea. Din pacate n-a avut nici macar ea timp de romanii din Toplita, care i-au solicitat o intalnire, ci doar de ungurii din Borsec, pentru un Regio mic. A, am uitat: a mai fost si presedintele tuturor ungurenilor, la relaxare…

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , No Comments »

TRAIAN BĂSESCU NICI NU ŞTII CÂT DE MIC AI AJUNS SĂ FII ! Intre Vocea Rusiei si Vocea Ungariei, presedintele tuturor ungurenilor nu mai aude Vocea Romaniei: AJUNGE!

August 17th, 2012 VR 4 Comments »

 

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , , , , , , 4 Comments »

Mariana Nicolesco: «S-a încheiat în triumf Concursul Darclée». “Diva Divina” a primit diadema purtata de Hariclea Darclée in 1900 si de Maria Callas in 1954. FOTO / INFO

August 17th, 2012 VR 2 Comments »

Mariana Nicolesco: «S-a încheiat în triumf Concursul Darclée»

  • Marele Premiu Darclée, oferit de Banca Naţională a României, a revenit sopranei Adela Zaharia din România şi tenorului       Medet Chotabaev din Kazakhstan
  • Spectacol excepţional cu opera Il Trovatore
  • Concert Extraordinar Verdi – Wagner pe Esplanada Dunării
  • Moment de supremă emoţie la Gala Laureaţilor: diadema purtată de Regina Hariclea Darclée în 1900 la premiera operei Tosca  de Puccini, şi apoi de Regina Maria Callas, în 1954, oferită  Reginei Mariana Nicolesco

Ceremonia decernării premiilor ediţiei 2012 a Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée şi Gala Laureaţilor au depăşit în splendoare şi intensitate orişice aşteptare. Soprana Adela Zaharia şi tenorul Medet Chotabaev din Kazakhstan au obţinut Marele Premiu Darclée. Premiul I a revenit basului Bogdan Taloş, sopranei Bianca Mărgean şi tenorului Won-Jong Lee din Coreea de Sud. Premiul II, basului Alexei Botnarciuc şi sopranei Nadejda Cerchez, ambii din Republica Moldova, şi tenorului Hyeong-Seok Lee din Coreea de Sud. Premiul III, tenorului Ionuţ Hotea, sopranei Judit Kutasi, ambii din România, şi tenorului Andrei Dudin din Rusia.

Apoteoza acestei seri extraordinare a fost momentul de o imensă emoţie în care renumitul regizor de operă italian Flavio Trevisan i-a oferit Marianei Nicolesco un dar nepreţuit: diadema purtată de Hariclea Darclée la premiera mondială a operei Tosca, la Teatrul Costanzi de la Roma, în ianuarie 1900, şi apoi, în 1954, la Teatrul Carlo Felice din Genova de Maria Callas. Aceasta i-a dăruit-o tânărului său prieten, maestrul Flavio Trevisan, spunându-i: « – Ştiu că astfel e în mâini bune». «Nimic mai legitim ca această minunată coroană care a aparţinut Reginei Hariclea Darclée, apoi Reginei Maria Callas, să-i revină azi Reginei Mariana Nicolesco», a spus acesta în ovaţiile şi lacrimile publicului.

Cu numai o zi înaintea acestui eveniment, sâmbătă, tot pe scena teatrului în care Hariclea Darclée debuta la 1881, a avut loc spectacolul cu opera Il Trovatore de Verdi, în care au fost aclamate «tinere voci extraordinare, ce ar fi cucerit publicul oricărui teatru de operă din lume», după cum aprecia Mariana Nicolesco: soprana Selma Pasternak, mezzosoprana Silvia Pasini, tenorul Antonino Interisano, din Italia, baritonul Matteo Suk din Coreea de Sud şi bas-baritonul Bogdan Taloş din România.

Seria acestor serate de foc a fost deschisă vineri, pe Esplanada Dunării, în prezenţa a mii şi mii de spectatori, cu Concertul Extraordinar Verdi – Wagner, celebrând apropiatul bicentenar al naşterii celor doi titani ai muzicii. Concert în care au strălucit artiştii deja menţionaţi, precum şi alţi laureaţi ai Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée.

Manifestările au avut loc cu concursul Corului Filarmonicii George Enescu şi al Orchestrei Festivalului Darclée, sub bagheta mult apreciatului şi îndrăgitului maestru Marco Balderi.

Foto: Laureaţii Marelui Premiu Darclée 2012: soprana Adela Zaharia din România şi tenorul Medet Chotabaev din Kazakhstan, împreună cu Mariana Nicolesco

 

Posted in Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , 2 Comments »

Monahul Filotheu: Sfantul Constantin Brâncoveanu nu a fost mason. Nici Horea, nici Closca, nici Tudor. Ultimele cuvinte ale martirului: “Copiii mei, fiti cu curaj; am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta; să ne mântuim cel putin sufletul…”

August 16th, 2012 VR 2 Comments »


,,Copiii mei, fiti cu curaj; am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta; să ne mântuim cel putin sufletul, spălându-ne păcatele în sângele nostru !” – Ultimele cuvinte ale lui Constantin Brâncoveanu reproduse de Anton Maria Del Chiaro, secretarul domnului

“Mor pentru Naţiune!” – Ultimele cuvinte ale lui Horea

“Acuşi îi scoatem noi şi pe ei de aici şi-i alungăm la dracu’!” – Closca despre unguri la momentul prinderii

“Vreti să mă omorâti? Eu nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a fi ridicat steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat în cămasa morţii!” – Tudor Vladimirescu la momentul prinderii

După cum ştim, prima lojă masonica s-a întemeiat la Londra, în 1717. Sf. Constantin Brâncoveanu a fost omorît la 15 August 1714, aşadar cu trei ani mai devreme. După el s-au instalat domnii fanarioţi, care au venit cu alţi secretari şi cu alte obiceiuri. Del Chiaro, secretarul voieevodului, nu era un puşti în 1714, chiar dacă în 1718 a publicat cartea cu titlul Revoluţiile Valahe. Dar nici titlul, nici conţinutul cărţii nu au absolut nici o legătură cu doctrina masoneriei si kominternului. [ https://www.scribd.com/doc/6627437/Anton-Maria-Del-Chiaro-Revolutiile-Valahiei ] Mai multe date “oficiale” găsiţi aici: https://www.masonicforum.ro/ro/nr3/rommod.html. Practic, deşi aici nu scrie, se afirmă în altă parte că italianul Carra care ar fi trecut prin Galaţi la 1734, AR TREBUI SĂ FIE una şi aceeaşi persoană cu Anton Maria del Chiaro (care aproape sigur era trecut în lumea cealaltă la 1734). Şi uite aşa, un italian care vizitează Ţările Române este confundat în mod voit cu secretarul voievodului, iar Sfîntul Mucenic declarat mason. Nesimţire şi obrăznicie grosolană.

Precum zicea si Eliade, indivizii ăştia nu au nici un soi de scrupule în a-şi atribui tot ce se întîmplă valoros şi de a mistifica adevărul. Ei, chipurile, niciodată nu crează o schismă, o sectă, ci rămîn pururi membri ai Bisericii, chiar dacă, prin credinţa lor, sînt cu totul în afara ei. Şi am înţeles, studiind documentele lor, că mint cu neruşinare. Spre exemplu, Leon Geuca episcop de Husi, mitropolitul Dionisie Lupu, episcopul Amfilohie si episcopul Gherasim Clipa sînt declaraţi masoni doar pentru că ştiau italiană ori franceză, ori ambele (unii dintre ei au şi tradus şi chiar publicat cărţi din aceste limbi). Dar atunci episcopii erau aproape în exclusivitate aleşi dintre călugării de neam boieresc, iar în epocă boierii aveau obiceiul să-şi înveţe odraslele limbi străine. Dar de la a cunoaşte o limbă străină pînă la a fi într-o lojă este distanţă uriaşă. Gherasim Clipa traduce în 1787 o carte a unui abate francez pe nume Perault, numită Taina Francmasonilor şi Taina Mopşilor (ms. rom. 951 de la BAR), tocmai pentru a-i da pe faţă pe indivizii din această specie josnică, aşa cum şi spune în prefaţă, adică să ştie cititorul cărţii cum să-i recunoască.

Alte minciuni de aceeasi speta: “După unele surse Horea si Tudor Vladimirescu au fost francmasoni”. De parcă dacă ar fi fost, ar mai fi fost omorîţi, unul de curtea imperială austriacă, unde ereticii aceştia se infiltraseră de o bucată de vreme (pentru ca: “în Transilvania, miscarea francmasonică a parvenit pe filieră austriacă.”), iar celălalt de grecii eterişti, declaraţi masoni. După părerea mea, amîndoi sînt Sfinţi Mucenici şi merită canonizaţi. Sînt suficient de multe elemente pentru amîndoi care să confirme sfinţenia vieţii lor, după cum se poate găsi în studiile serioase ce li s-au dedicat.

“Premizele creării si întemeierii unei veritabile francmasonerii moderne românesti, încep la Paris în anul 1820, cînd în loja “Ateneul Străinilor” sunt initiati fiii de boieri trimisi la studii în străinătate”. Aha! Apoi urmează o listă de fii de boieri şi paşoptişti notorii. Dar e o problemă chiar şi aici, anume că nici unul din cei din listă nu a ajuns student la Paris înainte de 1835. Practic acesta este anul în care se poate vorbi de prima lojă românească, şi aceea la Paris.

Manuscrisul ierodiaconului Gherasim, ajuns mai apoi episcop, de la 1787, are doar menirea de a oferi mijloace de recunoaştere, aşa cum şi autorul francez al cărţii a intenţionat. Un lucru e sigur: la 1793, cînd un oarecare ieromonah pe nume Agathon îl defaimă pe Sfîntul Paisie de la Neamţ, numindu-l înşelat şi farmazon, cuvîntul din urmă era în conştiinţa monahală şi aproape sigur a tuturor creştinilor de atunci drept o ocară ruşinoasă. Aşadar, deşi se auzise despre aceşti indivizi, un lucru e sigur, din ceea ce am studiat: PÎNĂ LA 1848 (anul întoarcerii paşoptiştilor de la studii) NU EXISTĂ NICI O INFORMAŢIE SERIOASĂ DESPRE EXISTENŢA VREUNEI LOJI ÎN ŢĂRILE ROMÂNE.

M. Filotheu

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , 2 Comments »

Scandalul “Scurgere la SRI” a bagat in silentio stampa presa de pe cele doua baricade, de la EvZ si Curentul, la Jurnalul National si Cotidianul. Ziaristul Razvan Belciuganu se intreaba care este rolul lui Dan Constantin in aceasta afacere. UPDATE: Comunicat SRI: “Sunt infracţiuni contra securităţii naţionale”

August 16th, 2012 VR 2 Comments »

Desi a fost angajat al Jurnalului National, Razvan Belciuganu, unul dintre ziaristii transformati in protagonisti ai unui adevarat scandal generat de o scurgere serioasa de informatii din interiorul SRI nu a fost contactat pana acum de fostii sai colegi, pentru o fireasca clarificare a situatiei. In schimb, desi l-au chestionat pe aceasta tema, obtinand date “in exclusivitate”, atat Cotidianul, “sursa” “sifonarii” in presa, cat si, de cealalta parte, Curentul si EvZ, publicatiile respective au scapat din mana gogoasa fierbinte. EvZ a publicat, totusi, ieri, un articol (foto), cu un titlu sugestiv “In ce birou se ascunde “cartita SRI”?”. Retras insa dupa cinci minute de pe site-ul ziarului, dupa cum a confirmat pentru Roncea.Ro, autoarea lui, doamna Simona Ionescu, si dupa cum se poate constata accesand link-ul https://www.evz.ro/detalii/stiri/n-ce-birou-se-ascunde-crtia-SRI-996592.html. “Am hotarat sa asteptam comunicatul SRI, sa vedem daca sunt reale aceste rapoarte”, a explicat Simona Ionescu. UPDATE:  Articolul de opinie a aparut azi, dupa vreo 18 ore si cinci minute de la postarea primei variante si poate fi gasit aici: https://www.evz.ro/detalii/stiri/n-ce-birou-se-ascunde-crtia-SRI-996803.html. Titlul e bun dar pana la final nu aflam, din pacate, in ce birou se ascunde “cartita SRI”. Mai aflam ca Valentin Zaschevici, suspectat de conducerea Jurnalului a fost concediat azi desi ziaristul veteran de investigatii neaga ca ar fi “cartita”.

In dorinta de a fi prezentate toate partile vizibile ale scandalului, m-am adresat atat jurnalistilor profesionisti Valentin Zaschevici si Razvan Belciuganu, subiecte ale informarii SRI scapate in spatiul public, cat si Serviciului Roman de Informatii, din partea caruia se asteapta in orice moment un comunicat oficial de lamurire a starii de fapt.

Valentin Zaschevici a promis ca va interveni public, negresit, cand va descoperi “cine a orchestrat mizeria”.

Razvan Belciuganu a furnizat deja opiniei publice mai multe informatii foarte interesante, publicate ieri de Roncea Ro sub titlul Cine l-a executat pe Valentin Zaschevici si de ce? Astazi, Razvan Belciuganu despre scandalul “SRI PRESS”: Jurnalul National mi-a cenzurat numele firmei care obtinuse contractul cu SRI: CONIMPEX COMPANY SRL, apropiata de fostul senator PSD Matei Vintila, socrul lui Serban Huidu.

In urma acestui articol, ziaristul demis de la Jurnalul National prin metoda “avansare pana la eliminare”, a tinut sa vina cu o noua clarificare, pe care o prezint aici pana la noi amanunte:

Mai e o “cartita” la Jurnalul National? A cui?

Razvan Belciuganu: “Personal nu stiu daca acela care m-a “eliminat” e Valentin Zaschievici si nici daca a avut vreo influenta asupra acestui fapt sau daca a dorit acest lucru. Mie mi s-a parut ca mai mare inamic al meu si al Departamentului de Investigatii pe care il conduceam era Dan Constantin, redactor sef si el, care este, de fapt, omul care l-a adus si promovat pe VZ la Jurnalul National. Ar fi posibil ca VZ sa nu fie singura “cartita”, avand in vedere aceste lucruri? Marea problema a lui Dan Constantin era convingerea sa, inca de cand aveam 19 ani, ca sunt ofiter acoperit al Directiei Informatii Militare pentru ca eram absolvent de liceu militar si nu ma putea controla si nu-mi putea dicta articolele. Or, cine e atat de obsedat de control? Vazand documentele SRI, unde se afirma exact problema aceasta asupra Departamentului Investigatii pot gasi multe similitudini de gandire. Apoi, la aparitia scandalului, invitat prin telefon la emisiunea lui Razvan Dumitrescu de la Antene, Dan Constantin a manipulat ordinar spunand ca am disparut din redactie acum vreo doi ani. De fapt, nu am disparut, ci mi s-a desfiintat postul, asa cum ti-am zis. si nu acum doi ani, ci in iunie anul trecut, in urma unui Consiliu de Administratie condus, daca nu ma insel, de Codrut Seres.”

De notat ca unul dintre cei vizati in articolele de dezvaluiri ale lui Razvan Belciuganu in Cazul Sintion, Cristian David, este acum sef al Comisiei de Aparare din Senat. Razvan Belciuganu mai sesizeaza, amar, cam care este conditia sa si, de fapt, a tuturor ziaristilor cinstiti de azi:
“Se vrea sa se foloseasca politic acesta nebunie, intr-un razboi al palatelor, taberelor etc., iar eu sunt la mijloc si nimeni din cele doua tabere nu vrea sa asculte “victima”, adica pe mine. Politia politica e tot politie politica indiferent daca e facuta de Coldea sau de David.” Troaca, adaug eu, numele sau real.

UPDATE: Comunicat de presă al SRI

Pe fondul apariţiei, la data de 14 august, în mass media a unor cópii după materiale ce poartă însemne ale instituţiei noastre, Biroul de Presă al SRI este împuternicit să facă următoarele precizări:

Aspectele prezentate public reprezintă cópii neautorizate, prelucrate ale unor extrase din materiale interne, fiind rezultatul unor demersuri dispuse de persoane din fosta conducere a SRI cu responsabilităţi pe linia protecţiei instituţiei, pentru clarificarea anumitor aspecte punctuale grave legate de o posibilă scurgere de informaţii clasificate din interiorul Serviciului, în contextul apariţiei unor articole de presă.

Menţionăm că măsurile de verificare întreprinse în acea perioadă s-au realizat pe fondul identificării unui fost angajat al instituţiei noastre care, în conexiune cu persoane din mass media, era implicat în activităţi având certe conotaţii penale, de resortul structurii de protecţie internă a instituţiei. În baza măsurilor întreprinse la nivelul SRI în acea perioadă (2005-2006) şi a probatoriului administrat de organele de aplicare a legii cu care s-a colaborat, fostul angajat a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni privind regimul documentelor clasificate.

Pentru instituţia noastră, măsurile de prevenire a scurgerii de informaţii constituie o prioritate asumată inclusiv în raport cu partenerii şi standardele euroatlantice în materie. În acest sens, SRI va efectua, şi în cazul de faţă, verificări pentru stabilirea circumstanţelor în care cópii parţiale prelucrate ale unor materiale interne au fost sustrase, deţinute fără drept şi diseminate neautorizat în spaţiul public, având în vedere că toate aceste fapte constituie potrivit legii infracţiuni contra securităţii naţionale.

Serviciul dezaprobă orice încercare de atragere a sa, prin intermediul unor foşti angajaţi, în dispute politice şi îşi exprimă hotărârea de a se menţine într-o atitudine neutră şi echidistantă.

În demersurile întreprinse, SRI acţionează cu profesionalism, în conformitate cu litera şi spiritul legii, în deplin respect al drepturilor constituţionale referitoare la libertatea de exprimare şi independenţa presei.

UPDATE 2: „Evenimentul Zilei” a aflat cine este fostul angajat implicat în cauză. Este vorba despre fostul șef al SRI – Serviciul Județean Dâmbovița, Costel Ionescu. Acesta a fost condamnat definitiv în 2008, la doi ani de închisoare cu suspendare. El a fost prins în flagrant în timp ce voia să vândă documente SRI redacției Jurnalului Național.

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , 2 Comments »

Cine l-a executat pe Valentin Zaschevici si de ce? Astazi, Razvan Belciuganu despre scandalul “SRI PRESS”: Jurnalul National mi-a cenzurat numele firmei care obtinuse contractul cu SRI: CONIMPEX COMPANY SRL, apropiata de fostul senator PSD Matei Vintila, socrul lui Serban Huidu

August 15th, 2012 VR 7 Comments »

O situatie deosebita s-a petrecut ieri in presa romana. Un posibil colaborator al Serviciului Roman de Informatii a fost deconspirat intr-un mod brutal, cum nu s-a mai petrecut pana acum, in cei 22 de ani de existenta a SRI. “Sursa” si locul “sifonarii”: Cornel Nistorescu in Cotidianul, documentele “strict secrete” publicate online fiind obtinute de la un turnator din interiorul sistemului, supranumit “gat curat”, potrivit ziaristul harsait care a condus ani buni Evenimentul Zilei, in perioada sa de glorie.

Situatia este extrem de grava, prejudiciind atat structura secreta cat si integritatea prezumtivului jurnalist-agent. In Statele Unite, autorul unei asemenea “scurgeri”, prin care este periclitata siguranta nationala, poate fi condamnat la ani buni de inchisoare.

Subiectul a dat deja prilej dusmanilor traditionali ai Romaniei de a ataca serviciul secret roman prin vectorii lor de influenta din “societatea civila”, ONG-uri membre ale Retelei Deschise Soros. SRI are datoria sa gestioneze atacul declansat ceva mai profesionist decat s-a ocupat de cazul initial, de la care a pornit povestea, si sa raspunda prompt si public acuzelor care pot degenera intr-un scandal in toata regula.

Una dintre victimele acestei afaceri cu iz murdar este jurnalistul Razvan Belciuganu, care crede ca a fost eliminat de la Jurnalul National chiar de catre “cartita” SRI. Nu avem insa cum proba 100% aceasta ipoteza. Itele afaceri pot fi mult mai incurcate si depasesc, cred eu, o rafuiala intre servicii. Daca este vorba de o rafuiala in interiorul serviciului, atunci situatia este cu atat mai grava. Ceea ce constatam, oricum, este ca atat victima cat si prezumtivul “calau” sunt “rase” impreuna de mai-marii trustului Intact.

Prezenta unor agenti/colaboratori in interiorul redactiilor de presa este un fapt curent, in orice colt al lumii, certificat indirect chiar de catre seful SRI, George Cristian Maior, in mai multe interviuri. Reamintesc ca in Strategia Naţională de Apărare înaintată de şeful statului, Traian Basescu, Parlamentului, se subliniaza ca “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora” este considerat una dintre vulnerabilităţile României, dupa cum arata si Realitatea Tv la data prezentarii acesteia, in iunie 2010.

Dar mie unuia, afacerea de azi imi aduce aminte de un alt caz, similar, care are insa legatura cu fosta Securitate si fostul KGB. La inceputul anilor ’90, jurnalistul Sorin Rosca Stanescu era deconspirat, tot prin presa, ca fost agent al unitatii DSS responsabile cu lupta anti-terorista. Divulgarea acestei informatii putea duce la distrugerea carierei sale, daca ar fi avut un caracter mai slab. Aparitia datelor din dosarul sau secret ascundea insa o razbunare pentru refuzul acestuia de a colabora cu noile “organe” si atitudinea sa ferma anti-Iliescu si anti-FSN. Iar autorul “sifonarii” era nimeni altul decat chiar seful de atunci al SRI, conspiratorul ante-decembrist Virgil Magureanu, care a livrat “marfa” redactorului sef al “Romaniei libere”, unde lucra SRS, Petre Mihai Bacanu, dovedit – ulterior si public -, drept un colaborator al agentilor Ambasadei URSS la Bucuresti. O alta ipoteza este ca prin actiunea de deconspirare s-a derulat, de fapt, o operatiune de reconspirare.

As fi dorit sa prezint public pozitia ambelor parti/victime. Insa Valentin Zaschevici, jurnalistul profesionist acuzat deja prin articole de presa si aluzii jenante publicate in propriul ziar, ca fiind “cartita” SRI de la Jurnalul National, nu a raspuns, inca, solicitarii mele. Prezint asadar, precizarile lui Razvan Belciuganu (foto) pentru Roncea Ro:

Jurnalul National a aplicat metoda Ziua: “avansare pana la eliminare”

“Problemele mele cu “sistemul” au devenit vizibile pentru mine dupa aceste articole, de mai jos. La putin timp, m-au chemat intr-o sedinta a conducerii redactiei, printre care era si “Sofia” si am fost anuntat ca nu ma mai ocup de investigatii si s-o iau ca pe o “avansare”. Am ajuns “senior editor”, dar fara oameni in subordine (exact ce mi s-a intamplat si mie la Ziua – nota mea, VR) . In acea perioada am avut si presiuni asupra familiei.  “Cazul Sintion” nu e nici astazi lamurit. Anul trecut, sub pretextul crizei, postul meu de senior editor a fost desfiintat. Dar n-a mai fost nici o problema cu criza economica pentru ca sa fie angajati in redactie, ulterior disponibilizarii mele, alti seniori editori si alti redactori sefi.

https://www.jurnalul.ro/special/filaj-la-procuror-107161.htm
https://www.jurnalul.ro/special/omerta-in-cazul-filaj-la-procuror-1.htm
https://www.jurnalul.ro/special/filorii-sunt-de-la-interne-107441.htm
https://www.jurnalul.ro/special/david-demisia-107534.htm
https://www.jurnalul.ro/special/ministrul-david-s-a-dat-in-fapt-107659.htm

Iar acesta e articolul pentru care ma urmarea SRI-ul:
https://www.jurnalul.ro/special/armata-sua-astupa-gaura-neagra-a-sri-29899.htm
Nu e foarte interesant ca Jurnalul si trustul Intact nu vor sa le bage in prim-plan? In fond asta era motivul urmaririi! Ii cam deranjeaza cele scrise? N-am putut scrie la acea vreme despre cine se ocupa de constructia spitalului SRI: firma CONIMPEX COMPANY SRL, foarte apropiata de senatorul PSD de atunci Matei Vintila. SRI-ul a ales firma in 1996 printr-o “cerere de oferta” :))) Am vorbit la acea vreme cu senatorul pentru a ma intalni sa discutam, inainte de aparitia materialului. Nu stiu ce s-a intamplat, dar n-a mai fost cazul unei intalniri, deoarece sefii mei din redactie mi-au spus ca e de-ajuns ce scriu :).”

PS: Eu as adauga, totusi, si acest link, care duce la unul dintre ultimele articole ale lui Razvan Belciuganu la Jurnalul National: https://www.jurnalul.ro/editorial/americanii-darama-statuia-pe-care-si-a-facut-o-pacepa-567827.htm.

Ultimul editorial fiind pe aceeasi tema fierbinte: Cine poate conduce un serviciu secret: portret de director al CIA

UPDATE: Razvan Belciuganu face urmatoarea precizare: “Nu stiu daca acela care m-a “eliminat” e Valentin Zaschievici si nici daca a avut vreo influenta asupra acestui fapt sau daca a dorit acest lucru.” Continuarea, intr-un nou articol Roncea Ro.

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , 7 Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova