A reinceput atacul la Eminescu. Desi poate corect ar fi: continua atacul la Eminescu. Deci, la Romania. Nimic nou, desigur. Doar metoda de reincalzit ciorba in santul culturii rrome, de data aceasta intr-un autentic tuci tiganesc, pare sa fie o inovatie Pleso-Patapu-Liiceano-Cacartareasca.
O ruda de-a regilor Cioaba, un oarecare Catalin-minune, a fost pus ca semnatura pe o “carte” anti-Eminescu, laudata de toti tampii din trena impostorilor numiti. Ion Spanu demonstreaza ca Cioaba nu zboara departe de cuibul plagiatorilor. Din ancheta sa culturală, publicata de Tribuna si Ziaristi Online rezultă că “autorul Humanitas”, Cătălin Cioabă, nu numai ca nu şi-a scris cartea publicată de patronul sau, Gaby Liiceanu, dar nici măcar nu a citit-o! Este vorba de brosura “Marturii despre Eminescu“, in care Romanul Absolut este ţiganizat inca de pe coperta, prin înnegrire, si aruncat acolo unde anti-romanii bolnavi de ura la adresa tarii capusate cred ca ii este locul, dupa cum se vede in fotografia de mai sus: la picioarele lui Patapievici si a lui Cioaba, printisorul lui Liiceanu.
Si elefantul care nu-si mai incape in propria-i piele, Alex. Stefanescu, cuvanta – e un fel de-a spune – pe linia directivei neo-kominterniste activate prin Dilema lui Plesu-GDSS si Romania literara a lui Manolescu-ANI, cu ani in urma. Intr-o postare de pe blogul oficial al SIE, Stefanescu ne explica ca Cartarescu e mai destept decat Eminescu si ca versurile de debut ale tanarului Eminescu sunt “greoi-bombastice, lipsite de capacitatea de a emoţiona” si “nu anunţă prin nimic un poet”. “În ceea ce mă priveşte, dacă le-aş fi primit la „poşta redacţiei”, i-aş fi răspuns autorului că nu are talent şi că ar trebui să renunţe la poezie”, scrie ditirambic “elefantul cu breton”. Va dati seama ce bine a facut culturii romane Alex. Stefanescu, prin inexistenta lui la vremea lui Eminescu? Si, prin reciproca, cat rau face azi…
UPDATE de la un cititor:
Stimate dle. Roncea,
Am citit postarea dvs. destul de caustica. E un stil, şi acesta, desigur. Este bine că semnalaţi această nouă linie de atac la adresa “omului deplin al culturii româneşti”. Este clar o direcţie mai subtilă, “obiectivă” chipurile, şi, ca atare, mai perversă. Faptul că tocmai cei care se revendică de la eminescianul C. Noica stau la baza acestui atac, ne demonstrează, încă o dată, ce rol au jucat ei, de fapt, pe lângă marele filosof, căpuşat, cum spuneţi si dvs. cu privire la această gaşcă şi România. Sper să îi dedic dlui Cioabă un alt comentariu, căci “merita”. Pentru moment, despre “elefantul” asudat şi ocheanul lui ţinut invers, pe post de bârnă:
O.K., n-am nimic împotriva revizuirilor, ele ne mai pun pe gânduri pentru că suntem tot timpul tentaţi să-l verificăm pe … revizuitor. În cazul lui Alex Ştefănescu, stilul prevalează: el este atracţios. Ca revizionist, însă, se bazează masiv aproape exclusiv pe faptul că este din Fălticeni, de unde era şi Eugen Lovinescu, revizionistul nr. 1 al istoriei literaturii române. Alex îi urmează, dar numai cu falca din pământ. Şi aici, totuşi el nu ară, nici nu scormoneşte, ci doar greblează: adună informaţie din ediţii şi le prezintă sub formă de gunoi de grădină. Un revizionist adevărat, adică, aristotelician vorbind, categoric, coboară mai întâi în text. Ediţiile sunt grădini suspendate ale textului. Acolo, în text, Eminescu are aşa (după ediţia Nae Georgescu):
1. La versul 8, lipsă virgula după Căci în Lăcrămioarele învăţăceilor(în continuare, L.î.) şi în prima ediţie Perpessicius (1939). 16. În L.î.:voace. 17 În L.î.: tău nătal (ar putea fi păstrat, ca aliteraţie, deşi –ă notează, în epocă, şi un -a neaccentuat) 19. Ar trebui păstrat cu virgulă după vers, ca-n prima tipărire: ce urmează e apoziţie (trista lăcrimareesimţ naţional). Fără virgulă, ca în ediţii, sensul devine: o urmează (tot) ce e simţ naţional. Cu virgulă, această tristă lăcrimareexprimă un sâmţ, din ea se trezeşte, se naşte sentimentul colectiv. 20. În L.î.: Ce-i sîmţu năţional!(citit, mai mult decât sigur, cu –u final şi ioîntr-o singură silabă). Şi astăzisâmţ înseamnă altceva decât simţ: ai sâmţ în tine – ai nerv, fii atent.
Sunt diferenţe infime, poate, dar şi ele trebuie băgate în malaxorul revizuirilor. Cine urmează umbra măreaţă a lui Arune Pumnul? Poetul scrie: „O urmă ’ncet cu ochiul în tristă lăcrimare, / Ce-i sîmţu năţional!”, deci nu o urmează ceea ce e sâmţ, virgula nu permite pentru că ar fi între subiect şi predicat. Vezi mai sus: „Te plânge Bucovina (…) te plânge şi locul tău natal”. (Atenţie: deci şi Ardealul îl plânge; Aron Pumnul e născut la Cuciulata, jud. Braşov.) De ce? – Pentru că urmează „umbra ta măreaţă în falnica-i zburare”. Cum o plânge? – „În tristă lăcrimare, ce-i sâmţ, etc”. De aceea e năciunal/naţional, pentru că trece peste graniţele politice, uneşte naţiunea. E şi chestiune de gramatică elementară ce se rezolvă prin punctuaţie – pe care editorii au netezit-o ca să înţeleagă mai simplu poezia eminesciană şi elevii din Fălticeni, de pildă. Un revizionist pur sânge, de felul Ioanei Bot, ar putea ridica, aici, argumentul falacios că naşterea acestui concept de „simţ naţional” în cultura română este viciată – şi dă-i, şi luptă, fulgere şi tunete pe tema „Bravos năciune, halal să-ţi fie” – numai că tânărul poet, iată, face apel la sâmţ, nu la sentimente patriotice edulcorate: încă de pe atunci (1866) limbajul dublu avea expresie în limbă. Sunt lucruri diferite: de pildă, Alex Ştefănescu poate avea, dobândi, câştiga simţ estetic – fără să aibă sâmţ în sine; – pe când la Ioana Bot poate fi invers. E chestie de nerv şi de piele: frigul, caldul, asprul, netedul ţin de antropologie, nu de cultură.
Ziua de 28 iunie in istoria Romaniei este cel putin de doua ori fatidica: reprezinta ziua ultimatumului sovietic asupra Basarabiei, in 1940, cat si ziua in care Eminescu a fost eliminat din viata publica printr-o asa-numita moarte civila, executata in mod eminamente ocult la 28 iunie 1883.
Anexarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei a fost concepută şi realizată de comandamentul politic şi militar sovietic ca o operaţiune militară de ocupare a acestor teritorii, iar regimul terorii în masă instaurat în urma acestui act a fost unul al ocupantului şi nu al „eliberatorului” sovietic.
„Marţi, 16 iunie (*), se vor împlini 20 de ani de la moartea marelui poet şi cugetător Eminescu, care stăpâneşte şi astăzi inimile tinerimii noastre. Alţii vor scrie despre geniala sa activitate literară, noi vom reproduce cugetări şi fragmente din articolele politice pe care le-a publicat în Timpul în anii 1880 şi 1881, prorociri care s-au adeverit pe deplin şi care probează o pătrundere şi o prevedere fără seamăn. Nimeni n-a iubit şi nu s-a întristat mai mult ca el de neamul românesc de pretutindeni, nimeni nu a scris cu mai multă căldură pentru reînvierea şi păstrarea moravurilor bune strămoşeşti. Duşman neîmpăcat al vorbelor goale şi al şarlatanilor politici, el a biciuit cu cea mai mare asprime demagogia liberală, câştigul fără muncă şi onoarea fără talent. Preocupat de consolidarea reală şi temeinică a statului român, a apărat din convingere şi cu pricepere programul partidului conservator, fiind încredinţat că numai prin realizarea acestor idei putem ajunge la un program real.
Suflet mare, care te-ai zbuciumat şi ai suferit pentru toate păcătoşeniile noastre, apostol sfânt al neamului tău, trupul pământului ţi-a fost prea şubred, şi nu a putut conţine multă vreme focarul arzător şi dătător de lumină ce clocotea în tine. Prin moarte ai devenit martirul muncii şi al sărăciei, şi ai lăsat neamului nostru cea mai curată şi mai frumoasă glorie. (…) Prorocirile tale s-au îndeplinit. Statul român ajunsese la marginea prăpastiei. Am avut revolte sângeroase, însă, ca o pedeapsă dumnezeiască, ele au fost potolite cu cruzime de înşişi provocatorii lor. Demagogii biciuiţi de tine odinioară, cei fără caracter, fără cultură şi talent, prin tertipuri necinstite au devenit milionari şi spre ruşinea noastră conduc destinele acestei nenorocite ţări”.
Epoca (Nicolae Filipescu), 14 iunie 1909
(*)
Data de 16 iunie a fiecărui an a fost considerată, până în perioada interbelică, zi comemorativă a lui Eminescu. 15 iunie, care i-a luat locul după 1939 (semicentenarul morţii poetului) este o dată convenţională simetrică faţă de 15 ianuarie, apropiată de sărbătorile sfârşitului de an şcolar, etc.
Extras din studiul RECEPTAREA ZIARISTICII EMINESCIENE – capitolul “Nicu Filipescu, primul eminescian politic”, de Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu
Inainte de a da curs indemnului lui Nicu Filipescu facand trimitere la referintele de mai jos, amintesc ca cercetarile din ultimii ani, la care a contribuit si Asociatia Civic Media, demonstreaza caracterul criminal premeditat al uciderii lui Mihai Eminescu, ceea ce, dupa o atenta analiza a Patriarhiei, l-ar putea ridica pe Romanul Absolut acolo unde ii este locul, in sinaxare, ca demn martir al neamului romanesc, pe care l-a cantat si aparat cu toata fiinta sa.
Nu este, cred, cazul sa intru in foarte multe detalii. O sa dau doar cateva exemple, arhisuficiente, consider eu. Este interesant de observat cum “Europa” in numele careia diversi agenti paraziti din “societatea civila” au reusit sa impuna in Romania harababura votului uninominal, atunci cand e vorba de Parlamentul ei are grija ca alegerile sa se faca, disciplinat, pe liste. In felul acesta chiar nu mai putem cerne cele doua trei boabe de grau din sacul cu neghina. Daca pe listele partidelor de mai jos se afla si persoane onorabile, este vina lor ca au ajuns intr-o astfel de companie. In plus, cand intri in troaca, ori devii porc ori te mananca porcii. Asadar, din punctul meu de vedere, oricine voteaza cu aceste partide de mai jos ori este un biet roman neinformat si manipulat ori este un ticalos care face parte din masinaria antiromaneasca ori este pur si simplu cretin, ca sa-l citez pe Tutea. Iata partidele care trebuie sanctionate sever si cateva din motivele pentru care nu trebuie votate cu nici un chip si pentru care trebuie sa veghem si pentru apropiatii nostri, ca nu cumva sa li se usuce mana, sau altceva, dupa vot:
PSD (implicit si PC si UNPR): “USD” a facut cel mai ticalos pact din ultimii 24 de ani cu UDMR, formatiune extremista, antiromanesca, separatista, adusa de altfel pe scena politica chiar de fondatorul FSN/PSD, Ion Iliescu. Concret, prin intelegerea PSD-UDMR care sta la baza actualei coalitii de guvernare se merge pe calea autonomiei “Tinutului Secuiesc” cu pasi din ce in ce mai mari. In plus, Daciana Sarbu Ponta, sotia sefului PSD, are mari sanse ca dupa alegerile prezidentiale sa devina o a doua Elena Ceausescu. Cel putin pe imensele bannere PSD cei doi au intrecut deja cuplul Ceausescu. Cu toate acestea, este evident ca PSD ar putea sa se ridice la circa 40% in alegerile europarlamentare, ceea ce va da doar posibilitatea umflarii si mai mari a broscoiului Victor Ponta si, pe cale de consecinta, a lipitoarei Kelemen Hunor. Asadar, cine voteaza PSD sa-si aduca aminte de vorba lui Tutea!
PNL: Este suficient sa atrag atentia ca pe lista PNL pentru europarlamentare se afla Renate Weber, fosta presedinta a Fundatiei Soros si consiliera a presedintelui Traian Basescu, una dintre cele mai nocive personaje din Romania. Renate Weber a militat, constant, in toata carierea ei de agent anti-Romania impotriva natiunii romane si a ortodoxiei, sustinand “conservator” eliminarea religiei si a icoanelor din scoli, casatoriile intre homosexuali, adoptia de copii de catre cuplurile homosexuale, “educatia sexuala” in gimnaziu, legislatia pro-avort, exacerbarea “drepturilor” tiganilor si ale ungurilor si, in acelasi timp, promovand conceptul stalinist de “etnie si limba moldoveneasca“. Acum vor sa ni-l mai bage si pe infractorul Iohannis pe gat ca “catindatul dreptei” dupa metoda rocadei Basescu-Stolojan. Cu ce l-or fi prins, pana la urma, pe lipoveanul de serviciu? Concluzie: Cine voteaza PNL sa-si aduca aminte de vorba lui Tutea!
PDL: Primii trei candidati de pe lista PDL, Macovei, Stolojan si Ungureanu (varianta Traian) sunt niste agenti verosi anti-Romania. Ii las pe pestisorii din plasa Securitatii Stolojan si Ungureanu deoparte, pentru ca o avem pe Conchita Wurst cu barba rasa (ca sa-l plagiez pe Mihai Tociu) in capul listei. Sinistra procuroare comunista resapata, Monica Macovei, tovarasa de agentura si misiune a Renatei Weber, de langa care mai lipseste doar a treia greata, Alina Mungiu, este, de asemenea, una dintre cele mai ticaloase agente anti-Romania din cele bagate in politica, ca un blestem pe capul intregii tari, cu mana inca neuscata a lui Traian Basescu. Anti-crestina, in special anti-ortodoxa, anti-romanca, filo-homosexuala, filo-maghiara. Intr-un cuvant: o bolsevica! Vopsita (si rasa)! Nu m-ar mira ca dupa alegeri sa se pupe din nou cu Basescu bot in bot. In plus: vamesul Blaga – sa nu uitati niciodata -, este cel care impreuna cu fariseul Basescu, acesta din urma prin interpusi si prin analize sorosiste “stiintifice” girate de Administratia Prezidentiala (sef Comisie Marian Preda – actualul sef al Fund. PMP), a sustinut consumul “drogurilor usoare” si introducerea etnobotanicelor pe piata din Romania cat “legalizarea prostitutiei” (!). De prisos sa spunem cine avea deja retelele de “magazine de vise” si de bordeluri. Desigur, pentru ziaristii cu gura mare de pe centura presei, Blaga si mafiotii lui sunt ca votca pe paine… care se reduce, inteleg, la firimituri aruncate pe sub masa… Cine voteaza PDL sa-si aduca aminte de vorba lui Tutea!
PMP: In capul la lista PMP, scos din eprubetele lui Andrei Plesu cu aceeasi mana inca neuscata a nefericitului Traian Basescu, a fost instalat hidrocefalul Cristian Preda, secondat de un baietel care poarta numele BMW-ului lui Liiceanu, Siegfried. Mai departe nu mai are nici o importanta cine se afla pe lista decat, poate ca amuzament, sa-l amintim pe Teodor Anatol Baconschi, teologul din Jacuzzi, care a avut numai “performante” ca politician, in alegerile de la Iasi, cu cateva miute de voturi sau cand a fost usuit din PDL, cu stampila esuat ca “brandul” la mal. In plus, la fel ca si creatorul lui, Andrei Plesu, ca ministru de Externe a primit spaga mascata prin sponsorizari de la o fundatie a statului german, chestiune neobservata de DNA sau ANI, ca sa nu mai zic de SIE sau SRI, la capitolul grav conflict de interese si tentativa (reusita) de influentare a unui membru al executivului de catre o entitate straina.
Este de subliniat insa, inainte de a ne ocupa de “alesul” lui Basescu, strategia murdara pe care a ales-o ayatollahul PMP, de a se baza la aceste alegeri pe voturile tiganilor – prin intelegeri oculte – si, in acelasi timp, pe voturile basarabenilor, printr-o sinistra propaganda mincinoasa. Cat de ticalos este sa introduci in Parlamentul European, prin mainile bietilor si naivilor basarabeni, un individ care l-a spurcat pe cel mai mare aparator al Basarabiei romane: Mihai Eminescu!?
Fost propagandist PCR si fost consilier al lui Emil Constantinescu si Traian Basescu, “anticomunistul” Cristian Preda face parte din aceeasi retea Soros-GDS cu actualii agenti antiromani sub acoperire de politicieni Renate Weber, Monica Macovei, Teodor Baconschi, Mihai Razvan Ungureanu si Mihaita Neamtu (plus Paleologu, Voinescu-Cotoi, Papahagi, ejudem farinae-sic) Este suficient sa amintesc cum, in timp ce consilierul lui Voronin, Vasile Stati, “parintele limbii moldovenesti”, il injura pe Eminescu la Chisinau, afirmand ca este “invaluit de stupefiante politicianiste, sovine (sic!), de cele mai multe ori cade in pacatul deformarii istoriei, de pilda, atunci cand trateaza independenta inchipuita a Valahiei la 1875 (sic!), divagatiile sale privind toponimul Basarabia”, la Bucuresti, consilierul lui Basescu, Cristi Preda, in tandem cu Stati, il injura pe Eminescu cu acelasi nesat, in paginile “Dilemei” lui Plesu. Iata care sunt considerentele lui Cristian Preda despre “Romanul Absolut”, cum l-a numit Tutea, “Omul deplin al culturii romanesti”, cum a afirmat Noica, “Expresia integrala a sufletului romanesc”, cum l-a definit Iorga: “Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real. (…) De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti”, scrie Cristian Preda, incheind apoi, pe masurile date de magistrii sai: “De ce, totusi, asistam la asemenea accidente, care nu reprezinta altceva decat o curata pierdere de timp? Un posibil raspuns ar fi urmatorul: lenea de a gandi, ignoranta sunt marcile culturii politice de la noi. In acest context, Eminescu e un personaj manipulat. Din nefericire, influenta sa a fost mare, in masura in care pamfletul eminescian a devenit gen al literaturii politice. Conservarea acestui gen e sinonima cu transformarea superficialitatii agresive intr-un fel de canon al receptarii politicului. Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect”. Alte detalii, aici. Cat despre parasuta straina sub care defileaza “alesii” lui Plesu si Basescu, ma gandesc ca, urcata prea sus in copac, a vrut sa-i dea peste nas partenerului ei de viata politica. Ce si-a zis? “Daca porcul nu zboara, eu pooooot…” …fleosc!
“Sa-ti fie rusine”, Traian Basescu! Cine voteaza PMP – in cunostinta de cele prezentate aici – sa-si aduca aminte de vorba lui Tutea!
Forta Civica si Noua Republica trebuie luate la pachet, pentru ca oricum amandoua intra in buzunarelul de la vesta al aceluiasi frecangiu la creuzetul de politicieni psiho-pupu ai “colegiului invizibil”, bulibasa A. Plesu, “disidentul” cu voie de la Securitate si sotie agent DIE. Ce se mai poate spune despre Mihai Razvan Ungureanu?!… Micul Ceausescu in varianta sorosista a reusit sa adune atatea fapte marete si agresive impotriva poporului roman incat cu siguranta n-ar trebui sa mai scriem nimic. Pentru uitici, doar una dintre fapte: tentativa de a transfera intreaga Mostenire a Fundatiei Gojdu, estimata la sapte miliarde de euro, Ungariei. Act care se incadreaza la tradare de tara. Desigur, e o problema atunci cand comandantul suprem sufera de aceeasi boala, spun unii, incurabila.
Mihaita “Horia” Neamtu, produsul nedefinit extras din aceleasi laboratoare de pe strada Plantelor, se prezinta singur: este o clona mai mica si mai proasta a lui Mihai Razvan Ungureanu. Conform ordinului – “raspanditi-va baieti!” -, intregit de orgoliile personale si incomensurabile ale celor doi pitici de gradina ai lui Plesu, lui i s-a incredintat misiunea de a acoperi spatiul de “si mai dreapta”, dupa modelul angajatului lui Liiceanu, intelectualul “legionar” Sorin Lavric, altfel lansator al lui Patapievici, Tismaneanu si Lucian Boia, atunci cand nu se afla la dreapta lui Dan Puric. Este suficient sa amintesc ca la lansarea prostioarei PCdR-iste cu numele pompos de “Noua Republica” a participat ca matroana spirituala Monica Macovei – fondatoare si membra de onoare a asociatiei homosexualilor ACCEPT – , cea care avea, de altfel intentia, de a se inscauna in fruntea “Noii Republici Sorosiste” ca Elena Udrea in capul la Partidul Miscarii Prezidentiale, avandu-i ca tiitorii de trena pe Neamtu, Ungureanu si Papagalohagi (afisul aici). Un adevarat “conservator”, in timpul ocupat limbist si pupincurist la greu al lui Plesu, sustinut de o adevarata “conserva”, plina cu “sos toxic”, ca sa-l citez pe matronul lor: un melanj de homosexuali, anti-crestini, tradatori, ticalosi si cretini cu “staif”.
Cine voteaza cu marionetele astea sa-si aduca aminte de vorba lui Tutea!
Ce este de observat: ca in capul acestor liste, pe langa produsele “Scolii Iliescu” se afla in totalitate produsele anti-Eminescu, in esenta anti-nationale, anti-conservatoare, ale “Scolii Plesu” de “anticomunisti bolsevici” – avand ca model Scoala de la Frankfurt – , respectiv produsele Fundatiei Soros, Grupului pentru Dialog Social si Colegiului Noua Europa. In 1990, cand Silviu Brucan a infiintat GDS ca partener de dialog al FSN, presedintele GDS era in acelasi timp si presedintele Fundatiei Soros. Privind aceste liste, intelegi mai usor de ce comunistul Iliescu l-a numit ministru pe “disidentul” Plesu si i-a incredintat Editura Politica “anticomunistului” Liiceanu inca din 23 august 1989 (!), la Tescani, cu Magureanu si Hrebenciuc alaturi. Si mai intelegi ceva: cat de mic este, de fapt, Traian Basescu.
PS: Despre independenti, ceva mai tarziu…
Nota: Organizatiile para-politice maghiare UDMR, PCM si PPMT-ul lui Laszlo Tokes ar trebui interzise si desfiintate intrucat militeaza pe fata impotriva Constitutiei Romaniei si a statului national unitar roman.
„- Panule, ştii tu cã în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui, tot, tot, este un şir neîntrerupt de martiri.” – Mihai Eminescu (Gh. Panu, “Amintiri de la Junimea din Iaşi“, Edit. Adevãrul, Bucureşti, 1908 via Theodor Codreanu, “Dubla sacrificare a lui Eminescu“)
“Oamenii politici ai roşilor nu au nici o pricepere pentru cestiuni naţionale, n-au avut-o înlăuntru, n-o au în afară: Fraza au repetat-o pururea: vorba naţionalitate au fost înscris-o pe drapelul lor; esenţa însă n-au înţeles-o nicicând. De vorbă s-au servit gonind popularitate, dar în faptă s-au dovedit a fi intelectual străini, a nu pricepe nimic din tot ce constituie viaţa proprie a unei naţionalităţi. Despreţuind biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie.” –
Pe 15 aprilie a.c., Muzeul Literaturii Romane – Iasi a dat publicitatii un document descoperit in arhivele sale, semnat de 12 literati ai sfarsitului de secol 19, intre care si Ion Creanga. Institutia l-a intitulat pe pagina sa de internet “un juramant misterios”. Diverse personaje au inceput deja sa acrediteze ideea ca ar fi un juramant masonic. Nu este. Il redau pentru a intra direct in subiect:
„Jur pe onoare și conștiință.
Mă leg pe suflet și pe Dumnezeu
Să lucrez din toată inima pentru ridicarea
neamului românesc
Să respect și să execut toate hotărârile luate de comitetul
din care fac parte.
Și să păzesc secret absolut.
Așa să-mi ajute Dumnezeu și Sfânta Cruce”.
In aceeasi zi de 15, spre seara, corespondentul local al ziarului Adevarul l-a prezentat putin grabit – sau poate editorii de la Bucuresti? – sub titlul “Document de arhivă descoperit la Iaşi. Opt mari oameni de cultură jură să execute hotărârile unui comitet misterios”. Nu sunt 8, sunt 12. Intre acestia, prin semnaturile care au fost descifrate, sunt urmatorii: Ion Creanga, N. Culianu, N. Gane, A. Lambrior, A.C. Şendrea, I. A. Darzeu, C. Corjescu, D.A. Anghel, unii din ei membri ai Junimii dar si ai Lojei masonice “Steaua Romaniei”.
Cine sunt acestia: N. Culianu (1834-1915) a fost matematician şi astronom, membru al Societăţii Junimea şi al Academiei Române, rector al Universităţii din Iaşi (1880 până în 1898), iniţiat în loja masonică „Steaua României”. N. Gane (1828-1916) a fost scriitor, magistrat, avocat şi om politic, ministru, membru fondator al Societăţii Junimea, membru al Academiei Române, iniţiat în loja masonică „Steaua României”. A. Lambrior (1845-1883) a fost filolog şi profesor, membru al Societăţii franceze de lingvistică, al Societăţii Junimea şi membru corespondent al Academiei Române, venerabil al unei loji masonice din Iaşi. A.C. Şendrea a fost un jurist de excepţie, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii ieşene, membru al Societăţii Junimea. I.A Darzeu a fost învăţător, un remarcabil pedagog, autor de manuale şcolare, membru al Societăţii Junimea. I. Creangă (1837-1889, foto dreapta) a fost preot, scriitor, membru al Societăţii Junimea, clasic al literaturii române, prieten cu Eminescu, pe care il insoteste si prin moarte, in acelasi an cu “omul deplin al culturii romanesti”, jurnalistul militant pentru proiectul “Dacia Mare”.
Din partea Muzeului ni se explica: “Textul la care ne referim, prin totalitatea elementelor sale, se înscrie în categoria jurămintelor de credință față de patrie și popor, având însă un mare neajuns: sunt absente indiciile lămuritoare cu privire la organizația căreia i-ar aparține misteriosul Comitet ale cărui hotărâri urmează să fie respectate și executate.
Fiind vorba, de personalități cunoscute ale culturii românești, majoritatea afiliați Societății Junimea, am fi tentați să ne gândim la o organizație a francmasoneriei. Ne oferă însă un contra-argument puternic prezența iscăliturii lui Ion Creangă – care, se știe cu certitudine, nu a fost francmason.
Singurul indiciu cu privire la datarea documentului este furnizat de Al. Lambrior, care a decedat în anul 1883. Deci înscrisul este anterior acestui an. Oricum, având în vederea statutul moral și profesional al celor care semnează succintul manuscris, putem considera că aceștia și-au respectat jurământul. Semnatarii însă au reușit, fără îndoială „să păzească secret absolut”, cu privire la forma lor de organizare, după cum s-au și angajat”, a declarat cercetătorul științific la Muzeul Literaturii Române Iași, Dr. Dan Jumară.
Cu toate acestea, intr-un al doilea articol, aparut a doua zi in Adevarul, respectiv pe 16 aprilie, scriitorul iesean Liviu Antonesei, autor PoliRom si membru al “PEN Club”, sustine: “Acest document arată, fără îndoială, ca un jurământ de tip masonic. Eu sunt convins de acest aspect în proporţie de 99,95%. Important este, mai ales, prin faptul că ne arată că ceea ce ştiam noi, la suprafaţă, despre Junimea, era dublat de o activitate dacă nu secretă, atunci cel puţin discretă“. Formularea manipulatorie a profesorului de psihologie-sociologie iesean lasa de inteles, in “proportie de 99,95%”, ca juramantul “de tip” masonic ar fi chiar masonic. In fapt este, in primul rand, un juramant de credinta fata de tara si neam, sustinut intr-un comitet cu caracter secret. Este o exagerare cumplita sa spui ca orice organizatie secreta ar fi “in proportie de 99,95%” “de tip masonic”. Nu. Ar insemana ca si SRI-ul sau orice alt serviciu secret din lume, unde se depune un juramant similar, sa fie masonic, “in proportie de 99,95%”. De fapt, elemente izbitoare ale legamantului semnat de Ion Creanga vin in contradictie cu orice “juramant de tip masonic”, cum sunt convins ca stie profesorul Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi.
Iata cateva:
– Nu exista referiri la “Marele Arhitect al Universului” sau la “Gloria” lui;
– Nu exista simbolistica masonica;
– Nu sunt mentionate conceptele masonice de “libertate, egalitate, fraternitate”;
– Nu este mentionata nici o loja;
– Nu exista vreo referire la vreun grad sau vreo initiere;
– Nu exista practic nici o terminologie masonica;
– Nu exista nici o referire la repercusiunile drastice in cazul tradarii juramantului, specifice juramintelor masonice ale epocii.
Mai mult, masonii nu invoca Sfanta Cruce! Spre edificare, un exemplu de juramant masonic disponibil pe internet este cel alaturat.
Mai concret, in proportie de 100%, nu este nimic care sa para macar de sorginte masonica in acest juramant.
In plus, intre semnatari se regasesc membri a cel putin alte doua loje masonice, dintre care cea mai cunoscuta este “Steaua Romaniei”. Ori aceasta are un juramant al ei propriu care nu are nici o legatura cu vreun “comitet”. Spre edificarea profesorului iesean o sa public un astfel de juramant din epoca, aflat acum la Arhivele Nationale. Pana atunci putem sa facem deosebirea intre juramantul Comitetului din care facea parte Creanga cu un juramant masonic prezent intr-un studiu oficial al Bisericii Ortodoxe Romane, semnat de IPS Nicolae:
Iata juramantul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: “Jur inaintea Marelui Arhitect al pamantului ca nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu trebuie descoperit. In caz de calcare a juramantului primesc sa mi se taie beregata, sa mi se scoata ochii, sa mi se gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se scoata maruntaiele din trup, sa se arda, sa se prefaca in cenusa si sa se arunce in fundul marii sau sa se imprastie in cele patru vanturi pe fata pamantului”.
No comment 🙂 …
Avand in vedere ca ne aflam in perioada de dupa Razboiul de Independenta, cand incercarile coerente pentru Marea Unire se manifestau in conditii mai speciale, ipoteza noastra de lucru, pe care o transmitem, spre aprofundare, si cercetatorilor Muzeului Literaturii Romane-Iasi, este urmatoarea: posibilitatea ca acest Comitet sa fie parte a uneia dintre organizatiile secrete gandite de Mihai Eminescu sau din care chiar facea parte bunul prieten al lui Ion Creanga.
Ne referim la: 1. Societatea “Carpatii”– a carei activitate secreta pentru unirea tuturor romanilor in hotarele “Daciei Mari” era urmarita atent de serviciile de informatii ale imperiilor tarist si austro-ungar, dupa cum o dovedesc documentele de arhiva, in special notele informative transmise la Viena de catre baronul Von Mayr – ; 2. Societatea “Balcanii” – a romanilor din intreg spatiul balcanic; 3. Societatea secreta “Matei Basarab”.
“In mss. 2263, f. 44r, vorbeste de douã societãti „a tuturor românilor, veniti în tarã”: Carpatii si Balcanii 204. Prima, stim cã s-a înfiintat la 24 ianuarie (zi nu întâmplãtor aleasã) 1882. Dar Eminescu voia una si mai cuprinzãtoare, de tip francmasonic, cu numele lui Matei Basarab, ultimul nume de domnitor pronuntat de el înainte de moarte, cu care s-a si identificat: „O organizare între Români asemenea societăţii francmasonilor şi Iezuiţilor – ca a bisericii catolice. Pretutindenea oameni omenosi (*), care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun; trebuie trezită deşărtăciunea lui, decorat la nevoie; trezite mii de sperante in el, in caz de enorma nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Soc. Matei Basarab reprezintă o putere enormă” 205.” Tinta, adauga profesorul Codreanu: unirea tuturor românilor si „Emanciparea economicã si intelectualã a întregului popor românesc” 206.
Notele sunt urmatoarele: 204 – Cf. M. Eminescu, Opere, XIII, Edit. Academiei, Bucuresti, 1985, p. 381. Lectiunea gresita a editorilor care considerã cã e vorba de o singurã societate, a fost corectatã de Ion Filipciuc (v. O paginã eminescianã ineditã?, în “Poesis”, Satu Mare, noiembrie-decembrie 1997); 205 – Ibidem, p. 379; 206 – Ibidem, p. 371.
Iata si fila de manuscris (Mss. 2257, f.246) pe care o public in premiera online (nu inteleg de ce Academia Romana nu a transpus online pana acum toate manuscrisele eminesciene!):
Profesorul Codreanu mai arata, in continuarea expunerii pe aceasta tema, ca “Vlahutã, unul dintre putinii care au încercat sã înteleagã tragedia poetului, a mãrturisit cã, vizitându-l la sanatoriul dr. Sutu, Eminescu i-a spus „cu un ton important despre un plan al lui de reorganizare socialã, la care se gândeste demult, o lucrare colosalã, care-l munceste si îi dã nopti de insomnie si dureri de cap ucigase”.
Sa fie, oare, acest juramant asumat si de prietenul lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, dat in cadrul Societatii “Matei Basarab” – “o organizare intre romani”, pentru romani? Activitate care este posibil sa le fi atras ambilor camarazi sfarsitul, oarecum, similar (sa remarcam coincidenta perioadei in care ambii membri ai unor organizatii secrete “pentru ridicarea neamului romanesc” au iesit din spatiul public, pana la moarte: 1883 – 1889, perioada cand, dupa cum spune Eminescu, a fost “un mort viu”)? Este o ipoteza care, cred eu, merita investigata!
Lucrarea profesorului Theodor Codreanu despre drama sacrificarii jurnalistului nationalist Mihai Eminescu este axata pe declaratia acestuia – de dupa arestarea si internarea fortata din 1883, care l-a transformat in cel mai mare detinut politic al istoriei romanesti -, facuta junimistului Petre Missir, caruia Eminescu i se confesa în mai 1884 ca el este „ein aufgegebener Mensch” (“un om sacrificat”!).
Daca termenul are o trimitere masonica, atunci referirea la Matei Basarab din interogatoriul analizat de profesorul Nae Georgescu in Texte cu cifru privitoare la biografie lui Mihai Eminescu, interogatoriu despre care se afirma ca a fost contrafacut de masoni, are o cu totul alta semnificatie, care vorbeste despre o posibila razbunare masonica asupra lui Eminescu. Matematicianul si profesorul de criptologie cu grad de general Ilie Torsan, releva intr-o demonstratie stiintifica exemplara codul folosit de Eminescu pentru a arata ca stie cine sunt cei care il “sacrifica”.
La doua zile dupã semnarea Tratatului secret dintre Regatul Român si Imperiul Austro-Ungar (octombrie 18/30 1883), Eminescu este trimis la sanatoriul Ober-Döbling, la Viena, arata discipolul lui Constantin Noica, profesorul Constantin Barbu, in articolul “Eminescu – Istorisirea celei mai cumplite crime din Istoria Romaniei (Revista Tribuna, Nr 249, 16-31 ianuarie 2013 PDF). “În Gara de Nord, pe peronul gãrii îl conduc Titu Maiorescu si fiica sa, Livia Maiorescu Dymsza. Dintr-un fragment de scrisoare, pãstrat miraculos – disponibil la sursa citata -, aflãm ce s-a întâmplat pe peronul Gãrii de Nord”: “Când ne apropiarãm de cupeu, pãzitorul deschise fereastra. Eminescu întinse îndatã mâinile afarã, se puse la fereastrã si, fãcându-si un “ochian” din degetul cel gros si din arãtãtorul ambelor mâini ce-l tinea la ochi si râzând foarte înveselit, spuse lui papa: “Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiratie si colo marea domnisoarã”; apoi scuipã de câteva ori, începu sã râdã si se asezã. Pãzitorul ridicã geamul si E. continuã sã vorbeascã, scuipã apoi de douã ori în geam. În momentul plecãrii îl nelinisti flueratul si sunatul si începu sã strige Argus, nu se ridicã însã de pe canapea.”
Ei bine, specialistul serviciilor secrete romanesti Ilie Torsan decripteaza fraza pe baza unui cod folosit si in cazul interogatoriului lui Eminescu, cu un rezultat care iti da fiori: “Maiorescu, Marele Mason… “. Iar numele zeului cu 1000 de ochi devine “Ateul!” si, in acelasi timp, “O stiu!”. Iata cheia sparta:
Adenda: Tot Adevarul reproduce de la Muzeul Literaturii Romane – Iasi o fotografie nu tocmai inedita dar foarte frumoasa cu A.C. Cuza, Ion Creanga si N.A. Bogdan. Ce remarc eu este similitudinea pozitionarii celor trei dintr-o alta fotografie, reprodusa, din pacate la o calitate slaba, in memoriile lui AC Cuza aparute sub titlul “Insemnari din viata si documente omenesti”, Editura Oscar Print, 2011. Iat-o:
Incheiere de Joia Mare:
“Nazarineanul, dulce, în deal, îşi are casa (Dealului Mitropoliei – n.m.)
Işi poart[‘] bătrânul rabbin Berlicoco perciunii/
Versiune: S’adună francmasonii, şi fiii periciunii
Işi strânge corifeii şi secta lui hidoasă,
Acolo fac contorul comediei ş’a minciunii
Calomniei, vânzării, făţarnică grimasă (70)
Alăturea cu crucea, cu moaştele din templu
De uri şi infamie sunt stâlpi şi [sunt] exemplu
Biserica-i tr’o parte, negrită şi străveche
Bordel dă conştiinţe făcură ei alături
O Crist, cum nu mai vii cu biciul, cu reteveiul (75)
Hidoasele fiinţe ca cojile să-i mături
Să pui să se citească molitve ‘ndelungate
In curte, ‘n tâmple, trepte şi treceri, pe de lături
Să iasă negrul spirit, hidoasa pocitură
Ce ‘n cap cloceşte acolo sămânţa lui de ură (80)
Mihai Eminescu – Ms.-ul 2260,103. f1) 2261,157—168
“Hidoasa pocitura” este C. A. Rosetti, initiat in masonerie la Paris, fost primar al Capitalei, presedinte al Camerei Deputatilor si apoi ministru de Interne in perioada scrierii de mai sus, ministru al Cultelor in primul guvern al lui Carol I (Sursa)
Si, pentru final, o Nota informativa catre Franz Josef in care se ofera si stampila cu motto-ul Societatii secrete “Carpatii”: “Noi prin Noi”
“Luceafarul unora li se pare ‘greoi’. Dar si Muntii Carpati sunt destul de greoi, va rog sa ma credeti. (…) Prima bolta spirituala a limbii romane este Luceafarul.”
In Memoriam Nichita Stanescu (31 martie 1933, Ploiești – 13 decembrie 1983, Spitalul Fundeni, Bucuresti)
“Drepturile noastre asupra intregii Basarabii sunt prea vechi si prea bine intemeiate, pentru a ni se vorbi cu umbra de cuvant de onoarea Rusiei angajata prin tratatul de Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra, pe cand Rusia nici nu se megiesa cu noi, Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamant drept al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul veacului al patrusprezecelea inca si pana in veacul al nouasprezecelea. (…) Chestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o chestiune de existenta pentru poporul roman. Nenorocirea cea mare ce ni se poate intampla, nu este ca vom pierde si ramasita unei pretioase provincii pierdute; putem chiar mai mult decat atata: increderea in trainicia poporului roman. Astazi e dar timpul ca sa intarim atat in romani, cat si in popoarele mari ale apusului, credinta in trainicia poporului roman”.
Basarabia-Bucovina.Infoeste “un proiect interactiv de receperare vizuala a spatiului istoric romanesc” lansat sub semnul lui Eminescu, pe 15 Ianuarie 2012. Eminescu fara Basarabia si Basarabia fara Eminescu nu se poate. Asa am gandit proiectul inca de dinainte de a se naste. Ca o confirmare, iata ca la a doua aniversare a lui Eminescu deja am primit doua premii. Dezvoltarea proiectului are in vedere cateva intreprinderi spectaculoase, ce se vor realiza anul acesta, cu ajutorul sponsorilor si partenerilor nostri, printre care se afla academicieni, oameni de afaceri, istorici si jurnalisti de pe ambele maluri ale Prutului, si in ciuda piedicilor puse de agenti antiromani chiar din cadrul unor institutii-cheie ale “statului roman”.
Actiunile acestora din urma corelate cu evolutia geopolitica a zonei ne demonstreaza ca astazi, a rosti numele Basarabia a devenit una cu a protesta contra dominatiunii rusesti, americanesti si evropenesti, pentru a-l parafraza pe Eminescu. Dar daca nu putem inca sa aducem Basarabia romana acasa macar sa o facem virtual, cu toate frumusetile ei, prin intermediul fotografiilor realizate de Cristina Nichitus Roncea si colaboratorii nostri voluntari.
Multumim AJTR! Multumim si La Multi Ani, Eminescu!
Cu Eminescu se petrece un lucru unic la noi. El reuşeşte, cu un ziar mic, „Timpul” (tiraj modic, abia o mie de exemplare) să ţină în loc, timp de un an întreg, cât a fost redactor şef, o imensă maşinărie de propagandă, „Românul”, ziar guvernamental, oficios liberal cu răspândire în toate judeţele.
Anul acesta se implinesc 125 de ani de la moartea in conditii neelucidate nici pana azi a celor trei prieteni: Eminescu, Veronica Micle si Creanga. Pe parcursul anului vom aprofunda problematicele acestor cazuri suspecte. Pana atunci, sa ne amintim: Pana atunci, sa ne amintim: Are titlul “Eminescu, Veronica, Creanga” si este primul film documentar despre Eminescu.
Eminescu a suferit pentru: – limba română; – credința ortodoxă; – reîntregirea României (opunându-se Tratatului secret dintre Regatul Român și Imperiul Austro-Ungar, care prin punctul 2 i-a obligat pe românii transilvăneni să mai suporte descompusul Imperiu Austro-Ungar până la 1 decembrie 1918). Eminescu a fost ucis, după șase ani de suferințe martirice (28 iunie 1883- 15 iunie 1889).
Eminescu a suferit pentru: – limba română; – credința ortodoxă; – reîntregirea României (opunându-se Tratatului secret dintre Regatul Român și Imperiul Austro-Ungar, care prin punctul 2 i-a obligat pe românii transilvăneni să mai suporte descompusul Imperiu Austro-Ungar până la 1 decembrie 1918). Eminescu a fost ucis, după șase ani de suferințe martirice (28 iunie 1883- 15 iunie 1889). Integral laZiaristi Online
July 16th, 2014 
VR 
A reinceput atacul la Eminescu. Desi poate corect ar fi: continua atacul la Eminescu. Deci, la Romania. Nimic nou, desigur. Doar metoda de reincalzit ciorba in santul culturii rrome, de data aceasta intr-un autentic tuci tiganesc, pare sa fie o inovatie Pleso-Patapu-Liiceano-Cacartareasca.
O ruda de-a regilor Cioaba, un oarecare Catalin-minune, a fost pus ca semnatura pe o “carte” anti-Eminescu, laudata de toti tampii din trena impostorilor numiti. Ion Spanu demonstreaza ca Cioaba nu zboara departe de cuibul plagiatorilor. Din ancheta sa culturală, publicata de Tribuna si Ziaristi Online rezultă că “autorul Humanitas”, Cătălin Cioabă, nu numai ca nu şi-a scris cartea publicată de patronul sau, Gaby Liiceanu, dar nici măcar nu a citit-o! Este vorba de brosura “Marturii despre Eminescu“, in care Romanul Absolut este ţiganizat inca de pe coperta, prin înnegrire, si aruncat acolo unde anti-romanii bolnavi de ura la adresa tarii capusate cred ca ii este locul, dupa cum se vede in fotografia de mai sus: la picioarele lui Patapievici si a lui Cioaba, printisorul lui Liiceanu.
Posted in 
Tags: 
