“Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.”
Precizări privind prezența orelor de religie în școli
Referitor la critica relansată în spațiul media cu privire la prezența orelor de religie în școli, Patriarhia Română reafirmă următoarele:
Constituția României garantează libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult, Curtea Constituțională a României interpretând în mod constant că predarea religiei în școli are ca temei articolul 32 alineatul 7 din Constituție.
Religia predată confesional reprezintă regula în majoritatea statelor europene. Astfel, în argumentarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învățământ sau educație informații sau cunoștințe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic (paragraful 84).
De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul confesional al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învățământul religios este profund legat de învățământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în școlile publice (Franța, Albania și Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opțională (conform celor reținute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasanși EylemZengin contra Turciei”, paragraful 30); iar în majoritatea statelor predarea religiei are caracter confesional (paragraful 31).
Majoritatea elevilor europeni au în programa școlară o oră de religie pe săptămână, însă în țări precum Germania, Austria, Irlanda, Cipru, Grecia, Italia și Croația au câte două ore, iar în Belgia au trei ore pe săptămână. În Germania, spre exemplu materia religie nu este doar parte din trunchiul comun, ci este chiar obligatorie, organizată de către culte și finanțată de către stat. Predarea este confesională. Situația este similară în Austria, Belgia, Cipru, Spania și Grecia.
Pe de altă parte, nu trebuie așezate în opoziție orele de religie cu cele de istoria religiilor. Dimpotrivă, ele trebuie să rămână distincte, pentru că sunt deopotrivă importante. Cunoașterea propriei culturi religioase este o etapă absolut necesară pentru înțelegerea celorlalte religii. Pentru a cunoaște specificul altor culturi este nevoie întâi de educarea în propria cultură și tradiție, altfel învățământul devine doar o sursă de relativism sincretist și confuzie. Este ca și cum în școlile românești s-ar învăța literatură universală sau istorie universală, fără studiul prealabil al literaturii și istoriei României. Elevii înscriși la ora de religie au posibilitatea de a se înscrie, în liceu, și la cursul opțional de istoria religiei.
Manifestarea unui comportament moral în acord cu valorile religioase, unul dintre obiectivele predării religiei, este contestată în câteva articole recente de presă prin care se respinge, de fapt, ideea de morală publică, noțiune considerată în teoria generală a dreptului a fi unul dintre fundamentele dreptului.
De asemenea, este incorectă şi injustă jignirea generalizată a unei categorii didactice profesionale, şi anume totalitatea profesoarelor şi profesorilor de religie. Aceste persoane realizează educarea religioasă a copiilor în școli din încredințarea a peste 2.000.000 de părinți care și-au înscris copiii la ora de religie (peste 90% dintre copii).
Aflaţi din nou în toiul alegerilor, cu puţine speranţe de mai bine în ordinea lumească a lucrurilor, ne-am gândit să facem un fel de radiografie a societăţii româneşti din ultimii douăzeci şi patru de ani. Cum de-am ajuns aici? Unde s-a greşit? Ce se mai poate face?
Vineri, 28.11.2014, la Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea prin care Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a cerut anularea Hotărârii emise de Consiliului Local Tîrgu Ocna privind retragerea “Titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Tîrgu Ocna” – acordat postmortem lui Valeriu Gafencu.
„Religia e otravă. Protejează-ți copiii!” Poster de propagandă bolșevică, URSS, 1930. Dupa cum vedem, tema falsului antagonism între Școală și Biserică, intens uzitată azi de secular-umaniști, nu e deloc nouă.
Colegii de la Cultura Vieţii expun un nou pui de… gasiţi Dvs cuvântul 🙂
Bolșevicii din Parlament. O nouă încercare de a elimina ora de religie din programa școlară și un răspuns al societății civile
de Re(d)acționarul
Într-o nouă încercare de a-și justifica salariul și susținerea din partea grupărilor anti-românești cu care a fost odată coleg în „soțietatea țivilă”, deputatul Remus Cernea a emanat o propunere legislativă destinată să înlocuiască ora de religie cu o așa-numită oră de „etică și educație civică” (de ce nu socialistă, ca să fie exact ca pe timpul comunismului -n.m.).
La fel ca și în cazul propunerii privind înființarea parteneriatelor civile – prin care instituția multimilenară a familiei era ștearsă din lege și înlocuită cu o făcătură a strategilor homosexuali, numită „uniune civilă între persoane, indiferent de sex” – noua bazaconie are șanse cvasi-nule să primească aprobarea Parlamentului. Asta o știe și inițiatorul; importantă era însă încercarea de a (re)aduce în atenție un subiect care îi arde ca focul pe agitatorii neo-marxiști din România: prezența orei de religie, cu toate hibele sale organizatorice și de resurse umane, în programa școlară dejoacă agenda re-educării întru religia secular-ateistă a generațiilor viitoare. Omul nou, „tolerant” cu toate aberațiile morale și sexuale și închinător la zeul suprem numit „Știință” nu poate prinde contur prea ușor. Acesta este și motivul turbării cu care ora de religie și prezența simbolurilor religioase în școli sunt atacate iar și iar – ba, putem remarca, nu doar de stângiștii oficiali: Monica Macovei, „candidata Dreptei”, susținută cu avânt de Tismăneanu și Liiceanu pronunțându-se, recent, pentru stoparea studiului religiei în școli. Din acest punct de vedere, Cernea și Macovei sunt în perfect acord: să fie studiată… istoria religiilor – adică religiile să fie prezentate „neutru”. Lucru, evident, imposibil, căci neutralitatea înseamnă, în acest caz, deplina și perfecta neutralizare a mesajului religios!
Ce atrage atenția în mod deosebit este Expunerea de motive (conform normelor de tehnică legislativă, constituie preambulul și justificarea oricărui proiect de act normativ, ce trebuie să răspundă unei necesități), un adevărat exercițiu de „discurs al urii” la adresa creștinismului al deputatului Cernea. Mai în glumă, mai în serios, solicităm „spor de toxicitate” pentru că am parcurs textul în cauză. Argumentația este redusă la dizertația subiectivă și la manipularea grosieră, în stilul bolșevic, centrată pe veșnica acuză: oamenii sunt needucați și săraci, Biserica este de vină; deci, să alungăm Biserica din spațiul public, ca să devenim educați și prosperi!
Dar ca să nu se mai spună că societatea civilă în România înseamnă doar „Martorii lui Soroș” (ASUR et co.) ori „Martorii Monicăi” (GDS et co.), un grup de ONG-uri creștine a remis comisiilor de specialitate din Parlament un Memoriu prin care solicită respingerea propunerii legislative. Vă recomandăm călduros să îl citiți aici în format pdf. Este mai mult decât o critică a proiectului: este un rechizitoriu la adresa unui impostor obraznic, unul dintre mulții pătrunși pe ușa din dos în politica românească.
Traseul propunerii legislative (în acest moment, înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaților cu propunere de respingere) poate fi urmărit aici.
Și, pentru a încheia: politicienii, nu Biserica, închid școli și spitale; politicienii, nu Biserica, alungă milioane de români în bejenie ca să câștige o pâine mai albă, lăsându-și familiile destrămate și copiii pe drumuri; politicienii, nu Biserica, permit sau încurajează vânzarea pământului, defrișarea pădurilor și spolierea resurselor subsolului; politicienii, nu Biserica, au condus țara în situația dezastruoasă în care este azi.
Într-un text extrem de violent şi, în acelaşi timp, de o rară ipocrizie, specifică însă personajului, Gabriel Liiceanu, căci despre el e vorba, se raliază partenerului său de lichelism, Andrei Pleşu, desigur, şi îl calcă în picioare, cu o satisfacţie morbidă, pe bătrânul actor de 95 de ani, Radu Beligan. Nu era de ajuns primul atac la gâtul maestrului, înfăptuit de bloggerul de Pravda, angajatul unui traficant de copii, fost ministru al Culturii FSN-ului lui Iliescu şi Roman, apoi “îngeraş” la CNSAS cu nevasta agentă DIE şi ministru de Externe complice la crimele asupra populaţiei civile din Belgradul bombardat chiar şi de Sfintele Paşti.
Parcă nu-i dăduse sângele pe nas “moşului”; măcar de data asta să îi provocăm un atac de cord!, şi-au zis “catarii de la Păltiniş”.
Vina lui Beligan? A spus public cu cine are de gând să voteze. Treaba lui, zic eu. Măcar dreptul ăsta cred că-l mai are, în cazul în care nu trăim deja în “1984”.
Aţi ghicit, probabil, că longevivul artist nu s-a exprimat pentru comisăreasa Monica “Mandela” Macovei, fosta procuroare comunistă îmbătrânită rele, în brigăzile căreia s-a înregimentat Gabriel Liiceanu, primind în dotare şi bocancii cu care l-a executat, sadic, pe nonagenarul Radu Beligan.
Daca Radu Beligan ar fi spus ca România are nevoie de o femeie preşedinte – alta decât Elena Udrea, bien sûr, aleasa fostului lor stăpân, pe care au slugărit-o, până mai ieri, toţi “intelectualii lui Băsescu” – acum am fi citit în revista “22”, organul GDS, adevărate ode la adresa maestrului. Posesorul posedat de Siegfried şi Marcello ar fi scos pe loc o nouă ediţie a CD-urilor Humanitas cu Radu Beligan. Dar n-a fost să fie… Şi-atunci, la zid cu “boşorogul”!
La linşarea tribală a celebrului actor s-a asociat, cum altfel?, şi politrucul Vladimir Tismăneanu, după cum aflăm din notele de subsol şi mulţumire ale patronului împropietărit de Ion Iliescu şi amantul celebru Andrei Pleşu, peste noapte, cu fosta Editură Politică a PCR.
Cârdăşia macabră a celor trei foşti gealaţi din gărzile intelectuale ale lui Băsescu seamănă cu răfuiala unor borfaşi plătiţi, care înghesuie şi maltratează la colţ de stradă un bătrânel distins pentru că n-a făcut cu mâna coloanei de motociclişti postapocaliptici, cu Macovei în frunte călare pe motorul cel mai lung. Tipologie de atac specifică unei haite de hiene, pe care am mai vazut-o când ciorile atacă un şoim solitar.
A-i da geniul lui Beligan la o parte pentru a-i reclama, cu năduf proletar, paiul din ochiul său, în timp ce toţi cei trei ciraci ai Mandelei de Dâmboviţa au colecţii de bârne ale Securităţii înfipte pe unde s-au nimerit, este, de asemenea, unul din rezultatele unei nefaste realităţi inversate, creditate de Băsescu, care a acceptat fără discernământ ca “procesul comunismului” să-l facă, din buze, exact marii profitori ai regimului comunist, fii bolşevicilor care au adus comunismul în România şi slugile lor. Aceasta este… “moştenirea Băsescu”, piatra de moară cu care se va duce de gât la fundul istoriei.
Dar mai presus de orice, atitudinea celor trei gâzi grobieni, la 25 de ani de la momentul 1989, denotă totala îmbibare cu ură, inoculată în sânge, practic, de la călăii pe care îi moştenesc. Ei, “purii moralişti”, “catarii de la Păltiniş” – după cum i-a catalogat Părintele Nicolae Steinhardt -, “străini de credinţa românească” – după cum a observat Părintele Dumitru Stăniloae – nu pot ierta. O atitudine normală pentru nişte personaje care cer, cu vehemenţă, ca şi înaintaşii lor antiromâni, monştrii bolşevici, eliminarea religiei din şcoli, deziderat înscris în platforma-program a alesei lor la preşedinţie, tovarăşa “mani pulite” Monica Macovei. “Mâini curate”, suflete murdare…
De ce-ar fi iertat tocmai Beligan, care susţine că “este legat ombilical de România”, “ţară-minune” de care nu poate sta despărţit mai mult de o săptămână şi pentru care “se roagă fierbinte la Dumnezeu”, seară de seară? Când realitatea trebuie să fie că “radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”, apud vedeta Humanitas şi Dilema, asasinul platit al culturii române H.R. Patapievici?
Dar domnul Beligan nu trebuie să se supere. Ura bestială a troicii Pleşu-Liiceanu-Tismăneanu se va scurge în canalele istoriei, acolo de unde au şi ieşit aceste fantome ale anticreştinismului cu faţă semi-umană. De 2014 ani ştim că iubirea învinge, întotdeauna.
O spune şi Radu Beligan: “Secretul longevitatii mele este Iubirea. Cred ca suntem pe pamant pentru acest lucru unic: sa iubim. Iubiti ce vreti, dar iubiti. Nimic nu este mai dezastruos decat infirmitatea inimii.
Si fiindca am acest prilej, dati-mi voie sa va declar ceea ce n-am putut sa fac pana acum: sa va declar ca va iubesc, da, va iubesc si pe dumneavoastra, spectatorii mei credinciosi care m-ati facut ceea ce sunt astazi.
Poate nu stiti cine sunteti: sunteti cei pentru care traiesc si care ma fac sa traiesc.
Odata am fost intrebat care este cuvantul pe care l-am am rostit cel mai des in viata mea. Am raspuns spontan: multumesc.
Va multumesc tuturor celor prezenti aici, asta seara, pentru toata iubirea cu care m-ati onorat. Ii multumesc lui Dumnezeu si il rog fierbinte sa aiba grija de Romania”.
PS: O să fac si eu apel la nişte note, de subsol, pentru a-i lămuri pe cei care pot fi derutaţi de proiecţiile fantastice ale realităţii răsturnată. Dacă domnul Beligan, din motivele lui, care ţin de idealuri artistice şi care priveau întreaga comunitate artistică, a ales să aibă pe faţă o anumită atitudine, cei trei satrapi ai “corectitudinii moralei” au acţionat în secret, pe din dos, aşa cum a învăţat Tismăneanu în Primăverii, Pleşu pe strada Paris şi Liiceanu de la tatăl sau, colegul de breaslă al tatălui lui Patapievici. Nu degeaba reputatul bizantinolog Sorin Ulea îl caracteriza pe Pleşu astfel: “Un tip cu ambiții secrete, cu vocație de mistagog, care vrea să domine suflete, un escroc intelectual.”
Notele, însă, nu sunt scrise de actualul general (r) Vasile Mălureanu, fostul ofiţer de Securitate căruia i s-a spovedit dl. Pleşu înainte de a-i scrie tovarăsului general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu. Ci sunt chiar ale matroanei lor: Monica Lovinescu. Înainte de a purcede la cele câteva notiţe din jurnalul Monicăi Lovinescu e bine să ştiţi că, la începutul anilor ’70, Securitatea a elaborat un plan “Alfa”, privind cetăţenii români care ies din ţară la bursă, în deplasare de serviciu sau pentru turism. Acest plan a fost consolidat apoi de planul “Atlas”. Cele doua planuri au fost redate de istoricul Stejărel Olaru în cartea sa “STASI şi Securitatea”. Conform acestor planuri, Securitatea se obliga să recruteze ca informator sau agent orice cetăţean român care urma să se deplaseze în străinătate în interes de serviciu sau la burse, unde plecarea era avizată tot de Securitate. Numai în măsura în care agentul era de cea mai mare încredere i se permitea să plece din ţară – în Occident – însoţit şi de familie. Este de observat şi larghetea financiara cu care cei doi făceau naveta pe ruta Bucureşti-Heidelberg-Paris… Şi acum micile note despre marii “moralişti” si profitori ai tuturor regimurilor:
Monica Lovinescu. Jurnal, 1981-1984. Selectii:
1981, Paris
Marti 15 decembrie
Cand ma intorc de la dentist (abcesul) il gasesc acasa pe Gabriel Liiceanu. (…) Plesu a scris un articol impotriva patriotismului, el, de cand e in Germania, n-a putut scrie un rand de filosofie.
Miercuri 30 decembrie (revelionul la Paris)
Toata ziua la noi, G. Liiceanu. (…)
1983, Paris
Duminca 8 mai
Seara, Liiceanu cu sotia.
Miercuri 11 mai
Seara la Liiceanu (varul sau plecat, i-a lasat casa) la cina cu Stoichita. Cateva stiri din tara. Ulea atacat de V. pentru felul cum s-a purtat cu Plesu si evitat apoi de toata lumea, a fost internat la Marcuta.
Vineri 13 mai
Seara Liiceanu cu sotia la noi. Sorin Marculescu i-a scris ca Jurnalul de la Paltinis s-a intors de la cenzura doar cu cateva pagini taiate si lasandu-i-se lui Balaita raspunderea publicarii. S.M. crede deci ca va fi publicat. Si brusc ne intrebam impreuna – dar cu cea mai mare infiorare tot Liiceanu se intreaba – cum va reactiona Eliade la paginile atat de dure impotriva lui, dar nu numai Eliade, ci si Noica insusi, care poate fi furios de repetarea a ceea ce a spus el despre Eliade si de dezvaluirea continutului scrisorilor acestuia din urma, al carui egoism absolut il deplange Liiceanu in Jurnal. (E. da vesti despre el si nu cere niciodata de la Noica).
Acum Noica spune ca s-a terminat in Romania cu cultura pe treizeci de ani. Cum se inseala in toate pronosticurile, poate fi un motiv de speranta.
Duminica 2 octombrie
De la trei dupa amiaza la 12 noaptea, Liiceanu la noi. (…) Ii telefoneaza la Heidelberg lui Andrei Plesu in clipa cand acesta chiar a intrat in casa. E cu Ujica, si Liiceanu scurteaza convorbirea. Dupa ce ne intoarcem de la restaurant, il recheama si vorbim si noi cu el. I-au dat drumul cu copilul.
Vineri 30 decembrie
Seara telefon Culianu – Plesu – Liiceanu. Au sosit la Paris. (…) Liiceanu imi spune ca au venit toti trei cu masina de la Heidelberg… (Pentru a face Revelionul la Paris)
1984, Paris
Duminica 1 ianuarie
Daca exista semne pentru un inceput de an, acesta a fost cu adevarat fast. De atata vreme ne doream sa-i vedem impreuna pe Liiceanu cu Plesu – si iata ca s-a intamplat. Toata ziua aici, de la 4 dupa-amiaza la miezul noptii…
Sambata 12 mai
Telefon Liiceanu. L-a convins telefonic Imre Toth sa fie vesel! Si face eforturi. Vin in trei, la sfarsitul saptamanii la Paris. Cu sotia si cu Plesu.
Luni 21 mai
Seara cina, in Cartierul Latin, cu Liiceanu, sotia lui si Plesu.
Vineri 25 mai
Mai tarziu, ajungem la Liiceanu si Plesu (stau la Oprescu acasa) pentru o cina care nu stiam ca e de aniversare. (Dupa Revelion si ziua de nastere sarbatorita tot la Paris! – Nota mea)
Luni 28 mai
Cina cu cei doi: Liiceanu si Plesu. (…)
Liiceanu si cu Plesu, care ne asteptau seara acasa, sunt inmarmuriti cum de a avut Tudoran curajul sa faca asa ceva prin telefon. (A dat un interviu la Radio Suisse Romande impotriva redeschiderii Canalului). Si cum nu au taiat comunicatia? Si cum nu-l suprima pe D.T.?
Miercuri 30 mai
Azi, miercuri, pe la pranz, Liiceanu si Plesu, in sfarsit singuri…
PS 2: Mi se pare mie sau din asa-zisa “antologie a ruşinii” folosită de cuplul Liiceanu-Tismăneanu pe post de baros în capul domnului Beligan au scapat, din greşeală probabil, limbile lui Manolescu pentru Ceauşescu sau poezia aceasta răscolitoare:
Sunt realmente bucuros că, în sfârşit, s-a născut în România o formaţiune politică ancorată în adevărata realitate românească, dispusă să spună verde-n faţă ce gandeşte, mai ales atunci când sunt atacate valorile fundamentale naţionale. Bravo, Bogdan Diaconu! Reproduc un Comunicat de azi, salutând iniţiativa Partidului România Unită de a solicită Bisericii Ortodoxe Române să-și prezinte poziția față de propagandă de tip comunist a doamnei Monica Macovei împotriva religiei în Şcoli:
Monica Macovei vrea educație comunistă în școlile românești
Partidul România Unită observă cu îngrijorare reintroducerea în spațiul public, sub pretextul campaniei electorale prezidențiale, a directivelor fostului KGB implementate în România prin Partidul Comunist și comisarii fostei URSS.
Astfel, doamna Monica Macovei, fostă membră a Partidului Comunist Român timp de nouă ani, încă din timpul facultății care a transformat-o în procuror al Republicii Socialiste România, se face portavoce a foștilor comuniști și bolșevici, prin susținerea eliminării religiei din școli și atacarea unuia dintre pilonii principali ai statului român, Biserica Ortodoxă Română, ai cărei preoți și călugări au fost întemnițați cu miile sub regimul comunist impus de sovietici.
Predarea religiei în școli a fost eliminată din România în primul an al dictaturii regimului comunist, imediat după instaurarea Republicii Populare ‘Române’, în 1948. Reluarea unei teme de inspirație comunistă într-o campanie pentru președinția României din anul 2014 neagă însăși condamnarea regimului comunist și declararea acestuia drept ‘ilegitim și ilegal’ de către actualul președinte al României, Traian Băsescu.
Religia, contestată de doamna Monica Macovei, constituie o parte integrantă și definitorie a culturii europene și, cu atât mai mult, a culturii române. În marea majoritate a țărilor europene, religia se predă în cadrul sistemului de învățământ public, având un rol recunoscut și apreciat în societate, cu implicații profunde în dezvoltarea socio-culturală.
În chiar țara în care se află sediul principal al Parlamentului European și unde doamna Monica Macovei se manifestă constant împotriva României din postura de europarlamentar PDL, respectiv Belgia, religia se predă în școli de două ori mai mult decât în România. Pentru informarea corectă a opiniei publice, iată timpul alocat educației religioase, în planurile de învățământ din majoritatea țărilor europene: Anglia și Țara Galilor — 1 oră, Austria — 2 ore, Belgia — 2 ore, Danemarca — 1 oră, Germania — 56-62 ore (an), Grecia — 2 ore, Islanda — 1 oră, Irlanda — 92 ore (an), Italia — 1,5 ore, Luxemburg — 3 ore, Malta — 2 ore, Norvegia — 78 ore (an), Portugalia — 1 oră, Spania — 1,5 ore, Suedia — 1 oră.
Doamna Monica Macovei se pune sub steag străin în reclamele sale electorale, afirmând că vrea să îndrepte România spre America. Dar America reală și profundă este, în procent de 78 la sută, creștină, ceea ce doamna Macovei pare să nu știe.
Prin manifestarea sa anticreștină, doamna Monica Macovei se exprimă totodată și împotriva Constituției României, un act incompatibil cu statutul de fost înalt demnitar, respectiv de fost Ministru al Justiției. Astfel, potrivit Constituției României, art. 32, alin. (7), ‘în școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege’, așa cum se întâmplă în majoritatea statelor Uniunii Europene. Legislația din România respectă normele europene și promovează un sistem de învățământ comparabil cu cel existent în majoritatea statelor Uniunii Europene.
Ca și în cazul Icoanelor din școli — păstrate la locul lor în ciuda atacului anticreștin al unor ONG-uri extremiste care au pierdut în instanță în fața drepturilor copiilor—, Religia în școli, cu posibilitatea alegerii opționale de către părinți, se desfășoară potrivit principiilor democrației prin voința expresă a comunităților locale. Astfel, în concordanță cu prevederile art. 26, alin. (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului ‘părinții au dreptul de prioritate în alegerea modului de educație acordată copiilor lor’.
Orice altă încercare de a impune prin ‘ordin de sus’ vreo modificare a acestui statut încalcă înseși drepturile fundamentale ale omului, ale copilului, pe care doamna Monica Macovei susține cu înfocare că le apără. Este posibil ca doamna Macovei să apere doar drepturile omului care se declară descendent din maimuță, cum pare să fie cazul dânsei, situație care nu este conformă cu realitatea pe care o împărtășim, noi, românii, dar și întreaga creștinătate.
Este bine de amintit în acest context că Școala în România s-a născut în pridvorul Bisericii Ortodoxe Române, primele școli și tipărituri din țara noastră fiind lucrarea Bisericii strămoșești. Până la momentul adoptării Legii Instrucțiunii publice din 1864, învățământul românesc s-a desfășurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii, iar în perioada Regulamentului organic ierarhii Bisericii aveau și atribuții de efori ai școlilor. Prin Legea Instrucțiunii publice din 1864, religia deținea, de asemenea, un loc important, consolidat de Legea Regatului României nr. 54 din 1928, pentru regimul general al cultelor, anulat complet prin Decretul 177 din 1948, perioadă în care doamna Monica Macovei dorește să readucă România.
Doamna Monica Macovei, deși s-a transformat în purtătoare de cuvânt a asociațiilor ateiste care se află în campanie pentru eliminarea religiei din școli, se prezintă în CV-ul său cosmetizat de candidată la președinția României ca reprezentantă a Bisericii Greco-Catolice, confesiune la care s-ar fi reconvertit după prima sa credință, în comunism. Să înțelegem că și această Biserică susține eliminarea religiei din școli și dezideratele ONG-urilor anticreștine, care afirmă, pe urmele lui Karl Marx, că ‘religia este opiumul popoarelor’ ?
Partidul România Unită solicită Bisericii Ortodoxe Române să-și prezinte poziția publică față de propagandă de tip comunist a doamnei Monica Macovei împotriva religiei în România.
Monica Macovei crede ca Karl Marx ca “religia este opiumul popoarelor” si, inspirata de propria-i fata, ca omul se trage din maimuta
Bumbistica zilei:
• Elena Udrea, întinsă pe tot capul la ziarul traficanului de copii Cristian Burci, învârte cheia în cazul “Robert Turcescu-Show”: “În cazul Turcescu, vedem ce ar putea însemna ca un candidat să fie fost sau actual ofiţer acoperit”. Ce mascarada sinistră! Pentru asta-i tot show-ul? Ha, ha, ha! Băieţi, mai schimbaţi firma că vă daţi singuri cu ea în cap!
• Titlul ratat al presei din această perioadă: “ŞOC! GROAZĂ! SENZAŢIONAL! Un candidat la preşedinţie nu este ofiţer acoperit!” Care-o fi ăla, de ne strică firma (aceeaşi de mai sus)?!
• Bogdan Diaconu, fondatorul Partidului România Unită, într-un editorial de zile mari: “Macovei este exemplul clar al personalităţii fără religie, fără ţară, fără trecut (altul decât cel personal ascuns cu grijă pentru că strică la CV). Nu, nu vrem ca românii să ia exemplul lui Monica Macovei şi de aceea avem nevoie nu doar de religie în şcoală, avem nevoie şi de Biserică, avem nevoie de tradiţii şi de tot ceea ce ne poate păstra identitatea românească într-o lume care ne încurajează să ne înstrăinăm de noi înşine ca să fim vânduţi şi risipiţi mai uşor.” Integral la Bogdan Diaconu o spulberă pe Monica Macovei, “perversa procuroare comunistă”. Mandela de Dâmboviţa îl plagiază pe Marx cu religia – “opiumul popoarelor”
• Azi am sesizat CNA, din partea Civic Media, pentru porcăria nesimţiţilor de la “Papaya advertising” care au falsificat imaginea lui Brâncuşi pentru nesimţiţii de la CEC Bank, reclama mincinoasă cu un “Brâncuşi vorbind” derulându-se pe toate posturile TV. Detalii despre porcărie aici: Brâncuşi, falsificat de CEC de dragul publicităţii. Si cât tupeu, să scrie pe video (mai jos) “Arhiva CEC”. Eu cred că mai bine scriau “Arhiva CEC – FNI”, ca să fie mai clar că e o treabă împuţită, ca creierul lor. Nu mai vorbesc despre faptul că reclamaţia la CNA trebuia să o facă demult Ministerul Culturii. Dar ungurul care-l conduce în continuare din postura de “demisionar” are treabă doar cu profitul de pe seama lui Brâncuşi nu si cu apărarea lui. Neruşinaţilor!
O captura de imagine trimisa de un cititor fidel ma zguduie putin in veghea placuta de la miezul noptii: dintre decolteurile vulgare ale unor “Sanzi” si “Tonciu”, amorurile Annei Lesko cu “Iri”, nespalaturile pe dinti ale Ioanei Tufar si “fetele de la pagina 3” se iteste si figura din ce in ce mai negricioasa (merge pe urmele ficatilor lui Patriciu?) a bulibasei Plesu cu un titlu care, asociat cu mutra, pare sa spuna, de fapt: “Am dovada existentei extraterestrilor”. Sau: “Si tiganii – pardon, romii – cred in Dumnezeu”. “Interviul-eveniment” din Click-ul educativ al lui Patriciu – care va fi urma de alte doua “dialoguri-fluviu”, “intamplator” tocmai acum, cand instanta va hotari, din nou, dupa 10 ani, cum a colaborat cu Securitatea – este dat in tandem in Adevarul si poarta data de 4 noiembrie si ora 21.30. Dupa ora si continut, s-a vrut a fi un cadou pentru Basescu de ziua lui. Si nu numai.
Iata:
“Ce spuneţi despre toate săgeţile acestea pe care preşedintele Băsescu le trimite către Rege?
Deprimante! M-am exprimat public despre asta. Nu se poate să te vizitezi cu Regele Cioabă, să dănţuieşti cu Bercea Mondial, să frecventezi emisiunile lui Dan Diaconescu şi să-l năşeşti pe bietul Paul de Hohenzollern şi, în acelaşi timp, să te răfuieşti, ignar, cu Regele Mihai. E de neînţeles. Preşedintele e liber, fireşte, să aibă ce păreri vrea. Dar funcţia lui nu-i permite să facă din idiosincrasiile proprii o politică de stat. Ca să nu mai spun că tot felul de caraghioşi din PDL s-au simţit obligaţi să danseze, servil şi mediocru, pe muzica lui.
I-aţi fost consilier în primul mandat. De la început nu-l plăcea pe Rege?
Da, de la început. Prin ianuarie 2005 a primit, din partea Regelui, o invitaţie la masă. Mi-a fost imposibil să îl conving să se ducă! E, în alcătuirea lui, o componentă plebee, care îl avantajează în planul sincerităţii, dar îl face, totodată, să fie un campion al bâtei în baltă. În plus, lui Băsescu nu îi place deloc să i se spună că a greşit. Dimpotrivă. Preferă să îngroaşe greşeala până la grotesc. Dar v-am spus deja prea multe. Vă rog să mă lăsaţi să mă opresc aici. Altfel, îmi sabotaţi memoriile… ”
Dar povestea nu se termina la Basescu atata timp cat Plesu si-a propus sa termine Romania. Pe langa amintirile despre cum l-a instalat pe el Petre Roman la Externe si cum a acceptat ca ii era rusine sa-l refuze si cum nu si-a dat demisia nici dupa ce PD-ul s-a retras de la Guvernare, pentru ca… tocmai refuzase o bursa la Georgetown, etc, etc, etc, ceea ce m-a scarbit cel mai tare este modul nonsalant in care “isi aduce aminte” – in premiera dupa 12 ani! – ca el, de fapt, s-ar fi impotrivit bombardamentului NATO asupra Iugoslaviei chiar de Pasti. Poate chiar a stat pe unul dintre podurile peste Dunare cu un mare semn de “Target” pictat pe burdihan si noi nu ne-am dat seama, cine mai stie!?
Cum in vremea aceea, cu un frate aflat chiar sub bombardamente la Belgrad tocmai ma intorsesem la Bucuresti de la granita cu Iugoslavia dupa ce, de nervi si dezgust fata de noi, sarbii nu mai primeau nici un roman, si ma ocupam exact de Externe, cu surse chiar alaturi de marele ministru cu omleta rece, stiu mai mult decat sigur ca MAE si Plesu personal nu au schitat nici cel mai mic gest crestinesc pentru fratii sarbi. Ba dimpotriva. Iata si extrasele din presa vremii care dovedesc acest lucru.
Deci, la capitolul ticalosie, Plesu sta cam asa (tam-nesam se gandeste ca acum e momentul sa se dea “ortodox”, dupa 12 ani):
“În legătură cu involuţia contemporană a clasei politice, daţi-mi voie să mai spun ceva despre episodul Kosovo, care nu ne priveşte direct pe noi.
Vă rugăm.
Ştiţi că Belgradul a fost bombardat de Paşte. Mi s-a părut potrivit să telefonez doamnei Albright şi să o previn că nu e o idee bună să bombardezi o ţară ortodoxă de Paşte! Aşa cum nu bombardezi o ţară musulmană de Ramadan. „Va fi – spuneam – o reacţie negativă şi în România.” Şi atunci, dânsa mi-a pus o întrebare care m-a năucit: „Dar câţi catolici aveţi în România?”. „Vreo 4%” – zic eu, perplex. „Păi, atunci nu e nicio problemă!” Şi am înţeles că doamna ministru nu era informată asupra creştinismului răsăritean (Dar nici el nu s-a obosit sa o informeze, considerand prin absurd ca aceasta conversatie ar fi existat in afara suprarealismului lui Plesu! – nota mea, VR). Ne credea musulmani. Ea fiind născută, totuşi, prin preajmă, în Cehoslovacia! (Nu ştiu dacă ştiţi că tatăl ei a fost ambasadorul Cehoslovaciei la Belgrad în aceeaşi perioadă în care Tudor Vianu a fost ambasadorul nostru tot la Belgrad, încât Ionel Vianu, fiul lui, se va fi jucat cu doamna Albright în curtea ambasadei…) De altfel, cu acelaşi prilej, am fost contrariat şi de Javier Solana, care e spaniol, catolic şi profesor universitar. L-am sunat şi pe el, cu acelaşi mesaj: „Domnule, bombardamentul de Paşte nu e o idee bună” (Cat de tare era dl Plesu! Auzi, i-a zis lui Solana: “nu e o idee buna”. Dar inainte si dupa Paste este “o idee buna” uciderea de civili nevinovati din marile orase ale Serbiei pentru o vina inventata in Kosovo, nu-i asa, domnule rect or al “Noii Europe”? – Nota mea, VR) Şi el zice: „Între ce ore e Paştele la voi?”. Ca şi cum Paştele e de la 3 la 5! Cam aici suntem… ”
Dar credeti ca s-a oprit vreo clipa bombardamentul de Paste? Ce gluma! Cam aici suntem, asadar: la un individ care a franat institutii cheie ale statului in toate Guvernele Romaniei si isi permite sa minta cu atata “naturalete” despre prestatia sa lamentabila din toate functiile pe care le-a ocupat. Si iat-o si pe tovarasa Zoe, adevarata “presedinta” a Romaniei, cam ce zicea, in ajun de Pasti:
In sfarsit, iata, probabil, si singurul adevar din interviu. Incercand, de fapt, sa-si laude produsul, pe prepusul din Jacuzzi, si sa “infunde” Biserica, face o prezentare reala a pozitiei Patriarhului Teoctist la venirea Papei, care a fost fortat sa accepte vizita chiar de gasca “neo-europenilor” lui Plesu, “stramba-dreptacii” de azi. Macar atat:
“„BOR a încercat blocarea vizitei Papei”
Cu vizita Papei cum a fost?
Trebuie spus că a contat foarte mult că era ambasador la Vatican Teodor Baconschi (n.r. – actualul ministru de Externe al României). A făcut, cu formaţia sa de teolog, o bună priză cu locul. Vedeau pentru prima dată venind din Est un tip cu care se putea purta un dialog de substanţă. Rolul lui în pregătirea vizitei a fost important. Preşedintele Constantinescu a susţinut de asemenea, insistent, întregul demers. A contat, cred, şi solidaritatea tactică şi logistică a Ministerului de Externe. Din păcate, BOR n-a fost, într-o primă etapă, cooperantă. Am primit chiar vizita unui reprezentant al Patriarhiei, care avea mandat să descurajeze organizarea vizitei papale. Îmi amintesc că avea obiecţii pe două fronturi. Mai întâi, îmi comunica dezacordul BOR cu privire la şefia corpului diplomatic din Bucureşti. Să vă explic: Adrian Severin, cât a fost ministru de Externe, a avut buna idee de a reintroduce şi la noi o regulă, curentă în lume, potrivit căreia şeful corpului diplomatic străin este Nunţiul Apostolic, adică trimisul Vaticanului. În România ateismului comunist, această regulă fusese abandonată în 1951. S-a hotărât ca, în locul Nunţiului Apostolic, să fie numit în funcţia respectivă cel mai bătrân dintre ambasadori. Cel mai bătrân era, mai întotdeauna, câte un african, uitat pe aici de statul său, în iureşul schimbărilor politice. Or, reprezentantul Patriarhiei vine şi îmi spune: „Suntem împotriva ideii ca Nunţiul Papal să fie şeful corpului diplomatic!” „Păi, dacă e vreun musulman, vă convine mai mult?” „Da, preferăm turbanul musulman mitrei papale!” A doua obiecţie, foarte apăsată, era legată de vizita Papei. Cu ce argumente? „Va pleda cauza greco-catolicilor.” Ulterior, s-a încercat blocarea vizitei printr-o sumedenie de condiţii, de natură să-l determine pe Suveranul Pontif să renunţe. Ei bine, Papa a acceptat toate condiţiile care i s-au pus!
Ce fel de condiţii?
Să nu iasă din Bucureşti, să nu pună în vedetă Biserica greco-catolică etc. Dar dorinţa lui Ioan Paul al II-lea de a veni a trecut peste toate piedicile. ”
A, stati putin! Ca sa stiti cum sta cu dovada “credintei” lui Plesu, abil speculata in titlul aruncat printre tatele si cururile din Click-ul lui Patriciu:
“Cine v-a impresionat dintre liderii pe care i-aţi întâlnit?
Am mai spus-o: având de a face, de-a lungul a doi ani, cu mai toţi liderii importanţi ai lumii, am ajuns la concluzia că mi se oferă dovada existenţei lui Dumnezeu. Fiindcă arareori anvergura reală a acestor lideri era pe măsura sarcinilor lor. Astfel încât am ajuns să cred că, de vreme ce, cu „administratorii” ei de-acum, lumea pare, totuşi, să funcţioneze, meritul e al Providenţei…”
Asa l-a descoperit Plesu pe Dumnezeu… Alaturi de “liderii importanti ai lumii” care distrugeau si ucideau cu bombardamentele lor o capitala si o tara europeana, pentru prima oara de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial… Si cate coarne avea “dumnezeul” lui Plesu: doua sau trei, ca cel al lui Patapievici?
Un titlu tamp si insidios mi-a atras atentia in Evenimentul Zilei de azi: “Studiu fundaţia Soros: Românii atei provin din familii religioase“. Parea dat cu aceeasi satisfactie cu care slujbasii lui Dinu Patriciu, seful cel mare al dilematicului matron Andrei Plesu, cauta sa publice, conform ordinelor Ramonei Ursu, redactor şef adjunct la Adevarul de Seară, “materiale cu scandaluri in care au fost implicati preoti. Ideal este sa fie scandaluri sexuale, dar putem baga si altfel de lucruri: batai intre popi, injuraturi, talharii, etc…” Campania anticrestina din fosta presa romana devoaleaza fara putinta de tagada originile patronatului acesteia. In cazul Adevarului, cele rusesti, iar in ceea ce priveste EvZ, cele ale unei grupari “invizibile” – “gasti transpartinice” – care se foloseste de organele statului pentru a lovi chiar in inima lui.
Articolul EvZ face parte dintr-o serie, oferita pe tava de Fundatia Soros presei ex-romanesti, care are la baza un “studiu aprofundat” asupra religiozitatii romanilor, realizat de organul condamnatului penal international provenit din ghetourile Budapestei. Cu alte cuvinte, un sondaj menit de fapt aprecierii rezistentei romanesti “la zi”, respectiv identificarii “tarelor” romanilor si conceperii unor noi “masuri active” pentru eradicarea lor. Printre alte subiecte ale sondajului, tratate in mod similar, se numara: “Românii se roagă, dar nu în biserică”, “Românii devin mai toleranți religios”, “Implicarea Bisericii în politică”, “Românii susțin dreptul la avort”, “Predarea religiei în școlile publice”, “Românii aprobă construirea Catedralei Neamului, dar nu din buzunarul lor”, “Romanii sunt printre cei mai conservatori cetateni din Uniunea Europeana”, etc.
Cum minciuna are picioare scurte, titlul prostesc din EvZ, care pune accent pe ateism murdarind deliberat religiozitatea romanilor, nu reuseste decat sa arunce in ridicol conducerea ziarului, fiind rasturnat epocal chiar din primul rand al articolului: “Românii sunt preponderent ortodocşi (peste 85%) iar aproape jumătate dintre cei care s-au declarat atei, agnostici sau fără religie (1%) susţin că provin din familii religioase” (iar cel care a dat titlul provine, sigur, dintr-o maimuta). Ce aflam, iata, din aceasta fraza? Ca doar 1% din intreg poporul roman reprezinta persoanele care se declara atei sau fara religie (probabil galeata de activisti ai “societatii civile bolsevice”). Asadar – titlul corect! – 99% dintre romani sunt religiosi, ceea ce face poporul roman sa fie cel mai credincios popor din Europa si chiar din intreaga lume.
Evident, pentru sclavii lui Soros, asta este o problema! Insa, vrand-nevrand, in ciuda prezentarii manipulative a rezultatelor sondajului si a denigrarii continue a romanilor, adevarul se ridica, inevitabil, la suprafata studiului comandat de Soros.
Astfel, in ce priveste, de exemplu, falsa disputa lansata de presa sorosist-comunista in privinta predarii religiei in scoli, romanii cred, in procent de 86% (!) că trebuie să se predea religia la şcoală. Doar 8% au o opinia contrară. Cum era cu democratia – puterea poporului?… Tot asa, aflam ca “peste 80% dintre români consideră homosexualitatea şi prostituţia ca fiind comportamente ce nu pot avea nicio justificare”. Daca democratia ar exista cu adevarat in Romania acest rezultat ar fi normal sa se constituie in baza legala – si morala! – pentru interzicerea oricaror manifestari stradale exibitioniste ale gruparilor de activisti homosexuali si sa spulbere orice tentativa de legalizare a prostitutiei venita din partea politicienilor corupti de stramba-dreapta si a diapazoanelor lor dezacordate (aviz Sebastian Lazaroiu!).
Cu referire la paranteza din urma transpare din ce in ce mai clar faptul ca toata aceasta pleiada de formatiuni de “dreapta”, de tipul Fundatiei “crestin-democrate” a teologului-jacuzzi Theodor Anatol Baconschi sau a “noii republici” a micutului prepus al lui Vladimir Volodea Tismaneanu, sunt constituite ca niste adevarate formatiuni ale lui Potemkin, goale de orice continut autentic, tocmai pentru a acoperi spectrul conservator al romanilor, devoalat si disecat in amanuntime de astfel de sondaje. De altfel, cercetarea Soros, intitulata „Religie și comportament religios” se vrea a fi, conform autorilor, “prima analiză completă a fenomenului religios la nivelul populației României, care pune sub lupă valorile, comportamentele și raportarea la politici și viață politică la nivelul celor mai importante confesiuni întâlnite în România”. Adica, daca romanul e conservator, nu-i asa? – vorba lui Brucan -, apoi sa-i dam, tot noi, “neo-conservatorism” cat cuprinde…
Pe langa respingerea homosexualitatii, o alta mare tragedie a realizatorilor sondajului Soros – Raluca Popescu, Mirel Paladă și Claudiu Tufiș, sub coordonarea lui Ovidiu Voicu, manager de programe, în cadrul programului “Studii Electorale Românești” al Fundației Soros – este “conservatorismul extrem” al romanilor fata de “comportamente” (!) precum sinuciderea, avortul si divortul, printre altele.
“Chestionați cu privire la gradul de acceptare faţă de comportamente precum sinucidere, pedeapsa cu moartea, avort, minciună, prostituţie, homosexualitate, relaţii sexuale extraconjugale, relaţiile sexuale premaritale sau divorţul, românii afișează un conservatorism extrem“.
Interesant de observat lejeritatea cu care “comportamentul” legat de uciderea propriei persoane sau a copilului nenascut sunt puse pe acelasi plan cu alte “comportamente” devenite mai mult sau mai putin uzuale. “Dacă în cazul pedepsei cu moartea 7% dintre respondenţi o consideră justificată şi 16% au o atitudine neutră, în ceea ce priveşte sinuciderea lucrurile stau mult mai categoric: 92% dintre români consideră că decizia de a-ți lua viața nu poate avea nicio justificare, în timp ce doar 2% consideră că pot exista motive întemeiate în astfel de cazuri.”, se afirma in “studiul” bazat pe sondajul Soros. Ce ne facem insa cu acest 2% daca luam in seama avertismentul realizatorilor ca sondajul ar putea avea o eroare de +/- 2,9%. Daca este vorba de – 2,9% in acest caz?
Aplecarea realizatorilor sondajului spre “normalitatea” “comportamentului” sinucigas versus “extremismul” romanilor care resping aceasta cadere iremediabila in mainile ucigase ale diavolului poate avea o explicatie in jumatate din originea finantatorului “studiului”, respectiv partea ungureasca a lui George Soros, daca avem in vedere faptul ca Ungaria este ţara europeană cu cea mai ridicată rată a sinuciderilor, stare pusa pe seama genei prea tulburi a vecinilor nostri.
“Comparativ cu date similare obținute în alte țări europene, românii sunt printre cei mai conservatori cetățeni din Uniunea Europeană: Sinuciderea este respinsă în mai mare măsură doar în Cipru; Homosexualitatea este respinsă în mai mare măsură doar în Lituania; Divorțul este respins în mai mare măsură doar în Malta și Polonia.”, se mai arata, reprobator, in “Raportul Soros”.
Pentru a intelege cheia in care sunt tratate aceste “tare” ale romanilor e suficient sa constatam legatura pe care o fac, in concluzie, autorii “studiului”: “Printre cauzele posibile ale acestui conservatorism se află atât religiozitatea ferventă a românilor, cât și perioada îndelungată de dictatură comunistă.” Cu alte cuvinte, romanii sunt asa de “incuiati” din cauza indobitocirii lor prin religie si comunism. Transbordata la nivel politic, “judecata” arata ca suntem vinovati (ca existam, asta stim) si pentru nationalism si pentru national-comunism, ca sa sune pe placul lui Tismaneanu si ai lui. Evident, ca in orice “studiu stiintific” de teapa tuturor celor pomeniti mai sus, acestea sunt “cauze posibile“…
“Problema” maxima, dupa cum arata maruntii agenti ai “Retelei Deschise” – de mana cu care, ciudat, se tin astazi si foarte multi “apologeti ortodocsi” deveniti propagandisti de duzina ai campaniilor Soros -, este edificata in “concluzia finala” a “studiului” privind “conservatorismul extrem” al romanilor: “Cu cât o persoană merge mai des la biserică, cu atât respingerea comportamentelor analizate este mai mare”.
Nu putem decat sa ne bucuram ca, la praznicul Sfintei Maicute Parascheva, in pragul careia a fost aruncat pe piata acest “studiu” anticrestin si antiromanesc, ni se releva, din nou, salvarea romanilor ca neam, aratata de Dumnezeu chiar si prin gura pacatosilor care… Adevar graieste.
Reprezentanţii ISJ: A fost influenţată decizia părinţilor
Niciun elev al ciclului gimnazial al Liceului Ovidius Constanţa nu studiază Religia ortodoxă. Directoarea spune că aşa au vrut părinţii. Toţi părinţii…
Pe de altă parte, minoritatea musulmană face ore de religie în cadrul liceului. Directoarea Cristina Anghel (foto) spune că… aşa au vrut părinţii musulmanilor.
O anchetă a Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Constanţa a stabilit (deocamdată neoficial) că părinţii au fost puşi să aleagă între Religie ortodoxă şi Informatică, prin completarea unui formular tipizat, deşi religia este o disciplină din trunchiul comun, alături de materii precum Matematica sau Limba şi literatura română.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Liceul Ovidius este privit ca una dintre cele mai bune şcoli din oraş şi este preferat de lumea bună. Biroul în care ne-a primit directoarea se înscrie în aceeaşi logică a belşugului şi cochetăriei. Când a auzit că subiectul discuţiei este disciplina religie, directoarea a devenit distantă şi a încercat să evite subiectul: “Dar de unde aveţi dumneavoastră această informaţie? Se face religie cum să nu! Aaa… va interesează ciclul gimnazial? Păi de ce nu aţi spus aşa de la început. Trebuia să spuneţi de la început ce vă interesează… Într-adevăr, la ciclul gimnazial nu se face religie. Avem cereri ale părinţilor, prin care aceştia şi-au exprimat această opţiune pentru copiii lor”.
Cum mi-a fost greu să cred că TOŢI părinţii au decis din proprie iniţiativă ca odraslele lor să renunţe la disciplina religie, mi-am exprimat curiozitatea de a vedea câteva cereri. Am fost refuzat, cu o politeţe distantă, sub pretextul protejării datelor personale elevilor. La ieşire, directoarea a ţinut parcă să îmi facă în ciudă şi, poate, să mă ironizeze. A indicat cu degetul un fotoliu, pe care se afla un imens biblioraft: Acolo sunt cererile părinţilor, despre care am discutat.
Şcoala a pregătit cereri tip pentru ca părinţii să renunţe la Religie
La ISJ situaţia era cunoscută, dar nimeni nu prea voia să discute deschis despre asta. După câteva zile bune de insistenţe telefonice, timp în care şefa Aliss Andreescu era la diverse festivităţi şi evenimente, am fost trimis la purtătorul de cuvânt. Gabriela Costea mi-a confirmat că ISJ a început o anchetă, în urma căreia s-a constatat că părinţii au fost influenţaţi atunci când au respins studiul religiei pentru copiii lor, iar această disciplină a fost prezentată ca o materie opţională.
Plimbându-mă pe holurile inspectoratului, am avut norocul să găsesc un formular tipizat, ca cele folosite la alegerea opţionalelor la Liceul Ovidius. Hârtia arată clar că părinţii au fost puşi să aleagă între Religie şi Informatică, ca şi cum elevii ar fi putut studia doar una dintre cele două discipline. Mai mult, o a doua foaie este o cerere tip în care părinţii au completat spaţiile goale, pentru a-şi exprima “opţiunea” împotriva studierii religiei.
Am vrut să vedem ce spune Biserica despre situaţia fără precedent de la Liceul Ovidius. “Arhiepiscopia doreşte ca învăţământul religios să se desfăşoare conform protocolului semnat între Biserică şi Stat. Noi nu suntem de acord ca opţiunea părinţilor privind studierea religiei în şcoală să fie influenţată în niciun fel, indiferent despre ce religie sau confesiune este vorba”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, preotul Alin Boc.
Scandalul a ajuns până la Ministerul Educaţiei (spun surse interne), care solicită reintroducerea religiei la liceul constănţean.
Legea Invăţământului nr. 84/1995, modificată în 1999, menţionează clar că “planurile cadru (…) includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun”. Elevii pot fi exceptaţi de la studiul acestei discipline, în anumite condiţii: “La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină”.
PRINCIPIILE NECESARE PRIVIND INTRODUCEREA RELIGIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE STAT PREUNIVERSITAR
Mitropolia Basarabiei a luat act de Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 30.06.2010 şi propune următoarele principii organizatorice:
1. Începând cu anul şcolar 2010-2011, se va introduce în învăţământul primar şi gimnazial, câte o oră pe săptămână, disciplina „RELIGIA”.
2. RELIGIA este obiect de învăţământ, are statut de disciplină obligatorie în ceea ce priveşte includerea în orarul învăţământului primar şi gimnazial şi opţională în ceea ce priveşte prezenţa elevului la acest obiect. RELIGIA este disciplina ce conţine elemente de învăţătură, istorie, spiritualitate, etică şi cultură creştină.
3. Programele analitice sunt elaborate de fiecare cult înregistrat în Republica Moldova şi aprobate de Ministerul Educaţiei. Elaborarea programelor de învăţământ şi predarea se vor face ţinând cont de normele educaţionale impuse de către Programa de învăţământ din R. Moldova în spirit irenic pe principiile vieţii comune într-un stat modern şi european.
4. Ministerul Educaţiei va crea posibilitatea ca elevii să se poată grupa, cu ocazia orelor de religie, pe criterii confesionale. Grupe de educaţie religioasă pot funcţiona şi prin gruparea elevilor de aceeaşi confesiune din mai multe şcoli din aceeaşi localitate. Apartenenţa confesională va fi indicată în cererea părinţilor elevului. Apartenenţa confesională nu poate fi un criteriu în organizarea claselor ori în înscrierea la cursuri la o unitate de învăţământ de stat, în acordarea unor privilegii, în dobândirea ori pierderea anumitor drepturi.
5. Lecţiile de religie sunt predate de cadre didactice: de preoţi, licenţiaţi în teologie şi studenţi ai instituţiilor de învăţământ teologic cu acordul comisiei organizate de fiecare cult în parte. De asemenea, pot preda această disciplină cadre didactice din învăţământul preuniversitar numai cu avizul comisiei organizate de fiecare cult după o perfecţionare organizată de Ministerul Educaţiei şi predată de preoţi licenţiaţi în teologie şi specialişti în domeniu. Cultele prin comisiile organizate de fiecare cult îşi vor da acordul prealabil pentru numirea acestor cadre didactice. Cultele vor prezenta Ministerului Educaţiei programele cursurilor de perfecţionare pedagogică, pentru anul 2010- 2011, în vederea asigurării competenţei metodico-didactice a celor ce predau educaţia moral-religioasă. Numirea cadrelor pentru ora de religie se face de către direcţiile de învăţământ, la propunerea organelor de conducere ale cultelor. Revocarea cadrelor menţionate se face în aceleaşi condiţii.
6. Ministerul Educaţiei are drept de control asupra educaţiei religioase în şcoală, urmând să încadreze specialişti pentru efectuarea inspecţiei şcolare, pentru asigurarea condiţiilor desfăşurării procesului didactic. Specialişti pentru efectuarea inspecţiei şcolare vor primi şi avizul conducerii cultelor. Personalul didactic menţionat la punctul 5 se subordonează, pe timpul activităţii în şcoli, conducerii acestora şi conducerii cultului, respectând regulamentele de ordine interioară. Ierarhii şi conducătorii diverselor culte pot însoţi, la cerere, cadrele Ministerului Educaţiei, precum şi cele ale inspectoratelor şcolare, cu prilejul inspecţiei şcolare a Religiei.
7. Aprecierea rezultatelor obţinute de elevii care optează pentru Religie se face prin acordarea notelor de la „1” la „10” . Notele negative nu atrag situaţia de corigenţă sau repetenţie a elevilor în cauză.
8. Religia intră sub incidenţa legislaţiei şcolare curente.
9. Până la 20 august 2010, Ministerul Educaţie şi reprezentanţii cultelor vor elabora o programă obligatorie pentru obiectul Religie. În prima jumătate a lunii septembrie 2010 conducerea şcolilor împreună cu reprezentanţii cultelor vor organiza şedinţe cu părinţilor elevilor pentru informarea despre ora de Religie şi se vor primi cerererile pentru participare la ora de Religie.
10. La finele anului şcolar 2010-2011, Ministerul Educaţiei şi conducerile cultelor, vor analiza activitatea desfăşurată, urmând ca Ministerul să dispună asupra modalităţilor de integrare a acestei discipline de învăţământ în sistem constituţional, legislativ şi curricular al reformei educaţionale.
March 11th, 2017 
VR 
Posted in 
Tags: 
