Iunie 2010 m-a prins pe drumul Damascului, alături de jurnaliştii Ion Cristoiu, Vlad Teodorescu şi Eliza Frâncu. Oraşul antic Palmyra, azi ocupat de forţele internaţionalist-teroriste de distrugere a Orientului, cunoscute după acronimul ISIS (foto sus viaBN24), a fost unul dintre obiectivele noastre (vizionat la o temperatura de peste 40 de grade). Nu am avut un aparat foto performant dar cred că merită totuşi să redau câteva imagini din posibilul viitor oraş dispărut… A rezistat 2000 de ani. Oare va fi şters de pe hartă de aceşti distrugători anti-creştini de sorginte contrafăcută? Un fapt inedit: directorul de la acea vreme al extraordinarului sit studiase în… România!
În august 2010 am publicat în revista Glob Express un reportaj din care redau partea – interesantă, cred eu – ce priveşte Palmyra:
Pe drumul matasii, de la Palmyra la Sarmisegetuza
Nici deplasarea prin desert nu trebuie ignorata, mai ales cand trece printr-o oaza de cultura si civilizatie ca orasul antic Palmyra, popas pe “drumul mătăsii” (singurul loc unde cresc palmieri in Siria, de unde provine de altfel si numele copacului). Printre ruinele pline de incarcatura istorica il gasim pe directorul complexului muzeal Palmyra, dr. Khalil Al Hariri, care ne intampina cu un “bine ati venit!” neaos, cu accent oltenesc. Colegul nostru Vlad Teodorescu l-a cunoscut pe “nea Khalil” in Romania, unde istoricul si-a luat doctoratul, dupa studiile universitare de la Bucuresti. Lui i se datoreaza faptul ca una dintre limbile folosite in muzeu intr-un film documentar de prezentare este romana.
De ce sunt mai colorati oltenii
Pasionatul istoric, a carui sotie se numeste precum frumoasa si puternica regina care a adus faima Palmyrei, Zenobia, este autorul unei teze care ne poate explica de ce unii olteni au un aspect mai… oriental. Conform lucrarii sale – “Ritualurile religioase palmyriene. Studiu de caz: rolul lor in Dacia” – 4000 de arcasi din Palmyra au insotit legiunile romane ale lui Traian pana in Dacia, unde, dupa batalii, s-au si stabilit, atrasi de frumusetea locurilor. Foarte putin s-au mai intors, dupa cum stau dovada inscriptiile de pe cateva pietre funerare din Palmyra, care atesta incursiunea lor in Dacia.
“Astfel, o inscripţie de la Agora Palmyrei, din anul 141 d. Hr, menţionează numele unui militar palmyrian, Alpios Abjar, iar alta numele de Titus Ulius, care indică şi existenţa unei unităţi de arcaşi palmyrieni şi, de asemenea, a unei unităţi militare de la Dunăre”, ne explica dr Hariri, care mai aminteste si de existenta unor altare dedicate zeitatilor siriene. Descoperiri similare exista in Romania si chiar si la Sarmisegetuza, ne mai spune directorul. Se pare insa ca palmyrienilor le-a placut cel mai mult in zona sesului si a Dunarii, asa explicandu-se si de ce unii olteni sunt mai colorati la fata, glumeste istoricul.
Portalul Ziaristi Online va publica un rezumat al Tezei de doctorat a profesorului Hariri (oare ce-o mai face acum?…). (more…)
Utilizarea acoperirii de „turist“ de către ofiţerii KGB, GRU şi armata sovietică a fost de fapt impusă de la Moscova în tot blocul sovietic în mai mult de şase ocazii între 1956 şi 1987.
“Am colaborat cu Mirela în numeroase situaţii similare cu cazul Romoşan şi o consider o jurnalistă de o cinste ireproşabilă. Nu mai vorbesc de talentul investigativ dovedit cu asupra de măsură”, scria Vladimir Tismăneanu pe blogul său despre fosta jurnalistă Mirela Corlăţean, cea care i-a acuzat atât pe Petru Romoşan cât şi, mai ales, pe regretatul Mitropolit Bartolomeu Anania, că au colaborat cu Securitatea. Tismăneanu, care a condus o Comisie prezidenţială plină de impostori, a formulat şi un Raport în care astfel de acuze fără acoperire la adresa Bisericii Ortodoxe Române abundă cu rea voinţă.
“Trebuie să fiți capabili să aveți de-a face cu oficiali care nu sunt marionete, care îți pot spune ”nu”. Deci, pentru Statele Unite, să caute doar oficiali-marionete și state-client nu înseamnă a vă servi interesele propriei voastre țări.”
“Cu mâna tremurândă, bunica Ana, paralizată și țintuită la pat de câteva luni, cu o pensie cât alții risipesc într-o seară la ‘mall’, a trimis la biserică trei lei pentru creștinii din Siria! Nici nu știu cum a aflat de colecta Patriarhiei Române, însă bătrâna aceasta a demonstrat ceva ce noi exprimăm doar cu buzele – creștinii sunt un singur trup! Din puținul ei, a ținut să participe la darul pentru „Biserica ce locuiește vremelnic în Siria”! Dacă și tu, frate, simți că ești parte a trupului Bisericii, precum bunica Ana, mai ai o șansă! În duminica aceasta se încheie Colecta Națională pentru ajutorarea creștinilor din Siria! Puținul tău, cu puținul meu și cu puținul altora poate constitui mult pentru frații din Siria însângerată!” – Integral laDoxologia
Ascultati, de la minutul 3, în limba greacă, cel mai vechi imn cunoscut al Maicii Domnului, dupa cum transmite Pemptousia:
Cea mai veche rugăciune cunoscută dedicată Maicii Domnului este Ὑπο την σην ευσπλαγχνίαν (Sub milostivirea ta), imn aparținând Sfintei Liturghii din veacul al III-lea, fiind scris în limba greacă în jurul anului 250 d. H.
În anul 1917, Biblioteca John Rylands din Manchester a cumpărat mai multe bucăți de papirus egiptean, printre care și una de 18 pe 9,4 centimetri, conținând textul în limba greacă al acestei rugăciuni. Mai apoi, în 1938, profesorul C. H. Roberts a publicat acest fragment, iar colegul și colaboratorul său, E. Lobel, a considerat că textul nu poate fi mai vechi de secolul al III-lea d. H., fiind probabil scris între anii 250 și 300. Acest imn a fost folosit în cultul liturgic cu multe secole înainte de a fi utilizat fragmentul din Scriptură, extins: „Bucură-te, Ceea ce ești plină de Har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău” (cf. Luca 1, 28).
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoie, [ci] din primejdie ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată!
In engleza:
Beneath your
compassion
we take refuge,
Theotokos! Our
prayers, do not despise
in necessities,
but from danger
deliver us,
only pure,
only blessed one.
Este interesant faptul că, două secole înainte de erezia nestoriană, Maica Domnului este numită Θεοτόκε, adică Născătoare de Dumnezeu. Deja în veacul al IV-lea, termenul era foarte popular în regiunea Alexandriei, fiind menționat de Sfântul Alexandru al Alexandriei, Sfântul Athanasie cel Mare, Sfântul Serapion de Thmuis și de Didim cel Orb, dar și în Arabia (Titus de Bostra), în Palestina (Eusebiu de Cezareea, Sfântul Chiril al Ierusalimului), în Cappadocia (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Severian de Gabala). Dar și cu un veac înainte, termenul Θεοτόκος este întâlnit lucrările aparținând autorilor școlii din Alexandria.
După mărturia istoricului bisericesc Socrate (Hist. Eccl. VII, 32 – PG 67, 812 B), Origen a folosit termenul Θεοτόκος în comentariul său la Epistola către Romani. Acest comentariu s-a pierdut, din păcate. În jurul anului 250 d. H., Dionisie al Alexandriei, discipolul lui Origen, a folosit, de asemenea, termenul Θεοτὸκος într-o epistolă a sa către Pavel de Samosata. Este foarte interesant faptul că termenul nu era un concept teologic, ci era viu și popular, fiind folosit în slujbe.
Acest imn este familiar creștinilor ortodocși, fiind cântat adeseori la sfârșitul Vecerniei în vremea Postului Paștilor. De asemenea, acest imn are un rol proeminent în liturghiile bisericilor orientale și messa romano-catolică, conchide portalul Pemptousía (Chintesenţa), al Asociaţiei Prietenilor Mănăstirii Vatoped, preluarea de la Silouan.
Completez aceasta minunata stire cu una dintre imaginile unei icoane a Maicii Domnului pictata de insusi Sfantul Apostol Luca chiar dupa chipul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioare Maria, si aflata in manastirea Saidnaya din Ierusalim (si nu la cea din Siria, cum apare gresit, in mai multe referiri de pe internet). Este vorba de icoana care a plecat singura de la Saidnaya, din Siria, pentru a sta alaturi de bunica sa, Maria, la Ierusalim. Fotografia este realizata de Monahul Filotheu de la Petru Voda.
O replica a acestei icoane a Sf. Apostol Luca se afla in manastirea-martira Saidnaya, Maica Noastra, din Siria, unde am ajuns si eu in urma cu cativa ani, acum aflata sub tirul unor mercenari fara de Dumnezeu. Aici gasiti istoria icoanei facatoare de minuni si o reproducere moderna a celei de la Saidnaya:
O alta icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din cele care au fost pictate de Sfantul Apostol Luca se afla in Romania, la Manastirea Namaiesti, adusa pe pamant romanesc de insusi Sfantul Apostol Andrei, dupa cum se spune. Degradata de timp ea a fost restaurata cam in pripa, dupa parerea mea. Vedeti aici un catalog de imagini cu icoane despre care se presupune ca au fost pictate de Sfantul Evanghelist Luca.
12 din cele 40 de monahii de la Manastirea ortodoxa Sfanta Tecla – unde se afla si mormantul sfintei – din stravechiul orasel Maaloula, unde se vorbeste inca aramaica, au fost rapite ieri de “rebelii” teroristi islamici. Asezamantul, unde am ajuns si eu acum cativa ani (foto), adaposteste si circa 100 de copii orfelini, aflat in grija maicutelor. Nu se stie nimic despre soarta acestora. Sanctitatea Sa Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei si al intregului Orient, a cerut ieri lumii ortodoxe si organizatiilor internationale sa apere, macar cu vocea lor, crestinii din Siria.
Dupa 17 ani de cand, proaspat intors din SUA, am inceput sa lucrez la ZIUA, cel mai tanar, ca medie de varsta a redactorilor, si cel mai viu ziar din Romania post-decembrista, iata ca am redebutat in noua ZIUA – ZIUAnews – care apare saptamanal si pe hartie si a carei echipa este tot cea formata de inegalabilul ziarist Sorin Rosca Stanescu (in prezent senator si adeseori ziarist-senator). Ca o continuare a articolului jurnalistei de politica externa si dezvaluiri Luciana Pop, “Cei mai puternici oameni ai planetei au pus mâna pe petrolul sirian“, am publicat un foto-reportaj cu accente de analiza despre cum se vede lumea de pe Inaltimile Golan. Multumesc, ZIUAnews!
Exclusiv: Kosovo din Siria. Lumea văzută de pe Înălțimile Golan
În urmă cu trei ani, când m-am deplasat în Siria într-o mică delegație de ziariști români hârșâiți, așa-zisa “primăvară arabă” nu începuse încă. Fără îndoială că regimul de la Damasc, la câți “prieteni” are în zonă, se afla într-o permanentă expectativă. Ca mai toate statele din Orientul Mijlociu, bântuite de zeci de războaie în decursul istoriei mai vechi sau mai noi, în special după constituirea statului Israel, în 1948, acestea trebuie să fie mereu în stare de alarmă.
Semnele se simțeau, în aer, și se vedeau, pe străzile Damascului, de unde nu lipseau patrulele de militari înarmați ca pe front. Unul din focarele din care ne imaginam atunci că ar putea să reizbucnească un nou război regional era zona Înălțimilor Golan, platoul sirian ocupat de Israel în urma “Războiului de șase zile” din 1967 și reocupat, pe o suprafață chiar mai mare, în urma “Războiului de Yom Kippur”, din 1973-74. Miza ocupării Înălțimilor de către Israel a fost și rămâne multiplă, geostrategică, dar și geoeconomică. Războiul resurselor este una dintre acestea, biblica Mare a Galileei, Lacul Tiberiada de azi asigurând rezerva de apă atât de necesară Israelului. Dar nu numai atât: ocupând platoul, Israelul a pus capac celei mai mari conducte de petrol existente la vremea aceea în lume. Conducta Trans-Arabian, construită în anii ’50 de o companie familiară românilor – Bechtel – a fost secționată și închisă de Israel, în aplauzele concurenților arabi din Qatar, Emiratele Arabe și Arabia Saudită, astăzi pe lista statelor care, alături de o Românie stingheră, “susțin eforturile SUA de democratizare a Siriei”. Așa că o vizită în fosta capitală a regiunii siriene care îngloba Înălțimile Golan, Quneitra, acum complet distrusă și aflată sub supervizarea “căștilor albastre” ale ONU, era obligatorie. Numele Quneitra, care înseamnă “micul pod”, relevă importanța strategică avută încă de pe vremea când această localitate era un punct nodal pe traseul caravanelor spre Damasc. Ne-am deplasat pentru a vedea un oraș-fantomă, prin care, la vremea aceea, mai treceau, din când în când, pe lângă vehiculele militare ale Armatei siriene și FNUOD (Forța ONU pentru Observare și Dezangajare pe Înălțimile Golan), miri sau mirese siriene, care se duceau ca la abator, pe partea ocupată de Israel, în satele siriene, pentru a întări demografic micile comunități rămase dincolo de granița păzită de ONU.
În exclusivitate pentru ZIUAnews, prezint astăzi o serie din fotografiile realizate atunci în zona demilitarizată, rămasă la fel de distrusă și la fel de minată, la propriu, ca în urmă cu 40 de ani. Între timp, așa-zisul “război civil” a afectat, bineînțeles, și această zonă, “căștile albastre” austriece anunțând în vara aceasta retragerea de pe Înălțimi. Au rămas pe loc militarii filipinezi, după ce Rusiei i s-a refuzat oferta de a înlocui contingentele existente.
Rusia, trebuie subliniat, era văzută la momentul vizitei noastre ca principala aliată a Siriei, astăzi chiar mai mult decât atât, o adevărată salvatoare a Siriei. Dar, să nu uităm, la fel părea Rusia și pentru Serbia bombardată de forțele SUA-NATO, pentru miza Kosovo, o altă importantă regiune extrem de bogată în resurse naturale rare, pe care au pus mâna azi miliardari ai lumii, printre care se numără și George Soros, apropo de Roșia Montană. Serbia, care se sprijinea la fel de tare pe Rusia, a avut surpriza să se trezească abandonată, atunci când alte înțelegeri secrete au avut loc între “mai marii lumii”. O lecție pe care Damascul ar trebui să o rețină, dacă Înălțimile Golan reprezintă, după cum se pare, Kosovo-ul Siriei. Pentru că, iată, ceea ce bănuiam noi în urmă cu trei ani pare să se adeverească: după cum aflăm din articolul ZIUAnews de săptămâna trecută despre Înălțimile Golan – “Cei mai puternici oameni ai planetei au pus mâna pe petrolul sirian” -, miza petrolului prinde din nou contur. “Rupert Murdoch, Jacob Rothschild și Dick Cheney și-au rezervat din timp zăcămintele de petrol din teritoriul ocupat de Israel”, dezvăluia ZIUAnews. Să ne mai mire atunci că “războiale pentru democrație și drepturile omului” sunt câștigate, întotdeauna, de miliardarii planetei reuniți în tot soiul de “cluburi” și “grupuri” “discrete”?
Victor Roncea
Celalalte aproximativ 30 de fotografii pot fi vazute la:
Porumbita alba la picatura vesnica a Sfintei Tecla din Maloula – Foto Roncea.Ro
Slava Domnului, Maloula, localitate siriana veche de peste 2000 de ani, cu vreo 2000 de locuitori, majoritatea crestini-ortodocsi si greco-catolici, a scapat la sfarsitul saptamanii trecute de bandele teroriste care ataca atat de sangeros Siria in favoarea unor entitati straine, de peste 30 de luni, cu misiunea de a o rade de pe fata Orientului Mijlociu. Situata la nord-est de capitala Damasc, Maloula (Maaloula/Ma’loula) – care inseamna “intrare” in limba aramaica, probabil cu referire la stanca despicata in calea Sfintei Tecla pentru a scapa de urmaritorii sai, este si unul din rarele locuri din lume unde este inca vie aramaica, limba in care a vorbit si Mantuitorul nostru, Iisus Hristos. La Manastirea Sf. Tecla, care gazduieste si un asezamant de orfani, aflat sub patronajul cuplului prezidential, am fost primiti cu bratele deschise de Maica Stareta. La o distanta apropiata se afla si Manastirea Saidnaya (Saydnaya, Sednaya – “Maica Noastra”), unde se vorbeste tot aramaica si unde se afla ferecata prima icoana a Maicii Domnului – facatoare de minuni – pictata de insusi Sfantul Apostol Luca.
Cei care ataca fara scrupule Siria, provocand sute de mii de victime, nu slujesc numai statele direct interesate de destabilizarea tarii, dintre care se disting Israelul si Arabia Saudita, ci si gruparile mafiote internationaliste de “rang inalt”, conturate in jurul Trilateralei. Sa ne rugam pentru ca fratii nostri sirieni sa scape cat mai repede de atacul odios al ciumei armate internationaliste. Actualul presedinte de la Cotroceni era bine sa proclame neutralitatea Romaniei si sa nu bage Presedintia tarii ca musca-n rahatul agentilor Trilateralei.
UPDATE: Daily Mail contrazice o stire BBC si arata ca la Maloula se duc inca lupte grele, in ciuda declaratiilor mass-mediei de stat. Crestinii din Maloula sunt ingroziti, dupa ce luptatori tipici Al Queda i-au amenintat cu moartea prin decapitare in cazul in care nu se vor converti la islamism dupa “eliberarea” satului. In lupta s-ar afla militanti islamisti din Tunisia, Libia, Maroc si Cecenia, potrivit localnicilor. Alti locuitori au declarat ca mai multe biserici au fost sparte si jefuite. Cel putini trei morti zaceau in mijlocul drumului, a relatat un satean. “Unde-i presedintele Obama sa vada si el?”, a afirmat acesta citat de Daily Mail, care publica si mai multe fotografii de la Asociated Press. Agerpres informeaza ca “luptele pentru preluarea controlului în Maalula au început miercuri, cu un atac sinucigaş al Frontului Al-Nosra contra unei poziţii a armatei, la una din intrările în oraş. Necunoscut înainte de revolta din Siria, Frontul Al-Nosra vrea instaurarea unui stat islamic în Siria”. Bravo, Traian Basescu!
Mai jos fotografiile mele din Maloula din timpul vizitei de documentare din august 2010. Cred ca ar trebui sa public o serie de fotografii in care sa vedeti si Dvs. cum aratau locurile vizitate de mine atunci si cum arata aceleasi locuri astazi, dupa trecerea “eliberatorilor”. Va ingroziti!
Aceasta nota dintr-o lucrare stiintifica de un asemenea nivel, citita de la Langley la Londra si Lubianka, ca sa nu mai vorbesc de Bucuresti, Budapesta si Bruxelles, ne indeamna sa publicam, in premiera, si partea a doua a Raportului tinut secret de fostul presedinte al Comisiei, Sergiu Nicolaescu, impreuna cu plansele desfasurarilor de operatiuni, unele consemnate ca fiind teroriste. Asadar, veti gasi aceste noi date, foste secrete, in curand, in sectiunea SSI/Intelligence a portalului Ziaristi Online.
In tot cazul, un al doilea iscoditor al istoriei secrete a Romaniei ante si post-decembriste care a facut aceeasi observatie este cunoscutul jurnalist Eduard Ovidiu Ohanesian, in cadrul cercetarilor sale privind evenimentele din decembrie 1989 si implicarea fostului procurorValer Marian, actualul senator si acuzator public vehement al ciudatelor increngaturi din subteranele regimului Basescu-Ponta. O parte din informatiile existente in Raportul citat sunt dezvaluite azi si de Valer Marian, intr-un interviu realizat de Marcel Barbatei, publicat de Cotidianul.ro si semnalat de Ovidiu Ohanesian pe blogul sau, AntiMafia.
Informatia-bomba din acest interviu, care apare si in Raportul “Sergiu Nicolaescu” dar nu cu atata lux de amanunte, si pe care o redau mai jos, priveste implicarea sovieticilor in lovitura de stat din decembrie 1989 dar si prezenta alaturi de trupele speciale de actiune si diversiune ale fortelor rusesti, in 20 decembrie 1989 (!), a prelatului, ce este azi Inalt Preasfintitul Andrei Andreicut, Mitropolit al Clujului dupa decesul regretatului Parinte Bartolomeu Anania.
Fara indoiala ca IPS Andreicut ar trebui sa povesteasca opiniei publice, in folosul descifrarii unor aspecte istorice controversate, cum s-a nimerit in avionul special de la Bucuresti la Sibiu cu cei 60 de Spetsnazii in cauza cat si alte detalii si observatii personale despre acest zbor, in urma caruia, conform senatorului Valer Marian si evenimentelor derulate, au fost ucisi o mare parte din cei 99 de morti de la Sibiu si, respectiv, au fost ranite prin impuscare 272 de victime (dintre care, in 22 decembrie 1989, conform Raportului Comisiei si martorilor oculari, Armata, provocată de “trăgători misterioşi”, a mitraliat sediile Miliţiei şi Securităţii. Si-au pierdut vieţile 43 de oameni: 5 militari, 25 de cadre din Ministerul de Interne şi 13 civili).
Iata fragmentul cu pricina:
“Am participat activ la Revoluţie, iar apoi, în calitate de procuror am participat la cercetarea reprezentanţilor sistemului comunist în judeţul Satu Mare, împreună cu tinerii mei colegi am efectuat percheziţii şi am întocmit dosare. Primul secretar al judeţului a fost atunci condamnat la patru ani de închisoare, unul dintre puţinii secretari care au primit vreo pedeapsă pentru abuzurile săvârşite. Pe urmă am fost detaşat să lucrez în comisia guvernamentală pentru anchetarea evenimentelor din Decembrie ’89; am lucrat în principal la anchetarea dosarului Nicu Ceauşescu, la Sibiu, dar şi în anchetarea altor dosare conexe. Am demisionat însă în august 1990, în semn de protest faţă de tendinţa de tergiversare şi muşamalizare a dosarelor Revoluţiei.
Am constatat, după 4-5 luni de activitate, că nu se urmăreşte aflarea adevărului, acea comisie de anchetă având mai mult rolul de a arunca praf în ochii românilor care atunci doreau pedepsirea vinovaţilor din regimul opresiv şi cine a orchestrat din ţară şi din străinătate măcelul de atunci. Întocmeam atunci dosarul „RomBac” din care reieşea implicarea sovieticilor în România. Pe scurt, era vorba despre zborul unui avion Rombac la Sibiu în seara de 20 decembrie, ciudat, pentru că de obicei se zbura cu Antonov-uri.
În acel avion erau în jur de 90 de pasageri, 30 de români în partea din faţă…pe primul loc stătea chiar actualul mitropolit al Clujului, Andrei Andreicuţ, pe-atunci episcop de Alba. În partea din spate stăteau 60 de „băieţi” înalţi, majoritatea blonzi care vorbeau o românească stricată, cu accent basarabean. Au coborât cu 300 de genţi diplomat de diverse mărimi. O angajată de la aeroportul Otopeni mi-a spus că la plecarea „băieţilor” din Bucureşti unul dintre ei a scos trei buletine diferite cu aceeaşi fotografie. Am verificat şi lista pasagerilor, iar la domiciliile din buletine figurau fabrici, uzine şi instituţii publice din diverse judeţe.
În acest dosar am solicitat relaţii de la SRI şi de la USLA, pentru că bănuiala mea a fost şi este că ei au declanşat evenimentele sângeroase de la Sibiu. Ei au fost cei îmbrăcaţi în combinezoane negre, au deschis focul pe 22 la prânz, la câteva minute după anunţarea fugii lui Ceauşescu. Doi dintre ei au urcat pe clădirea Policlinicii, între sediile Securităţii şi Miliţiei pe de-o parte şi sediul Unităţii 01512, sediul Academiei Forţelor Terestre din România. Unul dintre ei l-a împuşcat exact în frunte pe soldatul de gardă de la poartă, fapt care a atras riposta armatei care a avut senzaţia că s-a tras dinspre clădirea Securităţii. Cred că tot aceşti indivizi au declanşat carnagiul prin focul de simulatoare declanşat în apropierea unităţilor militare şi la unele clădiri civile, Din păcate, nici SRI, nici USLA – care avea agenţi în civil pe toate zborurile – nu au vrut să coopereze. Văzând că nimeni nu cooperează, pentru a nu fi acuzat mai târziu că am participat la această muşamalizare, am demisionat, am lucrat 18 ani în presă unde am continuat să atac nelegiuirile din sistem.”
Interviul integral poate fi citit la legaturile electronice oferite mai sus. Ovidiu Ohanesian publica si catava facsimile aici.
Profit de aceasta postare pentru a aminti un citat al lui Ovidiu Ohanesian plasat de mine, cu sustinerea lui Sorin Rosca Stanescu, pe cladirea Arhitecturii din Piata Universitii, in perioada in care jurnalistul de investigatii se afla incarcerat in Irak impreuna cu Marie Jeanne Ion, fica fostului senator PSD Vasile Ion, si Sorin Miscoci, actualul operator al presedintelui Traian Basescu. Iata citatul:
Mai jos, o fotografie de la slujba sustinuta la Patriarhie pentru eliberarea jurnalistilor rapiti, cu participarea membrilor si simpatizantilor Civic Media:
Grigore Lese despre Academia Traditionala de Muzica a Lumiiby ZiaristiOnlineTV
Grigore Lese si invitatii sai, aromanii farseroti din Cogealac, un cland in Pakistan, muzicienii Amir Heidarkhodaee, Saleh Zamani si Mehdi Aminian din Iran si Parintele crestin ortodox Iosif Shattahi din Siria cu un cor de la Teologie
May 25th, 2015 
VR 
Iunie 2010 m-a prins pe drumul Damascului, alături de jurnaliştii Ion Cristoiu, Vlad Teodorescu şi Eliza Frâncu. Oraşul antic Palmyra, azi ocupat de forţele internaţionalist-teroriste de distrugere a Orientului, cunoscute după acronimul ISIS (foto sus via BN24), a fost unul dintre obiectivele noastre (vizionat la o temperatura de peste 40 de grade). Nu am avut un aparat foto performant dar cred că merită totuşi să redau câteva imagini din posibilul viitor oraş dispărut… A rezistat 2000 de ani. Oare va fi şters de pe hartă de aceşti distrugători anti-creştini de sorginte contrafăcută? Un fapt inedit: directorul de la acea vreme al extraordinarului sit studiase în… România!
(more…)
Posted in 
Tags: 
