Trei motive pentru care nu ar trebui expulzat ambasadorul Siriei din Romania, Excelenţa Sa Walid Othman:
1. Va mai aduceti aminte de cifra de 60.000 de morti facuti de odioasa Securitate la Timisoara, vehiculata in timpul revolutiei/loviturii de stat din decembrie 1989?
2. Ati vazut filmul Wag the Dog (video mai jos), in care un “spin doctor” de la Casa Alba si un producator de la Hollywood inventeaza un razboi in Albania pentru ca presedintele sa castige si al doilea mandat (dar de “bombele nucleare” ale lui Saddam – motivul pentru declansarea razboiului din Irak – ati mai auzit ceva)?
3. Cum ar putea o poveste lansata mediatic printr-o minciuna ordinara (inventia cu “masacrul” din Houla prezentata ca reala folosindu-se o fotografie realizata in Irak, cu ani inainte) sa devina un adevar?
PS: Pe mincinosul ordinar de Oskar Fuzes, ambasadorul extremist al Ungariei care a jignit romanii de zeci de ori pana acum si a facut apologia unui propagandist al crimelor naziste, Nyiro Jozsef, despre care sustine si azi ca nu e nici antisemit, nici antiroman, de ce nu il expulzeaza nimeni?
Alcătuirea unui raport asupra comunismului după metode comuniste a stârnit reacţii în toate categoriile de intelectuali şi, evident, la toţi cei interesaţi de adevărurile netranzacţionabile ale istoriei unui popor. Raportul noului Roller a devenit astfel o sursă de ample, profunde şi amănunţite dezbinări într-o societate care şi aşa tânjeşte după linişte sufleteasca şi răgaz. Tinta falsificatorilor istoriei nationale a fost stravezie de la bun inceput pentru cei care s-au confruntat cu antecesorii lor, fostii locatari ai Hotelului Lux din Moscova: “Cine controleaza trecutul, controleaza viitorul. Cine controleaza prezentul, controleaza trecutul”.
Nimănui nu pare să-i mai pese de români atunci când întreprinde ceva, nici celor care ar trebui sa ii apere, din jurul Romaniei pana in inima ei, sfasiata de hoardele maghiare, nici politicianului demagog (o tautologie…) care face un partid ori o noua facţiune, nici ideologului care, pe post de agitator public, face scandal pentru standarde duble, nici antreprenorului care se decide să lanseze o afacere pentru un venit cat mai rapid si cat mai mare, nici celor ce croiesc politicile şi legile în fabrica de legi a statului, şi cu atât mai puţin autorilor acestui bizar Raport “Tismaneanu”, care au dezlănţuit urgii şi umori negre în România cu atâtea vertebre fracturate tocmai de jocul politicianist al ultimilor 20 de ani. Am întreprins o direcţie nouă prin care încercăm să facem dovada că sunt destui celor care le pasă de români şi de adevărul istoriei lor, nu de „adevărul” lui Tismăneanu şi a celor ca el privitor la istoria românilor. Si aceasta o veti vedea in curand. Si aici este marele rol al istoriografiei romanesti, al istoricilor romani.
Între adevărul lui Tismăneanu şi adevărul românesc în istorie este o prăpastie pe care nu vor putea s-o treacă nici unii dintre cei ce s-ar îmbrăţişa cu Tismăneanu. Tismăneanu şi cei ca el, ale căror scrieri probează poziţionarea lor când la remorca sistemului când în locomotiva lui, sunt nefericiţi focari ai celei mai hodorogite maşinării politice dintre cele care s-au ilustrat de-a lungul veacului care tocmai a apus. Aceasta este comparabilă doar cu maşinăria infernală a nazismului şi de aceea responsbilitatea pentru cele două holocausturi: cel antievreiesc şi cel roşu contra neamurilor creştine, revine acestor două megamaşini diabolice şi celor care le-au slujit cu crezurile lor, cu ideile, cu scrisul lor, care rămâne drept ceea ce este, o mărturie definitivă care ni-i va deconspira mereu, fără odihnă, pe agenţii mari şi mărunţi ai monstruoaselor megamaşini ale terorii în veacul al XX-lea. Aceasta este explicaţia pentru febra lui Vladimir Tismăneanu de a se situa în fruntea tuturor comisiilor de control ideologic al conştiinţei publice din România. La baza acestei frenezii este frica de adevăr, căci acesta este cumplit, este monstruos şi nimeni nu-l va putea întoarce pe dos cum întorci o mănuşă oricât de teribile vor fi resursele şi de întinse reţelele mistificării. În cele din urmă adevărul popoarelor va triumfa, iar lucrul acesta îl ştie şi Tismăneanu si toata haita din jurul lui, speriata acum ca va pierde controlul asupra fabricii de minciunii, care va da faliment si ii va lasa pe drumuri, dupa cum deja a inceput sa se intample.
Acesta e motivul pentru care l-au si atacat din rasputeri pe istoricul american Larry Watts, cel care, prin adevarurile lui, dovedite fara putinta de tagada cu documentele extrase din arhivele CIA, provoaca mari gauri, ca de tun, in mantia neagra pe care au aruncat-o falsificatorii istoriei asupra Romaniei. Invazia de stafii ale kominternului care s-a abatut asupra Romaniei odata cu reinstalarea lui Tismaneanu in Primaverii a reusit sa se infiltreze, pana azi, ca o armata de virusi, in maruntaiele organismele statului si in cele politice, in special ale PDL, pe care il credeau vesnic, creand adevarate aripi sovietice in structurile atacate sistemic si generand borelioza la toate nivelele. Statul de azi a ajuns aproape in ultimul stadiu al bolii, pentru ca “boala nu a fost detectata sau tratata corespunzator de timpuriu”. Caci da, vorbim de atacul capuselor asupra Romaniei.
Mi-aduc aminte cum un domn foarte puternic la care tin si pentru care am mare consideratie m-a chemat intr-un loc special rugandu-ma sa-i fac eu schema Retelei. M-am uitat la el putin siderat. O groaza de servicii ale tarii aveau aceasta posibilitate. Si totusi, nu o faceau. I-am spus ca e foarte simplu: luati toti bursierii Soros si ai Colegiului Noua Europa al lui Andrei Plesu, ONG-urilor satelite Soros si GDS, neo-nomenclaturistii ICR, membrii GDS si toti saltimbancii, “liderii de opinie” si pseudo-ziaristii care le fac pantofii si apoi suprapuneti plansele de celuloid cu numele lor cu cele din organigramele Dvs si ale centrelor de formare/manipulare a opiniei publice. Si faceti ca Ceausescu cu agentii Moscovei. Om cu om.
Iar cartea lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, printre altele, releva si tehnica folosita de predecesorii SRI si ingrengatura agentilor rasariteni si a mostenitorilor lor directi, acum “occidentalizati”. Cartea doctorului Larry Watts ofera reteta. Antidotul la boala capuselor. De aceea este si atat de urat de toti “ideologii de serviciu ai unei lumi in declin”.
In aceasta ultima (sper) referire la clanul bulibasei Tismaneanu voi analiza una dintre liniile sale de atac la adresa profesorului Watts, incercand sa ii stimulez pe cei care trebuiau sa deseneze pana acum Reteaua, cu calculatoarele lor ultraperformante, sa apese, odata, pe butonul corect, inainte ca virusii introdusi in sistem sa paralizeze tot mecanismul.
Tismaneanu dixit:
“La Banca Nationala a Romaniei se lanseaza un volum menit sa prezinte regimul Ceausescu drept unul patriotic, subminat continuu de conspiratii externe. Nu se sufla o vorba de faptul ca, prin politica sa interna, regimul a negat orice urma de liberalizare, ca a existat o contradictie insolubila intre pretentiile autonomiste externe si represiunea sistematica din interior. In felul sau, independent a fost si Enver Hoxha.”
Se pare că Larry L. Watts, şi cartea lui, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, sunt pentru dl Tismăneanu un fel de Lord Voldemort la patrat, si pe invers, bineinteles. Adica, “You-Know-Who”, “He-Who-Must-Not-Be-Named”.
Pare la fel de clar ca Tismaneanu încă nu a citit cartea pe care o pune la zid, un lapsus despre care a mai boscorodit si anterior, cu o jumatate de gura, pe “platformele” ungro-ruse care il gazduiesc. In buna traditie bolsevica, Tismaneanu condamna “stiintific”, “ca la raport”, o lucrare monumentala – vorba colonelului Charles W. Van Bebber – fara a o fi citit-o. E drept, are cam multe pagini pentru un tip atat de ocupat cu condamnarile in masa. In cazul citat mai sus, Tismăneanu ignoră voit o recenzie a unui acolit de-al sau, citat anterior pe blogusorul lui, si care subliniaza in mod clar diferenta extraordinar de mare observata de profesorul Watts între politicile externe şi interne ale României.
De fapt, cei care au participat la prezentarea de la Banca Nationala – inclusiv tovarasul lui Tismaneanu, ofiterasul Liiceanu – stiu ca profesorul Larry Watts a dedicat o parte din alocutiunea sa si cel putin doua planse, din cele proiectate pe ecranul din spatele academicianului Mugur Isarescu, chiar acestei probleme.
Cu toate acestea, dl Tismăneanu insistă asupra faptului că – “Nu se sufla o vorba de faptul ca, prin politica sa interna, regimul a negat orice urma de liberalizare, ca a existat o contradictie insolubila intre pretentiile autonomiste externe si represiunea sistematica din interior”.
În cazul în care aceasta neintelegere reprezintă pur şi simplu o lipsa de memorie a domnului Tismăneanu sau a ofiterasului de plumb Liiceanu, atunci el isi poate corecta cu uşurinţă eroarea pe blog. În cazul în care aceasta reflectă insa o deficienţă morală, atunci el nu va face nici o astfel de corecţie, menţinandu-si distanta fata de adevăr, aşa cum il ştim.
Interesant, Tismăneanu il echivalează pe Enver Hoxha cu Ceauşescu, drept un lider comunist cu un regim independent similar. Daca tot il aduce in discutie Hoxha, ca o autoritate (cel putin folosindu-se de la ca exemplu) Rollerica Tismaneanu ar trebui sa ia in considerare si cea a gandit Hoxha despre Ceausescu. Romanii, decreteaza Hoxha, sunt “talentati” in a atrage chinezii “in unele actiuni de conciliere cu ceilalti revizionisti” si au “cea mai mare grija pentru a nu ataca imperialismului american si revizionistii de azi chiar si cu un singur cuvant”, in timp ce mentin “relatii foarte prietenoase cu marele renegat Tito” si cu “imperialistii americani si alti imperialisti”. Extras din Enver Hoxha, Reflections on China: Part 1: 1962-1972 Extracts From The Political Diary, Vol. 1 (1979), paginile 71, 79.
Mai mult, romanii (sau Romanii, cum apare in cartea lui Hoxha, conform regulilor limbii engleze) au convins Beijingul sa “puna deoparte aspectele ideologice” si sa accepte “marele pericol” de “reapropiere cu imperialistii americani” (Americani 🙂 ) si cu “Titoismul” [Hoxha (1979), paginile 103-104]
Conducerea lui Ceausescu, se plange Hoxha mai departe, a actionat ca o “codoasa” pe langa chinezi, americani si iugoslavi, “distribuind de la unul la altul propuneri chipurile ‘cu cele mai bune intentii'” in timp ce “dezvolta o politica externa si interna clar anti-marxista”. [Hoxha (1979), paginile 108, 499 si, de asemenea, pag 550-551, 573, 586-587, 590-591, 653-655, 661,667.]
Conform liderului albanez cu care Tismaneanu incearca cu disperare sa-l asocieze cu omologul sau roman, Ceausescu nu a fost numai o “portavoce” a “imperialismului american” dar si motorul principal care a generat subversiunea ce a avut ca rezultat final reapropierea Chinei de Statele Unite!
Ca profesor de politologie cu licenta intr-o universitate a regimului comunist “ilegal si ilegitim”, la fel ca diploma lui, neechivalata in Statele Unite, ar trebui sa aiba mai mare grija cu astfel de exemple pe scari, inainte de a le fi citit…
Ii lasam pe cititorii nostri sa judece singuri daca acest comportament “reprobabil” descris de Hoxha (si, in aparenta, asumat si de Tismaneanu) a fost atat de reprobabil pentru Romania si pentru politica internationala, in general, si daca viata in Romania acelei perioade – anii ’70 – poate fi comparata cu cea din Albania, celebra in lume pentru “lupta ei pentru pace si contra imperialismului” prin planul cincinal “omul si cazemata” (aici puteti sa discutati si cu parintii).
Tipic scolii sale preferate care consta in a modifica istoriografia conform agendei politice, Tismaneanu isi prezinta adeseori dorintele drept fapte si se refera apoi la ele citandu-si propria “autoritate”. Vedeti atatea exemple de referinte ad nauseum la orientat-politicul sau “Raport Final” cu care se impopotoneaza, si de al carui continut este responsabil, citat apoi de el insusi ca o “autoritate” istoriografica. Ad nauseum, cum v-am spus… Desigur, Tismaneanu ar putea fi iertat pentru interpretarile sale eronate privind trecutul. La urma urmei, el nu e istoric…
Ar putea fi iertat, daca ar fi doar eronate si nu si rauvoitoare. “Fara ura si fara partinire”, a fost raspunsul dat de Biserica Ortodoxa Romana condusa de regretatul Patriarh Teoctist chiar a doua zi dupa aparitia primei dintre multiplele versiuni ale Raportului “Final” asupra Romaniei (Vezi si analogia cu vorba de pe vremea lui Ceausescu – “Victoria Socialismului” asupra Capitalei).
Pe langa acestea, la fel de intrigante sunt si interpretarile sale asupra unor evenimente mai recente, la care nu doar a fost martor dar pe care le-a mai si manipulat prin presa, cand a avut ocazia, pe unde a fost angajat, de la “Jurnalul National” al dlui Voiculescu la “Ideile in Dialog” ale dlui Vintu (doi “buni moguli” atunci cand platesc pe cine trebuie).
De exemplu, ca sa ne apropiem de vremea neo-kominternistilor, Tismaneanu afirma, cu emfaza:
“Se uita cu stupida nosalanta ca in 1999, ca ministru de externe, Andrei Plesu a jucat un rol decisiv, impreuna cu presedintele de-atunci, Emil Constantinescu, in orientarea politicii externe spre NATO…”
Si acum vin eu cu cateva amanunte in exclusivitate, despre “rolul decisiv” si “orientarea” dlor Plesu si Constantinescu, “prietenii” de azi ai dlui Basescu, care, dupa cum il prezinta aproape zilnic presa rusa, este… “portavocea imperialismului american”! 🙂 . “Prieteni” de care trebuie sa te fereasca Domnul…
In realitate, nici Plesu, in hainele sale noi de ministru de externe, nici presedintele Constantinescu, nu “au orientat Romania catre NATO” in 1999. Cum ma ocup m-am ocupat timp de peste 15 de ani chiar de politica externa, pot sa spun cu certitudine ca, de fapt, intre “vechii” membri NATO, Romania era deja faimoasa pentru obtinerea in interior a sprijinului unanim al fiecarui partid si partidulet parlamentar – de la stanga la dreapta – inca din noimebrie 1993, de la “Declaratia de la Snagov”, care a stabilit integrarea in NATO ca prioritatea numar 1 a tarii. In 1996, Romania era recunoscuta de ofiterii Statele Unite responsabili, ca fiind cea mai activa si entuziasta participanta a Parteneriatului pentru Pace – anticamera NATO in vreme, dupa cum, poate, va mai amintiti. [Pentru documentare, recomand, de exemplu Commanders Mark R. Shelley – John P Norris, “NATO Enlargement: The Case for Romania,” Central European Issues (Summer 1997) pag 98-105, articol publicat prima oara in Proceedings, publicatia U.S. Naval Academy din Annapolis, in acelasi an sau The Defense Institute of Security Assistance Management Journal – In Celebration of 125 Years of the United States and Romanian Diplomatic Relations, vol 28, no 3, 2006 sau NATO’s EASTERN DIMENSION – US, NATO, Romania and the Wider Black Sea Region – lucrarea si site-ul coordonate de mine si realizate de Fundatia Pentru Romania in parteneriat cu Serviciul Roman de Informatii si Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti pentru Summitul NATO de la Bucuresti, 2008]
Peste acest consens general si exceptional ce nu se regasea in nici una dintre celalate tari candidate, intrarea in NATO era sustinuta de cea mai mare majoritate a populatiei vreunui stat din fostul “bloc sovietic”, in fiecare sondaj de opinie realizat dupa 1993. Singurii care s-au impotrivit activ intrarii in NATO au fost acei putini nationalisti romani care au respins tipul de santaj rusesc mascat in haine evropenesti, la care a achiesat mult laudatul de catre Tismaneanu domn presedinte Constantinescu si a sa Zoe Petre, atunci cand, sub pretextul accederii in NATO, a semnat Tratatul ticalos cu Ucraina, cedand pentru prima oara in istoria Romaniei, printr-o simpla semnatura, provinciile romanesti rapite prin Pactul Hitler-Stalin (plus Insula Serpilor) pentru a caror eliberare au luptat si murit zeci de mii de eroi ai Romaniei, la ordinul Maresalului Antonescu, de la a carui ucidere se implinesc, chiar astazi, 1 iunie, 66 de ani.
Ca sa revin la favoritii lui Tismaneanu, Plesu si Constantinescu, trebuie subliniat ca, de fapt, cei doi aproape erau gata sa rateze si ultima sansa a Romaniei de a intra in NATO, desi aceasta s-a intamplat probabil si din motive legate de incoerenta si incompetenta crasa a Conventiei Democratice. Oricum, sub regimul Constantinescu-Plesu, Romania a cazut de la una dintre principalele favorite aflate in cap de lista in aprilie 1997 – in urma eforturilor administratiei de pana la acel moment si aici este de mentionat rolul central pe care l-a avut in acest proces mult-hulitul de catre Tismaneanu general Ioan Talpes, pe care Constantinescu, exact din acest motiv, l-a si mentinut ca sef al SIE si dupa venirea sa la Cotroceni, in noiembrie 1996 – pana la aproape ultimul loc (cu exceptia Macedoniei si Albaniei), la plecarea rusinoasa a lui Constantinescu, in 2000. De dragul corectitudinii pe care in ciuda tuturor evidentelor Tismaneanu nu o poate respecta (decat daca este politica), trebuie amintit ca Romania a intrat in NATO sub PSD, in anul 2004. Ce sa-i faci? Asta e adevarul! [Vezi pe aceste teme si Sean R. Kay, NATO and the Future of European Security (1998), pag 102 si Thomas S. Szayna, NATO Enlargement, 2000-2015: Determinants and Implications for Defense Planning and Shaping, RAND Corporation (2001), pag 21.]
Analisti militari americani au relatat in mod corespunzator eforturile considerabile ale Romaniei pentru integrarea in NATO, in perioada 1994 – 1997, care au castigat respectul si sprijinul majoritatii membrilor NATO, cu exceptia Statelor Unite. [Vezi, in acest sens, “Romania and NATO: Membership Reassessment at the July 1997 Summit”, de Jeffrey Simon and Hans Binnendijk, Strategic Forum, no. 101, U. S. National Defense University, Institute of National Strategic Studies, February 1997.]
Da, Clinton ne-a tras clapa dar aceasta a venit dupa ce unii oficiali americani si-au exprimat chiar resentimentul ca performantele impresionante ale Romaniei de pana la summitul din 1997 de la Madrid riscau sa compromita acordul informal la care Statele Unite ajunsesera cu NATO, inca de dinainte ca organizatiei sa-si deschida portile, din 1993, cand s-a stabilit ca doar tarile membre ale Grupului de la Visegrad vor fi admise in prima runda. [De exemplu, Ronald D. Asmus, fiul unor imigranti germani ajuns adjunct al Secretarului de Stat si unul dintre artizanii extinderii NATO spre Est, amintea acestea in Opening NATO’s Door: How the Alliance Remade Itself for A New Era (2002), vedeti in special paginile 214, 216-217, 219, 222, 227-228. Impreuna cu Richard Kugler si Stephen Larrabee, Asmus a argumentat pentru sustinerea doar a statelor membre ale Grupului de la Visegrad (V4 – Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia) chiar si inainte de anuntul din 1993. Vedeti “Building a New NATO,” Foreign Affairs (September/October 1993).] Aceasta a fost viziunea confreriei lor. Iar lumea a jucat “conform planului”…
Este foarte clar ca dl (hai sa-i zic asa) Tismaneanu nu a luat parte la acest proces de integrare in NATO. Dar ca un specialist in sau pe Romania, dupa cum se prezinta, putea sa consulte zecile de studii si evaluari dedicate integrarii Romaniei in NATO din toate perspectivele posibile, ale carui autor este exact “You-Know-Who”, “He-Who-Must-Not-Be-Named”: Larry L Watts.
Ca vrea sau ca nu vrea Tismaneanu, profesorul Larry Watts continua sa fie citat ca o autoritate de NATO si Armata SUA in aceste probleme. Evident, in contrast cu vederile “savantului de renume mondial” Vladimir Tismaneanu, Armata SUA tine cartea “care nu poate fi numita” a autorului “stiti voi care” in raftul celor cu reputatie inalta. Conform directorului Politicii de Securitate Nationala si Strategie a Colegiului de Razboi al Armatei SUA (US Army War College’s Director of National Security Policy and Strategy), cartea lui Larry Watts tradusa in romaneste sub titlul “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” si aparuta la Editura RAO intrand in topul celor mai bine vandute carti ale anului este “obligatorie pentru toti cei interesati de Razboiul Rece si Pactul de la Varsovia [Review of English language edition (With Friends Like These) by Colonel Charles W. Van Bebber in Parameters: US Army War College Quarterly, vol. 41, no. 3 (Autumn 2011): 134-136. republicat de Ziaristi Online sub titlul With Friends Like These by Larry L Watts in Parameters, US Army’s Senior Professional Journal: “This work is more than just an exposé of Cold War intelligence secrets” »]
Astept cu incredere:
1. Munca de reparatie a distrugerilor lui Tismaneanu din partea scolii istorice nationale si a romanilor carora le pasa de adevarul istoriei lor, de la foarte muncitorii cercetatori de pe langa Biserica Ortodoxa Romana si CNSAS la marii nostri profesori de istorie si sociologie.
2. Al doilea si al treilea volum al istoricului american Larry L Watts.
In incheiere ce ar mai fi de spus decat un Good Bye, Lenin, pardon!, Tisma!
Dupa revocarea sau auto-revocarea fostului securist bun al lui Andrei Plesu, Daniel Daianu, din functia de “consilier de stat” la cancelaria primului ministru Victor Ponta, iata ca se cere si revocarea unui al doilea “consilier de stat” al aceluiasi premier. Este vorba de Remus Cernea, un anticrestin traznit, intrat in familia guvernamentala din Palatul Victoria pe scurtatura din iatacul lui Victor Ponta si Kelemen Hunor, ca activist anti-Rosia Montana si, foarte posibil, curea de transmisie intre gruparile anarhiste si stimabilele “opozante” ale proiectului, Daciana Sarbu si Carmen Moldovan, sotie de sef PSD si respectiv amanta/iubita de sef de ONG maghiar, recte UDMR (foto à trois mai sus). Contestarea militantului anarhist, sustinator fervent al casatoriilor intre homosexuali, vine din partea unora dintre cele mai importante organizatii de apararea a drepturilor familiei si copilului din Romania. Este vorba de Alianța Familiilor din România, Asociația Pro-vita București, Asociația Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika” si Asociatia CARITAS București. Iata scrisoarea lor catre Victor Ponta:
30 mai 2012
Stimate domnule Prim Ministru,
Alianţa Familiilor din România, Asociația Pro-vita filiala București,Asociația Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika” și CARITAS București au luat notă cu stupoare de recenta numire în funcţia de consilier personal pentru probleme de mediu şi relaţia cu societatea civilă a lui Remus Cernea.
În opinia noastră, dl. Cernea nu vă poate consilia cu nimic, pentru că, departe de a fi un expert – aşa cum s-ar cuveni într-un astfel de caz – nu are nicio competenţă în probleme de mediu şi nu deţine nicio calificare care să-l recomande pentru funcţia de consilier. El este de profesie „protestatar”, nu are studii universitare terminate şi nici experienţă în vreun domeniu profesional relevant. La capitolul „Carieră” din CV-ul său sunt menţionate doar acţiunile de protest pe care le-a iniţiat şi câteva colaborări cu diverse instituţii, fără a figura măcar un singur angajator.
Mai grav, din punctul nostru de vedere, este că dl. Cernea s-a distins exclusiv prin forme agresive de activism împotriva familiei şi a religiei. Numele său este asociat cu acţiuni repetate, obsesive, îndreptate împotriva bisericii, a studiului religiei în şcoli, a difuzării rugăciunii „Tatăl Nostru” la radioul public, respectiv pentru promovarea „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex şi a avortului. Iar acum, prin includerea sa în aparatul de lucru al premierului, dl. Cernea primeşte un salariu plătit din impozitele românilor, pe care, nu de mult, îi dispreţuia pentru că ar fi rasişti, „homofobi” şi fundamentalişti!
Înţelegem că doriţi să vă aliniaţi valorilor stângii moderne, din rândurile căreia proveniţi. Sunteţi, însă, dispus să vă asumaţi deficitul de imagine care va rezulta inevitabil din repetarea, anul acesta, a participării consilierului dvs. Remus Cernea la manifestările stradale ale aşa-ziselor „minorităţi sexuale”?
Cât de reprezentativ este Remus Cernea reiese şi din procentul obţinut la alegerile prezidenţiale din 2009 (0,62%), procent care demonstrează elocvent faptul că mesajul său în calitate de candidat (neschimbat până azi) nu a avut nimic în comun cu aspiraţiile, tradiţiile şi convingerile poporului român.
Pentru noi, asocierea cu un asemenea om este un semnal cum nu se poate mai prost în ce priveşte colaborarea societăţii civile cu autorităţile guvernamentale. Orice consultare reală, onestă şi comprehensivă va fi blocată, câtă vreme veţi fi „sfătuit” de un om care este exponentul şi partizanul declarat al unei zone sociale minore, gălăgioase şi extremiste.
Considerăm situaţia economică şi socială tot mai grea în care se află România şi Europa ca fiind în primul rând cauzată de o criză a valorilor autentice şi a moralităţii. Nu putem ajunge la o rezolvare a acestei crize prin creditarea unor personaje profund imorale, precum Victor Alistar, Ioan Mang sau Remus Cernea.
În numele celor pe care îi reprezentăm, solicităm, domnule prim-ministru, revocarea dlui Remus Cernea din funcţia de consilier.
În așteptarea răspunsului dvs., vă asigurăm, domnule Prim-Ministru, de toată considerația noastră. Bogdan Mateciuc Director executiv, Alianța Familiilor din România
Bogdan Stanciu Președinte, Asociația Pro-vita București Iulian Oanță Asociația Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika”
Desi Dosarul de cadre al fostei procuroare comuniste Monica Macovei a disparut din Arhivele Ministerului Justitiei (cel mai probabil Dan Tapalaga stie de ce, cum, cand si cu cine 🙂 )Lumeajustitiei.ro a gasit un document original semnat de vocala “anticomunista” de azi dupa prezentarea lui orala: Juramantul Tovarasei Monica Luisa Gherghescu pentru apararea oranduirii comuniste si a politicii PCR. Adica ceea ce face si astazi, doar ca a mai multiplicat initialele cu GDS si PDL. Monica Luisa Macovei (fosta Gherghescu) si-a inceput activitatea de procuror in 1982 la Procuratura locala Giurgiu. La 1 septembrie 1982, cand si-a intrat in paine ca procuror, Monica Luisa Gherghescu era deja membra a Partidului Comunist Roman. Cu aceasta ocazie, in fata fostului Procuror General al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Popovici, ea a depus juramantul de procuror comunist. Iata-l, de la Lumeajustitiei.ro.
Mediafax anunta ca Daniel Dăianu a fost eliberat din postul de consilier de stat al premierului Victor Ponta, din “motive personale”, după mai puţin de trei săptămâni de la numirea în această funcţie şi după ce a declarat că titulatura de “consilier de stat” este eronată, deoarece nu doreşte să fie remunerat. Dăianu a fost numit consilier de stat al premierului la 11 mai.
După publicarea în Monitorul Oficial a deciziei de numire, Dăianu a declarat însă că nu lucrează în aparatul guvernamental, deoarece nu doreşte să fie remunerat pentru activitatea de consiliere a premierului, şi că titulatura de “consilier de stat” este eronată, mai scrie Mediafax. Normal: pentru ca nu avea cum!
Grea alegere pentru Mircea Toma: banii sau tiganii?
Tot Mediafax informeaza ca o clădire monument istoric din Timişoara este dărâmată de un clan de romi. Autorităţile au sistat lucrările. Nu stim ce se va face Mircea Toma cu aceasta situatie. Pensionarul MApN este sfasiat probabil. In sinea lui de tigan si ungur sub acoperire de roman ar vrea sa faca ceva pentru a salva tiganii din Timisoara si a-i ajuta, nu-i asa?, sa-si ridice un cort sau un bloc cu turnulete peste ruinele Casei Muhle. Dar bistarii ii vin in ultima perioada din actiuni de fatada (bine zis 🙂 ) pentru “salvarea” monumentelor istorice. Daca nu se duce sa se puna zid viu in fata tarnacoapelor tiganesti si sa salveze Casa Muhle – cum a facut, deja, cu Vama Veche, pana la distrugerea ei, si cu Rosia Montana, in ideea de a i-o darui patronului lui, Gyury Soros – o sa cred, totusi, ca a primat alegerea sangelui…
“Casa Muhle a fost construită în secolul XIX şi a aparţinut florarului Wilhelm Muhle, cel care a creat primul soi de trandafir românesc. Situată în apropierea centrului Timişoarei, casa de pe bulevardul Mihai Viteazu nr. 3 a fost considerată întotdeauna una dintre cele mai frumoase clădiri din municipiu.
La începutul anilor 2000, clădirea monument istoric a fost cumpărată de un clan de romi, care ulterior a solicitat mai multe autorizaţii de construcţie de la Primăria Timişoara.
Conform presei locale din Timişoara, “romii de catifea” sau “mafia imobiliară ţigănească” au pornit, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, o adevărată “vânătoare de imobile istorice”. Presa a relatat că, având ajutorul unor funcţionari din Primărie, romii sau avocaţii lor aflau cine sunt moştenitorii cărora urma să li se retrocedeze imobile istorice în valoare de milioane de euro. Odată ce aflau numele moştenitorilor, romii îi convingeau pe aceştia să le vândă vilele sau măcar apartamente din aceste vile. După ce reuşeau să intre în imobil, se trecea la faza a doua, în care, prin diferite modalităţi, obligau proprietarii celorlaltor apartamente să le vândă la preţ redus locuinţele, până deveneau proprietari pe întregul imobil, scria presa timişoreană.”, mai scrie Mediafax. Oare il va amenda Mircea Toma, kkmisarul “corectitudinii politice” comuniste pe autorul stirii? 🙂
Oricum, tot din aceeasi stire am aflat, pentru prima oara, de titulatura tiganului care vrea sa demoleze Casa Muhel: “Ionel Stancu – reprezentant al unui clan de romi“… “potrivit autorităţilor locale”, mai adauga Mediafax cu o nota fina de amuzament.
Exclusivitati EvZ copiate de la Ziaristi Online. Sa fie!
Exclusiv EvZ – Documentele care demonstrează că Nyírö Jozsef a fost fascist notoriu, titreaza Evenimentul Zilei de azi, cu subtitlul “Arhiva CNSAS şi declaraţiile unor istorici arată clar de ce scriitorul nu merită onoruri în România”. E foarte bine ca si EvZ s-a gandit, dupa sfarsitul scandalului, sa publice documentele despre filo-nazistul antisemit, antiroman si antiamerican Nyiro Jozsef gasite de Ziaristi Online cu sprijinul meritoriu al cercetatorilor CNSAS si al Colegiului CNSAS, care a tratat cu celeritate cererea noastra. Poate in felul asta, tovaraseii de la EvZ s-au gandit sa-si spele pacatele dupa ce, in ziua cu “reinhumarea” au tratat la misto subiectul, preluand exact notele “comice” ale extremistului filo-antisemit Laszlo Kover, fost sef al Ministerului serviciilor secrete maghiare reunite, in prezent presedinte al Parlamentului de la Budapesta. In articolul de azi sunt prezentate declaratiile si descoperirile profesorului Vasile Lechintan, publicate duminica de Ziaristi Online, sub titlul Noi dovezi in Cazul Nyiro Jozsef – terorist maghiar. DOCUMENTE din ARHIVELE STATULUI – CLUJ cat si documentele CNSAS despre care vorbeam, publicate inca de vineri, 25 mai, sub titlul DOCUMENTELE Sigurantei Statului: extremistul maghiar Nyiro Jozsef in Arhivele CNSAS: “cel mai infocat iredentist de la noi”. Ziaristi Online EXCLUSIV. Documentele au fost transmise in aceeasi zi si agentiilor de presa Mediafax si Agerpres cat si ziarelor Jurnalul National si Gandul. Ma bucur ca au ajuns si la EvZ. Repet si inchei: este foarte bine ca si EvZ si-a dat seama de importanta lor si ii felicit, probabil pentru prima oara (sper ca nu si pentru ultima), pe cei care au decis sa le publice. Insa s-o lase mai jos cu “Exclusiv-itatea”, nu de alta dar sa nu devina o “Special-itate” a EvZ…
Dl Vladimir Tismaneanu sufera. Si nu in tacere, ci pe toate gardurile, de la Hotznews la EvZ. Caragiale s-ar fi distrat de minune cu demisul nostru de la Institutul de papat banii romanilor cu afacerea “anticomunismului”. Bubico Tismaneanu cred ca-si intitula celebra-i schita, nu altfel (oare cine-o fi misteriosul pasager care-l scapa pe geam? 🙂 ). Dupa ce a zis ca va demisiona singur, Tismaneanu plange acum ca fetita cu profu’ de sport de la Jean Monnet (liceul burgheziei rosii, urmat si de Volodea) ca a fost… abuzat de Ponta. Gazeta de perete a orient mijlocasilor cu sange de Jozsefi Nyiro ii face chiar o petitie online catre Victoras. Amuzament “la max”: din cei 5000 de cititori care se bulucesc sa vada traznaia infantila doar 1000 semneaza. Restul 4000 se bucura. Unde-s oare vremurile de alta data cand oamenii muncii de la sate si orase luau atitudine tovaraseasca in masa impreuna cu organul Partidului? 1000 de spalati la creier care au pus mana pe organul Partidului de azi, din vreo 20 de milioane de romani – hai ca nu-i chiar asa de rau! “Profesorul” Tismaneanu are cu ce pionieri si utecisti sa se mandreasca. Cam atat erau la numar si membrii “nationalitatilor conclocuitoare” care formau PCdR-ul.
Dar chiar cunoscandu-l ca pe obiect de studiu dintr-un insectar si tot nu mi-am inchipuit ca un monument al ticalosiei ca domnia sa poate sa fie si atat de lipsit de demnitate, mai ales dupa ce anuntase cu pompa pe blogul sau ca isi va da demisia imediat ce Guvernul Ponta va fi investit. Poate de aia toti porumbeii din Piata Scanteii, aflati in asteptare pe soclul lui Lenin, sunt gata sa se ia la tranta cu cei din Parcul Icoanei, care sperau – ca sa se descarce si ei – sa-i vada bustul in locul celui al lui Adrian Paunescu, asa cum si-ar fi dorit probabil ayatollahul “anticomunismului” pe bat. Uite ca vata de zahar s-a terminat. Si in loc sa se linga pe bot, dl Volodea Tismaneanu, cu suavul nume de cod, atat de bine ales, CAIN, da isteric cu betisorul in venerabilul sau fost coleg de Institut, Dinu Zamfirescu, care i-a succedat firesc in functie. Dar dl Tismaneanu s-ar fi vrut imbalsamat la IICCMER ca Lenin in Mausoleul din Piata Rosie: kominternist-sef pentru eternitate.
Acum Tismaneanu se burzuluieste la dl Zamfirescu pe tema “reputatiei stiintifice” “incomparabile” cu a sa. Dl Tismaneanu vrea sa ne spuna, cumva, ca o licenta marxista cu titlul “Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt”, data in plin regim comunist, cu care s-a auto-propulsat pe meandrele CC al UTC pana la a coordona un Dictionar politic cu dl lector de la “Stefan Gheorghiu” Virgil Magureanu, i-ar conferi, cumva, dreptul sa se numeasca “profesor” intr-o societate academica occidentala? Si-a echivalat-o cumva in Statele Unite si nu stie cel mai important for academic de formare a cadrelor serviciilor, diplomatiei si administratiei americane ca Universitatea Georgetown, care i-a si dat papucii din acest motiv? Mira-m-as!
Dl Dinu Zamfirescu a fost detinut politic. Atat ar fi fost suficient cat sa-l faca pe un fost propagandist ordinar al regimului comunist, os de bolsevic, sa taca. Dl Zamfirescu a fost si fondatorul Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc, organism absorbit din prea multa sete de putere de aripa sovietica a PDL, “aripa dreapta”, in frunte cu secretarul ei general orbitor de sasait si soldateii lui, laudacii (altii ar fi spus limbistii) “generalissimului” Tismaneanu. Centrala noului komintern din Romania, intins cu fundul in cat mai multe luntri, de la IICCMER, GDS si Soros la PDL, ISP si CADI, isi inchipuia ca va rescrie istoria acestei tari pana cand nu va mai ramane piatra de piatra din ea, conform directivelor “luptatorilor pentru pace” din NKVD. Iata ca nici pilele pilelor demisionarului demis nu l-au mai ajutat de data aceasta. Tismaneanu dispare pe vecie din Romania, cu coada intre picioare, asa cum a fost silit sa-si ia adio si de la Georgetown University, unde nu a fost admis, in ciuda presiunilor similare cu cele care au cazut la vremea respectiva, cand a fost numit la Comisia lui Peste, pe capul presedintelui Traian Basescu.
Credeti-ma ca nu mi-as fi dorit sa mai scriu vreodata despre aceasta fantoma trotkista sinistra care bantuie Romania. Sper, de altfel, sa fie pentru ultima oara. Dar ramasese ceva din urma, despre un american pe care il injura toti rusoii cu nume romanesti de la noi si de aiurea, curentati la maxim cu voltaj primit direct de la steaua rosie de pe Kremlin: ochiul lui Sauron, cum inspirat o compara cineva. Este vorba de un istoric, profesor doctor, om studios, nu facut la strungul ideologic al lui Stefan Gheorghiu.
Recentul Houdini de la IICCMER, supranumit si Gog, ala cu Magog nu ala de la ProTV (atentie, a nu se confunda cu Mang-ul lui Liiceanu, nobelistul Cartarescu), arunca cu invizoace in Larry Watts, fara a-i rosti numele, intr-una din productiile sale manuale cu titluri “savante”: Schita de arheologie a infamiei: Intelofobie si occidentofobie
Tismaneanu dixit:
“La Banca Nationala a Romaniei se lanseaza un volum menit sa prezinte regimul Ceausescu drept unul patriotic, subminat continuu de conspiratii externe. Nu se sufla o vorba de faptul ca, prin politica sa interna, regimul a negat orice urma de liberalizare, ca a existat o contradictie insolubila intre pretentiile autonomiste externe si represiunea sistematica din interior. In felul sau, independent a fost si Enver Hoxha.”
Se pare că Larry L. Watts, şi cartea lui, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, sunt pentru dl Tismăneanu un fel de Lord Voldemort la patrat, si pe invers, bineinteles. Adica, “You-Know-Who”, “He-Who-Must-Not-Be-Named”. Practica am observat-o si pe propria-mi piele. Ce zic am observat-o? Mai intai am interceptat-o, ca sa fiu sincer, apoi am trait-o :). Se intampla acum cativa ani, cu putin timp inainte de a fi lovit pe la spate la ziarul ZIUA. Unul din baietii de pe lista alba a Celulei mi-a livrat un mesaj distribuit in Retea prin care eram introdus pe lista neagra cu doua “ordine de zi”: sa fiu eliminat din presa si sa nu-mi mai fie rostit numele in vreun articol, chiar si polemic, cum facea pana atunci, saptamanal si obsesiv (chiar ma speriasem ca-i cazusem cu tronc), amanta spirituala a politologului Tismaneanu, psihopupuloaga Tatiana Alina Mungiu Pipidi. Asa si cu Larry Watts, acum, in presa ungro-kaghebista din Romania. Doar ca, sunt convins, cu el nu o sa le mearga asa usor: eu am doar rezidenta in SUA, el are si cetatenia americana si nationalitatea, altoita cu cea a indaratnicilor scotieni (ati vazut Braveheart? 🙂 ).
Sa-i dam, insa, o (ultima) pauza Gog-ului nostru. Pana la “raportul final” despre “recenzacul” nostru proaspat extirpat, va recomand o adevarata recenzie, scrisa de colonelul Charles W. Van Bebber (Ph.D., Director of National Security Policy and Strategy, US Army War College) in revista Parametrii (Parameters) a armatei americane (“The US Army’s Senior Professional Journal”), vol. 41, nr. 3: With Friends Like These: The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania,Volume I, by Larry L Watts. Autumn 2011. 134-36.
“Nu ma mira catusi de putin faptul ca se inaugureaza in inima Bucurestiului un bust al lui Adrian Paunescu. M-ar fi mirat sa fie altfel. Marele bocet national de la moartea poetului de curte al dictaturii lui Ceausescu nu s-a incheiat. Privind inapoi si reconsiderand acel moment, as spune ca, simbolic, restauratia a inceput in noiembrie 2010. Nu era glorificat doar fostul conducator al Cenaclului Flacara al “tineretului revolutionar” (cel nerevolutionar asculta muzica la Europa Libera). Cititi pasajele despre Paunescu din “Raportul Final” si veti vedea in ce a constat rolul nefast al acestuia.”, scrie ridicolul Tismaneanu pe blogul lui final, recomandand, in incheierea luptei sale curajoase cu un mort, o voma publicistica aparuta sub titlul “La bustul marelui porc”.
Are dreptate Tismaneanu cand spune ca “restauratia a inceput in noiembrie 2010”. Este momentul cand presedintele Basescu isi da seama ca la moartea lui Adrian Paunescu porcul a ramas viu, rama si guita chiar in curtea lui si se numeste Vladimir Tismaneanu. A scapat vreo doua Craciunuri dar la marea sarbatoare a Inaltarii, Domnul a facut ca, in sfarsit, romanii sa se elibereze de aceasta fantoma sinistra a bolsevismului, poate cel mai scabros antiroman de pe fata pamantului, un vajnic kominternist, “pentru eternitate”. Fie-i tarana istoriei cat mai grea peste teasta! Si-acum iata “restauratia” Basescu:
Mesaj de condoleanţe din partea preşedintelui României, Traian Băsescu
Preşedintele României, Traian Băsescu, a transmis vineri, 05 noiembrie a.c., un mesaj de condoleanţe la încetarea din viaţa a poetului Adrian Păunescu. Vă prezentăm acest mesaj:
„Am primit cu tristeţe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile naţionale şi pentru generozitatea cu care a promovat generaţii de tineri poeţi şi artişti în cadrul cenaclului „Flacăra”.
În aceste momente de tristeţe doresc să transmit familiei, colegilor şi tuturor celor apropiaţi sincere condoleanţe.
Dumnezeu să-l odihnească!”
Traian Basescu, Presedintele Romaniei
Acelasi Traian Basescu a depus apoi, in persoana, un buchet de crini albi la catafalcul lui Adrian Păunescu, s-a recules la capataiul poetului şi a declarat că s-a regăsit în poezia lui ca “mulţi dintre noi”.
Ce raspuns mai bun decat ultimul articol al marelui Fanus Neagu li se potriveste acestor necrofagi:
Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a autorizat reînhumarea horthystului Jozsef Nyiro, afirma oficiali de la Budapesta precum şi reprezentanţii Partidului Civic Maghiar, dupa cum aflam dintr-o depesa a presei online. Ne mai mira ceva? Nu-i asta baiatul care dadea pe tava Ungariei Fundatia Gojdu ca si cum n-ar fi fost a Bisericii Ortodoxe Romane si a romanilor ortodocsi saraci din Transilvania ci a lui tat’su? E clar acum: o data cu scandalul mumiei lui Nyiro ni s-a reconfirmat tautologic si cine sunt “ungurenii” lui…
“Nici în cele mai negre perioade ale regimului Ceauşescu nu s-au semnalat atâtea acţiuni antimaghiare, cum s-au întâmplat în ultima săptămână din partea autorităţilor române“, a declarat zilele acestea, la televiziunea nationala ungara M1, Lukacs Csaba, seful departamentului de comunicare pentru “ceremoniile de repatriere şi reînhumare a rămăşiţelor pământeşti ale scriitorului maghiar Nyírő József la Odorheiu-Secuiesc”, citat de Jurnalul National si Dan Tanasa. Lukacs Csaba se referea la interdictia primita din partea Cailor Ferate Romane de a patrunde in Romania cu o urna funerara care ar contine cenusa iredentistului maghiar Nyiro Jozsef, transportata, conform planurilor Parlamentului Ungariei, cu onoruri oficiale, in trenul “Nostalgia” care urmeaza sa vina de la Budapesta la sfarsitul acestei saptamani. Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei si-a exprimat la inceputul saptamanii “dezacordul faţă de reînhumarea lui Nyirő József în România”. “Partea română a arătat că activitatea politică a lui Nyirő József din perioada 1941-1945 indică o atitudine de extremă dreaptă, anti-semită şi de colaborare cu un regim fascist.” transmite Mediafax.
“Ne exprimăm indignarea şi imensa amărăciune cu care am luat aflat faptul că scriitorul maghiar Jozsef Nyiro va fi înhumat în pământ românesc, la Ordoheiul Secuiesc”, afirmă preşedintele Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România, deputatul Aurel Vainer, într-un comunicat transmis Agerpres. “Memoria evreilor şi a românilor care şi-au pierdut viaţa în perioada de după 15 octombrie 1944 în apropierea înlăturării regentului Horthy, nu ne permite să fim ingăduitori şi să dăm uitării fapte şi nume de tristă amintire!”, afirma Aurel Vainer. Insa, in continuare, Oszkar Fuzes, ambasadorul inca neexpulzat al Ungariei in Romania, sustine cu vehementa contrariul in privinta lui Jozsef Nyiro.
Cu toata aceasta interzicere a manifestarilor oficiale, exprimata de partea romana, ceremonia va avea loc in aceasta duminica, sfidator, cu un fast care va aminti de perioada ocupatiei maghiare a Ardealului. Garda de husari si honvezi, cor secuiesc, etc, etc. Reinhumarea, prin care Ungaria arata ca poate face ce doreste pe teritoriul Romaniei, va fi transmisa in direct de postul unguresc transnational Duna TV. Cenusa este deja in Romania, dupa cum ne informeaza cu promptitudine Dan Tanasa. Unde este, asadar, “perioada aia neagra”, “antimaghiara”, a regimului Ceausescu?
Documentele intrate in posesia portalului Ziaristi Online, cu sprijinul de apreciat al CNSAS, arata ca interzicerea si azi a lui Nyiro Jozsef nu are nici o legatura cu invocata propaganda maghiara ieftina anti-Ceausescu ci, dupa cum arata Dosarul intocmit de Siguranta Generala, cu insasi existenta statului roman, a Regatului Romaniei. Nu Ceausescu il interzicea pe Nyiro, ci insusi Regele Romaniei Mari si Ministerul Regal al Afacerilor Straine! Nu Securitatea il urmarea pe Nyiro – “cel mai infocat iredentist de la noi” -, pentru actele lui duse pentru destramarea Romaniei, ci Siguranta Statului, dupa cum veti vedea mai jos.
Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, si-a permis sa afirme ieri că “ţelurile politice” ale lui Nyiro Jozsef trebuie separate de activitatea scriitoricească a acestuia, subliniind că el nu a aruncat volumele lui Eliade “pentru simplul motiv că acesta a făcut parte din Garda de Fier”, dupa cum relateaza Mediafax. Comparatia este voit nesimtita. Mircea Eliade, filosoful religiilor si propavaduitorul iubirii crestin-ortodoxe, nu a sustinut niciodata prin scrierile sale un regim hitlerist care a trimis evrei si romani in lagare de concentrare aducandu-le moartea, asa cum a facut Nyiro Jozsef, zi de zi, ca redactor sef al revistei filo-naziste Magyar Erő (Forţa Maghiară) si ca membru al Parlamentului horthyist, al gruparii teroriste Partidul Crucilor cu Sageti si al Partidului Maghiar Ardelean, reinfiintat azi in Romania de corespondentul lui peste timp, extremistul Laszlo Tokes.
In ciuda repetatelor reclamatii adresate autoritatilor locale si centrale de catre reprezentantii romanilor din zona, MAI si Parchetul Romaniei nu a dispus, pana astazi, indepartarea acestor busturi, conform Legii. Poate ca scandalul international de azi, in care o institutie a statului cu valente de reprezentare externa a Romaniei spune negru pe alb ca Nyiro Jozsef a fost antisemit (ca antiroman nu mai conteaza, se pare) va trezi si Ministerul partener, al Afacerilor Interne.
Romanii din Harghita, Covasna si Mures scriu autoritatilor statului: “Esenţa personalităţii lui József Nyírő este cuprinsă în câteva fraze de poetul, scriitorul şi criticul literar Géza Hegedűs (1912-1999), martor al evenimentelor acelor timpuri, în magistralul său volum Galeria portretelor literaturii ungare:
„În politică, drumul ales este cel al fascismului. (…) A fost dezamăgitor pentru cei care au observat înrudirea sa spirituală cu mitul criminal al purităţii sângelui. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, ce tocmai păşea pe scena politică, faţă de reprezentanţii în Ungaria ai nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) József Nyírő este un instigator la război, incitator la asasinate în masă, criminal de război în sensul dreptului penal. A aparţinut spiritual statului major al lui Szálasi. Chiar şi în emigraţie, în America şi Spania, în cărţile publicate încearcă să justifice acest spirit. (…) Romanul autobiografic „În jugul lui Dumnezeu” rămâne printre valorile durabile ale literaturii noastre, chiar dacă autorul lor, în viforul istoriei, din punct de vedere uman, dar şi cultural şi-a băgat capul nu în jugul lui Dumnezeu, ci în cel al diavolului (sn)”.
Dacă mai aveţi nevoie şi de alte dovezi privind trecutul lui József Nyírő, ele pot fi găsite într-un document care se află în depozitul Arhivelor Statului, Cluj, fond Prefectura judeţului Cluj, acte confidenţiale-prezidenţiale, 1941, dosar nr. 3. În el, se arată că în zilele premergătoare sosirii la Cluj, la 11 septembrie 1940, a trupelor de ocupaţie horthyste: „…crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost – aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Károly – efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes István, Király Zoltán, Málnassy Tivadar, József Nyírő (s.n.), dr. Szász Ferenc, Veres Lajos, Lengyel József , Pataky Kálman, aflaţi sub comanda lui Kováts Arpád, fost ofiţer de carieră”.
Vă veţi întreba probabil de ce osemintele unui asemenea personaj, care poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor fi aduse ostentativ şi reînhumate cu fast în România, ţara pentru a cărei dezmembrare Nyírő a militat între 1940 şi 1945 în toate parlamentele Ungariei horthyste.”
Desigur, chiar daca noi stim raspunsul, din pacate nu primim niciodata un raspuns oficial la aceasta intrebare, de la autoritatile insarcinate cu apararea tarii pana la Presedintele Romaniei, Traian Basescu. Doar constatam, zilnic, ca se mai intampla ceva in aceeasi directie anti-romaneasca, bine documentata de predecesorii ofiterilor de informatii de azi.
CNSAS a sustinut cu celeritate demersul nostru jurnalistic de a prezenta modul in care autoritatile statului roman l-au tratat pe “supusul Joseph Nyiro”. Documentele din Arhiva CNSAS nu lasa loc de dubiu: numitul Nyiro Jozsef era “cel mai infocat iredentist maghiar de la noi“. Ziaristi Online Ro a facut o selectie din Documentele Sigurantei, care se opresc, din pacate, la anul 1940 pentru ca ulterior, urmare Diktatului de la Viena, Nyiro Jozsef dicteaza in Ardealul ocupat, direct de la Budapesta:
La 2 noiembrie 1936, Inspectoratul Regional de Politie Cluj semnala Directorului General al Politiei (Serviciul Presei) faptul ca, in noul roman al lui Nyiro Jozsef, intitulat “Az en nepem” – “Poporul meu”, “fiecare amanunt este scris ca sa agite impotriva Neamului si a Tarii”. “Scopul urmarit de autor este sa starneasca ura si dispretul fata de Statul Roman”, raporta Inspectoratul Cluj (doc 1).
Drept urmare, 21 decembrie 1936, Ministerul Regal al Afacerilor Straine – Directiunea Presei si Informatiilor, subliniaza pentru Directorul General ala Politiei – Directiunea a III, faptul ca “intrarea in tara a romanului “Az en nepen” de Nyiro Josef a fost interzisa” (doc 2).
O alta adresa, de peste o luna, din 21 ianuarie 1937, de la acelasi emitent si catre acelasi Minister, reconfirma faptul ca “volumul este si ramane prohibit” si adauga la masuri ca acesta “urmeaza sa fie confiscat oriunde s-ar gasi luandu-se in acelasi timp masurile de urmarire legala impotriva celor care l-au introdus clandestin” (doc 3). Drept urmare, la 25 ianuarie 1937 Directiunea Generala a Politiei da o Circulara prin care stipuleaza ca volumul trebuie confiscat “oriunde s-ar gasi” (doc 4).
La 1 februarie 1940, sub ministeriatul lui Grigore Gafencu, Ministerului Regal al Afacerilor Straine – Cancelaria Ordinelor, solicita Sigurantei Generale a Statului , cu caracter Confidential si Urgent, “date privitoare la situatiunea sociala si onorabilitatea supusului roman Nyiro Joseph”. Documentul ajunge in atentia Directorului General al Sigurantei pe 4 februarie care dispune sa fie solicitate relatii de la Inspectoratele Cluj, Alba Iulia si Timisoara (doc 5).
Inspectoratul din Cluj raspunde printr-o Radiotelegrama, pe 11 februarie, ordinului dat de Bucuresti in 8 februarie in aceasta speta (doc 6 – doua pag). In Nota redactata de inspectorul regional Popovici se arata ca Nyiro Jozsef, nascut in anul 1889 in comuna Jimbor, judetul Odorhei, casatorit in 1919 cu Ileana Bedo “a fost membru marcant al fostului partid maghiar din Odorhei si prin anul 1936 a organizat sectia tineretului maghiar din sanul aceluiasi partid. Pentru activitatea sa iredentista dezvoltata a fost trecut in tabloul de internabili la litera A.” (este vorba de listele cu persoane aflate in atentia Sigurantei si de ordinea importantei conferite celor aflati in studiu). In Nota se mai arata ca in prezent locuieste in Cluj si “este prim-redactor la ziarul Keleti Ujsag, din localitate, ziar care se stie ca a fost pe vremuri oficiosul partidului maghiar”.
Inspectorul Popovici face si un rezumat al cartii lui Nyiro, “Poporul meu”, “cu un continut absolut menit a agita spiritele in contra romanilor”: “Eroul principal al acestui roman este preotul reformat Botor Bela (Lazslo Tokes-ul de azi – nota mea, VR), care are de luptat impreuna cu poporul sau, adica cel secuiesc, cu infinitele neajunsuri ivite de pe urma faptului ca acest popor traieste in Romania”. Numitul a mai scris recent si o piesa de teatru – se mai spune in Raport – cu un caracter “cu totul iredentist”, care urmeaza a avea premiera in curand, la Budapesta.
Directorul Politiei de Siguranta – Serviciul de Informatiuni revine, pe 11 februarie, cu raspunsul adresat Ministrului de Externe Grigore Gafencu sintetizand Nota Inspectoratului Regional si subliniind ca Nyiro Jozsef “este cel mai infocat iredentist maghiar de la noi”(doc 7 – doua pag).
Cateva luni mai tarziu avea sa aiba loc Diktatul de la Viena, cu consecintele sale criminale pentru romanii din Ardeal, majoritari la ei acasa, dar si, mai ales, pentru minoritarii evrei trimisi de autoritatile “Ungariei Mari” direct in lagarele naziste. Dosarul lui Nyiro nu se inchide insa aici, la anul ’40, decat temporar. El este redeschis, dupa 1945, intr-o context care pentru unii poate parea paradoxal dar care, de fapt, dovedeste asertiunile istoricului american Larry Watts din primul volum al lucrarii sale, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni“.
Iata situatia: La 3 aprilie 1933 (!), Siguranta Generala a Statului – Inspectoratul Cluj, raporteaza Directorului General al Politiei, faptul ca, in ziua de 19 martie 1933, profesorul liceului din Odorhei Banyai Joan, tototdata director al revistei “Szekelysek”, a organizat o conferinta in sala de gimnastica a liceului reformat, la care a vorbit… “Iosif Nyiro”. Ziaristul organului de presa al partidului maghiar a comparat existenta revistei in cauza cu cea a unui batran secui aflat sub focul artilerei inamice in timpul primului razboi mondial. “Azi, revista “Szekelysek” lupta ca si batranul secui de odinioara pentru a asigura hrana sufleteasca si a pregati viitorul ungurilor izolati”, consemna agentul local din discursul lacrimogen al lui Nyiro (doc 8 ).
Peste 12 ani, in octombrie 1945, il gasim intr-un raport al Sigurantei (nu se schimbase inca structura si denumirea) pe acelasi Banyai Ioan, sustinatorul filo-nazistului Nyiro Jozsef, in postura de director al Liceului Industrial Maghiar din Odorhei si de membru al Frontului National Democratic, platforma consitutita de PCdR/Partidul Muncitoresc Roman cu Frontul Plugarilor si alte creatii NKVD pentru a acapara puterea in Romania. Din pozitia de activist FND, acum bolsevicul Banyai Joan rupe afisele postate de un director roman nou numit, Dogaru, prin care erau chemati la inscrierea in noul an scolar si elevi romani. Banyai isi motiva demersul prin faptul ca Comandamentul Sovietic a interzis orice intrare in localul Liceului Industrial Maghiar, care urma sa se redeschida dupa vechea lui denumire, de “St O Iosif” (doc 9). Banyai a reclamat si faptul ca noul director numit nu s-a prezentat la sediul FDN “pentru clarificarea situatiei”, dupa cum a solicitat el. “Dl Banyai fiind intrebat si-a motivat gestul spunand ca Domnul Ministru al Educatiei Nationale nu a admis functionarea unui liceu romanesc la Odorhei” (doc 10). Situatia se repeta. intocmai, si astazi.
Nyiro Jozsef “este cunoscut ca unul dintre cei mai vajnici iredentisti maghiari de la noi si avand in vedere calitatea sa de redactor la suszisul ziar (Keleti Ujsag) poseda si permis liber pe Caile Ferate Romane”, nota constiincios inspectorul Popovici al Sigurantei Statului.
Permisul liber pe Caile Ferate Romane tocmai i-a fost suspendat. Macar atat.
“(…) Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate.
Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului.
Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Marc Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin.
Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi.
In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.”
Acum insa intrece orice masura. Chemat la MAE ca sa dea explicatii privind proslavirea unui antiroman si antisemit notoriu, József Nyírő, pentru care se pregateste o baie funerara de extremisti maghiari de Rusalii, Oskar Fuzes a tratat Ministerul Roman de Externe cu fundul, aratandu-se prea ocupat ca sa se deplaseze la sediul MAE, asa cum se face, conform cutumelor diplomatice, atunci cand este solicitat. Si-a trimis un secretar: Adam Balazs. Afront curat. Asta si dupa ce acelasi agitator si gargaragiu extremist de la Budapesta, Secretarul de stat din cadrul Ministerului ungar de Externe, Zsolt Nemeth, a declarat, intr-o ingerenta clara in afacerile interne ale Romaniei, că recentele evoluţii ale situaţiei din România, inclusiv declaraţiile Guvernului referitoare la legea privind dreptul de vot şi legea minorităţilor, precum şi problema Facultăţii de Medicină de la Târgu Mureş, “sunt un motiv de îngrijorare pentru Ungaria” (Gandul). Declaratia trebuie conjugata cu un ATAC MIZERABIL la adresa României al delegației ungare a PPE din Parlamentul European girat de “românul” Laszlo Tokes: Delegaţia ungară a PPE din PE reclamă încălcarea de către Guvernul Ponta a drepturilor minorităţii maghiare.
Ce-ar fi daca i-am mai da noi un motiv de ingrijorare, bagandu-i-l pe Oskarica al lui exact acolo de unde l-a scos, saracul, in vreo buda de pe la Ministerul de Externe maghiar?
Pana si ungurii lui s-au revoltat! Intr-o depesa MTI, agentia maghiara de informatii de la Budapesta, se arata ca UDMR Mureş critică faptul că, într-o declaraţie acordată presei, ambasadorul Oszkár Füzes a nominalizat, ca persoană particulară, pe care dintre candidaţi l-ar vota. În timpul difuzării unei discuţii cu candidatul György Frunda, un post local de televiziune a prezentat declaraţia ambasadorului Ungariei, în care diplomatul ungar a afirmat că, în calitate de persoană particulară, ar vota pe Smaranda Enache, de la “Liga Pro Europa”, scrie MTI. UDMR Mureş solicită Ministerului ungar de Externe să îşi precizeze public poziţia faţă de acest caz.
Potrivit volumului „Români și unguri 1940-2011”, scris de istoricul Petre Țurlea, Nyírő a făcută parte din personalitățile maghiare instruite de guvernul de la Budapesta să rămână pe teritoriul cedat României pentru a păstra stăpânirea de facto a regiunii de către maghiari.
În 1947-1948, autoritățile române îl suspectează inclusiv de comandarea unor asasinate, fiind urmărit inclusiv de Justiția din Ungaria. Din cauza acestui fapt, Nyírő se refugiază la Munchen și, ulterior, se ascunde în Spania unde va și muri în 1953.
În volumul „Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României (septembrie 1940 – octombrie 1944)”, în care au adunat mărturii istorice Mihai Fătu și Mircea Mușat, sunt redate pasaje referitoare la o serie de crime produse de grupări teroriste conduse, printre alții, de József Nyírő.
„Fenomene deosebit de grave s-au petrecut în acele zile la Cluj şi împrejurimi, unde trupele de ocupaţie horthyste au sosit la 11 septembrie 1940. Până atunci, crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost — aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Karoly — efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes Istvan, Kiraly Zoltan, Mălnassy Tivadar, József Nyírő”, se arată în lucrarea amintită.
REACȚIE OFICIALĂ. Institutul „Elie Wiesel”: nu este de dorit reînhumarea publică
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are date care susțin orientarea politică a scriitorului maghiar. „După puciul szalasist de la 14 octombrie 1944 și implicita debarcare a lui Horty, a devenit membru în parlamentul de extremă dreaptă, Nyilasis, al lui Ferenc Szalasi. A fost și vicepreședintele comisie de învățământ. Prin urmare, József Nyírő a aderat la o politică naționalistă, extremistă și antisemită”, arată reprezentanții Institului într-un răspuns transmis Evenimentului zilei.
”Considerăm că nu este de dorit reînhumarea lui József Nyírő în prezența unor persoane sau a unei procesiuni oficiale”, este recomandarea specialiștilor institutului.
Președintele PCM, Szasz Jeno, nu crede în aceste date. „Nu a avut o politică ce azi ar putea fi considerată compromițătoare. El este pentru cultura maghiară precum este Slavici pentru cea română”, spune Szasz Jeno, președintele PCM și primarul din Odorheiu Secuiesc, care a decis și botezarea unei străzi din Odorheiu Secuiesc cu numele scriitorului. (EvZ.ro)
Ce vor face, asadar, Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei si noul lui ministru, clujeanul Andrei Marga?
Il va crede dl Marga pe cuvant pe tupeistul Fuzes, la fel ca carpa de sters pantofii a Ungariei care raspunde la numele de Baconsky sau ii va lua in considerare pe istoricii romani, unguri si evrei cu dovezile lor?
Va permite Guvernul Ponta un cortegiu funerar cu sute de membri ai “Garzii Maghiare” si zeci de mii de participanti, in plina campanie electorala, in inima “Tinutului Secuiesc”?
Sau mai bine l-ar expulza pe cetateanul ungar cu acoperire diplomatica Oskar Fuzes, si ar termina balciul?
Si, pe deasupra, se mai ridica o intrebare: cat vor mai tolera Ministerul de Interne, Parchetul General si Serviciul Roman de Informatii inalcarea Legii prin ridicarea busturilor celor doi extremisti si criminali de razboi Wass Albert si Nyiro Jozsef in centrul orasului Odorheiu Secuiesc?
“Nu ne duce pe noi în ispita” – este titlul cartii jurnalistului maghiar Andrassew Iván in care “eroul” extremismului unguresc din Carpati, “idolul” de mucava al reformatilor din Transilvania, este facut tandari, folosindu-se si informatiile publicate in exclusivitate de portalul Ziaristi Online despre amantlacurile lui Tokes din Parlamentul European. Cartea a aparut la Editura Noran Libro din Budapesta si costa 2990 de forinti. “Diavolul optează pentru un număr de puncte de referinţă: putere, vanitate, bani, femei. Pe toate le-a avut Laszlo Tokes”, scrie Andrassew Iván in prefata cartii sale. Coperta este sugestiva: un Tokes cu carlige de fier in loc de maini. Cine il tine atarnat pe Tokes cu ele ca sa nu cada? O recenzie a volumului de dezvaluiri despre “agentul 069” este facuta in Ziarul de Duminica de la Budapesta sub titlul “Caderea idolului”. Voi reveni cu alte amanunte picante despre continutul perdafului primit de Laszlo Tokes, “pastorul” bolnav de ura impotriva romanilor.
June 4th, 2012 
VR 
3. Cum ar putea o poveste lansata mediatic printr-o minciuna ordinara (inventia cu “masacrul” din Houla prezentata ca reala folosindu-se o fotografie realizata in Irak, cu ani inainte) sa devina un adevar?
Posted in 
Tags: 
