“Ciudata” coincidenta a fost devoalata de istoricul american in articolul sau aparut ieri in Adevarul, cu titlul “Cei 30.000 de Ceauşescu“, in care este prezentata si o filmare de la o recenta lansare de carte care s-a desfasurat la Fundatia Titulescu si unde fostul sef al contraspionajului care si-a continuat apoi activitatea la SRI se exprima critic la adresa istoricului american. Citez:
“E interesant că, cu o zi înainte de atacul Tanase/Shafir asupra persoanei mele şi a muncii mele, perspectiva Securităţii nereformate în ce priveşte, aşa-numitele mele „ţeluri întunecate“ şi „legături dubioase“, a fost prezentată online de colonel Filip Teodorescu, fost ofiţer de Securitate şi în prezent capul asociaţiei veteranilor (1h:23min):
Larry Watts (…) a fost în atenţia contraspionajului român şi s-a stabilit – nu vreau să fac deconspirări aici – dar, să nu-l mai luăm în braţe. Cei care vor să-l ia în braţe. Eu, unul, nu-l iau că-l ştiu. Ştiu ce a făcut, ştiu de ce a fost aici, ştiu ce face şi acum şi care au fost motivaţiile acţiunilor sale insistente din ’81 şi e şi acum aici.
Poate în alt cadru o să putem aborda mai profesional şi acest lucru. (…) E un talent: laudă-i întâi pe români, (…) dar la urmă ne dă şi ce nu ne place. Şi lovitura. Şi-a pregătit-o. Aşa este, este un profesionist al informaţiei.“
Astfel, aşa-zisa „societate civilă“ reprezentată de Tănase şi Shafir ne va marginaliza pe mine şi munca mea din cauza presupuselor legături cu Securitatea. Şi Securitatea doreşte acelaşi lucru din cauza presupuselor legături pe care le-aş avea cu serviciile secrete americane. Suspansul mă omoară. Eu, unul, nu pot aştepta ca Tănase, Shafir sau Teodorescu să ofere o explicaţie credibilă despre care sunt cu adevărat scopurile mele ascunse; pentru cine, în cele din urmă, de fapt lucrez; şi cum munca mea în rezolvarea tensiunilor etnice, stabilirea controlului democratic asupra forţelor armate şi serviciilor secrete, şi obţinerea intrării României în NATO au servit „obiectivelor mele ascunse“ pe care ei le pretind.”
Ion Varlam (foto), unul dintre fostii detinuti politic ai Romaniei din lotul celor mai tineri arestati si incarcerati de bolsevici, la numai 14 ani!, este revoltat de falsificarile pe banda care se petrec la ICCMER si CNSAS, dupa cum considera dansul, oferindu-ne si titlul unui interviu in exclusivitate, pe care il difuzam in serial, incepand de astazi: “Porcirea eroilor si eroizarea porcilor”. Nu scapa nimeni! De la “idiotul Badin” la “Zamfirica” si “muraturile” Muraru si Oprea. Azi, doar un intro senin:
Despre Ion Varlam, puteti afla mai multe urmarind aici un episod din Memorialul Durerii cat si vizionand un interviu acordat cu ceva timp in urma tot pentru Ziaristi Online:
Un interviu exploziv cu fostul detinut politic Ion Varlam, secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi: “Radu Ioanid, directorul Muzeului Holocaustului, este agent de sorginte sovietica”. Anticomunistul Ion Varlam devoaleaza o retea anti-Romania infiltrata adanc in structurile statului. “Trotkistul Tismaneanu”, “scremutul Liiceanu”, “bufonul Plesu”, “hazaica Mungiu”, “agentul Mihnea Berindei” & Co.
“În vara lui 1982 am cerut verificarea birourilor de la Europa Liberă, a apartamentului şi automobilului lui Noel Bernard. Nu a fost depistată nicio urmă de substanţe radioactive”, scrie ofiterul CIA Richard Cummings.
“Parintii fondatori” ai TVR ca Sectie a Directiei de Agitatie si Propaganda, Eduard Mezincescu si Silviu Brucan
Ca si cum nu era de ajuns cate nereguli si ilegalitati se petrec in TVR, ieri, vineri, 7 februarie 2014, pe la orele 14.00, a mai explodat o bomba la TVR, de data aceasta pe calea undelor. Insa cei din tara – deci si CNA? – nu au avut cum sa vada nici macar fumul, pentru ca detunatura s-a produs pe TVR International, in fata romanilor din lumea-ntreaga. Noul PDG al TVR, Stelica Tanase, un adevarat Vasilica Roaita al PNL, a tras de sirena uzinelor din Dorobanti pana a ramas cu ea in mana. Precum bravul sau inaintas Eduard Mezincescu la sefia Directiei de Propaganda si Agitatie, sau un mai proaspat coleg de manivela, din iunie 1990, Stelica-fara-frica, poreclit si Tanase-patru clase, a hotarat cu de la sine putere sa intrerupa transmisia unei emisiuni intr-un timp record: 8 (opt) minute de la inceperea ei. Fara precedent, cel putin de la cea mai celebra vizita a minerilor in Capitala. Ghiciti despre ce emisiune e vorba? Sigur ca cititorii mei stiu: Mostenirea Clandestina, normal, serialul fascinant realizat de Monica Ghiurco. Este vorba de ultimul episod (la propriu din cate se pare), al X-lea, in care specialistul american in informatii si istorie secreta Larry Watts intareste diferentele dintre colonelul polonez Ryszard Kuklinski si agentul sovietic I.M. Pacepa. Si-asa se dovedeste ca primul sefuletz al foii “22” a GDS si-a meritat solda de “deontolog” al lui SOV. Si se mai demonstreaza ceva: ca Adevarul – deconspirarile si devoalarile istorice facute de Larry Watts – chiar ustura!
Nota: Acest articol nu este un pamflet. Cititi mai jos stirea Ziaristi Online:
EXCLUSIV: Guvernul Ponta nu l-a invitat niciodata pe Pacepa in Romania. Culisele unui act de cenzura in TVR: Mostenitorul clandestin Stelian Tanase contra lui Larry Watts
Corespondentul portalului Ziaristi Online din Republica Moldova ne-a sesizat ieri, vineri, 7 februarie a.c., asupra unei ciudatenii nemaintalnite: transmisia pe TVR International a episodului al X-lea din serialul Mostenirea Clandestina, realizat de Monica Ghiurco cu istoricul american Larry Watts – difuzat, de altfel, pe TVR 1, pe 29 ianuarie a.c. -, a fost intrerupta la 8 minute de la inceperea ei, fara nici o explicatie ulterioara.
Faptul fara precedent a ramas, pana acum, fara vreo motivatie oficiala din partea TVR, desi noi am solicitat-o, conform Legii si deontologiei profesionale. Mai asteptam. Banuim ca si CNA-ul va fi interesat de aceasta explicatie. Cert este ca, interesandu-ne asupra situatiei din TVR, am aflat ca, intr-adevar, dupa venirea lui Stelian Tanase “la butoane”, dupa cum se spune, realizatoarea Monica Ghiurco a fost inclusa pe o “lista neagra”, conform site-ului Reporter Virtual. Iar faimoasa si urmarita emisiune in serial, Mostenirea Clandestina, a fost suspendata din noua grila, cu incepere din luna martie, in ciuda audientei ridicate si a recentului premiu primit din partea Asociatiei Profesionistilor de Televiziune din Romania (APTR).
Monica Ghiurco, o profesionista cu o indelungata si reputata activitate jurnalistica, a fost deja inlaturata de pe ecran de Claudiu Lucaci, seful Stirilor TVR, inca din luna octombrie a anului trecut, noteaza Reporter Virtual. Jurnalista a fost “restructurata” de fostul director TVR si fost sef al SIE, Claudiu Saftoiu, iar Claudiu Lucaci, desi este numit in acelasi timp consul la New York, a persecutat-o in ceea ce a parut a fi o veritabila vendetta intre servicii secrete, respectiv intre aripa pacepista din SIE si aripa romaneasca din SRI.
Iata ca actiunile fara precedent ale lui Stelian Tanase, un simpatizant “echidistant” al agentului sovietic Ion Mihai Pacepa, confirma faptul ca Monica Ghiurco este o victima a razbunarii aripii tradatoare din servicii in urma dezvaluirilor extraordinare, facute in premiera de specialistul american Larry Watts despre actiunile KGB si GRU in Romania, pe parcursul episoadelor din “Mostenirea Clandestina”. Concret, dupa cum ne-au confirmat surse din TVR, Stelian Tanase a dispus “din turn” intreruperea imediata a transmisiei serialului documentar pe TVRi si inlocuirea emisiunii. Presiuni din sfera mafiei politice cu radacini cominterniste au existat inca de la inceputul serialului, daca este sa ne amintim de oftica si basica bloggerului Vladimir Tismaneanu, exprimata in scris, catre “forurile de partid si de stat”, fata de faptul ca Larry Watts este prezent pe TVR 1. Ulterior sicanele s-au rasfrant direct asupra realizatoarei, care a inceput sa intampine piedici “tehnice” in interiorul TVR, in acelasi timp fiind hartuita incontinuu din punct de vedere profesional.
Faptul ca Stelian Tanase a decis sa inlocuiasca deja celebrul documentar de dezvaluiri – realizat cu concursul autorului aclamatelor volume Fereste-ma, Doamne, de prieteni si Cei dintai vor fi cei din urma – cu o susana a cunoscutului agent de influenta al KGB Mircea Dinescu (si magarul sau), spune totul despre nivelul de cedare al institutiilor statului responsabile in fata avansului agresiv al ocupatiei institutionale a Romaniei.
Dar ce a deranjat, oare, atat de tare, la ultimul episod al serialului cu Larry Watts, incat sa genereze furia din turn sau/si din gaura de sobolan de unde a primit Stelian Tanase telefonul de avertisment?
Pe scurt, dupa cum puteti constata si singuri, in acest episod este prezentata esenta cazului Pacepa comparativ cu cel al polonezului Kuklinski (comparatie careia i s-a dedicat si o binevenita si bineintocmita lucrare de specialitate: “Cazul Ryszard Kuklinski: un Pacepa al Poloniei?“, de dr. Ion Constantin). Larry Watts si Monica Ghiurco demonstreaza in cateva puncte ca invocata comparatie nu se sustine, fie si numai prin simplul fapt ca polonezul nostru anticomunist a primit cetatenie americana prin dispensa prezidentiala, la cererea CIA, intr-un singur an, pe cand pentru agentul sovietic antiroman s-au scuuurs 10 ani, cetatenia fiindu-i conferita ca urmare a aceleasi strategme folosite si de Tismaneanu (clasica de altfel, scoasa probabil din manualul micului KGB-ist): bagatul pe sub fuste, respectiv casatoria cu cate o americanca naiva.
In acelasi timp este de notat incercarea disperata a Grupului Pacepa de a reintra pe piata (dez)informatiilor, ca o bresa spre piata economica si politica a Romaniei. De la inventiile colportate si brevetate la B1 Tv, unde asistam la un nou tip de “jurnalism” care ar trebui – de asemenea – sa intre in atentia CNA, ca o frauda de presa, respectiv interviul “play back” simulat ca fiind “live”, la minciunile colportate in Statele Unite, Pacepa si mostenitorii lui se dau peste cap ca niste vertiabili Hopa-Mitica (Cazul agentului Badin este elocvent: de la monarhist vehement la sustinator al “Noii Republici”, de la “legionar” infocat la Campul Romanesc la bataus cu copii “fascisti” si calugari “extremisti”, de la antibasist cu spume – “Bai, caraghiosul” lui Voiculescu, Basescu dixit – la probasistul cu limbi al fratelui Paunescu-DIE-KGB-Mossad, dupa cum i-au dictat Uly si Tismanenii).
La ultima iesire damboviteana de acest gen pacepistii de serviciu au dat-o pe fata direct in slujba KGB, singura afirmatie pentru care s-a ocupat o ora de transmisie “la B1”, tip “play back”, fiind cea care deserveste dezinformarea strategica a Rusiei din 1989 incoace, si anume ca in timpul evenimentelor din decembrie 1989 nu au actionat pe teritoriul Romaniei nici picior de trupe speciale sovietice, i.e. “teroristi” (spre bucuria lui Marius Mioc, care se incapataneaza obsesiv sa conteste zecile de rapoarte si marturii consemnate de Comisia speciala senatoriala de cercetare a evenimentelor). De data aceasta o spune, chipurile, un “agent CIA”: fostul nomenklaturist ceausist Ion Mihai Pacepa. Afirmatia ar fi ramas demna de “Arici Pogonici” daca nu ar fi fost rostogolita, i.e. “exploatata”, inabil si penibil, de “Vocea Rusiei”. Dar nici “Vocea Rusiei” nici “la B1” nu ne lamuresc de unde ar fi putut sti cu atat precizie relicva comunista securista ce s-a intamplat in Romania pe teren cand singurele butoane la care a avut acces dupa 1978 au fost cele ale telecomenzii?!
Pentru a demonstra pana la capat pana unde merge minciuna acestei grupari o sa prezentam azi un document ce poarta antetul Guvernului Romaniei. “The Romanian government officially has commended former spy chief Lt. Gen. Ion Mihai Pacepa for breaking with the former communist regime and has invited him to visit the country as an honored guest” – “Guvernul Romaniei a apreciat bla, bla, bla, si l-a invitat oficial pe fostul spion sef (corect adjunct – nota red,) sa viziteze tara ca un oaspete de onoare”, trambita una dintre masinutele online de propaganda si diversiune pacepiste care-si face de cap in SUA sfidand bunul simt si cetatenii americani platitori de taxe. Guvernul Romaniei, din cate stim, este reprezentat de seful Guvernului, dl. Victor Viorel Ponta. Si daca Guvernul condus de prim-ministrul Victor Viorel Ponta nu l-a invitat niciodata pe Ion Mihai Pacepa in Romania, Guvernul cui l-a invitat, ca “oaspete de onoare”?
Iata cum am anihiliat o dezinformare crasa, singura tehnica in care e specialist agentul sovietic Ion Mihai Pacepa (caruia ii merge de-a busilea pe urme mostenitorul lui clandestin, Vladimir Ilici Tismaneanu).
Si care a fost, este si va fi replica gruparii antiromanesti care si-a intins tentaculele pana in alcovurile Cotrocenilor? Atacul la persoana. Fuga de argument. Ignorarea faptelor si documentelor. Diversiunea. Dupa cum sintetizeaza colonelul Kuklinski: “Mi se pare ca discutiile despre probleme sunt inlocuite mult prea usor cu discutii despre oameni, iar cel mai bun argument este epitetul”.
Vad ca Jurnalul asta pe care l-am inceput da roade. Un ziarist britanic aflat in Bucuresti mi-a scris ca vrea sa ne intalnim sa ma intervieveze despre CNSAS. Cine ar fi zis ca presa insulara mai e interesata de trecutul nostru comunist?! Dar, avand in vedere ca Ceausescu e singurul lider comunist care i-a stat Reginei cu capul in poala in timp ce se plimba cu trasura regala prin city, de ce nu?! Apropo, zic unii, din lumea celor invizibili, ca, pe langa Celac in pozitie de colac la picioarele lui, Ceausescu a pretins sa aiba si el oameni din SPP-ul nostru in jurul trasurii. Si, cica, daca ne uitam bine la pozele si filmarile de-atunci, o sa-l vedem pe Ristea Priboi in uniforma de soldat din Regimentul de Garda al Elisabetei, calare! Asa o fi?
Dar pe langa asta, m-a sunat, dupa ani de zile, insusi Constantin Dobre, liderul minerilor de la ’77, aflat intr-o poza pe frontisipiciul site-ului CNSAS cu Ceausescu semi-sechestrat in Valea Jiului (foto sus). Apropo (“iar-din nou”): astia, alde Ponta, Basescu, credeti c-ar fi avut curajul lui Ceausescu, sa vina sa le vorbeasca oamenilor in Piata Univeristatii? Poate data viitoare ar trebui chemati… De la capatul celalalt al cablului de sub Canalul Manecii, Constantin Dobre, culmea, desi era dat mort in Raportul Basescu-Tismaneanu, na ca e viu si inca misca, ba mai si vorbeste. M-a sunat sa-mi spuna ca, daca ma duc la CNSAS, sa-l rog pe dl. presedinte al Colegiului, Dragos Petrescu, cu care mi-am fixat audienta maine, sa-i dea si lui Dosarul de la Securitate. Ca el a incercat sa si-l vada cat a fost prin tara si n-a reusit. Imi da procura mie. Si-mi trimite si corespondenta avuta de dansul cu CNSAS-ul, cu dl Dragos Petrescu si cu dl Cristian Vasile din Comisia prezidentiala Basescu-Tismaneanu. Zic, “Domnu’ Dobre, n-am timp de corespondente. N-am timp sa citesc si sa raspund scrisorilor pe care le primesc eu, daramite sa le mai citesc si pe-ale altora. Trimiteti-mi procura si eu vorbesc cu dl. presedinte.” Cand sa inchid, dl. Dobre mai apuca sa zica: “O sa va trimit un articol tare, cu Magureanu si mostenitorii lui, Pata…”. Atat am mai auzit. Era long distance, de pe Insula.
Eu am cerut în scris dosarul meu de anchetă de 5 ori la CNSAS. Am fost anchetat pe când eram student și l-am cunoscut pe Larry Watts la Cluj-Napoca. Dar mi se răspunde mereu că nu îl găsesc. Am revăzut dosarul la Petrila, când m-au chemat iar la Securitate elevi subofițeri securiști, ca să mă intimideze să le dau note fără să vină la ore – eram profesor – și mi-au declarat că ”dosarul m-a urmat de la Cluj-Napoca”. Apoi m-au anchetat și mi-au confiscat timp de jumătate de an diploma de facultate pentru cercetarea accidentelor din mineritul metalifer – IM Hunedoara cand am dovedit că PCR ucide, prin politica forțată de creștere a producției și fără a asigura securitatea muncii. Directorul a declarat că Securitatea de la Deva i-a cerut să mă pună în discuția COM și să mă dea afară din postul de psiholog.
Cu Larry, prima oara m-am ciocnit la Croco, la BCU, pe holurile facultății, cand eram student la filozofie istorie. Apoi mi-au furat securiștii geanta din Continental, unde eram cu colegi, profesori și dl Watts la o masă, cu vin etc. M-au chemat după doua zile la sediul lor cica sa mi-o dea și m-au pus să aștept, că jucau table… Apoi m-au interogat ca ce știu, etc. Si eu le-am zis că nimic, nu vorbesc engleza. 🙂 Dar dosarul tot nu l-am primit. Nu se găsește…
Patru profesori din Timisoara, in frunte cu conferentiarul Robert Doron Reisz de la Universitatea de Vest (foto dreapta), au bagat “orasul revolutiei” in “revolta”, conform unui titlu tamp din EvZ. O revolta intr-un paharel cu bitter: cei patru protesteaza fata de intentia Primariei de a denumi o straduta pietonala “Petre Tutea”. Dar doi din cei patru “nationalisti locali” care nu-si doresc ca o strada sa poarte numele celui aflat in Topul TVR al celor mai mari romani si pe criteriul ca Tutea “nu a avut legatura cu Timisora”, sunt… lugojeni. Acest argument pueril ascunde de fapt caracterul extremist, acultural si amoral, cu sentimente antiromanesti, al cererii lor. Mie unuia, spre exemplu, nu mi-ar trece prin cap sa contest denumirea strazii Lugoj din Capitala sau chiar Golda Meir de-ar fi, pe ideea ca nu ar avea nimic in comun cu Bucurestiul. Asa cum, sunt sigur, aceiasi universitari reclamagii nu ar fi contestat o propunere ca Strada fara nume sa devina Strada Golda Meir, folosind acelasi pseudo-argument, cum ca fostul prim ministru al Israelului nu ar avea vreo legatura cu Timisoara. In context trebuie amintit si faptul ca Teatrul National “Mihai Eminescu” din Timisoara a fost vaduvit de numele Romanului Absolut dupa ce la conducerea lui a fost instalat un regizor care inca nu vorbeste bine romaneste: Alexander Hausvater.
De fapt, cei patru ii contesta filosofului genial Petre Tutea dreptul la existenta in memoria colectiva, in principal pe motivul ca a fost… legionar. Petre Tutea a fost inchis insa de comunisti, timp de 13 ani, din acest motiv. Robert Doron Reisz vrea sa-l inchida pentru eternitate. Dar cine este Robert Doron Reisz? Cautand sa aflam cate ceva despre ilustrul personaj anonim, pana nu demult inexistent in spatiul public romanesc – cu exceptia unor laude despre “morala” lui gasite pe blogul lui V.I. Tismaneanu si un articol anti-Eminescu din “Dilema” lui Plesu – am aflat ca, intamplator, are aceeasi etnie cu anchetatorul bolsevic al lui Petre Tutea. Ciudata coincidenta, nu-i asa? Extraordinara viata evreieasca a familiei sale este publicata in cele mai mici detalii in cartea “Memoria salvata: Evreii din Banat, ieri si azi”, coordonata de Smaranda Vultur si aparuta la Editura Polirom, Iasi, 2002, din care unele fragmente au fost reproduse pe site-ul Memoria.ro si preluate de Ziaristi Online.
Cum mi s-au parut pline de substanta recomand lecturarea lor integrala. Marturisesc ca in urma pargurgerii confesiunilor parintilor sai nu am putut intelege prea clar resorturile extremiste antiromanesti ale lui Robert Doron Reisz , avand in vedere ca mama sa, Eva, nascuta Mizrahi, doctorita cunoscuta in Lugoj, aniversa si se bucura mai mult de sarbatorile crestine decat de cele evreiesti, conform propriilor declaratii, iar tatal sau, Gheorghe, pasionat de pictura, avea si tablouri cu imagologie crestina. Iar o educatie cu respect fata de crestinism nu poate sa nu ramana sensibila fata de suferinta unui mare roman ca Petre Tutea. De unde se vede ca educatia mai tarzie a lui Doron, recte Colegiul Noua Europa, supranumit si Colegiul Invizibil, i-a afectat grav arhitectura interioara provocandu-i un handicap sufletesc major, cu efecte ce se pot rasfrange, iata, asupra unui oras sau chiar a intregii tari, avand in vedere cati “moralisti” a produs pepiniera de cadre a lui Andrei Plesu (sa numim doar cativa, din ograda lui Basescu: Patapievici, Cartarescu, Preda, Avramescu, Ionita, Baconschkyi, Papahagi, Neamtu, Ungureanu dar si Cioroianu… si lista e lunga). Noroc ca membrii Consiliului Local nu sufera de aceeasi boala – ura fata de romani geniali – ca bietul Doron. Din relatarile parintilor sai aflam si ca nora sa este romanca si a fost una din preferatele lui Mircea Toma in sejurul “Cu papucii prin desert” cand, dupa cum afirma martorii, adeseori participantele ramaneau la petrecerile nocturne doar in papuci, pentru a respecta tematica expeditiei. Dar fara alte comentarii va propunem o lectura incitanta despre viata evreilor in Banat:
Eu n-am întâmpinat niciodată nici o dificultate pentru că am fost evreică. La grădiniţă am fost la maici, la catolici. Îmi amintesc că acolo se făceau serbări cu ocazia sărbătorilor creștine și am participat și eu la acele serbări. Ce m‑a deranjat a fost faptul că eu n‑am primit niciodată un rol mai deosebit. De exemplu, prietena mea, la una din serbările de Crăciun, a fost Iisus copilaș, eu însă am fost doar îngeraș. Mi‑aș fi dorit și eu să port toaletele acelea mai frumoase.
In anul 1983, revista homosexualilor din Brazilia, “Cabinhero”, care inseamna “baiat de cabina”, comemora 100 de ani de la moartea lui Karl Marx, cu o serie de articole extrem de socante.
Calificând și condamnând fără ezitare – de la Nicu Steinhardt, Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Radu Gyr la Petre Țuțea -, cei care merg pe această cale, evacuând din istorie și memorie, igienic, pe toți cei care nu sunt ‘politically correct’, nu fac, în opinia mea, decât să sporească cacofonia identitară (deliberat am scris așa) în care «noi, românii» încercăm, cu bune și rele, să ne (re)găsim un «rost»…”.
Ultimii adversari ai lui Petre Tutea. Un universitar din Timisoara, fost bursier al fundatiei lui Plesu, acuza: “Tutea a fost un nomenclaturist… legionar!”
INFO: Mostenirea Clandestina continua. Monica Ghiurco ne invita azi, la ora 21, la TVR 1, pentru a urmari Cazul Ryszard Kukliński vs “Sobolanul” Pacepa
Am aflat din presa dar si de pe Facebook de recenta luare de pozitie a conferentiarului Robert Doron Reisz de la Universitatea de Vest impotriva filosofului si fostului detinut politic Petre Tutea. Scrisoarea sa catre Consiliului Local, prin care contesta initiativa Dvs de a atribui numele lui Petre Tutea unei strazi din Timisoara, innobiland astfel orasul de pe Bega cu un simbol al genialitatii romanesti, a fost precedata pe Facebook de asertiunea sa potrivit careia marele roman este “un propagandist legionar, clamat in mod fals si stupid ca fiind filosof”. Un adulator de-al lui il completeaza (captura foto mai jos): “Nu era mare lucru Tutea. Românii au avut filozofi de șuetă, Noica, Țuțea, și eseiști. Ajunge”.
Acelasi Reisz aprecia intr-un “manifest contra cultului genialitatii”, publicat “in exclusivitate” de Dilema dlui Plesu, ca Eminescu, “Romanul Absolut”, dupa cum l-a denumit Petre Tutea, evoca imaginea “creatorului vag paranoid şi asocial” (via ActiveNews).
Cum noi nu ne putem ridica la inaltimea celui garantat de celebrul V. I. Tismaneanu ca fiind de o inalta “constiinta morala”, bursier al Fundatiei aceluiasi domn Andrei Plesu, recte Colegiul Noua Europa, vrem doar sa rugam onoratul Consiliu Local al orasului Timisoara sa aiba in vedere si opiniile unor romani fata de Petre Tutea.
Respectiv:
Mircea Eliade, intr-o scrisoare inedita catre Petre Tutea: “Fenomenul spiritual Petre Țuțea – un geniu, omul cel mai adnotat din România”
“Inutil să-ți spun câte scrisori ți-am adresat în conversațiile nesfârșite cu Nina și Giza, conversații în care geniul și dragostea ta erau prezente cu toate dimensiunile, mirările și extazele lor. Știi că ești omul cel mai adnotat din România. Dar îmi place să cred că niciodată nu te-ai îndoit de frenezia, minuțiozitatea și inteligența cu care te-am comentat, editat, adnotat și prefațat eu. La noi în casă, alături de problema mântuirii și destinul neamului românesc, alături de Camoens și credința în normele mediteraniene, există, tot atât de viu și de fecund, fenomenul spiritual Petre Țuțea.” (Scrisoare datata 26 decembrie 1941)
Emil Cioran: “Un geniu al vremurilor noastre; daca ar fi trait la Paris, ar fi avut astazi o reputatie mondiala”
“Ca si tine, ii pastrez lui Petrica aceeasi admiratie. Ce om extraordinar! Cu verva sa fara pereche, daca ar fi trait la Paris, ar fi avut astazi o reputatie mondiala. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degraba, ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat sa-l intalnesc in viata mea”. (Scrisoare catre Bucur Tincu, aprilie 1974)
“Asa cum ti-am scris ultima data, admiratia mea pentru Petrica a ramas intacta de-a lungul anilor. Ce geniu fulgurant! Imi amintesc de cateva dintre formularile sale ca si cum le-as fi auzit ieri. Am cunoscut multe spirite remarcabile dintre care unele erau cu totul de prima mana; nu am intalnit in nici un caz o inteligenta atat de inandescenta ca a sa”. (Scrisoare catre Bucur Tincu, mai 1974)
Parintele Justin Parvu despre Petre Tutea:“Nu am cunoscut în tot Aiudul om mai chinuit şi mai torturat decât Petre Ţuţea”
Gasiti si alte marturii ale colegilor sai de suferinta pe portalul Marturisitorii.Ro, unde se afla si scrisoarea integrala si olografa a lui Mircea Eliade, probabil considerat de conferentiarul Robert Doron Reisz tot “un propagandist legionar, clamat in mod fals si stupid ca fiind filosof”. Aveti grija, sa nu va ceara sa schimbati si numele Pietei Mircea Eliade!
In incheiere nu-mi pot stapani impartasirea mirarii personale, constatand faptul ca unii intelectuali din Romania – adevarati “filosofi fara opera” ca Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu -, care au stiut sa profite de imaginea si scrierile filosofului Petre Tutea, inclusiv sau mai ales financiar, in anii ‘ 90, astazi, cand acesta este atacat de un pupil de-al lor, sunt mai preocupati de apararea unei plagiatoare cronice ca Andreea Pora decat de memoria celui care le-a ingrosat buzunarele si conturile si… obrazurile.
UPDATE: “Sunt de acord cu luarea de poziție exprimată de Asociația CIVIC MEDIA contra acelora care s-au specializat în pângărirea valorilor civilizației românești. Deloc din întâmplare, respectivii pălmași pe ogoare otrăvite sunt niște impostori, frustrați, năimiți ai oricui urăște cultura de valoare, tocmai pentru că ei înșiși nu sunt capabili a da contribuții perene.”
Mult fum, sufocant, a produs gaşca numită “intelectualii lui Băsescu”. Alde Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu et co. au devenit peste noapte călăuzele neamului, susţinătorii privilegiaţi ai lui Băsescu, apoi, când acesta a devenit indezirabil, a ajuns să fie suspendat şi demis, ei să schimbe foaia. Poporul s-a dovedit mai orientat decât ei.
În general, aceste călăuze au produs numai dezastre culturale, de la cazul Antonovici la cazul ICR, ajuns oaia neagră a culturii, fiind condus de un amartaloi, un satanizat, care a dat direcţia în noua Românie: “Eminescu – cadavrul nostru din debara”, “poporul român are structura fecalei” şi alte asemenea schizofrenii.
Iată noii intelectuali, iată limbajul noului spirit de gaşcă, lipsit de spirit critic. Iar filosoful Liiceanu a devenit Liicheanu, fiindcă a ajuns să se ocupe de ceea ce ştie el mai bine, de lichele! Mai nou, a dat-o spre turnători. O face pe Mesia, îl iubeşte pe Iuda! Pleşu a rămas să vulgarizeze parabolele lui Hristos, pe care îl confundă cu “vizionarul” Pazvante. Acesta este “spiritul critic” impus de gaşca lui Băsescu, având putere şi bani.
E foarte greu, imens de greu să se refacă adevăratul spirit critic românesc, cel modern fiind fondat de Eminescu şi Maiorescu, în condiţiile de azi, când România nu mai e guvernabilă, e condusă din exterior, când găştile sunt cu miile şi decimează tot ce este sănătos. Ce viitoare generaţie mai poate fi orientată şi călăuzită în spirit românesc când îl arunci pe Eminescu la debara? Ce pui în loc, domnule Amartaloi?
Au apărut zeci de diletanţi în ale scrisului şi vorbitului, de tipul Cartianu, care o face pe Nae Ionescu! Iar unul care o făcea pe Pamfil Şeicaru a ajuns la pârnaie! Râd şi curcile, dar numai ei se cred mai presus de spiritul critic. Sau a apărut un poetaş care vrea să-l deshumeze pe Brâncuşi împotriva oricărei logici şi cunoaşteri. O nouă crimă din ignoranţă. Găştile au produs şi produc în continuare un dezastru la toate nivelurile, înalţă confuzia la rang de lege, aruncă cu fumigene, să înotăm în fum şi ceaţă.
Şi un alt exemplu în acest sens este infestarea până la ridicol cu “cazul Tismăneanu”, care a produs o adevărată Clismăneală. De curând, am citit un articol în care acest “intelectual” îşi apară din nou nevoile şi neamul, revelându-ne un şarlatan, bolnav după succes ieftin. A scos imediat capul din tranşee şi un anumit Boris, care îi justifică toate mizeriile. Pentru clismăneni nu există Spiritul critic. Degeaba încerci să-i tragi în sus, spre cultura, spre mari opere, spre spirit, nu, ei nu ies din tranşee, o ţin într-un război continuu, au o natură degenerată, legată numai de subterane, ca aceşti amartahoţi de alde Boris, care îl scot pe Vasile Tismană basma curată, ca şi pe toţi evreii, pe care îi scot, la fel, mieluşei fără pată. Chiar şi pe criminali. Degeaba un evreu ca Teşu Solomovici introduce nuanţe, reabilitează valoarea mareşalului Antonescu, nu, alde Boris o ţin pe-a lor, ca în anii stalinişti, nu mai ies din acea tranşee, vor numai răzbunare. Cine este Boris? Nu e nimeni. Nu are nici o operă. Nu a învăţat nimeni nimic de la el. E un fost bolşevic, născut în URSS, cu studii la Moscova, dar mănâncă din farfuria românească şi îi face eroi pe toţi comuniştii evrei, adică face un mare rău evreilor, fiindcă îi confundă pe criminali ca Ana Pauker cu evreii.
El nu are spirit critic, nu va înţelege niciodată problema evreiască, o minimalizează, ba o ignoră, şi va menţine, împreună cu gaşca lui clismănistă, acest sorb periculos al “clarificărilor”, un malaxor uriaş, fără capăt. Alde Boris vor sluji mereu o ideologie care să-i culpabilizeze pe români. Îi acuză de legionarism, îl fac praf pe Antonescu, îl sfidează pe Paul Goma, el, Boris, un găgăuţă, un neica-nimeni, un fricos bolşevic, care stă sub pat cu Kalaşnikov şi tremură de frica gândacilor!
Ce nevoie este de asemenea “ideologi”, care, prin astfel de “clarificari”, fac mare rău deopotrivă, şi evreilor, şi românilor? Tu spui albă. El zice neagră, iar dacă nu zici ca el, te ameninţă cu tribunalul, cu puşcăria, cu democraţia, cu liberatatea! Libertate pentru Boris! De aceea au murit la revoluţie peste o mie de tineri, ca să aibă alde Boris libertate, să-i blameze pe români, să-şi dea ochii peste cap, să râdă de fraierii de la sapă, să-şi pună mâinile la falcă, să o facă pe gânditorul din Caucaz!
Nu ne-am săturat de kaghebişti turnători şi profeţi? Să stea în banca lui acest aghiotant al evreilor criminali! Evreii nu au nevoie de aparători ca el! De ce să nu ascultăm glasul unui om raţional, ca Teşu, care are o operă şi este imparţial? Această agresiune a lui Boris aparţine trecutului. În orice text de-al lui, vezi bolşevismul, acest amartaloi îndeamnă numai la răzbunări (vezi ce spune despre Goma), la rasism (vede peste tot antisemiţi, aşa cum Gelu Ruscanu vedea idei), la justificarea rasei pure!
Mă întreb ce poate înţelege un “ideolog” ca el, fără cultură, dintr-un text despre Spiritul critic? Oricum, să fie clar, nu-l fac public pentru indivizi ca Boris, ineducabil, de neschimbat, îmbătrânit în rele, îl adresez celor care vor să facă numai bine poporului român, celor care vor ca România să fie din nou acolo unde îi este locul, în fruntea ţărilor civilizate. Ce nevoie are România de indivizi care îşi culpabilizează părinţii, iar alţii din gaşcă vin şi justifică istoric, pe cazul unor nazişti, că fiul nu seamănă cu tatăl, că dintr-un criminal poate să se nască un înger. Aceşti derbedei, această gaşcă, trag mereu linii, fac socoteli, justifică orice potlogărie care vine din partea lor, au explicaţii pentru orice mizerie, ca, în final, să le pună pe seama românilor! Cine citeşte biografia unui Boris sau Leonte, nu găseşte decât urme de aventurieri, de bagabonţi, de rataţi, indivizi fără şcoală, racolaţi de kaghebişti şi puşi să facă anumite servicii. Toţi aceşti neica-nimeni au devenit educatori, redactori, ziarişti, poeţi, tipografi, au fost trimişi la “munci intelectuale”, să educe masele. Au urât munca, nu au aparţinut cu adevărat poporului român, făceau naveta Bucureşti-Moscova, să mai primească sarcini.
Am scris o carte despre evrei, Compendiu de cultură evreiască, lansată la Târgul “Gaudeamus”, la ştandul Teşu, în care fac un portret complex al acestei rase, dar pe latura culturală, fără să ating şi latura politică, m-a procupat esenţa, problema evreiască, reflectată în spectacologie, pe linia lui Shakespeare şi Eminescu. E o carte în care îmi manifest admiraţia pentru evrei, dar dacă aş scrie şi volumul 2, cred că l-aş numi Clismăneii sau Clismăneismul. Eu nu m-am ocupat de asemenea aspecte oribile, e prima oară când o fac, fiindcă m-au determinat amartaloii evrei, ca acest Boris, care dovedeşte că şi evreii au javre printre ei. De aceea, Teşu a ţinut să precizeze că Ana Pauker nu e evreică, e criminal.
Oricum, nu m-am ocupat niciodată de gunoaie, le-am lăsat în seama gunoierilor, cărora le semnalez acum o astfel de subterană, în care vor descoperi o veşnică vendetă între evrei stalinişti şi legionari. Noi vrem să mergem mai departe, dar nu ne lasă Clismăneii, tot fac procese, mereu mai pun de o răzbunare, fapt care nu generează decât muşiţă, un mare rău, fiindcă menţin şi amplifică rănile şi confuzia. Lăsaţi România în pace, domnilor amartaloi, fiindcă îi sunteţi datori cu o viaţă! Îndivizi care fac atâta caz de patriotism evreiesc, nu vor înţelege niciodată spiritul critic al românilor, care n-au fost şi nu vor fi niciodată antisemiţi, rasişti de nici un fel. Nişte cazuri descreierate nu pot murdări frumuseţea morală şi eternă a unui popor. Să fie clar, eu nu sunt nici sus, nici jos, vreau să fiu şi sunt de partea adevărului, care nu se află la extreme.
Ultimii adversari ai lui Petre Tutea. Un universitar din Timisoara, fost bursier al fundatiei lui Plesu, acuza: “Tutea a fost un nomenclaturist… legionar!”
Regretatul Mihai Pelin a descoperit un document din care rezulta că Mircea Zaciu a fost consemnat la domiciliu. Şi, cum era istoric militar, comenta că astfel de consemnări la domiciliu nu-i priveau decât pe ofiţerii activi. Nu se înţelegea dacă era vorba de Ministerul Apărării sau de Securitate.
Obiectivele majore vizate de Actul 21 constau in reducerea populatiei lumii cu 50% si desnationalizarea tuturor tarilor mici, in favoarea formarii unor uniuni politico-geografice de sine statatoare. S-a propus formarea unor Uniuni Europene, Nord Americane, Africane, Asiatice, Sud Americane si Oceanice.
Cinismul la putere sau Apocalipsa unui accident aviatic Oare trebuie să moară oameni nevinovaţi ca o naţiune să se deştepte? A fost nevoie de o mie şi ceva de morţi, ca să se producă o ruptură de comunism!? A fost nevoie de alţi morţi (minerii) ca să intram într-o nouă eră, cea neocomunistă?
Recviem pentru suflete nevinovate ridicate la cer ! Prof. univ. dr. Nicolae Radu La momentul la care scriu aceste rânduri, Aurelia Ion a ajuns în ceruri alături de pilotul Adrian Iovan. Am privit, am ascultat şi sufletul ne plânge. Realitatea prostiei este dură. Un avion prăbuşit. Suflete nevinovate pierdute şi un alt bâlci naţional.
În ianuarie 2001, Tismăneanu dădea asigurări americanilor că noul regim Iliescu-Năstase nu e un regim neocomunist
Vladimir Tismăneanu stucheşte în cenuşa reputaţiei lui Adrian Năstase de parcă nu tot el ar fi pompat cândva din considerabilele-i foale pentru a aţâţa flăcăruia reputaţiei “euro-atlantice” a primului-ministru PDSR Năstase.
Săptămâna asta, dl Tismăneanu compune ode liderilor ţărănişti trecuţi prin închisori (Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şamd) şi rechizitorii staliniste la adresa lui Năstase. Dar istoria recentă ne arată că a existat la un moment-dat şi un Tismăneanu care îl lăuda pe Adrian Nastase şi îi critica pe liderii ţărănişti trecuţi prin închisori. La acea vreme, Năstase era prim-ministru, iar veteranii PNŢCD erau la apusul carierei politice. Să comparam cele două momente.
Într-o serie de 3 articole publicate in intervalul 5-8 ianuarie 2014, Vladimir Tismăneanu scrie despre foştii deţinuţi politici ajunşi lideri ai PNŢCD:
“Gratie lui Corneliu Coposu, Ioan Barbus, Serban Ghica si Ion Diaconescu, spre a-i numi doar pe acesti oameni admirabili, traditia PNT a supravietuit, a continuat sa pulseze in adancuri, in pofida represiunii securiste si a falsificarilor propagandistice. Atunci cind Romania a iesit din marasmul comunist, Corneliu Coposu a stiut sa reziste strategiilor restauratoare ale succesorilor disparutului, nu insa si defunctului PCR […] Cind am spus ca decesul lui Corneliu Coposu a insemnat sfaristul epocii eroic-principiale a Conventiei Democratice, aveam in vedere ca pentru Ion Iliescu si partizanii sai, dl. Coposu simboliza o viziune complet diferita de a lor privind trecutul, prezentul si viitorul Romaniei. Exigentele etice ale lui Corneliu Coposu, inclusiv pozitia monarhista, deci respingerea diktatului bolsevic din 30 decembrie 1947, dadeau cosmaruri nomenklaturii resuscitate si tot mai insetata de revansa […] Cind m-am referit, intr-un volum de dialoguri cu Mircea Mihaies, la radicalismul lui Corneliu Coposu, aveam in vedere verticalitatea sa nedezmintita” (Corneliu Coposu, liderul moral al Romaniei (Updated) , 5 ianuarie 2014 )
În contrast cu deţinuţii politici PNŢ, deţinutul de drept comun Năstase e înfierat castrator:
„Cate nu se pot intampla in zece ani? Lumea ii era deschisa in 2004 […] Vizita Casa Alba. Se visa lider mapamondic. A urmat infrangerea din alegerile prezidentiale, neasteptata, socanta, dureroasa precum o operatie fara anestezie. Nu si-a mai revenit din acea trauma. A tot incercat sa traga sfori, dar nici Mircea Geoana, nici Victor Ponta nu s-au sinchisit de povetele lui. Au venit procesele, acuzatiile de spaga, de mita, de poltronerii ordinare. S-a prabusit jalnic de pe soclul pe care se insurubase candva asemeni unui caudilloindragostit de sine si de glorie. Dramolete de periferie, kitsch, vanitati de parvenit mediocru […] Nu, Adrian Nastase nu e “detinut politic”. Nimeni nu i-a reprosat d-lui Nastase optiunile sale politice. A fost condamnat pentru infractiuni de drept comun, nu pentru imaginare delicte politice. Dar infractiunile sale ar fi fost de negandit fara statusul de sultan de care a beneficiat in perioada cand Iliescu l-a uns premier. Cum imi scrie un bun prieten: “A fost o vreme cand acest individ se credea faraon, cand trepadusii de casa incepeau sa-i dedice ode, cand democratia parea paralizata pe vecie in aceasta tara. Lumea uita, dar 2000-2004 au fost ani cranceni pentru Romania.”” (Cand crezi ca totul iti este permis: Domnul Nastase si sluga sa Ponta (Updated) , 6 ianuarie 2014).
Din următorul articol aflăm că Năstase a fost un pur produs iliescian-fesenist:
„Ca si amicul sau din epoca, asistentul de la “Stefan Gheorghiu” Adrian Severin, a devenit rapid membru al “noii” elite post-decembriste. Cei doiu au optat diferit in anii ce-au urmat: Adrian N. a ramas in barca lui Iliescu, Adrian S. a imbratisat o linie vag-reformista si s-a aliat cu Petre Roman. Din acel moment, prietenia lor s-a surpat definitiv […] Era una dintre sperantele esalonului doi al PCR. Iliescu i-a fost mentor ideologic si naș politic. Adica, Godfather. A aparat si a justificat toate abuzurile feseniste.” (Imparatul oualor: Contributii la portretul lui Adrian Nastase (Updated) , 8 ianuarie 2014).
Pe 9 ianuarie 2001 însă, în cadrul unei conferinţe susţinute la Wilson Center şi mai apoi al unui articol publicat împreună cu Gail Kligman în East European Constitutional Review, dl Tismăneanu analiza rezultatele alegerilor din 2000, în urma cărora Ion Iliescu a ajuns preşedinte şi Adrian Năstase, prim-ministru. Dl Tismăneanu dădea asigurări americanilor că noul regim Iliescu-Năstase nu e un regim neocomunist, că alegerile din 200o au „consacrat decesul învechitului, osificat ideologic PNŢCD”, şi că Adrian Năstase, alături de Adrian Severin, reprezintă în PDSR o direcţie diferită de cea a lui Ion Iliescu, direcţia „modernizatoare”, „mai tânără, pro-Occidentală, pro-piaţă şi pro-intelectuală”. Odată cu înnoirea PDSR, Tismăneanu preconiza şi o înnoire a PNŢCD, care „se va descotorosi probabil de anacronicii „seniori” a căror principală sursă de legitimitate a fost că au suferit în închisorile comuniste”. [1]
Citind şi citând intervenţia de mai sus a dlui Tismăneanu, profesoara de ştiinte politice Milada Anna Vachudova (University of North Carolina at Chapel Hill) susţinea în cartea Europe Undivided: Democracy, Leverage, and Integration after Communism (Oxford University Press, 2005) că Iliescu şi cu Năstase sunt reformişti şi democraţi: „Instalaţi din nou la putere, Iliescu şi PDSR s-au comportat diferit decât au făcut-o în cei şapte ani de domnie anterioară […] Guvernul, alcătuit de premierul Adrian Năstase din aripa reformatoare a PDSR, a fost lăudat de Banca Mondială, de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi de Comia Europeană pentru modul în care a trecut la accelerarea reformelor economice stagnante. Guvernul a făcut paşi importanţi către privatizarea băncilor de stat, lichidarea fabricilor ineficiente şi atragerea capitalului străin. Datorită şi acestor măsuri, economia a început să crească după 2000, după stagnarea din perioada 1997-1999 […] Pe ansamblu, Vladimir Tismăneanu a susţinut că Iliescu a învăţat să se comporte ca un adevărat democrat. După patru ani în care şi-a luat foarte în serios rolul de lider al opoziţiei, intoarcerea lui la putere e legitimă,” concluziona Vachudova la pagina 213 pe baza analizelor lui Vladimir Tismăneanu şi Vladimir Tismăneanu&Gail Kligman citate de mine în mai sus.
La 1 octombrie 2003, The United States Helsinki Commission a ţinut o audiere dedicată situaţiei din România şi progreselor înregistrate în vederea integrării României în NATO. La audiere au participat, din partea României, Renate Weber, preşedintă a Fundaţiei Soros, Livia Plaks, director executiv al Proiectului pentru Relaţii Etnice şi „Dr. Vladimir Tismaneanu, Director of the Center for the Study of Post-Communist Societies at the University of Maryland”. Cu acea ocazie, dl Tismăneanu a declarat ca România „se mişcă în direcţia bună,” că „are partide politice adevărate, are o economie de piaţă – încă imperfectă, încă afectată de corupţie – şi are o societate civilă”. Tismăneanu a precizat că „meritul pentru aceste realizări revine actualului partid de guvenământ, PDSR, reprezentat de Preşedintele Ion Iliescu şi de Prim-Ministrul Adrian Năstase şi fostului preşedinte Emil Constantinescu”.[2]
Pentru a înţelege ce anume presupunea „modernitatea” lui Adrian Năstase, trebuie să recurgem la cartea Fantasies of Salvation (Princeton University Press, 1998), în care Tismăneanu apără nomenclatura şi securiştii care se convertesc la economia de piaţă şi condamnă opoziţia ţărănistă ca fiind potenţial totalitară datorită anticomunismului ei. Adevăratul drum spre democraţie, precizează Tismăneanu, constă în „convertirea” torţionarilor la „economia de piaţă”, convertire care e „cu siguranţă mai puţin periculoasă pentru viitorul liberal al acestor societăţi decât orice încercare de a instituţionaliza pedepsirea colectivă” a torţionarilor în numele „anti-comunismului primitiv şi tâmp” al unor partide „răzbunătoare” precum PNŢ, care susţineau punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. [3]
Astăzi, dl Tismăneanu scrie: „Cind m-am referit, intr-un volum de dialoguri cu Mircea Mihaies, la radicalismul lui Corneliu Coposu, aveam in vedere verticalitatea sa nedezmintita”. Probabil că pe dl Tismăneanu îl lasă memoria. Pentru că 1995-96, în volumul de dialoguri Balul Mascat, Tismăneanu critica liderii PNŢ-PNL pentru „lipsa de maturitate” de care au dat dovadă în încercarea lor de a se împotrivi lui Ion Iliescu. Astfel, conform dlui Tismăneanu lupta dintre Iliescu si opozitie (condusă de PNŢCD) ar fi fost una dintre „bolşevicii-bolşevici” (FSN) şi „bolşevicii-antibolşevici” (PNŢ). Conform dlui Tismăneanu, „radicalismul” opoziţiei era nejustificat: „Nuanţa morală trebuia să fie şi una a toleranţei şi a amînării scadenţelor. Anumite puncte importante puteau fi lăsate pe seama unor comisii de stabilire a adevărului, alcătuite de istorici, personalităţi intelectuale care să gândească tranziţia în termeni de compromis istoric, mai degrabă decît de conflict […] Ceea ce cred că s-ar fi putut realiza, în special după 1992, ar fi fost nu ideea de reconciliere, care e o etichetă găunoasă, ci coabitarea” (Vladimir Tismăneanu, Balul mascat: Un dialog cu Mircea Mihăieş, Iasi, Polirom, 1996, p. 19-21.)
Un bun exemplu de coabitare cu neobolşevicii denunţaţi fără încetare de când au pierdut puterea în favoarea lui Băsescu ne oferă în 2003 dl Tismăneanu în cartea de convorbiri cu Ion Iliescu, carte în care Tismăneanu vorbeşte iarăşi de „rigiditatea” (stiffness) opoziţiei lui Corneliu Coposu şi a anti-comuniştilor din partidele istorice care, după cum spune Ion Iliescu aprobat de Tismăneanu, au dat dovadă de „schematism, primitivism” în anti-comunismul lor. (Ion Iliescu interviewed by Vladimir Tismăneanu), Communism, Post-Communism and Democracy: The Great Shock at the End of a Short Century, Boulder, East European Monographs, 2006, p. 41.).
Ceea ce e important de reţinut nu e inconsecvenţa lui Vladimir Tismăneanu, ci rolul pe care l-a jucat şi îl joacă mercenariatul politic în distrugerea României. Publicate în România, giruetele ideologice ale dlui Tismăneanu amuză, debusolează şi invită la cinism şi amoralism politic. Publicate în limba engleză, pentru uzul experţilor şi oamenilor politici, aşa-zisele „analize” ale dlui Tismăneanu pot deservi profund intereselor naţionale ale României. Şi pun sub semnul întrebării luciditatea şi buna-credinţă ale aliaţilor noştri americani care se folosesc de asemenea informaţii otrăvite pentru a lua decizii în privinţa României.
Note
[1] „The results of the presidential and parliamentary elections in Romania in November- December 2000 came as a surprise to those unaware of the sharp decline in popularity of both President Emil Constantinescu and the Democratic Convention (CDR), the coalition that swept him into office in the November 1996 elections. The return of Ion Iliescu and the PDSR (Partidul Democratiei Sociale Romane) to presidency and government may be called a “velvet restoration” (to use Adam Michnik’s concept): but it is not a return to the big party, quasi-authoritarian, “neo-communist” regime (or Iliescu I) that followed the collapse of Leninism in December 1989 […] The victors of 1996 lost quite pathetically the elections of 2000. The real cause of the defeat was the inconsequential, indecisive and faltering nature of the reforms initiated, but not truly implemented by the three governments under the Constantinescu presidency. The 2000 elections consecrated the demise of the old-fashioned, ideologically ossified PNTCD […] It is clear that there is a generational gap within the PDSR: Iliescu and his close friends (Oliviu Gherman or Nicolae Vacaroiu) are in many respects an anachronism, to the extent that their political formation and much of their life coincided with the illusions about the reform ability of Leninist regimes as well as the nationalist fantasies of Ceausescu’s times. Adrian Nastase, born in 1950, represents a different age and cultural group. It is likely that the PDSR, which is far from being a completely homogenous unit, will evolve and even split along these lines: on the one hand, anti-Western, anti-market, and anti-intellectual traditionalists, not essentially different from the PRM in terms of authoritarian nostalgias and nationalist mindset, and on the other hand the modernizers […] Second, the old PNTCD has ceased to exist and a reconstructed, indeed new formation will most likely emerge that will get rid of the anachronistic “seniors” whose main legitimacy was the fact that they had suffered in communist jails (in January 2001, the PNTCD Congress elected philosopher Andrei Marga, a former Minister of Education, University of Cluj Rector, and WWC fellow, as its new chairman).” (Vladimir Tismaneanu, 225. Romania’s First Post-Communist Decade: From Iliescu to Iliescu , https://www.wilsoncenter.org/publication/225-romanias-first-post-communist-decade-iliescu-to-iliescu ).
Vezi şi Vladimir Tismăneanu, Gail Kligman, „Romania’s First Postcommunist Decade: From Iliescu to Iliescu” (East European Constitutional Review, vol. 10, nr. 1, Winter 2001): „A clear generation gap exists within PSDR: Iliescu and his close friends (Oliviu Gherman or Nicolae Vacaroiu) are in many respects anachronisms, in that their political socialization and much of their lives were influenced strongly by Khruschevite and Gorbachevite illusions about the reformability of Leninist regimes. Adrian Nastase, now prime minister, was born in 1950, and represents a different age and cultural group. It is likely that PSDR, far from being a completely homogeneous entity, will evolve and even split along these lines: on the one hand, the traditionalists who do not fully embrace the West, the market, or intellectuals (and who, in certain respects, share some of GRP’s nostalgia for authoritarian rule and nationalist perspectives); and, on the other, PSDR’s younger, pro-West, promarket, and prointellectual modernizers. (Here, we note that Adrian Severin, a former foreign minister in Victor Ciorbea’s first post-1996 cabinet, later joined PSDR and is now a member of parliament.)” (https://www1.law.nyu.edu/eecr/vol10num1/features/romaniafirstpostcomdecade.html ).
[2] „Tismaneanu maintained that credit for these achievements in Romania must be given to both the current ruling party–the Party of Social Democracy (PSD), represented by President Ion Iliescu and Prime Minister Adrian Nastase, and also to former President Emil Constantinescu, who served from 1996 to 2000.” Conform dlui Tismăneanu, sub ocârmuirea celor trei oameni politici, România se afla în plin proces de „consolidare a democraţiei” şi de apropiere de integrarea in NATO şi UE (ROMANIA: MOVING TOWARD NATO AND THE EU, ).
[3] “Letting the former tormentors and hacks enjoy the benefits of a democratic order without expressing any repentance is both frustrating and demeaning. On the other hand, their conversion to free-market entrepreneurship is certainly less dangerous for the liberal future of these societies than any attempt to institutionalize collective punishment […] Commitment to this individualistic approach is precisely the indication that the post-communist order may be truly liberal rather than crudely and mindlessly ‘anti-communist’” (Vladimir Tismăneanu, Fantasies of Salvation, 58) Şi din nou Tismăneanu: “Vindictive and moralizing, the rhetoric of decommunization championed by the anti-Iliescu opposition failed to generate mass support and had to be toned down […] In its radical form, the myth of decommunization maintains that only by instituting retroactive justice, bringing former communist leaders to trial, or barring them from holding public office for a certain amount of time, will these societies be able to exorcise their demons. It is a vengeful myth whose fulfillment would presumably create a community of presumed just avengers versus a minority of villains and rascals. It is based on the assumption that communist society was divided into two main groups: them and us. It hyperbolizes the resilience of the former communists and obfuscates the true dangers faced by the new democracies. Indeed, the main risk these days is not the restauration of the communist ideocracy but the resurgence of the old system’s authoritarian and malignantly corrupt practices” (Vladimir Tismăneanu, Fantasies of Salvation, 17).
Steaua Romaniei, nu a Ungariei sau a matroanei ei, Rusia
Dupa ce de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, se complacuse in reala sa pozitie, de simplu administrator pe la Palatul Cotroceni, dl Traian Basescu a redevenit, ieri, presedintele Romaniei. Cel putin asa scria, iarasi, pe efigia pupitrului sau. Dupa cum ne-a obisnuit, insa, in ultimul timp, maine cand va suna cucu’ iar, s-ar putea sa intoarca din nou stema Romaniei pe dos, ca pe o moneda ruginita. Ce vrem: stema sau banu’?
Minunea cu “Basescu presedinte” (si la Chisinau) a durat insa fix 5 (cinci) minute. Daca pana mai ieri ii numea pe bietii romani basarabeni – conform directivelor agentului ex-KGB Gyuri Soros – “moldoveni”, un etnonim de nepermis de rostit de la inaltimea pozitiei sale, de pretins presedinte al tuturor romanilor, acum se bucura de decizia istorica de la Chisinau, prin care limba oficiala a Republicii Moldova este recunoscuta a fi ceea ce este: limba romana. Nici nu va suna ceasul de trei ori si Basescu isi va aduce aminte ca mai aproape-i pielea mangaiata pervers de hoasca batrana Angela Merkel decat camesa oferita de modestul si blajinul Nicolae Timofti.
Daca voia sa demonstreze ca e patriot scapa pana acum Romania de dezonoarea de a se afla, ca Stea Nationala perceputa drept tinichea, in buzunarul de la fundul agentului anti-roman Laszlo Tokes. Eh, au trecut doar doua saptamani de cand Consiliul special de Onoare a cerut retragerea decoratiei lui Tokes. Japita extremista care tocmai a declarat la Oradea ca 1 decembrie nu trebuie sa mai fie Ziua Nationala a Romaniei pentru ca, “pentru noi, maghiarii, nu este o zi de bucurie şi de sărbătoare, ci de tristeţe”. La fel si 12 octombrie, Ziua Oradiei, pentru ca “este ziua în care oraşul a fost ocupat de trupele româneşti”. Asa as spune si eu de ziua in care Presedintia Romaniei a fost ocupata de trupe… gaozeresti.
Daca voia sa isi demonstreze patriotismul, dl. Basescu imprumuta de la CEC de vreo 10 ori mai putin decat a dat pe terenul din Calarasi ca sa le ia apartamente la Bucuresti eroilor romani din fostul Grup Ilascu – cavaleri ai Ordinului National Steaua Romaniei si cetateni de onoare ai Capitalei – asa cum le-a promis primarul sau, Adriean Videanu. Si altii…Fostii detinuti politic cu 12 si 15 ani in temnitele de la Tiraspol au ramas si in strada si fara indemnizatii, in ciuda promisiunilor reprezentantilor “statului roman” si “patriotilor” de la televizor sau “de la butoane”.
In transmisie directa pe ambele maluri ale Prutului, aflat pe culmile unui nou val populist declansat din laboratoarele sociologilor prin aceeasi retorica nationalista cu care a pacalit in trecut multi naivi, dl. Basescu agita apele. Din gura e usor sa fii patriot. Dar patriotismul guraliv se opreste in Romania intotdeauna la fapte si da, si la bani. Dupa cum ziceam ca vrea sa ne demonstreze dl. administrator de la Cotroceni, nu merge si stema si banul, ca sa nu mai vorbim si de lucruri sfinte, ca altfel ajungi ca Gigi Becali, la Poarta Alba. Ori, ori. Dl. presedinte se pare ca a ales.
Dupa peroratia patriotarda pre-electorala, ayatollahul lui Patapievici, Ungureanu si Tismaneanu s-a intors, marunt, la slujba sa de zi cu zi: “manager” al conflictelor prezidentiale. Din pacate, asa va si ramane in istorie. Din pacate pentru Romania.
PS: Trebuie sa notez si faptul ca, “pe surse”, mi s-a transmis de la Cotroceni ca efigia de 1 decembrie cu “Administratia Prezidentiala” ar fi fost instalata pentru ca a vorbit de la acelasi pupitru si dl Nicolae Timofti (apropo: La Multi Ani!). Din pacate, si pentru dl. Basescu si pentru Romania, chiar daca asa e in acest caz, acum si daca striga “lupu'” n-o sa-l mai creada nimeni. Daramite “Unire”…
Monica Ghiurco, premiata pentru documentarul realizat cu Larry Watts “Mostenirea Clandestina” la Gala APTR 2013
Portalul Ziaristi Online ii felicita din toata inima pe cei doi principali protagonisti ai acestui succes, Monica Ghiurco si Larry Watts, cat si pe toti cei care au contribuit la realizarea seriei de succes, care trebuie continuata pentru ca, asa cum spune si virusologul american “lucrurile ies la iveala, treptat”… Vedeti aici despre Mostenirea Clandestina pe Ziaristi Online
Vlad CUBREACOV, președinte al Asociației ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova, fost membru al Subcomisiei APCE pentru minorități: Proiectul de lege dezbătut astăzi răspunde, în opinia noastră, pe deplin atât criteriilor de eurocoformitate, cât şi, mai ales, intereselor legitime și necesităţilor reale ale membrilor comunităţilor româneşti de peste hotare, de cele mai multe ori aflate cultural şi identitar în dificultate.
Un album despre care autoarea, Cristina Nichituş Roncea, reputat artist fotograf, mărturiseşte că este”un Album de suflet şi din suflet. Acesta e micul meu omagiu adus Părintelui şi vieţii monahale, pe care îl închin atît tuturor celor care l-au cunoscut şi s-au bucurat de minunile sale, cît şi celor care, sper, atunci cînd vor vedea chipul blînd şi ochii luminoşi din fotografiile Albumului, îşi vor dori să îl cunoască şi să se împărtăşească de-acum încolo din harul şi dragostea sa.”
February 28th, 2014 
VR 
Seful ofiterilor in rezerva ai Securitatii, celebrul colonel de Securitate Filip Teodorescu, sluguta lui George Soros, Stelian Tanase, si pensionarul Michael Shafir au reusit performanta de a-l ataca simultan si similar pe prof. dr Larry Watts, unul din artizanii intrarii Romaniei in NATO si protagonist al serialului “Mostenirea Clandestina“. Emisiunea, premiata de APTR si realizata de jurnalista profesionista Monica Ghiurco, a fost cenzurata brutal la TVR International in timpul transmiterii adevarurilor despre agentul sovietic Ion Mihai Pacepa publicului basarabean.
Posted in 
Tags: 
