Mănăstirea Putna a câștigat procesul prin care DGFP Suceava, ca reprezentant al statului român, a contestat, în 2011, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 14 hectare de teren ce constituie vatra mănăstirii, cuprinzând biserica, muzeul, gospodăria, arhondaricele și anexele.
Următoarea carte a scriitorului, „Aliaţi incompatibili”, va fi lansată în noiembrie, a dezvaluit Larry Watts. Pana atunci, informeaza Ziaristi Online, specialistul american va putea fi gasit la Woodrow Wilson Center, ca cercetator.
Dupa presedintele Statelor Unite ale Braziliei, alti peste 30 de sefi de state sau guverne, aliate ori prietene ale Statelor Unite ale Americii, au luat act de faptul ca avut comunicatiile – oficiale si private- interceptate de Agentia Nationala de Securitate a S.U.A., liderul mondial al spionajului electronic total.
Titlul si continutul materialului domnului Plesu amintesc, desigur, pentru cunoscatori, de “saturarea de Romania” a “independentistului” “transilvanean” Sabin Gherman. Nu e de mirare: astazi, cand Romania e stransa din ce in ce mai tare in clestele ruso-maghiar (adica ruso-rus), trebuie si agentul partenerului de pact al lui Putin sa se sature de Romania. E si normal, de altfel. Daca ii cer nemtii inapoi milionul de marci primit pe cand era ministru de Externe?
Specialistul american in intelligence Larry Watts, autorul lucrarilor despre istoria secreta a Romaniei, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” si “Cei dintai vor fi cei din urma”, este prezent, din nou, in aceasta seara, la emisiunea Luciei Jurca “Intalniri Capitale”, din fiecare vineri seara, impreuna cu istoricul militar Ioan Talpes, fost sef al SIE. Transmisia poate fi ascultata la Radio Romania Bucuresti FM, pe 98.3, intre 21.00 si 22.00, sau online, in direct, chiar AICI. Tema emisiunii de azi: Parteneriatul special dintre Romania si SUA, Relatiile Militare. Discutia va continua si luni, 14 octombrie, de la aceeasi ora.
Invitatul special din aceasta seara este Ross Johnson, fost director al Radio Europa Libera/Radio Liberty si expert al Rand Corporation, Hoover Institute si Woodrow Wilson Center.
In interviul acordat Luciei Jurca acesta afirma ca, incepand cu anii 70 – si poate chiar mai devreme -, Romania a rupt relatiile de subordonare la KGB si a devenit o tinta a KGB. Cel mai curand anul ruperii relatiilor este 1964, dupa cum releva si documentele prezente in cartea lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” (With friends like these…), considera Ross Johnson. Avem nevoie de cat mai multe studii serioase pe baza de documente si nu de discutii vetuste. Teoriile vechi se naruie, indiferent ca este vorba de interese de grup sau individuale, mai spune celebrul analist american.
“Cartea lui Larry Watts, With Friends Like These: The Soviet Bloc’s. Clandestine War Against Romania, pe care am citit-o, este o contribuitie importanta si valoroasa pentru intelegerea Istoriei”, a conchis, textual, Ross Johnson.
In cadrul emisiunii, Ioan Talpes face afirmatii grave, si anume ca, pe langa indivizi care au obtinut ilegal bunuri imobiliare si terenuri pentru care deja fusesera despagubiti, acum exista si pretentia similara venita din partea unor state, ceea ce este inacceptabil. Cu toate acestea, actele in cauza se petrec cu stiinta si chiar contributia celor care ar trebui sa serveasca tara din functiile lor, declara acuzator Ioan Talpes.
Documentele de arhivă consemnează că petrolierul trimis să spargă blocada impusă de SUA şi care ar fi putut deveni pretextul pentru declanşarea confruntării militare între cele două super-puteri se numea “Bucharest”. Cercetătorul american Larry Watts ne dezvăluie explicaţia, dar şi urmările acestui detaliu inedit al confruntării directe dintre sovietici şi americani asupra relaţiilor cu Bucureştiul
Viorel Ilișoi: “Deci: unii o țin langa, cum i-a învățat Securitatea, că Goma n-are talent; dar când le pui în față cel puțin cărțile numite de mine, rămân perplecși: “Cum? Goma-cel-fără-de-talent a putut să scrie asemenea cărți minunate? Ah!” Și când se văd dezarmați, rămași fără argumentul lipsei de talent, ce să zică și ei? “Bine, domnule, Goma e un scriitor adevărat. N-avem ce mai zice. Dar… dar e antisemit!”. Și gata, s-a terminat discuția despre scriitorul Paul Goma. Și-l dăm deoparte. Închidem subiectul, îi închidem cărțile, – dacă nu i le ardem!– și liniște!”
Am ramas surprinsi sa descoperim, ca, in ciuda gradului fantasmagoric al enormitatilor scrise de apologetii naivi sau verosi ai fostului nomenclaturist comunist rebranduit in “neo-con”, acestea nu au ramas fara replica din partea celui agresat dupa clasice metode ale Dezinformarii (culmea, chiar titlul cartii lui Pacepa, care i se potriveste manusa personajului de catacomba).
Primul lucru pe care îl sesizai în prezenţa părintelui Sofian era „pacea lui Dumnezeu care covârşeşte toată mintea” (Filipeni 4, 7). Pacea este semnul prezenţei lui Hristos în om. Netulburarea pe care o simţeai în chipul bătrânului Stareţ era mărturia odihnei Duhului Sfânt în persoana lui.
Realizatoarea aclamatei serii de documentare “Mostenirea clandestina“, bazata pe dezvaluirile istoricului american Larry Watts (foto dreapta), jurnalista profesionista Monica Ghiurco, aflata de 11 ani la pupitrul sau in spatele camerelor de la Stirile TVR, este persecutata pentru a treia oara in institutia publica de media a Romaniei. Prima oara a scos-o de la Stiri, total abuziv, “pe mail” sublocotenentul Departamentului Informatii Electrocasnice Rodica Culcer, in 2010. A doua oara, in 2012, fostul sef al SIE, acum al TVR, Claudiu Saftoiu, a “restructurat-o”. Candidata la sefia Stirilor, in vara aceasta, ea a fost “facuta” de specialistii in domeniu, contestand, degeaba, ceea ce jurnalista a considerat a fi un simulacru de concurs. Acum, drept rafuiala, ziarista cu functie de senior editor este haituta in TVR, fiind trecuta “pe linie moarta” si devenind o posibila victima colaterala intr-un conflict intre aripi nationale si internationaliste din mediile informative publice sau secrete. Cum Larry Watts, specialistul consultat de Monica Ghiurco pentru serialul TVR, este profesor la o catedra de Studii de Securitate organizata in parteneriat cu SRI iar Claudiu Lucaci, seful Stirilor, a fost numit si Consul al Romaniei la New York, un domeniu al SIE, nu vrem sa banuim ca asistam la un razboi al vremelnicilor potentati care reusesc sa pateze adeseori imaginea acestor institutii de stat si munca adevaratilor profesionisti. Vom urmari cazul pentru a ne lamuri cine trage sforile si pentru cine trag clopotele, cu adevarat, in TVR, si nu numai.
NapocaNews ne informeaza: Scandal la TVR. Monica Ghiurco, trecută pe linie moartă după ce l-a contestat pe Șeful știrilor
The removal of Soviet control was a central goal of Romanian communist elites at least since the death of Stalin. It drove, for instance, the campaign begun in 1955 for the withdrawal of Soviet troops and advisers. […] By 1963 Romanian efforts to exercise full sovereignty in their own country had shifted from the largely-accomplished removal of the more ostentatious instruments of that control to the rooting out of its less overt forms, specifically Soviet clandestine networks and the direct recruitment of individuals by the KGB and GRU.
Victor Roncea: Si, desi a gresit si in privinta mea si in cea a colegului meu, Vladimir Alexe, asa cum a gresit putin si cu George Damian, tot il public pe Paul Goma. Pentru ca il iubesc si de aceea il iert anticipat pentru orice ar putea gresi vreodata, cu sau fara voia sa. Talerul spuselor sale drepte este mult mai incarcat decat cel al micilor erori. In talerul cel greu sta mostenirea pe care o lasa Romaniei. Multumim, Paul Goma!
Andrei Plesu despre Mihai Razvan Ungureanu: Dar sunt incredintat ca modul lui tonic de a se confrunta cu sine si cu lumea din jur (“nu veti auzi de la mine o profetie negativa”- spune el, la un moment dat, unui ziarist hartuitor) va fi dublat mereu de luciditate si discernamant. Restul e destin. Si va fi, deopotriva, istorie, caci prevad autorului o traiectorie publica de ordinul exceptiei.
Cât priveşte pe VT, căruia îmi place să-i spun Volodea, precum Cărtarescu şi Patapievici, fiind un nume frumos, sonor ce îmi reaminteşte de eliberatorii care ne-au adus nomenclaturişti comunişti pe tancuri, trenuri şi avioane, îi doresc sănătate şi scrieri corecte.
Tăcerea impusă din 1990, mizeria ascunsă, pervertirea şi subminarea au sfârşit prin a bloca societatea. Propaganda, care insultă poporul cum că ar fi nătâng, absent, ticălos, vorbeşte zilnic despre propriii ei stăpâni : neputincioşi, rupţi de realitate, corupţi, anume aleşi pentru a menţine starea de fapt. O boală grea. Care nu se mai poate trata cu o mână forte, ci doar cu una curată.
Istoricul Adrian Nicolae Petcu a publicat in luna august, in Ziarul Lumina, la sectiunea Memoria Bisericii, o fotografie inedita cu Parintele Arsenie Boca, Principesa Ileana si Mitropolitul Nicolae Balan. La 103 ani de la nasterea Sfantului Ardealului, care s-au implinit zilele trecute, pe 29 septembrie, republicam articolul cercetatorului CNSAS, impreuna cu frumoasa fotografie, aflata aici.
Prezent astazi la Academia Romana, la sesiunea speciala din Aula Mare dedicata aniversarii a 20 de ani de la fondarea primului institut de cercetare a totalitarismului în România, INST, profesorul Dinu Zamfirescu, eminent membru al exilului anticomunist romanesc, presedinte al IICCMER si membru al Colegiului CNSAS, dupa ce a fost distins cu medalia aniversara a INST, ne-a acordat un scurt interviu pe marginea “Cazului Pacepa”. Profesorul Dinu Zamfirescu afirma ca exista deja toate datele necesare pentru inculparea tortionarului Pacepa pentru crime impotriva umanitatii si, totodata, ca fostul general securist si nomenclaturist comunist declarat agent al politiei politice de catre CNSAS, nu a fost invitat in Romania nici de dansul, ca presedinte al IICMER si, categoric, nici de Primul Ministru Victor Ponta.
Prezint mai jos doua materiale importante despre mascarada cu tortionari fara vinovati. O “condamnare a comunismului” facuta de un comunist parsiv dupa un “Raport” mincinos al unui politruc cominternist, doua-trei-patru institute smechere de “studiat comunismul”, bani garla de la buget, obtinuti din pensiile taiate ale bunicilor nostri si scursi pentru plimbarile si mizeriile lui Tismaneanu, Patapievici si ai lor, si nici pana azi, dupa 23 de ani, nu se spune cine sunt cei vinovat de comunismul adus in Romania – atentie, neo-kominternisti, nu “comunism romanesc”! Iata ca romanii s-au saturat sa ingroape adevarul. “Nu ne mantuim pe furis”, cum a raspuns, cu demnitate, primarul din Baia Sprie unor gardieni ai gandirii de provenienta bolsevica. Tanarul intelectual Adrian Majuru le spune pe nume:
In fapte, procesul penal al crimelor comunismului merge foarte greu, atat de greu incat marii vinovati au scapat aproape toti nepedepsiti, fiind salvati tocmai de moartea pe care le-au pregatit-o ei cu scrupulozitate altora.
Asa ca ne intrebam: Unde sunt condamnarile adevaratilor tortionari ai poporului roman: tismanenii, neulanderii, rolerii, oigensteinii?
Exemple de la Adrian Majuru: “Moştenirea dialectică este transmisă nu numai cu vilele de protocol, dar şi cu sferele de influenţă ale tatălui sau bunicului. Un exemplu este Walter Neulander, tatăl lui Petre Roman. Walter Neulander a fost la sfârşitul anilor ’30 agentul Cominternului la Paris, mai apoi a fost brigadist comunist în Spania, trimis cu misiunea de a fonda în Spania o republică sovietică spaniolă sprijinind cu toate forţele opoziţia militară anti-Franco. Idealul lor fiind înfrânt, franchiştii câştigând bătălia în războiul civil, Walter Neulander se refugiază în URSS. După război a fost „paraşutat” în România ca şeful direcţiei de propagandă al Armatei Române (încă regale) între 1945 şi 1948 şi apoi şef de personal tot în armata română, acum de factură nouă între 1948 şi 1950. Walter Neulander obţine gradul de general-maior al armatei române, în anul 1948. Tot atunci devine vicepreşedintele Asociaţiei pentru răspândrea ştiinţelor şi culturii între anii 1950 şi 1951. Între 1951 şi 1952 este ministru al Poştei şi Telecomunicaţiilor iar după moartea lui Stalin a lucrat în Ministerul Agriculturii. Cu venirea lui Nicolae Ceauşescu în 1965, Walter Neulander îşi românizează numele în Walter Roman. Walter Roman este membru CC al PCR între 1965 şi 1983, dar şi director al Editurii Politice între anii 1954 şi 1983. În anul 1983 moare. Fiul său, Petre Roman, a susţinut că tatăl său ar fi fost dizident, însă oare despre ce dizidenţă este vorba când Walter Roman moare fiind în funcţia de director al Editurii Politice şi având gradul de general-maior al armatei române!? Mai mult, Walter Roman alias Neulander, în perioada revoluţiei maghiare din 1956, a avut rolul de raportor ideologic, fiind trimis de conducerea Partidului în misiune de securist itinerant. Trimiterea lui s-a datorat faptului că era profund ataşat de idealurile sovietice şi considera revolta maghiară ca o reacţie hortistă. În raportul său, Walter Roman-Neulander arată greşelile pe care armata sovietică le-a făcut în înăbuşirea revoluţiei maghiare. Petre Roman alias Neulander a „moştenit” şi o bursă de studii în anii ’70 la Toulouse, dar şi o funcţie de redactor în redacţia ziarului „Liberation” al stângii franceze, unde foarte puţini intelectuali francezi veritabili de stânga aveau acces la o astfel de funcţie. Poziţie obţinută de Petre Roman în baza poziţiei lui taică-său, ca fost şef al Cominternului la Paris. Nu este deloc întâmplător astfel că el a devenit la 22 decembrie 1989, alături de Ion Iliescu preşedinte, cel dintâi premier al României eliberate de sub regimul comunist! Ce ipocrizie a sorţii, ca tocmai fiul unui cominternist să fie premierul celui dintâi guvern democrat al României postcomuniste. Există o clară filieră de subordonare a României, de factură cominternistă, pe axa Paris-Spania-Moscova-România.”
“Veronica Schwefelberg devine Veronica Porumbacu, redactor la Radio în 1949 şi apoi şef secţie la Uniunea Scriitorilor între 1956 şi 1963; Aurel Leibovici devine Aurel Baranga; Florin Legrel devine Florin Mugur. Acesta din urmă debutează în suplimentul „Brigadier” al „Tânărului muncitor” şi apoi este redactor la „Cartea Românească”. Poate cel mai controversat personaj proletcultist trecut în tabăra democraţilor este cazul lui Oscar Rohlich. Oscar Rohlich este cunoscut astăzi sub pseudonimul Radu Cosaşu. Mult declaratul „mare european” de azi a debutat în 1952 cu volumul „Servim Republica Populară Română”. De bine ce a servit-o, domnul Oscar Rohlich alias Radu Cosaşu este redactor din 1993 la „Dilema” şi apoi la „Dilema Veche”, în serviciul mai tânărului său coleg Andrei Pleşu (foto cu cei doi tovarasi). Altfel, Oscar Rohlich alias Radu Cosaşu şi-a început activitatea proletcultistă la „Revista Elevilor” între anii 1948 şi 1949 şi începând cu anul 1949 îl găsim redactor la „Scânteia Tineretului”.
Privind prin filtrul acestor personaje, de la nomenclaturişti la proletcultişti, mulţi încă foarte activi şi azi sub falsa imagine a dizidenţei sau a democraţiei, aş putea concluziona că în decembrie 1989, dintr-o altă perspectivă a istoriei, comuniştii internaţionalişti au dat jos un comunist naţionalist, pe Nicolae Ceauşescu.”
“Oferim mai jos câteva exemple ale unor personaje care au avut o altă credinţă şi o altă slujire în prima parte a vieţii, dar pe care au schimbat-o mai apoi, au modificat-o radical şi în final au dat-o uitării. Din „leninişti” au devenit „democraţi”; din „roşii” acum sunt „albaştri” şi europeni. Şi ţara este pe mâna lor. Şi acesta poate fi un răspuns legat de haosul şi dezastrul în care trăim.
Foarte interesant este cazul lui Adrian Năstase. Chiar uluitor. Oricum rămâne cea mai interesantă opinie pe care am citit-o în revista “Tânărul Leninist” iar studentul Năstase afirma: „Teoria marxistă este interesată de sensul evoluţiei societăţii socialiste şi de teoriile care o reflectă. Este evident că această societate s-a transformat în cei trei-patru sute de ani de existenţă, dar progresul uman împinge inevitabil acest sistem către dispariţie” (Adrian Năstase, “Ideologii occidentale la porţile viitorului”, “Tânărul Leninist”, nr.10, octombrie, 1972, p.14). Democratul şi europeanul de azi, acelaşi Adrian Năstase, nu a uitat de „leninistul” care a fost deoarece proiecţia sa despre capitalism din anii ’70 o trăim cu toţii astăzi, după mai bine de 20 de ani de la schimbarea de regim din 1989. În cazul României, Adrian Năstase a avut dreptate: capitalismul a dispărut iar domnia sa a participat la uciderea lui alături de alţii „tineri leninişti” din generaţia sa.
Adrian Severin, europarlamentarul dovedit penal, dar care joacă în continurae cartea inocenţei, îşi afirma vocaţia de propagandist în revista “Convingeri Comuniste”, cu prilejul festivalului naţional al Artei Studenţeşti, „dedicate Congresului X al UTC şi Conferinţei a IX-a a UASCR precum şi pregătirii Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste” (Adrian Severin, “Convingeri Comuniste”, nr. 2, 1976, p. 2).
Dan C. Mihăilescu este cunoscut drept omul care aduce cartea, dar în tinereţa sa era omul care aducea versul. În revista “Universitatea Comunistă”, Dan C. Mihăilescu a publicat o poezie dedicată României socialiste şi conducătorului ei. Redăm aici un fragment: „(…) Mai ştiu că ai un voievod prea bun/ Precum părinţii noştri din vechime/ Că neamul nostru e la fel de drept/ Că nu voieşte răul pentru nimeni”. „Voievodul” din anul 1975 nu putea fi decât Nicolae Ceauşescu iar Dan C. Mihăilescu a publicat această „scrisoare” din poziţa de redactor-şef adjunct al revistei “Universitatea Comunistă” (anul VII, nr.25, februarie-martie 1975, p.5).
Omul de dreapta de azi Mihai Răzvan Ungureanuşi-a afirmat din adolescenţă adeziunea faţă de extrema stângă: „Hotărârile de însemnătate istorică adoptate de Congresul al XIII-lea al PCR, înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generaţii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu în deschiderea lucrărilor forumului nostru, pun în faţa noastră, a elevilor utecişti, sarcini deosebite. (…) Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al PCR, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele suspuse aprobării Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi ne angajăm că vom depune toate eforturile (…) pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român” (Mihai Răzvan Ungureanu, cuvântare în calitate de delegat al Organziaţiei judeţene Iaşi a UTC, “Scânteia Tineretului”, 19 mai 1985, p.3).
Un alt „democrat” de azi, Teodor Meleşcanu, îşi sublinia public adeziunea de comunist, printr-o serie de articole publicate în presa vremii. Iată aici un fragment: „(…) PCR, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a adus preţioase contribuţii teoretice şi practice în domeniul dezarmării. Concepţia partidului şi statului nostru cu privire la obiectivele dezarmării, măsuri prioritare, căile şi modalităţile de realizare a lor, au fost definite cu claritate în documentele Congreselor al IX-lea, al X-lea şi al XI-lea, în cuvântarile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR, preşedintre RSR” (Teodor Meleşcanu, “Flacăra”, anul 26, nr.31(1156), 4 august 1977, p.30).
Prof. dr. inginer Walter Roman, tatăl lui Petre Roman, în calitate de „senior Leninist”, afirma despre generaţiile tinere că sunt „destinate să împlinească obiectivele stabilite de partid în opera de edificare a societăţii socialiste” (Walter Roman, “Imperativul culturii contemporane”, “Tânărul Leninist”, nr.8, august 1969, p.60).”
“În articolul „Pulsul Prezentului”, tânărul absolvent de istorie Stelian Tănase a scris: „A trebuit să vină un Partid, o adevărată mişcare democrată, purtătoarea celei mai nobile idealuri de propăşire a poporului nostru (…). Şi dacă nişte calomniatori plătiţi, mercenari ai cuvântului, în slujba unor oficine de spionaj, reziduri ale războiului rece, cutează, ca nişte trădători de patrie ce sunt, să caute nod în papură din străinătăţile prin care au fugit (…) aceasta este pentru că un popor mic îşi afirmă cu vigoare dreptul la o existenţă demnă în rândul popoarelor lumii.(…) A fi revoluţionar, a fi comunist înseamnă a fi explorator îndrăzneţ al noului. Se spune pe drept cuvânt în Programul Partidului Comunist: (…) A trăi în contemporaneitatea românească înseamnă a trăi liber” (Stelian Tănase, „Pulsul Prezentului”, „Convingeri Comuniste”, nr.2, 1976, p.1 şi p.9) “
Intrebarea mea: Daca “Pacepa a lucrat pentru KGB și s-a comportat în acord cu scopurile și interesele sovietice”, cum se numesc toti cei care-l sustin – a) agenti de sprijin, b) politologi, c) gaozari *? 🙂
PS: Ar putea fi valabile cumva toate trei variantele, respectiv a) tot felul de liichele, b) un politruc resapat i.e. “un gunoi ideologic”, vorba lui Iulian Capsali, si b) o badinacee apelata de insusi Comandantul suprem cu “bai, caraghiosule, bâşt de-aici!“? 🙂 🙂 🙂
Portalul Ziaristi Online, care la randul lui are o sectiune speciala, SSI, dedicata analizelor de intelligence, ureaza colegilor de breasla de la revista SRI “La Multi Ani!”.
„Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece”: în anul 1989 România devenise ţinta unei operaţiuni de propagandă neagră care urmărea să transmită un set de mesaje cu „încadrare juridică”: Ceauşescu ar deţine bomba atomică, Ceauşescu intenţionează să atace Ungaria, Ceauşescu supune minoritatea maghiară unui genocid. Ceauşescu, un dictator dement şi periculos care călca în picioare toate principiile fundamentale ale ONU.
La 23 de ani de la “caderea” unui regim, activistii de rangul unu au cam disparut pe cale naturala, cei de rangul doi sunt inca bine-merci prin diverse structuri , copiii lor la fel si iata, ne-am adus aminte de “tortionari” abia dupa ce am scapat de baiatul unui bolsevic care condusese niste ani buni IICMER (foto).
Apreciem decizia CNCD, luată în unanimitate pe baza unei probe trucate, ca fiind o răzbunare stupidă, de ultimă instanță, pentru boicotarea difuzării, în luna februarie a.c., la Muzeul Țăranului Român, a unui film cu homosexuali. Deși am susținut acest protest, organizațiile noastre nu au participat la el, necum să îl fi „organizat”, așa cum se lasă a înțelege comunicatul CNCD și cum au afirmat unele medii de presă.
Republica Moldova a intrat, din nou, în retorica: “Rusia ne bate!”, în condiţiile în care Moscova a decis suspendarea importurilor de vinuri moldoveneşti, fluturând aceeaşi posibilă opţiune şi pentru legumele din mica ţară est-europeană.
Domnul “Unguent”, are şi soluţia la blocajul privind proiectul exploatării de la Roşia Montană. Aţi ghicit – un candidat unic al dreptei pentru Palatul Cotroceni.
“Noi aici în Transilvania ştim foarte bine că avem dreptul la viaţă, la o viaţă plină de vrednicie, pentru care aşteptăm, în mod natural, sprijinul FIDESZ şi al Ţării Mamă” – Peter Eckstein Kovacs, onorat, si el, cu Ordinul National “Steaua Romaniei”, la tabara autonomistilor maghiari de la “Tusvanyos”, in 2010, din postura de consilier al Presedintelui Romaniei, Traian Basescu
Gabriela Firea, devenita purtator de cuvant ad-hoc al Consiliului de Onoare al Ordinului Naţional “Steaua României”, a anuntat, ieri, ca agentul maghiar Lazslo Tokes poate “sa-si pledeze cauza” in favoarea pastrarii Ordinului National conferit de Traian Basescu, pe 26 septembrie, la Academia Romana? Poftim? Ce sa caute agentul maghiar in forul academic suprem al Romaniei? Ce tampenie mai e si asta? Ordinul tine de Cotroceni. Acolo este locul agentului maghiar, alaturi de cel care l-a decorat, cu un elogiu demn de falsificatorii istoriei de care s-a inconjurat, in cap cu Tismaneanu. Cititi si va cruciti: “în semn de mare apreciere a curajului şi demnităţii de care a dat dovadă, declanşând, prin exemplu personal, revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii comuniste”.
Consiliul de Onoare este format din Ionel Haiduc, Constantin Degeratu, Şerban Brădişteanu, Costin Georgescu, Mircea Geoană, Gabriela Firea şi Ecaterina Andronescu. Presedintele Academiei trebuie sa reconsidere aceasta idee deplasata. Laszlo Tokes nu trebuie sa intineze marmura peste care au trecut pasii lui Nicolae Iorga.
PS: Inteleg ca Peter Eckstein Kovacs (ca si propagandistul PCR-ist Cristian Preda, aparator infocat al lui Tokes) a candidat si el pentru Consiliul de Onoare al Ordinului. Nu cumva acest personaj cocotat de Basescu prin copac, la Cotroceni – la fel cum a fost suit si Tokes, de altfel, in varful Parlamentului European – ar trebui sa se afla in exact aceeasi banca (sau celula) cu colegul sau de serviciu; serviciu secret maghiar? Nu Kovacs declara – din postura de consilier prezidential! – ca “tara lui mama” este Ungaria? Pai si atunci n-ar trebui sa se duca la origini? Daca tot facem curatenie, atunci sa facem!
In rest, ma bucur ca ce am propus acum trei ani, in sfarsit, se implineste. Se misca destul de greoi mecansimul nostru de aparare, capusat bine de agentii anti-Romania, dar pana la urma, iata, se misca! Consiliul de Onoare are ocazia sa spele onoarea Romaniei. Sa o faca!
Ofer cateva date despre agentul maghiar Laszlo Tokes, in atentia Comisiei in cauza:
“This is a fascinating and provocative book that will definitely change our understanding of one of the 20th century’s most disturbing and puzzling episodes”. afirma doct Vladimir Tismaneanu despre o alta serie de elecubratii ieftine privind moartea lui JFK, transformata intr-o maculatura prinsa intre doua coperti de Ion Mihai Pacepa si pusa sub titlul pompos: “Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination“. Ceva mai rezervat, Donald T. Critchlow, co-editor al American Conspiracies Revealed, sustinea: “For those who love conspiracy theories, especially those about the Kennedy assassination, this is a rich one. Fiction or non-fiction? I will let the readers judge, but Pacepa’s book makes for a fantastic read.”
Iata ca, dincolo de jocul de-a alba-neagra cu care ne-a obisnuit Pacepa, cat si de toate teoriile vehiculate pana acum, redutabilul centru academic american Woodrow Wilson Center pregateste pentru 26 septembrie lansarea unei carti care poate va schimba istoria recenta a Americii asa cum era ea cunoscuta pana acum: The Accidental Victim: JFK, Lee Harvey Oswald, and the Real Target in Dallas de James Reston Jr., scriitor, cercetator la Woodrow Wilson Center si jurnalist. Lucrarea, aparuta in SUA pe 9 septembrie, va fi dezbatuta de greii lumii academice in domeniu din SUA, Michael Van Dusen, vice-presedinte executiv al Woodrow Wilson Center si Christian Ostermann, directorul al the Wilson Center’s History and Public Policy Program dar si al Cold War International History Project.
Pentru a va scuti putin asteptarea, in cartea sa, “Victima accidentala: JFK, Lee Harvey Oswald si adevarata tinta din Dallas”, James Reston, in baza unei anchete intinse pe ani de zile, sustine ca tinta reala a lui Oswald din ziua de 22 noimebrie 1963 era, de fapt, inamicul din obsesiile sale, guvernatorul Texasului John Connally, aflat alaturi de cel de-al 35-lea presedinte al SUA, John Fitzgerald Kennedy, in masina decapotabila care strabatea Dallas-ul. Asa sa fie? Vom vedea. Sa asteptam, asadar, momentul dezbaterii. Detalii la Woodrow Wilson Center si James Reston Jr.
October 28th, 2013 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
